Genocidul tătar comandat de Stalin, la 18 mai 1944 - amănuntele unei istorii cutremurătoare. Marş al tăcerii şi protest la Consulatul Rus de la Constanţa
- 16 mai 2015, 06:51
- de
Sinziana Ionescu
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Constanta
Genocidul
tătar comandat de Stalin, la 18 mai 1944 - amănuntele unei istorii
cutremurătoare. Marş al tăcerii şi protest la Consulatul Rus de la
Constanţa
16 mai 2015, 06:51
de
Sinziana Ionescu
Tătarii din Crimeea, dezrădăcinaţi din pământul natal
Foto Arhivă Adevărul
Tătarii din România vor comemora ziua cea mai neagră din istoria
poporului lor: 18 mai 1944, data genocidului din Crimeea. În acea zi,
toţi tătarii din peninsula aflată sub stăpânire sovietică au fost
surghiuniţi de Stalin în pusta din Uzbekistan. Călătoria în trenuri
sigilate, care a durat aproape două săptămâni fără oprire, s-a
transformat într-un măcel.
Un marş al tăcerii va fi organizat sâmbătă, 16 mai, la Constanţa, iar
luni, 18 mai, un protest va avea loc în faţa Consulatului Rus de la
Constanţa. O acţiune similară este programată la Bucureşti. „După
Revoluţia din 1989, în fiecare an, la data de 18 mai, sute de membri ai
comunităţii tătare din România participau la evenimentele comemorative
organizate la Simferopol, în Crimeea. Din cauza situaţiei politice,
acest lucru nu a mai fost posibil începând din anul 2014. asatfel că vom
recurge la aceste manifestări“, declară reprezentanţii comunităţii
tătare din România.
Marşul de sâmbătă este organizat de UDTTMR, începe la ora 12.00, din
Parcul Gării şi va urma traseul Bd. Ferdinand – Bd. Tomis - platoul
Prefecturii Constanţa, unde se va ţine un moment de reculegere. Tătari
vor cânta cântecele lor de suflet („Ant etkenmen!” şi „Ey, güzel Kirim“)
şi vor rosti mesaje de comemorare, dar şi de solidaritate. O altă
grupare de tătari va organiza luni, 18 mai, ora 15, un protest la
Constanţa şi la Bucureşti. La Constanţa, manifestaţia are loc în faţa
Consulatului Rus. Este organizat de Consiliul Civic al tătarilor
turco-musulmani condus de Sali Negiat, Omer Chenan şi Cutlacai Ergun.
„Îi aşteptăm pe toţi membrii comunităţii, dar şi pe toţi prietenii
noştri să participe la marşul de sâmbătă, care va fi unul paşnic, al
tăcerii. 18 mai este o zi tristă pentru tătarii de pretutindeni. Noi,
tătarii din România, deşi suntem nişte privilegiaţi, graţie avantajelor
acordate de statul român, nu putem să uităm de istoria care ne-a marcat
şi de strămoşii noştri care au suferit atât de mult.
În această perioadă tulbure, când Crimeea, pământul nostru străbun,
este tot mai departe de noi, când veşti contradictorii ne parvin de pe
meleagurile acelea, vrem ca tătarii de acolo să ştie că fraţii lor din
România şi nu numai sunt solidari cu ei.
Sâmbătă vom asculta în linişte cântecele noastre de suflet, „Ant
etkenmen!” şi „Ey, güzel Kırım”, vom păstra un moment de reculegere
pentru victimele tragicelor evenimente din 18 mai 1944 şi ne vom ruga
pentru fraţii noştri tătari care trăiesc în Crimeea. Pe această cale
condamnăm încă o dată, la unison cu autorităţile româneşti şi liderii
internaţionali, anexarea Crimeei şi salutăm poziţia României în această
speţă!“, a declarat preşedintele UDTTMR, Gelil Eserghep.
Ziua neagră din istoria tătară
18 mai 1944 este considerată cea mai neagră zi din istoria poporului
tătar. La acea dată, Iosif Visarionovici Stalin a comandat surghiunirea
populaţiei tătare din Peninsula Crimeea. Sute de mii de tătari - femei,
bărbaţi, copii, bătrâni - au fost ridicaţi peste noapte din casele lor
de soldaţii Armatei Roşii şi de agenţii poliţiei conduse de Lavrenti
Pavlovici Beria. Încărcaţi de-a valma în vagoanele de tren, având voie
cu o singură bocceluţă, tătarii au fost închişi şi trimişi în pusta din
Uzbekistan. Drumul a durat aproape două săptămâni, timp în care oamenii
n-au avut voie să coboare din vagoane decât o dată pe zi, în staţionări
de care nu depăşeau jumătate de oră.
Lipsiţi de aer, hrană, apă, de condiţii umane, deportaţii au murit pe
capete. În vagoanele sigilate, supravieţuitorii au stat printre cadavre
şi excremente, reuşind să le dea jos doar în minutele de staţionare,
când uşile erau deschise, iar ei - supravegheaţi cu arma în mână. La
destinaţie au mai ajuns doar jumătate dintre surghiuniţi. Dar şi aceştia
au fost supuşi unui regim de teroare şi exterminare.
Stalin le găsise vina tătarilor de a fi susţinut nemţii în cel de-al doilea Război Mondial. Istoricii arată că acesta era un neadevăr.
„Sovieticii
uitau cu bună ştiinţă că până atunci pieriseră pe frontul antihitlerist
mai mult de 50000 de Tătari înrolaţi în armata roşie şi că încă alţi
peste 60000 luptau în armata roşie sau în detaşamentele de partizani
împotriva ocupaţiei Germane. De asemenea, în armata roşie activau şi au
activat până la sfârşitul războiului mii de subofiţeri şi ofiţeri de
toate gradele de origine Tătară. Nici familiile lor şi ale eroilor care
s-au distins în lupte nu au fost iertate, împărtăşind soarta
conaţionalilor lor“, consemnează cercetătorii în Calendarul Intercultural, proiectul realizat cu sprijinul financiar al Guvernului României, de Departamentul pentru Relaţii Interetnice şi implementat de Institutul Intercultural Timişoara.
Istoricii mai notează că timp de 23 de ani, până în 1967, tătarii
crimeeni au suferit multe privaţiuni şi atunci au primit dreptul de a se
strămuta, dar nu în Crimeea. „Abia
după 14 noiembrie 1986, prin hotărârea Sovietului Suprem al Uniunii
Sovietice, Tătarii, ca de altfel toate comunităţile naţionale şi
popoarele care au avut de suferit în timpul regimului stalinist, au
primit dreptul de a se strămuta în locurile natale din zonele unde au
fost surghiuniţi. Până în prezent au revenit în Crimeea în jur de
400.000 de tătari“, afirmă aceştia.
Miza Crimeea, peninsula cu ieşire spre Balcani şi Caucaz
Profesorul Tasin Gemil (72 ani), istoric de etnie tătară, a fost primul ambasador musulman în România, deţinând funcţia diplomatică în doua foste state sovietice: Azebaijan şi Turkmenistan. Născut la Medgidia, profesorul universitar doctor Tasin Gemil a fost ambasador al României în Azerbaijan (1998-2003), apoi în Turkmenistan (2004-2007). Istoricul este actualmente director al Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. El a analizat raporturile dintre popoarele rus şi tătar de-a lungul secolelor şi interesul sporit pe care Peninsula Crimeea l-a avut în ochii stăpânirilor de la Răsărit. Într-un studio publicat în revista Magazin Istoric, cercetătorul originar din Medgidia vorbeşte despre formele de manifestare a agresiunii ruseşti asupra naţiei tătare. „Începând
cu secolul al XVIlea, ţarii ruşi au privit Crimeea nu numai ca o bază
de atac către Balcani, Caucaz şi Istanbul, dar şi ca pe o grădină
însorită. Atâta vreme cât unitatea de acţiune tătaro-otomană a fost
puternică, Rusia nu a îndrăznit să atace Crimeea. În secolul al
XVIII-lea, în condiţiile slăbiciunii manifeste a puterii otomano-tătare,
trupele ruseşti au început să atace în mod repetat Crimeea, de fiecare
dată producând mari distrugeri şi masacre. Înfrântă pe toate fronturile,
Poarta a trebuit să accepte Pacea de la Kuciuk Kainargi, din 1774, prin
care Rusia proclama independenţa Hanatului din Crimeea. Agenţii ruşi au
provocat permanent tulburări în hanat, astfel că, în 1782-1783, trupele
ruseşti comandate de cneazul Grigori Potiomkin au bombardat sate şi
oraşe din Crimeea, ucigând un mare număr de tătari. La 8 aprilie 1783,
Ecaterina a II-a a proclamat anexarea Crimeii şi transformarea ei într-o
provincie rusească.
Populaţia
autohtonă tătară a fost supusă sistematic represaliilor, pentru a o
obliga să lase locul în Crimeea coloniştilor slavi. În 1784,
guvernatorul Grigorie Potiomkin a emis o poruncă prin care cerea
«izgonirea din peninsulă a tuturor tătarilor localnici din regiunile de
munte şi câmpie»“, scrie profesorul Gemil.
Până
în anul 1800, mai mult de 500.000 tătari fuseseră nevoiţi să-şi
părăsească locurile de baştină, pentru a se refugia între graniţele
otomane, inclusiv în Dobrogea. Alţi peste 200.000 tătari au fost
izgoniţi în anii de război din 1806-1812 şi 1827-1829, iar imediat după
Războiul Crimeii (1853-1856), au plecat din peninsulă, conform datelor
oficiale, 192.660 tătari.
„În realitate, numărul acestora era mult mai mare. Până în anul 1922, 1.800.000 tătari au fost siliţi să părăsească patria străbună. În noaptea de 18 mai 1944, din ordinul lui Stalin, au fost deportaţi toţi tătarii care mai erau în Crimeea
(250.000). În acelaşi timp, autorităţile ruseşti au procedat la
distrugerea sistematică a monumentelor şi documentelor istorice
tătăreşti din Crimeea, inclusiv a cimitirelor şi numelor localităţilor.
Moştenirea istorico-culturală tătară rămâne încă foarte bogată. În 1983, UNESCO a
sărbătorit 800 de ani de la naşterea poetului Kul Ali, fondatorul
literaturii tătare clasice. Rusia a urmărit să şteargă toate dovezile
care atestau drepturile tătarilor la moştenirea pământurilor străbune.
Aceste distrugeri continuă şi astăzi. Un cunoscut istoric şi analist
ucrainean, Oleksa Haiworonski, releva recent faptul că tătarii au fost
cei care s-au opus ferm noii invazii ruseşti în Crimeea, nu comunitatea ucraineană de acolo, nici guvernul şi armata ucraineană“, conchide istoricul Tasin Gemil.
Vă mai recomandăm
Fascinanta istorie a turcilor şi tătarilor din România: de la stăpânii Dobrogei otomane la supuşii unei ţări ortodoxe
Istoricul
Tasin Gemil, primul ambasador musulman al României: „Atentatele vor
continua. Mii de tineri din fostul bloc comunist au devenit jihadişti“
Istoricul Kemal Karpat a venit să-şi vadă România. Consultantul
preşedinţilor SUA a vorbit tătarilor despre păstrarea rădăcinilor şi a
identităţii naţionale
VIDEO A plecat din România acum 73 ani şi are pe perete harta Dobrogei.
Kemal Karpat, la 92 ani: „Am păstrat limba română oriunde m-am dus“
Ey gözəl Kırım_ Ey güzel Kırım
Kırım türklerinin hasret şarkısı
Ant Etkenmen - Crimean Anthem (ATR TV)
Официальный сайт телеканала ATR http://atr.ua http://vk.com/crimeanmusic - Qırım muzıkasınıñ eñ büyük arhivi Крымская музыка, клипы, тексты, переводы, ноты, ...
citeste totul despre:
constanta
tatari dobrogea crimeea genocidul tatarilor surghiunul tatarilor stalin
beria udttmr tasin gemil mars al taceri protest consulatul rus
Cuvinte cheie :
Încetare urmărire – Nu mă anunţa prin email când sunt răspunsuri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu