Politica de demisol a lui Crin Antonescu și reverberațiile ei târzii
Autor:
Horaţiu Pepine,
DW-Bucureşti
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
România
Politica de demisol a lui Crin Antonescu și reverberațiile ei târzii
PNL a luat decizia de a le exclude pe deputatele Renate Weber și Norica
Nicolai. Evenimentul redeschide răni vechi și capitolul unui transfer
politic cu multe aspecte nelămurite.
Despărțirea dintre Renate Weber, Norica Nicolai și noul PNL era un fapt
împlinit de multă vreme. Prin urmare nu s-a întâmplat nimic, dar o excludere conține întotdeauna ceva dramatic. Mai ales în epoca politicilor inclusive și a diversității, a exclude
pe cineva sună terifiant. Realitatea este că evenimentul ține mai mult
de limbaj. De altfel Renate Weber a făcut o declarație foarte reținută
ca ton și, aparent, lipsită de resentimente; iar Norica Nicolai s-a
declarat eliberată de o povară.
Dar ne putem întreba dacă cele două deputate liberale nu ar fi trebuit să demisioneze ele dintr-o organizație care le-a trădat convingerile. A trecut un an de la alegerile europene și de la transferul PNL către PPE si cu toate acestea cele două deputate au rămas în partid. Între timp, Renate Weber a participat totuși la grupul PPE și s-a întors abia ulterior la ALDE. Atunci ar fi fost poate momentul unei clarificări.
Și dacă ar fi să insistăm puțin, toți cei care au cunoscut-o s-au așteptat să demisioneze din PNL din prima clipă, fiind extrem de uimiți de înscrierea ei la populari. Fosta militantă pentru drepturile omului de la APADOR-CH aparține în mod natural liberalilor europeni. Se uită iarăși că Renate Weber este o figură centrală în cadrul organizațiilor înființate de George Soros în România și că viziunea nițel mai conservatoare a popularilor față de problemele societății o separă de acest grup. Pe când ALDE pare croit după filosofia ”societății deschise”.
În ce o privește pe Norica Nicolai lucrurile au un aspect puțin diferit. Sosită de la țărăniști, ea a adoptat inițial posturi vehement conservatoare și părea la ALDE puțin neadecvată, dar ulterior și-a descoperit filonul de stânga pe linie feministă. Spre deosebire de Renate Weber, ea a ramas însă de la bun început în ALDE, sfidând curajos riscul excluderii. Prin urmare nu e vorba deloc de o poveste cu persecutori și persecutați.
Dar neînțelegerile nu se opresc aici. Destui dintre votanții liberali l-au condamnat pe Crin Antonescu pentru manevra transferului la PPE, neștiind că, în realitate, ei înșiși, cu modul lor de a privi familia și societatea, sunt mai apropiați de populari decât de ALDE. E adevărat, unii ar fi și mai aproape de conservatorii britanici și de partidul ”Dreptate și Justiție” din Polonia, dar britanicii au devenit antipatici din clipa în care s-au opus migrației muncitorilor, iar polonezii au rămas în România niște necunoscuți. Nu în ultimul rând Crin Antonescu anticipase corect că liberalii vor pierde teren peste tot în Europa și că riscă să rămână legat de un grup lipsit de influență, cu care nici nu are prea multe afinități. Din păcate la noi prea multă lume vorbește în necunoștință de cauză. Așa cum bine observa cineva, oamenii ”habar n-au de PPE și ALDE” și n-au reținut decât cel mult povestea cu ”austeritatea” .
Fostul președinte PNL este totuși condamnabil, dar nu pentru transfer, ci pentru stilul malonest în care a construit trecerea, inducându-și vechii parteneri în eroare. Crin Antonescu spunea cândva că-l admiră pe Viktor Orban pentru curajul și franchețea lui. Dar dacă ar fi avut măcar o zecime din curajul acestuia, ar fi anunțat trecerea PNL la PPE în plenul Parlamentului European înainte de alegeri. Așadar în privința asta, Graham Watson și Guy Verhofstadt au avut dreptate să-l critice. ”Liberalismul are de a face cu onestitatea, cu libertatea și cu transparenţa”, spunea foarte supărat Guy Verhofstadt, deși acestea ar trebui să fie valorile oricărui partid. Modul furișat în care au procedat Crin Antonescu și soția lui Adina Vălean și politica aceasta de demisol i-au dezonorat. Discreția fostului lider este, în actualele împrejurări, perfect explicabilă.
Dar ne putem întreba dacă cele două deputate liberale nu ar fi trebuit să demisioneze ele dintr-o organizație care le-a trădat convingerile. A trecut un an de la alegerile europene și de la transferul PNL către PPE si cu toate acestea cele două deputate au rămas în partid. Între timp, Renate Weber a participat totuși la grupul PPE și s-a întors abia ulterior la ALDE. Atunci ar fi fost poate momentul unei clarificări.
Și dacă ar fi să insistăm puțin, toți cei care au cunoscut-o s-au așteptat să demisioneze din PNL din prima clipă, fiind extrem de uimiți de înscrierea ei la populari. Fosta militantă pentru drepturile omului de la APADOR-CH aparține în mod natural liberalilor europeni. Se uită iarăși că Renate Weber este o figură centrală în cadrul organizațiilor înființate de George Soros în România și că viziunea nițel mai conservatoare a popularilor față de problemele societății o separă de acest grup. Pe când ALDE pare croit după filosofia ”societății deschise”.
În ce o privește pe Norica Nicolai lucrurile au un aspect puțin diferit. Sosită de la țărăniști, ea a adoptat inițial posturi vehement conservatoare și părea la ALDE puțin neadecvată, dar ulterior și-a descoperit filonul de stânga pe linie feministă. Spre deosebire de Renate Weber, ea a ramas însă de la bun început în ALDE, sfidând curajos riscul excluderii. Prin urmare nu e vorba deloc de o poveste cu persecutori și persecutați.
Dar neînțelegerile nu se opresc aici. Destui dintre votanții liberali l-au condamnat pe Crin Antonescu pentru manevra transferului la PPE, neștiind că, în realitate, ei înșiși, cu modul lor de a privi familia și societatea, sunt mai apropiați de populari decât de ALDE. E adevărat, unii ar fi și mai aproape de conservatorii britanici și de partidul ”Dreptate și Justiție” din Polonia, dar britanicii au devenit antipatici din clipa în care s-au opus migrației muncitorilor, iar polonezii au rămas în România niște necunoscuți. Nu în ultimul rând Crin Antonescu anticipase corect că liberalii vor pierde teren peste tot în Europa și că riscă să rămână legat de un grup lipsit de influență, cu care nici nu are prea multe afinități. Din păcate la noi prea multă lume vorbește în necunoștință de cauză. Așa cum bine observa cineva, oamenii ”habar n-au de PPE și ALDE” și n-au reținut decât cel mult povestea cu ”austeritatea” .
Fostul președinte PNL este totuși condamnabil, dar nu pentru transfer, ci pentru stilul malonest în care a construit trecerea, inducându-și vechii parteneri în eroare. Crin Antonescu spunea cândva că-l admiră pe Viktor Orban pentru curajul și franchețea lui. Dar dacă ar fi avut măcar o zecime din curajul acestuia, ar fi anunțat trecerea PNL la PPE în plenul Parlamentului European înainte de alegeri. Așadar în privința asta, Graham Watson și Guy Verhofstadt au avut dreptate să-l critice. ”Liberalismul are de a face cu onestitatea, cu libertatea și cu transparenţa”, spunea foarte supărat Guy Verhofstadt, deși acestea ar trebui să fie valorile oricărui partid. Modul furișat în care au procedat Crin Antonescu și soția lui Adina Vălean și politica aceasta de demisol i-au dezonorat. Discreția fostului lider este, în actualele împrejurări, perfect explicabilă.
- Data 28.05.2015
- Autoare/Autor Horaţiu Pepine, DW-Bucureşti
- Cuvinte cheie Romania, PNL, Crin Antonescu, Renate Weber, Norica Nicolai, excludere
- Distribuiţi Trimiteţi Facebook Twitter google+ Mai mult
- Comentaţi 1 comentariu
- Feedback: Scrieti-ne
- Imprimaţi Imprimaţi pagina
- Permalink http://dw.de/p/1FXib
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu