Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
miercuri, 8 iunie 2016
EXPLOZIV/ PE CINE A TURNAT MARIAN MUNTEANU LA SECURITATE/ Cum îl critica pe Petre Tuţea în faţa securiştilor: BĂTRÂNUL SPUNE NUMAI BÂRFE - FLUX24
Marian Munteanu, liderul studenţilor din Piaţa
Universităţii, cel care, pentru doar câteva zile, a fost candidatul PNL
pentru Primăria Capitalei, la alegerile locale de luna aceasta, ascunde
un secret întunecat. Deşi a negat toată viaţa, Marian Teofan Dragoş
Munteanu a semnat, totuşi, în 28 martie 1988, un angajament cu fosta
Securitate, primind numele conspirativ „Ioan”, scrie Adevărul. Marian Munteanu a fost plătit de Securitate pentru turnătoriile
sale.În dosarul de la CNSAS pe numele lui Marian Munteanu, în calitate
de persoană de sprijin a fostei Securităţi, este păstrată şi o chitanţă,
din 23 decembrie 1988. La solicitarea locotenentului major cu care
„Ioan” se întâlnea pentru a da note informative, se aprobă „cheltuirea
sumei de 500 de lei pentru persoana de sprijin «Ioan», pentru aport
informativ”. Dezvăluiri despre colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea au fost făcute de mai mult timp, inclusiv de FLUX 24.
În noile informaţii date publicităţii reiese că Marian Munteanu se
disocia în faţa securiştilor de Petre Tuţea despre care public şi acum
că are un respect enorm:
În cea de-a doua parte a declaraţiei din 12 mai 1989,
Munteanu se delimitează aproape total de ideile lui Ţuţea, susţinând că a
încercat chiar ca, în discuţiile cu acesta, să aducă argumente
contrare, însă „am observat însă foarte repede că bătrânul nu suportă
discuţiile în contradictoriu, lucru pe care l-am pus pe seama vârstei.
De asemenea, mi s-a părut evident şi sunt convins că afirmaţiile sale au
natura unor idei bine fixate şi imposibil de zdruncinat. Aşa că m-am
rezumat să aflu tot ce se poate afla, fără să-l contrazic”. Studentul îl
caracteriza pe „Bătrân” ca fiind „o fire voluntară, suspicios. Este
aproape imposibil, după părerea mea, ca să poată discuta deschis cu o
persoană în care nu are încredere”. Munteanu recunoştea că a încercat
să-i câştige încrederea lui Ţuţea simulând că este de acord cu opiniile
lui, „adoptând o poziţie în funcţie de punctul său de vedere, venindu-i
chiar uneori în întâmpinare într-un mod care ştiam că o să-i facă
plăcere”, dar sublinia că nu s-a considerat nici măcar o clipă „angajat
din punct de vedere ideologic”. Asta, explica Munteanu în aceeaşi
declaraţie, se datorează „faptului că stăteam de vorbă cu un om care era
purtătorul unei mentalităţi ce aparţine unei perioade istorice
definitiv şi de multă vreme încheiate”. (...) Singurul regret pe care îl
avea Munteanu atunci, cel puţin acela care reiese din declaraţia sa din
12 mai 1989, era că îşi adusese şi câţiva colegi la Ţuţea acasă, tot cu
scopul de a-l plimba pe acesta în parc, atunci când el nu avea timp.
Regretul îl explica prin faptul că, deşi „nici eu, nici colegii mei nu
am putea prelua ideile lui Petre Ţuţea, sunt sigur, îmi dau seama că
trebuia să limitez relaţia mea cu Ţuţea la mine însumi, fără a-i
amesteca pe colegi. Toată cascada de vorbe pe teme politice şi economice
actuale face parte din felul de a fi al bătrânului şi absolut nici o
clipă nu am considerat-o decât o simplă bârfă”.
Adevărul însă vine cu noutăţi în privinţa celor turnaţi la
Securitate de către Marian Munteanu, secretar UTC la vremea aceea la
Universitatea Bucureşti:
Sarcina secretă pe care o avea de îndeplinit „Ioan” era
să-l urmărească pe un lector portughez, profesorul lui la facultate, cu
care se afla într-o relaţie apropiată, şi pe care securiştii români îl
numeau „obiectivul «Jean»”, dascălul fiind bănuit că ar fi fost spion al
serviciilor secrete din Portugalia. Tot pe lista lui Munteanu, cu
persoane despre care ar fi putut da informaţii Securităţii, mai sunt
trecuţi şase studenţi străini. (...) După semnarea angajamentului, cei
care l-au racolat fac un nou raport, tot în 28 martie 1988, în care
descriu modul în care a decurs recrutarea lui Marian Munteanu. Se
relatează că studentul „s-a comportat bine, având o atitudine sinceră şi
deschisă. I s-a pus problema colaborării în mod secret şi organizat,
lucru cu care Munteanu Marian Teofan Dragoş a fost de acord, fără a avea
reţineri, şi ne-a asigurat că va îndeplini sarcinile ce-i vor reveni
spre rezolvare” şi că „dispune de calităţi personale”, iar „pe viitor se
va insista mai mult pe dezvoltarea la candidat a spiritului de sesizare
şi aprofundare a informaţiilor”. (...) Conform dosarului de la CNSAS al
lui Marian Munteanu, acesta a scris prima notă informativă sub numele
„Ioan” la scurt timp după momentul semnării angajamentului de colaborare
cu Securitatea. Într-o informare din 19 aprilie 1988, avându-l ca
subiect pe lectorul portughez, Munteanu descria orarul acestuia la
Universitate, făcând şi un capitol amănunţit cu datele personale ale
dascălului, în care se precizează inclusiv că acesta „se pare că nu
întreţine relaţii prea bune cu mama copiilor, fapt ce constituie unul
dintre motivele care l-au determinat să lucreze în afara
Portugaliei.(...)În 6 iunie 1988, „Ioan” mai scrie o notă informativă,
de data asta despre doi profesori români de la Filologie, dar şi despre
un student american. Despre unul dintre dascăli, spunea că „are
relaţiile rigide cu studenţii, impersonale, mecanice”, că este „sever,
corect, puţin vanitos, cu un tip temperamental flegmatic”. Despre cel
de-al doilea dascăl, pe care îl descrie ca fiind „complexat şi
orgolios”, spune că are „relaţii cordiale cu lectorul portughez, cu care
se vizitează”. Referitor la studentul din SUA, „Ioan” susţine că acesta
are „relaţii limitate cu colegii de grupă. În general este izolat.
Probabil tip de temperament flegmatic (sau, eventual, melancolic)”. În 2
septembrie 1988, o altă informare semnată de „Ioan” îi este dedicată,
din nou, lectorului portughez, din care reiese că dascălul plecase din
ţara noastră la finele lunii mai, arătându-se „nehotărât cu privire la
revenirea în România. Prezenţa sa acasă a devenit tot mai necesară,
lipsa tatălui fiind greu suportată de către copii. (...) Nu exclude însă
posibilitatea revenirii la postul din Bucureşti”. Tot aici, „Ioan”
precizează că relaţiile lui cu profesorul străin deveniseră „din ce în
ce mai amicale”. Profesorul revine, însă, în România, iar „Ioan” scrie,
în 18 noiembrie 1988, o altă notă informativă, în care precizează,
printre altele, că fusese invitat la ziua de naştere a acestuia, „pe
care şi-o va serba sâmbătă, la domiciliul lui R. La această aniversare
vor participa şi funcţionari ai ambasadei”. Într-o notă scrisă în
subsolul acestei informări, oamenii Securităţii menţionează că „Ioan a
fost instruit ca, în urma petrecerii, să reţină persoanele care vor
participa şi principalele probleme care se vor discuta. De asemenea, a
fost instruit asupra modului de comportare cu această ocazie”. „Ioan”
participă la petrecereşi, aşa cum fusese instruit, povesteşte
Securităţii tot ce se întâmplase acolo, într-o notă informativă din 23
noiembrie 1988. (...)Pactul” lui Marian Munteanu cu Securitatea
încetează, însă, în 2 martie 1989, după aproape un an de când îşi luase
în scris angajamentul de colaborare. Acest lucru apare într-un raport al
Ministerului de Interne, în care se precizează că Munteanu „pe timpul
colaborării cu organele noastre, a avut un aport bun, sesizând aspecte
de interes operativ referitoare la obiectivul nostru «Jean». În prezent,
Munteanu Marian Teofan Ddragoş a devenit membru PCR. Propun încetarea
legăturii cu numitul”. Propunerea se aprobă a doua zi, în 3 martie 1989.
RĂSPUNSUL LUI MARIAN MUNTEANU PENTRU ADEVĂRUL
„Astea sunt teme complexe care nu pot fi abordate într-o discuţie la
telefon. Toate aceste elemente, care ţin de campania trecută, vor apărea
în curând în atenţia opiniei publice, o să fac o prezentare mai amplă,
pentru că nu am timp să stau, am o echipă de avocaţi care pregăteşte
toate aceste lucruri, pentru a prezenta un material amplu. Aşa cum am
declarat, de altfel, încă de atunci, nu mai am să-mi pierd timpul pentru
a răspunde la zeci şi zeci de elemente de genul acesta. Am să prezint
un material global, împreună cu toate acţiunile în instanţă pe care
urmează să le demareze echipa de avocaţi, pentru clarificarea în faţa
opiniei publice a tuturor aspectelor. Eu, personal, nu mai acord timp
acestor lucruri. Deci nu mă interesează discuţii pe aceste teme. Toate
atacurile împotriva mea, toate, au fost vreo şapte-opt, vor fi rezolvate
prin nişte acţiuni în instanţă şi, cu ocazia aceasta, instanţele în
drept vor oferi şi răspunsuri. Eu nu mai am timp să mă ocup de aşa ceva,
pentru că nu mă interesează discuţii pe teme marginale. Aţi înţeles?
Acesta este răspunsul meu şi alte elemente le vom discuta la momentul
cuvenit. Deci nu am timp acum pentru altceva. Înţelegeţi? Vă mulţumesc
şi la revedere!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu