Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
luni, 12 octombrie 2015
Război declarat „paradisului“ multinaţionalelor - de Gabriela Anghel , 11 octombrie 2015 - Sursa : România Liberă
- stire actualizata la ora 19:33, 11 octombrie 2015
Război declarat „paradisului“ multinaţionalelor
OECD a obţinut
un larg consens asupra planului său de luptă împotriva „optimizării
fiscale agresive“ a marilor grupuri şi, reunite în Peru pentru Adunarea
generală a FMI şi a Băncii Mondiale, marile puteri au aprobat acest plan
vast de măsuri la nivel mondial. 62 de state au
căzut de acord să lupte împotriva evaziunii fiscale a multinaţionalelor
precum Apple, Google sau Amazon, ce le poate costa pe acestea din urmă
între 100 şi 240 miliarde dolari impozite pe an. Organizaţia pentru
Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a obţinut astfel un larg
consens în privința planului său de luptă contra „optimizării fiscale
agresive“ a marilor grupuri, practică ce constă în folosirea de
artificii contabile pentru delocalizarea profiturilor în paradisuri
fiscale unde nu au nici o activitate reală. Numit BEPS
(eroziunea bazelor fiscale şi transferul beneficiilor), acest plan,
conceput ca un ansamblu de tehnici, este urmarea a doi ani de intense
negocieri diplomatice. Planul a fost adoptat de miniştrii de Finanţe din
G20 (cele mai puternice 20 de ţări) la Lima pe 9 octombrie. Acordul
este mai larg şi printre semnatari figurează marile puteri economice
(SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa, Rusia etc.), dar şi ţări în curs
de dezvoltare şi centre offshore binecunoscute (Irlanda, Olanda,
Luxemburg). Va fi un tur de forţă, având în vedere că problema evaziunii
fiscale a întreprinderilor se loveşte de interese economice divergente:
între ţările lezate şi cele beneficiare ale unui business fiscal ce
foloseşte o multitudine de bănci şi de avocaţi.
Lobby puternic
Lobby-ul
contra BEPS a fost foarte puternic în ultimele luni, iar Pascal
Saint-Amans, director al Centrului de Politici şi de Administrare
Fiscală al OECD, a recunoscut: „Am obţinut un acord pe care nu îl credea
nimeni posibil acum doi ani. Un acord real! A fost adoptat un pachet
global, nici una dintre cele 15 măsuri nu a fost golită de conţinut“. El
a precizat: „Nu suntem atât de naivi să credem că evaziunea fiscală a
luat sfârşit, dar acest plan va inversa mişcarea“. „Evaziunea
fiscală este facilitată de reguli fiscale neadaptate mondializării,
reguli nesustenabile care făceau imposibilă orice redresare. Acum vom
schimba aceste reguli.“Angel Gurria, secretar general al OECD, care a
supervizat direct crearea acestui mecanism a declarat că „nu este vorba
doar de redresarea finanţelor noastre publice, dar şi de recâştigarea
încrederii cetăţenilor noştri“. Concret, BEPS conţine 15 măsuri,
dintre care unele vor fi aplicabile din 2016 şi se vor impune ca noile
norme mondiale. Altele sunt opţionale, dar faptul că sunt incluse în
plan este esenţial. Este recunoaşterea că aplicarea lor de către state
este legitimă. În primul rând sunt măsurile aplicabile pentru toţi –
încadrarea „preţului de transfer“, tehnică de care abuzează
multinaţionalele exportând profiturile realizate în ţări unde au
unităţile de producţie şi angajaţii spre teritorii cu fiscalitate zero.
Astfel, o societate cu 20.000 de cercetători din Palo Alto (fief din
Silicon Valley) nu va mai putea delocaliza profiturile în Bermude, unde
„domiciliază“ toate activele sale încorporate (mărci, brevete etc.) şi
are 20 de salariaţi. Profiturile vor fi taxate acolo unde este produsă
valoarea.
Scandalul LuxLeaks
În noiembrie
anul trecut, un scandal fiscal a izbucnit: LuxLeaks. O anchetă realizată
de consorţiul internaţional al ziariştilor de investigaţie, ICIJ, care
reuneşte peste 80 de jurnalişti din 26 de ţări, a dezvăluit acorduri
fiscale secrete între 340 de multinaţionale (printre care Apple, Ikea
sau Amazon) şi Marele Ducat al Luxemburgului, din 2002 până în 2010. Documentele
LuxLeaks au mai dezvăluit că evaziunea fiscală este un sport naţional
pentru giganţii americani. Se ştie deja de ani de zile că
multinaţionalele americane sunt foarte larg implantate în Luxemburg. Profitând
de o legislaţie fiscală suplă şi presate de acţionarii avizi de
rentabilitate, ele trec Atlanticul pentru a ascunde o parte a
profiturilor uriaşe, realizate în afara SUA, în acest paradis fiscal
pentru marile întreprinderi. Avantajele pe care le obţin rămân
secrete şi dificil de controlat. Or, documentele obţinute de ICIJ, în
care grupurile americane sunt larg reprezentate (Amazon, Verizon, Pepsi,
Heinz, FedEx, Apple etc.), permit aflarea sumelor transferate departe
de privirile administraţiei fiscale americane. Precum și rolul jucat de
Marele Ducat al Luxemburgului în schemele lor de optimizare, constând în
blocarea veniturilor realizate în afara SUA pentru a nu fi depistate de
Fiscul american.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu