Marele esec al integrarii rromilor
7 Noiembrie 2007
Florian Bichir, Mircea Marian
Criza romanilor din Italia a readus in atentie o problema veche de sute ani: integrarea precara in societatea de tip european a unei bune parti din etnia rroma. Sociologi si analisti sustin ca problema rromilor romani e, in primul rand, problema Romaniei, si apoi a Europei.
"Spunem ca nu vor sa se integreze, dar ce conditii le oferim?"*(...)
O ISTORIE VECHE
Rromii in Europa: saracie si izolare
Majoritatea rromilor - in jur de 80a din totalul de aproximativ 15 milioane - traiesc in Europa, in conditii de saracie, izolati de societate si de autoritati, fara acces la educatie si la un loc de munca, apreciaza Amnesty International, intr-un raport recent.
Noua state europene, printre care si Romania, au demarat in 2005 o initiativa botezata „Deceniul de incluziune a rromilor”,(...)
ele mai importante comunitati de rromi traiesc in centrul si estul Europei, dar, ca si in cazul Romaniei, numarul lor variaza intre recensamintele oficiale si estimarile neoficiale.
Cehia are intre 11.000 si 200.000 de rromi, Slovacia, intre 95.000 si 550.000, Ungaria, intre 200.000 si 600.000 de rromi, iar rapoartele europene privind situatia acestei minoritati sunt de cele mai multe ori negative. In toate cele trei tari membre UE, rata somajului printre rromi atinge 75%-80%, atunci cand au acces la educatie, copiii invata in scoli speciale, iar intreaga comunitate este victima a prejudecatilor rasiale venind din partea majoritarilor, precizeaza Amnesty International.
In conditii similare traiesc rromii din Croatia, Macedonia sau Serbia, dar si cei din Bulgaria. Intre 370.000 si 700.000 de rromi traiesc in Bulgaria, majoritatea sub limita saraciei, iar rapoartele oficiale au subliniat in mai multe randuri masurile discriminatorii ale autoritatilor.(Adrian Cochino)
POVESTEA UNUI POPOR
Tiganii si drumul lor din India
Primele atestari documentare privind prezenta tiganilor pe pamant romanesc dateaza din secolul al XIV-lea, dar Mihail Kogalniceanu si Nicolae Iorga asociaza venirea lor in spatiul carpato-danubiano-pontic cu invazia tatareasca din 1260.
Un hrisov din 1385 din timpul domniei lui Dan Voda al Tarii Romanesti face referire la o danie in beneficiul Manastirii Vodita-Tismana a 40 de salase de tigani. Inca din acelasi secol, numarul acestor robi era destul de mare, de vreme ce, in 1388, Mircea cel Batran inzestra ctitoria sa de la Cozia cu 300 de salase de robi tigani. La Suceava, in 1417, erau stabiliti cu aprobarea lui Alexandru cel Bun 3.000 de robi tigani. (F. Bichir)
Desi abordata tangential, problema tiganilor este tratata pe intelesul tuturor de reputatul istoric Neagu Djuvara in a sa carte „O istorie a romanilor povestita celor tineri”. Constient de valoarea expresiei „cunoscandu-ne trecutul putem intelege prezentul”, savantul ofera o fresca succinta, dar sugestiva a istoriei tiganilor: de unde vin, cand au ajuns pe meleagurile noastre, dar si sursa originara a rupturii lor de societate, produsa inca de-acum sase secole! Tiganii au avut statutul de paria (patura cea mai de jos a societatii) atat in India, de unde provin, cat si in tarile prin care au trecut. Unele popoare i-au alungat (persanii, turcii, bizantinii). Altele - cum este cel roman - i-au asuprit. Pretutindeni au fost desconsiderati si tratati ca o rasa inferioara.
Redam alaturat cateva fragmente din cartea lui Neagu Djuvara in care este povestita, pe scurt, traiectoria istorica a tiganilor. Intertitlurile apartin redactiei.
Atigani: a nu se atinge!
Incepand cu ultimii ani ai veacului al XIV-lea, in Tarile Romane apare inca o categorie de locuitori si mai defavorizati, lipsiti si de proprietate, de pamant ori de case, dar si de libertatea de miscare, cu un cuvant, robi: tiganii.
Tiganii pot fi urmariti in exodul lor de mii de kilometri si sute de ani. A fugit din nordul Indiei un trib intreg, care n-a mai putut indura regimul la care era supus acolo de clasele sociale superioare. Facea parte probabil din casta „paria”, de membrii careia cei din castele superioare nici n-aveau voie sa se atinga. Si (sa fie doar coincidenta?) numele tiganilor, scris in primele noastre documente „atigani”, e probabil derivat din verbul grecesc „athinganein”: a nu se atinge! Au strabatut tot Orientul Mijlociu, respinsi din loc in loc, razboindu-se cat au putut cu persanii si cu turcii, pana au ajuns in Europa, in Imperiul Bizantin, alungati din Asia Mica de turcii otomani. Nici aici n-au avut ragaz, in imparatia bizantina, redusa de-acum (in veacul al XIV-lea) la Grecia continentala si o fasie de pamant corespunzand Turciei europene de azi si sudului Bulgariei - regiune careia i se zicea Romania, caci bizantinii, perpetuand timp de o mie de ani pretentia ca reprezentau Imperiul Roman, isi ziceau romei. Din sederea lor in Romania si-au tras tiganii si numele de „romi”, la care tin astazi.
Netotii: tiganii ascunsi in codri
La noi au ajuns, tot refugiindu-se palcuri-palcuri; pe masura ce treceau Dunarea, domnia si boierii, care duceau lipsa de brate de munca, i-au facut robi, adica muncitori lipsiti de orice drepturi - si au fost impartiti pe la mosiile boieresti pentru tot felul de meserii si de munci casnice si, de asemeni, pe la manastiri, iar o mica parte - cei mai norocosi - au fost pastrati ca robi domnesti, de pilda insarcinati cu cautarea aurului prin albiile raurilor! Acestia erau numiti „aurari”. Dintre robii boieresti, unii erau lasati sa-si exercite meseriile cutreierand tara cu satra lor, caci erau foarte indemanatici ca fierari, tinichigii, potcovari, spoitori. Numai o data pe an aveau datoria sa se mai intoarca la stapan, spre numaratoare si pentru casatorii. Mici grupuri de nesupusi au dainuit sute de ani ascunsi printre codri desi, intr-o stare atat de groaznica de saracie si salbaticie, incat li s-a zis „netoti”.
„Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere”
(...) Guvernul revolutionar de la 1848 (n.r. - care a rezistat doar trei luni) a incercat sa ia masuri radicale. De pilda, decreteaza libertatea tiganilor, care veacuri de-a randul traisera intr-o situatie subalterna, jignitoare, erau maltratati, batuti, asta explicand multe dintre mentalitatile lor. Nu este vina lor, ci a veacurilor de durere si injosire pe care le-au indurat. Au fost eliberati in principiu in 1848, dar dupa innabusirea Revolutiei masura n-a apucat sa fie aplicata. Incepusera insa cativa boieri, cum au fost Ion Campineanu sau Mihai Voda Sturdza, sa-i elibereze pe propriii lor tigani; manastirile si-au dat seama ca robia nu corespundea cu milostenia crestina si i-au eliberat si ele - asa incat prin anii 1850 nu mai ramaneau decat vreo 5.000 de robi tigani in Tara Romaneasca si tot atatia in Moldova, numai robi particulari, la boieri, pentru care faceau toate meseriile prin casa, erau bucatari, lemnari, fierari, potcovari, spoitori etc. Dar si lautari! Eliberarea lor totala n-a inceput decat in 1856. Pare de neinchipuit ca in veacul al XIX-lea sa mai fi existat inca robi la noi, dar ganditi-va ca Statele Unite ale Americii au mai asteptat inca sase-sapte ani pentru a-i dezrobi pe negri! (Matei Udrea)
Copyright |Ringier Romania |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu