Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Presa de azi: Inmormantarea maestrului Dinica sau voyeurismul funebru la romani

Teatrul Naţional din BucureştiImage via Wikipedia

[~Collage Sile this Millenium~]
Presa de azi: Inmormantarea maestrului Dinica sau voyeurismul funebru la romani
Presa de azi: Inmormantarea maestrului Dinica sau voyeurismul funebru la romani Foto: Jurnalul National


http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
De cate ori se mai stinge o stea muritorii se inghesuie sa soarba si ultima raza pe care aceasta o emana inspre ei. Si maestrul Gheorghe Dinica a fost mai mult decat o stea.

O supernova care straluceste si straluceste si ii atrage pe toti ca pe insecte in jurul unui bec pana cand... se stinge de tot, atunci cand oamenii se intorc la grijile lor, ecranele televizoarelor se umplu din nou cu politicieni galagiosi si ziarele au din nou pe prima pagina dezvaluiri incendiare despre dosare nu chiar asa secrete si stenograme a unor intalniri din spatele unei toalete publice.

Moartea celebritatilor este o adevarata mana cereasca pentru devoratorii de tragedii, de la masele largi populare carora, daca li s-ar interzice intrarea moca la cimitir, li s-ar lua toata distractia, pana la reprezentantii presei, scrie Cotidianul.

Sub pretextul ca trebuie sa informam publicul, camerele de luat vederi intra pana in cosciug, fete dragute le baga nevestei, copiilor, prietenilor indoliati microfonul in gura intrebandu-i "ce simtiti in aceste momente si ce parere aveti despre faptul ca v-a murit sotul, tatal, prietenul cel mai bun?".

Cu un cinism demn de capodoperele filmului noir, jurnalistii le contorizeaza celebritatilor ramase-n viata lacrima si cand omul se duce intr-un colt, sa planga nevazut si nestiut, hop pe el: "Vedem ca plangeti. De ce?"

Actorul Gheorghe Dinica a fost inmormantat, vineri, la Cimitirul Bellu din Capitala, pe Aleea Artistilor, langa mormantul Mariei Tanase.

Gheorghe Dinica a fost inmormantat cu onoruri militare, fiind decorat cu Ordinul Serviciul Credincios in grad de Mare Ofiter, informeaza Gardianul.

In cimitirul Bellu, ordinea a fost asigurata de jandarmi, iar la intrarea cimitirului politistii au dirijat traficul din zona. Inainte de slujba de inmormantare, la Teatrul National Bucuresti - unde trupul neinsufletit al regretatului artist a fost depus in noaptea de joi spre vineri - a fost oficiata o slujba de pomenire, la care au participat cateva sute de persoane.

O camera a Pro TV trona la intrarea in Teatrul National si transmitea desfasurarea ceremoniilor, alaturi de cele ale celorlalte posturi de televiziune. Gheorghe Dinica a jucat in ultimii ani din viata in telenovelele de la Acasa, ultimul sau rol fiind al generalului Vulturescu din serialul "Aniela".

Sicriul a fost scos din Teatrul National de o echipa formata din actorii consacrati de postul TV mentionat, cu Cabral si Alexandru Papadopol in frunte, alaturi de multi alti tineri actori stiuti numai din telenovele, prezinta si Evenimentul Zilei.

Desi, in ultimii ani, actorul a fost alaturi de echipa de la Acasa, adevarata sa cariera de teatru, de aproape o jumatate de veac, s-a petrecut in teatrele de Comedie, Bulandra si National.

Cortegiul funerar a intrat in cimitir in jurul orei 14.30, in aplauzele "spectatorilor", care s-au imbulzit si mai tare pentru a vedea mai bine ultima "reprezentatie".

"Eu n-am vazut, vreau sa vad!", vocifera o doamna de varsta a treia, incercand sa-si faca loc in multime. "Sa nu calcam pe morminte! A, stau chiar pe mormant. Ei, Dumnezeu sa ma ierte!", a spus o alta batrana, cocotata pe o piatra funerara, auzita de reporterul Adevarul.

In toata invalmaseala, sicriul cu trupul neinsufletit al actorului a fost scos din masina. Un soldat ducea crucea pe care era trecut numele maestrului, iar actorii Denis Şerban si Catalin Catoiu il urmau, purtand o coroana.

Printre cruci si figuri, rebegita, multimea asteapta de o ora si mai bine cortegiul. Pana atunci, lumea din curte i-a despicat viata in patru - ce bine a facut cutare rol, ce zambet purta in coltul gurii, ce multe persoane au venit de dimineata, la Teatrul National in foaier, sa-i aprinda lumanari...

Dar dintr-odata, multimea din cimitir s-a trezit cu dricul in fata, la cativa metri, si brusc s-a facut liniste. Nu se mai stie care a fost primul de a aplaudat, actor sau om simplu, dar cineva a dat startul, scrie si Gandul.

Dupa el au aplaudat toti, minute bune, ca atunci cand veneau la teatru sa-l vada jucand. Prieteni din copilarie, bunici, mame cu copii dupa ele, tineri tatuati, sute si sute de oameni.

Sambata,
14 Noiembrie 2009,
ora 08:22

Sursa: Ziare.com
Reblog this post [with Zemanta]

Un comentariu:

Dumitru Sin spunea...

Dumnezeu să-l ierte

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cristian Tudor Popescu: N-am avut talent la fericire niciodată (Întâlnir...