Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
joi, 8 octombrie 2015
Valul scandalurilor de plagiat nu ocoleşte PNL. Ce fost ministru este vizat De Valentin Busuioc - 8 Oct, 2015 - Sursa: PSNEWS
Valul scandalurilor de plagiat nu ocoleşte Partidul Naţional Liberal. Ce fost ministru PNL este vizat de această dată. Teza de doctorat a fostului deţinător al portofoliului Sănătății,
deputatul Eugen Nicolăescu, prezintă multe semne de incorectitudine
științifică și suspiciuni de plagiat, scrie romanialibera.ro.
Fragmente din cărțile altor economiști se regăsesc în lucrarea
acestuia, fără să fie citate în conformitate cu regulile academice. Mai
mult: în anul în care Nicolăescu și-a susținut teza, coordonatorul său
științific, prof. univ. dr. Eugen Țurlea, îi era subaltern în Ministerul
Sănătății. Eugen Nicolăescu (actual lider al grupului PNL din Camera Deputaţilor) a devenit doctor în științe economice cu lucrarea „Auditul intern, factor al procesului de perfecționare a managementului“,
în anul 2007, perioadă în care ocupa portofoliul Ministerului
Sănătății. Doi ani mai devreme, în 2005, Nicolăescu și-a adus
îndrumătorul de doctorat pe postul de consilier personal pe probleme de
asigurări de sănătate, caz clasic de incompatibilitate etică, susţin cei
de la România Liberă. Numirea respectivă a stârnit critici din partea presei, la acea
vreme, numele lui Eugen Țurlea fiind legat de mai multe scandaluri în
perioada Guvernării Năstase, când a deținut funcția de președinte al
Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (2001-2003). Țurlea a fost
demis de Adrian Năstase, în urma unui raport întocmit de Ionel
Blănculescu, demiterea acestuia fiind motivată de „management defectuos și folosirea nejudicioasă a fondurilor alocate“. Actualmente, Țurlea este directorul Departamentului de Contabilitate
și Audit, din Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune, a
Academiei de Științe Economice (ASE). Lucrarea de doctorat a lui Nicolăescu se află la biblioteca ASE și,
în urma unei analize comparative, România Liberă aduce dovezi că fostul
ministru nu a respectat rigorile academice. Fără ghilimele sau notă de
subsol, teza de doctorat începe cu următorul pasaj: „Termenul
de audit provine din limba latină de la cuvântul «audit-auditare», care
are semnificația de a asculta, dar despre audit se vorbește de pe
vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare
sau a lui Eduard I al Angliei. De la Missi Dominici ai lui Carol cel
Mare la auditoria lui Eduard I, exemplele sunt numeroase, dar nici unul
dintre ele nu ilustrează funcția așa cum există ea în zilele noastre,
deoarece este o funcție nouă, cu particularități unice și care nu se
confundă cu nici un precedent istoric“. România Liberă a identificat pasajul respectiv, într-o formă aproape
identică, în cartea autorului Jacques Renard, publicată de Ministerul
Finanțelor Publice, printr-un proiect PHARE, în anul 2002. Altă carte de specialitate din care Nicolăescu se inspiră, fără să
respecte regulile citării, este cea a autorilor Marcel Ghiță și Mihai
Sprânceană, „Auditul intern al instituțiilor publice“, publicată la Editura Tribuna Economică, în anul 2006. Lucrarea de doctorat a lui Nicolăescu se află la biblioteca ASE atât
în format electronic, cât și pe hârtie. Textul lucrării este identic,
așa cum era de așteptat, în schimb, bibliografia diferă. În formatul
electronic, la paginile 8-9, există o bibliografie selectivă care nu se
regăsește și în teza în suport fizic. Autorii din care citează
Nicolăescu nu se regăsesc în bibliografia de la sfârșitul tezei,
varianta print. La pagina 3 a tezei, se află următorul pasaj: „Auditorul
intern își va atinge obiectivele dacă există un sistem de control intern
organizat, formalizat, periodic, constituit din: standard și norme
profesionale, ghiduri procedurale, coduri deontologice (nu etice), care
să susțină morala profesiunii de audit, având în vedere faptul că
auditorul trebuie să fie în afara oricăror bănuieli“. Acest fragment se regăsește integral la pagina 18, în cartea „Auditul Intern al Instituțiilor Publice“. Alt fragment regăsit la pagina 5, în lucrarea de doctorat, a fost
găsit la pagina 20, în aceeași carte a lui Ghiță și Sprânceană, pasaj
însușit fără ghilimele și fără citare. În mai multe capitole, în partea
teoretică a lucrării, am identificat pasaje din teoreticienii economiști
Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană. Un alt exemplu: în Capitolul III, „Sistemul de control și Auditul Intern“, la pagina 69, Nicolăescu prezintă caracteristicile controlului intern. „Toate
funcțiile conducerii, inclusiv funcția de audit intern, include
activități de control, care contribuie la evaluarea procesului
managerial. Mai mult chiar, fiecare activitate trebuie să aibă
componenta ei de control, care o ajută să funcționeze. Controlul intern,
privit ca proces la dispoziția managerului, este un proces dinamic,
care își adaptează permanent instrumentele și tehnicile la schimbările
survenite în cultura organizației determinate de gradul de competență al
managerilor“. Pasajul respectiv este copiat mot-à-mot din
cartea autorilor Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană, aflat la pagina 39,
în cartea menționată mai sus. La pagina 71, în teza de doctorat, Nicolăescu tratează o altă
caracteristică a controlului intern, aceasta fiind universalitatea: „Sistemul
de control intern reprezintă nu numai formulare, proceduri, tehnici,
programe, instrucțiuni. Controlul intern este un proces realizat de
către personalul de la toate nivelele: atât de managementul de la vârf,
dar și de managementul de linie, adică responsabilii de compartimente,
cât și de fiecare membru al entității“. Citatul respectiv se regăsește la pagina 40, în cartea lui Marcel Ghiță și Mihai Sprânceană. Biblioteca ASE nu permite fotocopierea tezelor de doctorat, hotărâre
luată de Senatul universității, pentru a preîntâmpina furtul
intelectual. Potrivit prevederilor art. 170 din Legea 1/2011,
conducătorul de doctorat răspunde împreună cu autorul tezei de
respectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv
de asigurarea originalităţii conţinutului tezei. Plagiatul este reglementat încă din 2004. Potrivit legii 206/2004
privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, plagiatul se definește
drept „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală,
inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei,
demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice
extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor
autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele
originale”. Contactat de România Liberă, prof. univ. dr. Eugen Țurlea susține că în 2007 „erau alte reguli academice, nu ca acum“. „Înainte, dacă autorii din care citai erau trecuți la
sfârșitul tezei, la bibliografie, totul era acceptat. Nu se foloseau
ghilimelele, așa cum se cere acum“, a declarat coordonatorul de doctorat al lui Eugen Nicolăescu. Mai mult: acesta susține că nu-și mai amintește să fi fost
consilierul personal al lui Nicolăescu, când fostul ministru și-a
susținut doctoratul. „Nu mai știu exact. Eu am fost președintele CNAS, apoi am
fost și consilierul lui, dar nu am datele, cronologia la îndemână. Nu
știu ce să vă spun. Poate am fost. Domnul Nicolăescu și-a realizat teza
cum trebuie, mai ales că atunci era și în Camera Auditorilor Financiari“, a spus Țurlea. O poziţie similară are şi Eugen Nicolăescu. Acesta a declarat pentru
România Liberă că, acum opt ani, regulile academice privind teza de
doctorat erau altele. „Atunci, Codul Deontologic îngăduia lipsa ghilimelelor,
dacă autorii erau trecuți fie la începutul, fie la sfârșitul lucrării.
Am folosit nota de subsol. Ar trebui să revăd teza, a trecut foarte mult
timp de atunci. Acum nu se mai acceptă așa ceva, dar atunci nu era nici
o problemă“, a spus fostul ministru. Într-adevăr, în unele pagini este folosită nota de subsol, dar
aceasta apare ocazional. Întrebat de ce și-a angajat îndrumătorul de
doctorat drept consilier personal, Nicolăescu a declarat următoarele: „A
fost consilierul meu, dar mi-am realizat teza în mod corect. În 2007,
nu existau situații de incompatibilitate, nu se discuta în acești
termeni, cum se obișnuiește acum“. Totuşi, scuza referitoare la lipsa ghilimelelor a fost demontată de
mediul academic, atunci când a fost analizată teza de doctorat a
premierului Victor Ponta, și el acuzat de plagiat. Motivul e simplu:
regulile citării sunt aceleaşi. Potrivit CV-ului aflat pe site-ul Camerei Deputaților, Eugen
Nicolăescu este din anul 2010, lector universitar doctor titular la
Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir“,
Facultatea de Finanțe, Bănci și Contabilitate. Așadar, în baza titlului
de doctor, șeful grupului PNL din Parlament și-a urmat cariera în mediul
universitar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu