Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
joi, 25 februarie 2016
A FOST DESCOPERIT UN DOCUMENT BOMBĂ ÎN SCANDALUL BANILOR ROȘII DIN 1989/ Radio Europa Liberă: De ce NU vor procurorii să caute conturile lui Ceaușescu în „dosarul ICE Dunărea”?
A FOST DESCOPERIT UN DOCUMENT BOMBĂ ÎN
SCANDALUL BANILOR ROȘII DIN 1989/ Radio Europa Liberă: De ce NU vor
procurorii să caute conturile lui Ceaușescu în „dosarul ICE Dunărea”?
A
FOST DESCOPERIT UN DOCUMENT BOMBĂ ÎN SCANDALUL BANILOR ROȘII DIN 1989/
Radio Europa Liberă: De ce NU vor procurorii să caute conturile lui
Ceaușescu în „dosarul ICE Dunărea”?
RELATARE RADIO EUROPA LIBERĂ: După multe investigații independente sau plătite de statul român și
după anchetele făcute de o comisie parlamentară specială, vestitele
conturi ale lui Nicolae Ceaușescu nu au fost găsite. Există, pe de altă
parte, informații clare despre felul în care fostul lider comunist se
folosea de serviciul de spionaj autohton pentru a strânge valută: nu e
vorba aici doar despre banii care au venit spre exemplu din
operațiunile, așa zis, de repatrirere a evreilor și etnicilor germani,
pentru care Israelul și Germania Federală au plătit sume fixe pentru
fiecare persoană care era lăsată să plece din România, ci și despre
toate operațiunile de import export de dinainte de 1989. Cele mai multe se făceau prin Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE)
Dunărea înființată de Securitate în 1982, care avea și indicativ de
unitate militară subordonată serviciului de spionaj. Această
întreprindere juca de fapt rolul de intermediar între exportatorii
români și cumpărătorii din afară. Relația cu partenerii externi era
asigurată prin Compania Crescent (Crescent Commercial and Maritime),
condusă de Dan Voiculescu, fondatorul trustului Intact, care deține
televiziunile Antena 1 și Antena 3. Potrivit
documentelor securității, cei care conduceau compania Securității erau
ofițeri cu rang înalt ai acestei instituții. Nici nu s-ar fi putut
altfel. Fostul președinte Traian Băsescu a explicat în 2013, atunci când a
cerut desecretizarea arhivei ICE Dunărea și transmiterea ei către CNSAS -
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - că n-ar
trebui să avem „mari așteptări” și că arhiva Crescent, sucursala condusă
de Voiculescu, nu se află în România. Băsescu sugera că informațiile
cele mai interesante despre conturile secrete ale fostei Securități s-ar
fi putut afla mai degrabă dinspre Crescent. Chiar și așa, după aproape doi ani de căutări în documentele
ICE Dunărea, directorul de investigații al CNSAS, Geanina Nagâț, susține
că „există un document din 1986 cu 45 de milioane de dolari într-un
cont prezidențial, care se numea chiar așa”. „Conturile lui Ceuașescu au
existat” subliniază reprezentanta CNSAS, adăugând că rămâne de văzut
dacă societatea românească „e interesată să afle până la capăt povestea
acestor bani: unde s-au dus, pe ce au fost cheltuiți, cine și cum i-a
cheltuit”. Pe baza informațiilor din această arhivă, procurorii ar putea deci
începe o anchetă serioasă care să scoată la lumină, la mai bine de un
sfert de veac de la moartea lui Nicolae Ceaușescu, ce s-a întâmplat cu
banii din conturile secrete ale Securității sau cu așa numitele conturi
ale lui Ceaușescu. De ce Parchetul General nu a început o
investigație pe baza acestei arhive, care descrie o parte din circuitele
banilor Securității? Ar putea fi vorba despre interese care duc în zone
prea complicate, care odată perturbate ar putea implica personaje cheie
din sistemul autohton. Ultimul șef al Direcției Securității Statului, Iulian Vlad, se
plângea la începutul anului 1990 de ineficiența și chiar corupția
sistemului care trebuia să pompeze valută în bugetul statului: „în afară
de faptul că sumele respective, de cele mai multe ori, reprezentau o
câtime din prețul de vânzare a mărfurilor și statul oricum le-ar fi
încasat în condițiile unor negocieri corecte, ofițerii de securitate
trebuiau să intre în tot felul de combinații cu străinii, nu de puține
ori compromițătoare, iar controlul activității lor și al valutei nu era
sigur” (citat de Cristian Troncotă, Duplicitarii. O istorie a serviciilor de informaţii şi securitate ale regimului comunist din România. 1965-1989, Bucureşti, Editura Elion, 2003, p. 243). Nu ar fi poate prea târziu ca procurorii români să încerce să
recupereze prejudiciul adus statului român de acești foști ofițeri de
securitate care lucrau la Dunărea și la Crescent, care după căderea
comunismului, au devenit, în marea lor majoritate, prosperi oameni de
afaceri și pe care chiar fostul lor șef îi bănuia de matrapazlâcuri,
încă de pe atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu