Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Scriitorul Paul Goma s-a născut la 2 octombrie 1935, în Orhei, Basarabia, într-o familie de învățători români. Potrivit site-uluiistoria.md,
după cedarea Basarabiei fostei URSS, Paul Goma s-a mutat cu familia în
România. Fiind elev la Liceul ''Gheorghe Lazăr'' din Sibiu, a fost
exmatriculat, pentru că susținuse în școală cauza unor persoane
anchetate pentru anticomunism. A reușit totuși să termine Liceul ''Radu
Negru'' din Făgăraș, în 1953. În 1954 a început Institutul de Literatură
și critică literară "Mihai Eminescu" din București. În perioada
studenției a fost arestat și condamnat (martie 1957) la doi ani de
închisoare corecțională, pentru ''tentativă de organizare de
manifestație ostilă'', ca urmare a solidarizării cu evenimentele din
Ungaria, din noiembrie 1956, și a protestelor împotriva impunerii limbii
ruse ca limbă obligatorie în școli. A fost eliberat în 1958, după o
perioadă de detenție la închisoarea Malmaison (București), Penitenciarul
Jilava și Gherla. După anii de închisoare, în 1958, a fost trimis în Bărăgan, cu
domiciliu obligatoriu, în satul Lățești, raionul Fetești, unde a stat
până în 1962. O perioadă a fost muncitor necalificat, fotograf ambulant,
trompetist, tehnician, iar în iunie 1965, și-a reluat studiile la
Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care însă le-a
abandonat. În urma invadării Cehoslovaciei, în august 1968, fiind impresionat de
politica României față de Moscova, a devenit membru al Partidului
Comunist Român (PCR). În 1971 a fost însă exclus din PCR, ca urmare a
publicării integrale a romanului ''Ostinato'', în RFG, după ce în țară
fusese supus cenzurii. În primăvara anului 1977, printr-o scrisoare deschisă, difuzată de
postul de radio ''Europa liberă'', s-a solidarizat cu mișcarea ''Charta
77'' a intelectualilor cehi. La 1 aprilie 1977 a fost acuzat de înaltă
trădare și arestat, dar, în urma protestelor internaționale, a fost
eliberat, la 6 mai. La 14 aprilie 1977 a fost exclus din Uniunea
Scriitorilor din România (USR), al cărei membru era din august 1968. În noiembrie 1977, lui Paul Goma i-a fost retrasă cetățenia română,
astfel încât scriitorul a plecat în Franța, unde s-a și stabilit
definitiv împreună cu familia. Aflat în Franța, Goma a refuzat în 1980
oferta de a primi cetățenia franceză. După Revoluția din 1989, a început să-și publice cărțile și în țară. A
scris peste 40 de volume (romane, mărturii, dialoguri, jurnal,
articole) în limba română, care au fost traduse și în limbile franceză,
germană, olandeză, suedeză, italiană. Ca scriitor, a debutat, în decembrie 1966, în revista ''Luceafărul'',
cu povestirea ''Cum bate toba'', continuând să colaboreze la diferite
reviste, precum ''Gazeta literară'', ''Viața românească'', ''Ateneu''. A
debutat editorial, în august 1968, cu volumul de proză scurtă ''Camera
de alături''. Romanul următor, ''Ostinato'' — mărturie ficțională despre
închisorile din România—, refuzat de editurile românești, a fost
publicat în Germania (1971) și în Franța. Volumul a fost receptat
pozitiv, motiv pentru care Eugen Ionescu l-a numit pe Paul Goma
''Soljenițîn al României". Și volumele ulterioare, ''Ușa'' (''Die Tur'',
1972), ''Gherla'' (1976), ''Dans le cercle'' (1977), ''Garde inverse''
(''Garda inversă'', 1979), ''Le tremblement des hommes'' (1979), ''Les
chiens de mort'' (1981), ''Chassee-croise'' (1983), ''Bonifacia''
(1986), ''Le calidor'' (1987), aveau să fie foarte bine primite. Exilat la Paris, după ce i s-a retras cetățenia română, Paul Goma
și-a publicat majoritatea volumelor, inițial, în franceză sau germană.
Astfel, ''Le Tremblement... '', cu titlul original în română, ''Culoarea
curcubeului '77 — Cutremurul oamenilor'', a fost republicat în iunie
1990, de Editura Humanitas. A continuat cu ''Patimile după Pitești''
(1990), ''Ura noastră cea de toate zilele'' (1992), ''Sabina'' (1993),
''Roman intim'' (1994), ''Scrisuri. 1972-1998'' (2000), care cuprinde
articole, scrisori, pagini inedite de jurnal, comentarii, dialoguri
publicate în perioada menționată în subtitlu. A colaborat și la numeroase reviste din străinătate (''Contrapunct'',
''Ethos'', ''Limite'') și din țară (''Orizont'', ''Viața românească'',
''Vatra''). Seria ''Jurnalelor'' semnate de Paul Goma a început în 1997,
când au apărut primele trei volume. A urmat apoi al patrulea volum,
''Jurnal de apocrif'', iar ultimele două, care acoperă perioada
1999-2003, au fost publicate în 2004. Tot în 2004, a fost publicată
controversata lucrare ''Săptămâna roșie sau Basarabia și evreii'', iar
la începutul anului 2005, ''Culoarea curcubeului '77. Cod Bărbosul'',
cuprinzând mai multe documente din dosarele sale de Securitate. Cartea
''Arta fugii. O copilărie în Transilvania'', în care povestește despre
anii formării sale, i-a apărut, în Italia, în 2008. Paul Goma a făcut parte pentru foarte puțin timp (opt zile) din
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România,
înființată de Președinția României, în aprilie 2006. Potrivit unui comunicat al USR, din 22 noiembrie 2011, publicat pe uniuneascriitorilor.ro,
Paul Goma face parte din Uniunea Scriitorilor, conform unor hotărâri
din 1990, reconfirmate de Consiliul USR, în noiembrie 2011. Într-o adresă a Ministerului român de Interne, din 21 octombrie 2011, citată de site-ul vosganian.ro,
Paul Goma figurează la această dată cu statutul de cetățean român. În
aprilie 2013, scriitorul a primit și cetățenia Republicii Moldova. La 24 septembrie 2015, Institutul de Investigare a Crimelor
Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a organizat
simpozionul internațional "Paul Goma — 80 de ani", care s-a centrat pe
rolul jucat de scriitorul anticomunist în revitalizarea exilului
românesc și a luptei pentru drepturile omului în timpul regimului
comunist.
(SURSA: AGERPRES)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu