EVITA ȘI JUAN PERON – TANGO ARGENTINIAN
La 24 februarie 1946 Juan Perón a fost ales președinte al Argentinei. Peronismul este un fenomen politic care nu a dispărut nici azi in Argentina, la decenii de la moartea inițiatorului, Juan Peron. Noul papă, Francisc, are in cariera sa o perioadă de cătiva ani cind a aderat la peronism. Juan Peron a fost și la București în anii 70 la invitația lui Nicolae Ceaușescu în perioada în care încerca să revină la putere la Buenos Aires.
La 19 septembrie 1955, Juan Peron a fost inlăturat de la putere de o revoltă a armatei și marinei. Nici pînă azi Argentina nu este vindecată de “fenomenul Peron”- care poate că o are ca protagonistă mai mult pe Evita Peron, decit pe general. Era văduv la data putsch-ului. A plecat în exil, in Spania. În anii 70 s-a intors la Bunos Aires, ca președinte, și după un an a murit fiind succedat la putere de a doua lui soție și ea inlăturată un an mai tirziu tot de armată. Personajul esențial al dictaturii sale a fost
Evita Peron. A murit la 26 iulie 1952 la Buenos Aires, răpusă de un cancer, la numai 33 de ani. A fost un adevărat fenomen în ţara ei. Nici azi nu e uşor de clasificat cazul ei. Cine a fost de fapt. Un înger sau o prostituată. O femeie norocoasă şi onestă, sau una coruptă, ahtiată după glorie şi putere, o mare manipulatoare. Asupra Argentinei a lăsat urme care se resimt şi azi.
Evita Peron (Duarte) venise de zece ani la Buenos Aires, hotărită să cucerească orașul cind l-a cunoscut pe Juan Peron. Suntem în anii 40 – cînd Europa și Asia erau devastate de război. Au fost pentru Argentina o perioadă de prosperitate, dar și de mari tensiuni politice. Oferea imaginea unei țări cuprinsă de pasiune, in pragul
unei revoluții sau a
unui război civil. Sindicatele, armata, partidele de dreapta și de stînga își disputau cu fervoare și cu sorți schimbători suprematia.
Juan Peron era o figură în ascensiune cind a cunoscut-o pe Evita, o starletă care frecventa mondenitățile căutîndu-și un soț care să o propulseze în elita societății argentiniene. Chimia dintre cei doi, amîndoi f. ambițioși, a funcționat perfect. Tandemul lor va trece repede de la condiția anonimatului, la vîrful puterii și a piramidei sociale. Juan Peron dă o lovitura de stat cu acoliții lui, sprijinit de Evita, și inaugurează un curent politic care va domina deceniile următoare. Chiar și cînd va pleca in exil, izgonit de adversarii săi peronismul a rămas la ordinea zilei în Argentina. E greu de înțeles cum și-au împărțit cei doi rolurile lor. Evita era o apariție fragilă, cei din jur simțeau nevoie să o protejeze. Realitatea este că era o femei puternică, manipulativă, capabilă să obțină ce dorea în toate împrejurările. Ahtiată după imagine, voia să fie iubită și să facă uitată condiția ei modestă, umilințele din tinerețe cînd își făcea loc în viața prin paturile bărbaților. Începuturile ei la Buenos Aires nu au fost prea glorioase. Pentru a supraviețui în societatea din Buenos Aires nu avea alte atuuri decît pe ea insăși. Aparenta ei de fragilitate a ajutat-o. Nimeni nu a ghicit adevărata ei natură cu excepția lui Juan Peron, care și-a luat-o ca partener în aventura lui politică. A dovedit apoi în cercurile puterii o voință puternică și s-a impus.
In jurul Evitei Peron, ajunsă prima dnă a țării, s-a organizat repede un adevărat cult. E greu azi de știut dacă era demagogie, propagandă pentru ea insăși și soțul ei. Sau era doar corupție și minciună. Nu a fost nevasta care stă în
umbră a dictatorului. A jucat rolul important în Argentina. Și-a creat o Curte în care forfoteau oamenii cei mai bogați și influenți, militari și civili. Avea o f mare influență asupra lui Juan Peron. A inițiat spitale, școli, biserici, ajutoare pentru săraci. Vorbea la mitinguri cu zeci de mii de participanți, la radio, dădea des interviuri in presă.
Era mereu prezentă. Făcea politică, l-a sprijinit pe Peron, a fost foarte amestecată în afacerile de stat argentiniene. S-a folosit de popularitatea ei pentru a susține puterea lui Juan Peron atunci cînd era contestat. Evita era adorată, tratată ca o zeitate. Falsă, confecționată de propagandă în era cinematografului și a radioului, a presei de mare tiraj ? Sau una adevărată ? Controversele nu au încetat nici azi.
A murit foarte tinără, răpusă de un cancer, la numai 33 de ani. Agonia si moartea ei au fost ultimul spectacol, intens mediatizat, dat în sprijinul lui Juan Peron, aflat în campanie electorală.
(Fișă de roman – Partida de vinatoare )
STELIAN TANASE
Copyright www.stelian-tanase.ro
FOTO bizgovsoc2.Worldpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu