De ce are România un procuror general care-a tras în noi după 22. Și ce zice UE

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

De ce are România un procuror general care-a tras în noi după 22. Și ce zice UE
de  

Sabina Fati , 

  27 ianuarie 2016 

 - stire actualizata la ora 16:14, 27 ianuarie 2016

De ce are România un procuror general care-a tras în noi după 22. Și ce zice UE

La Bruxelles lumea nu se miră că România este țara în care procurorul general merge ilegal cu girofar și coloană oficială de două ori pe zi, vreme de aproape un an de zile, fără ca nimeni să-și fi dat seama că omul trimis să vegheze împotriva abuzurilor este primul care face excese.

Fascinat de ceea ce-l izolează de realitate, procurorul șef al României a mizat pe strălucirea limuzinei înconjurată de polițiști, simțindu-se mai important și mai puternic în fața colegilor procurori, printre care și-ar fi dorit să se întoarcă în această primăvară după ce i se va fi terminat mandatul. Încă nu înțelege că va plăti pentru luxul de a avea girofarul, pe care i l-a făcut cadou fostul ministru de Interne, Gabriel Oprea. Generalul a vrut să-l cumpere sau să-l aibă la mână, într-un fel sau altul, pe Tiberiu Nițu, acest procuror general care e mai interesat de statutul de VIP, decât de legi. Nu e clar ce a primit în schimb fostul ministru sau dacă era doar un cec în alb, pe baza căruia putea cere la momentul oportun vreo favoare.

Se știe că Nițu nu e vreun virtuos și că în spatele zâmbetului său diplomatic se ascund multe compromisuri. Victor Ponta și l-a dorit în fruntea Parchetului General, tocmai fiindcă  îl cunoștea, îi era prieten, știa că poate fi tras de sfori, iar generalul Oprea voia să profite și el de slăbiciunile lui Nițu.

Numirea lui ca procuror șef al României face parte dintr-o ecuație folosită des în tranziția autohtonă de către liderii politici și nu doar de către ei: se ia un personaj vulnerabil sau chiar șantajabil, i se dă o funcție importantă, iar apoi i se dictează ce să facă, în ce fel trebuie să plătească fotoliul pe care s-a cocoțat; unii sunt nevoiți să fure, alții să încalce legea. Nițu nu a avut nicio problemă să intre în acestă schemă și să-l servească pe prietenul său Victor Ponta, intervenind de mai multe ori în favoarea fostului premier: a închis, astfel, mai multe anchete referitoare la neregulile de la Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu din 2012 și a sprijinit Lukoil în toamna anului 2014, când procurorii puseseră sechestru asupra companiei rusești pentru grave nereguli; Ponta a perorat împotriva sechestrului, iar procurorii din Ploiești, unde soția lui Nițu este șefa secției urmăriri penale, s-au executat imediat.

Tiberiu Nițu este prototipul înaltului funcționar vulnerabil. Fostul procuror militar Dan Voinea, care știe pe de rost dosarul Revoluției a spus încă de la numirea lui Nițu că acesta “are o declarație în care recunoaște că a tras la Televiziune” în decembrie 1989, când era militar în termen: “are certificat de revoluționar acum, dar el trebuia cercetat la fel ca cei care au tras în 1989”. Nu s-a întâmplat nimic după această declarație, nimeni nu a luat-o în seamă, și nimeni nu a ieșit în stradă împotriva lui Nițu.

În România procurorul șef a tras împotriva manifestanților din decembrie 1989, iar un sfert de secol mai târziu merge țanțoș, cu girofar și coloană oficială, încălcând legea. Se consideră, poate, protejat de cei cărora le-a făcut favoruri. Nimeni nu-i cere (deocamdată) demisia și nici el nu vrea să și-o dea.

La Bruxelles amănuntele acestea îi fac pe cei care ne monitorizează să păstreze semnul întrebării în dreptul independenței justiției și să ceară “proceduri deschise și bazate pe merit” pentru cei care vor fi numiți procurori șefi, ca nu cumva să se mai repete negocierea pe șest făcută de Băsescu și Ponta în 2013. În această primăvară vor avea loc noile nominalizări, iar Comisia Europeană susține că ar fi nevoie ca “înainte cu câteva luni de fiecare procedură” de numire “ să se stabilească diferitele etape și criteriile care vor sta la baza deciziilor” și “să se asigure transparența tuturor procedurilor”. România e deja în întârziere și nu a ieșit încă din ambiguritate, dar poate că de această dată va fi evitată tradiționala schemă care l-a adus pe Nițu în fruntea Parchetului General. Oricum, Comisia subliniază că actuala procedură de numire a procurorilor șefi are o “componentă politică puternică” și că pe termen mai lung “ar trebui introdus prin lege un sistem mai robust și independent”.