Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 9 februarie 2012

Misterele masoneriei, la Constanţa Cavalerii Ospitalieri, refuzul pentru înfiinţare şi afaceristul Giuglea

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Misterele masoneriei, la Constanţa
Cavalerii Ospitalieri, refuzul pentru înfiinţare şi afaceristul Giuglea

cap_5.jpg Asociaţia Cavalerilor Ospitalieri a solicitat înfiinţarea asociaţiei cu sediul în Constanţa, strada Havana, judeţul Constanţa, unde figurează şi firmele Balcan Control Grup şi Balcan Logistic, de care se leagă numele lui Alexandru Lucian Giuglea

Mai multe asociaţii cu afinităţi mai mult sau mai puţin masonice au luat fiinţă la Constanţa, în ultimii ani. Rând pe rând, asociaţiilor şi fundaţiilor le-au fost aprobate de judecătorii constănţeni cererile de acordare a personalităţii juridice. Singura excepţie pare a fi, până la acest moment, Asociaţia Cavalerilor Ospitalieri, care în două rânduri le-a solicitat judecătorilor constănţeni să fie de acord cu înfiinţarea asociaţiei şi de două ori a fost refuzată. Foarte interesant, la momentul la care au cerut înfiinţarea, Cavalerii Ospitalieri au declarat sediul pe strada Havana din Constanţa. Întâmplător sau nu, la adresa respectivă figurează două firme, Balcan Control Grup şi Balcan Logistic, de care se leagă numele afaceristului constănţean Alexandru Lucian Giuglea. Totuşi, unul dintre motivele pentru care a fost respinsă cererea de înfiinţare este că nu s-a făcut dovada sediului. ZIUA de Constanţa vă prezintă considerentele pe care le-a avut în vedere completul prezidat de magistratul Andreea Cecilia Vlad în momentul în care a respins cea de-a doua cerere de înfiinţare a Asociaţiei Cavalerilor Ospitalieri, precum şi aparentele conexiuni dintre Cavalerii Ospitalieri şi afaceristul constănţean.

Aşa cum precizam în ediţiile anterioare, Cavalerii Ospitalieri s-au adresat în două rânduri instanţei Judecătoriei Constanţa, solicitând acordarea personalităţii juridice, fiind refuzaţi de tot atâtea ori. Prima dată, reprezentanţii Ordinului Cavalerilor Ospitalieri au cerut aprobare pentru înfiinţarea asociaţiei pe data de 14 mai 2010, cererea fiind înregistrată sub numărul 19448/212/2010. În proces, parte era Asociaţia Cavalerilor Ospitalieri, însă pe 25 mai 2010 reprezentanţii Cavalerilor au avut neplăcuta surpriză să constate că li s-a respins cererea ca neîntemeiată. Perseverenţi din fire, probabil, aceştia s-au adresat din nou Judecătoriei Constanţa, după aproximativ o lună de la hotărârea nefavorabilă. Noua cerere a fost înregistrată tot pe rolul Secţiei civile a Judecătoriei Constanţa, sub numărul 25575/212/2010.

Sediul, pe strada Havana

masoni_-_judecatoria_constanta.jpg

În hotărârea instanţei se arată că „prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30.06.2010 sub nr. 25575/212/2010, petenta Asociaţia Cavalerilor Ospitalieri a solicitat înfiinţarea acestei asociaţii cu sediul în Constanţa, strada Havana, judeţul Constanţa". De asemenea, se mai arată că la cererea de înfiinţare au fost anexate actul constitutiv şi statutul asociaţiei autentificate în dublu exemplar, contract de comodat, copie de pe foaia de vărsământ a sumei de 600 de lei emisă de CEC, certificate de cazier fiscale şi copii ale actelor de identitate ale membrilor fondatori, dovada disponibilităţii denumirii. Şi totuşi, se pare că aceste documente nu au fost de ajuns. Mai exact, la două termene consecutive judecătorii le-au pus în vedere să depună la dosar trei exemplare originale ale Actului Constitutiv şi ale Statutului, fără alte ştampile ori semnături, anexa la contractul de comodat (actul de proprietate al comodanţilor), originalul foii de vărsământ a sumei de 600 de lei, emisă de CEC şi două exemplare ale contractului de comodat. Chiar şi cu două termene la dispoziţie, s-ar părea că reprezentanţii Asociaţiei Cavalerii Ospitalieri nu s-au conformat solicitărilor instanţei, actele nefiind depuse la dosar. „Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că, deşi petenta a depus la dosar două exemplare ale actului constitutiv şi alte statutului autentificate la notar, acestea conţin ştersături şi ştampile în plus faţă de cele necesare pentru autentificare", se arată în motivarea hotărârii de respingere a cererii de înfiinţare.

Rezervarea pentru denumire, expirată

Chiar mai mult decât atât, „instanţa constată că petenta nu a făcut dovada sediului în care îşi va desfăşura activitatea, nedepunând la dosar actul de proprietate al comodanţilor asupra imobilului din Constanţa, strada Havana. Adresă la care, aşa cum am menţionat anterior, figurează firmele Balcan Control Grup şi Balcan Logistic, care se leagă de numele afaceristului Alexandru Lucian Giuglea. Revenind însă la Cavalerii Ospitalieri, aceştia nici nu au probat „existenţa patrimoniului iniţial al asociaţiei, neprezentând în original foaia de vărsământ a capitalului de 600 de lei emisă de CEC". „Mai reţine instanţa şi că, din menţiunile dovezii disponibilităţii denumirii emisă de Ministerul Justiţiei, rezultă că rezervarea pentru denumirea Asociaţia Cavalerilor Ospitalieri a expirat la data de 24.05.2010, înainte de înregistrarea cererii petentei pe rolul instanţei la data de 30.06.2010". Dat fiind că, potrivit legislaţiei române în vigoare, instanţa acordă personalitatea juridică dacă cererea este însoţită de actul constitutiv, statutul asociaţiei, actele doveditoare ale sediului şi patrimoniului iniţial, precum şi de dovada disponibilităţii denumirii eliberată de Ministerul Justiţiei, solicitarea Cavalerilor Ospitalieri a fost respinsă de Judecătoria Constanţa, în completul prezidat de judecătoarea Andreea Cecilia Vlad.

Firmele şi Giuglea

Dincolo însă de aceste aspecte, aşa cum am menţionat, la sediul social pe care l-au menţionat reprezentanţii Cavalerilor Ospitalieri figurează două firme, respectiv Balcan Control Grup şi Balcan Logistic. De ambele afaceri se leagă numele particularului Alexandru Lucian Giuglea. Conform www.vrajitorul.eu, firma Balcan Control Grup a fost înfiinţată în 2001 şi are sediul social declarat pe strada Havana, zona Faleza Nord Poligon 15 nr. 7. Obiectul de activitate era reprezentat de „activităţi de servicii anexe transportului pe apă", iar administrator figura ca fiind Alexandru Lucian Giuglea. Conform sursei citate, afaceristul figura asociat al firmei, alături de Camelia Giuglea. În ceea ce priveşte Balcan Logistic, aceasta a fost înfiinţată în 2009 şi se ocupă de „lucrări de construcţii a altor proiecte inginereşti nca". Firma are sediul tot pe strada Havanei la numărul 7, în zona Faleză Nord, Poligon 15, iar Giuglea figura ca asociat, potrivit Monitorului Oficial nr. 4255/2011. Menţionăm că am încercat să luăm legătura cu reprezentanţii celor două firme, însă ni s-a spus că numerele de telefon nu mai erau valabile.

17:00:35
Joi, 9 Februarie 2012
Editia Nr. 3259

miercuri, 8 februarie 2012

Radetzky Marsch 1996 Vienna - 8 February : La Mulţi Ani Titi !



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
La 12:00pm în Februarie 8, 2012, Lucretia BerzintuLucretia Berzintu a spus...

Cu mare plăcere, un cadou muzical, dragă domnule Dimitrio! Încă o dată, La mulți

marți, 7 februarie 2012

ACTA – tratatul care ar putea schimba fundamental lumea în care trăim

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dimitrio

ACTA – tratatul care ar putea schimba fundamental lumea în care trăim

ACTA – tratatul care ar putea schimba fundamental lumea în care trăim

February 6th, 2012

Trimite prin email Print This Post

scris de

Av Rapcea Mihai

Ținuta profesională a acestui site (ADSA.RO) precum și ambianța intelectuală a tematicii abordate mă obligă la o redactare pretențioasă, mai cizelată aș spune, a materialelor pe care urmăresc să le public pe ADSA.ro. Asta îmi cam taie din avânt și spontaneitate – deși acestea sunt principalele mele atuuri atât în profesia de avocat, cât și în articolele pe care le scriu.

Astăzi doresc să abordez un subiect extrem de “fierbinte” în blogosferă: restrângerea libertății de a folosi produse contrafăcute – în special prin intermediul internetului.

Cu toții am auzit de faptul că reprezentanții României au semnat ACTA ( Anti-Counterfeiting Trade Agreement), pe românește Acordul comercial de combatere a contrafacerii. Acest tratat comercial este considerat ca find un răspuns la „creșterea globală a comerțului cu bunuri contrafăcute și lucrări protejate de drepturi de autor”.

De ce este atât de important acest tratat ? Pentru că dorește să dea naștere unui fel de Interpol al drepturilor de autor, cu tot ce înseamnă asta (autoritate supra-națională în domeniu, modalități efective de implementare a măsurilor de control și sancționare, etc.).

Ideea nu este nouă. Marile companii multinaționale, deținătoarele de brevete și mărci (cu cifre e afaceri mai mari decât Produsul Intern Brut al unor țări de talie medie) au pierderi uriașe datorită comerțului cu bunuri contrafăcute și lipsei eficiente a unei protecții a drepturilor de autor.

A intrat deja în obișnuința noastră a tuturor, să ne cumpărăm lucruri “de firmă” (haine, ceasuri, etc.) în vacanțele din Turcia.

China copiază orice, indiferent cât de avansat tehnologic este acel produs (vezi cazul magazinului Apple – clonat integral – cu produse chinezești !). Singurele lucruri chinezești care ajung la noi și nu sunt copiate/clonate după patente occidentale – se pare că sunt pisicuțele de plastic, purtătoare de noroc, care dau din lăbuța stângă, și broaștele de bronz cu monezi în gură… halal influență culturală !

În materie de tehnologie informatică, mă întreb oare câți dintre noi nu am decodat măcar odată “la băieți” un telefon mobil, sau am folosit un sistem de operare windows sau programe “crăcuite” (cuvânt care a intrat deja în bagajul de neologisme al limbii române !) !?

Mai cumpără cineva ultimele CD-uri cu hit-urile în vogă, scoase de mamuții corporatiști – din categoria Sony Music, când le poți dowloada direct pe telefon, laptop sau, MP3 player de pe net ?

La fel stau lucrurile și cu filmele, acele producții de zeci de milioane de dolari. Ne-am cumpărat cu toții plasme imense, cu sloturi usb sau Sdcard, mai nou televizoarele se pot conecta și direct la internet, de unde downloadăm ultimele noutăți în materie de filme – multe care nici măcar nu au apucat să apară la cinematograful din orașul în care locuim !

Ne-am obișnuit să nu dăm bani pe distracție (muzică și filme), și mai nou, pe cultură (fenomenul bibliotecilor virtuale explodând în ultima vreme). Totul de pe internet !

În fața acestui nou tip de consumatorism, producătorii, autorii și deținătorii de mărci înregistrează pierderi uriașe – în vreme ce state întregi își datorează avântul economic fără precedent pirateriei și contrafacerii de produse.

Dintr-o perspectivă istorică, asistăm la un nou tip de confruntare dintre “lumea civilizată” – producătoare de valori, capabilă de cercetare, inovație și avans tehnologic și “sălbaticii” care fură scânteia prometeică a civilizației – și trăiesc gratis de pe urma ei.

ACTA ar putea schimba la modul fundamental lumea – așa cum o știm. Evoluția tehnologică, ritmul din ce în ce mai trepidant al vieții de zi cu zi, dislocarea forței de muncă autohtone în cele 4 zări – la care se adaugă criza profundă a societății – economică, politică și chiar identitară, au creat o stare de dezechilibru și nesiguranță la nivel global. Paradigmele specifice fiecărei culturi sau popor s-au topit în acel meltpotting proorocit de Alvin Toffler, cu consecința pierderii oricărui tip de rezistență comunitară în fața unor schimbări radicale – a lumii zilei de mâine.

Dacă ACTA va fi pusă în aplicare așa cum doresc multinaționalele care o impun din umbra guvernelor marionetă, probabil că în câțiva ani vom folosi cu toții sisteme de operare linux, pentru că nu ne vom putea permite riscul de a fi prinși cu sisteme Windows crăcuite, ne vom întoarce la teneșii de Drăgășani, mai accesibili decât originalii Puma sau Adidas, vom vedea mult mai puține genți Louis Vuitton pe stradă, însă vom ști cu certitudine că sunt originale.

Vom plăti prețul curiozității vizionării unui film nou, iar mulți se vor întoarce la oferta imbecilizantă a posturilor TV, la care renunțaseră în favoarea libertății de informații și creație audio video – de pe internet.

Lumea de după ACTA va fi o lume sumbră, în care plătești pentru orice. ACTA este doar o mică piesă dintr-un puzzle atent gândit de către arhitecții viitorului lumii. Trebuie privită din perspectiva unei dinamici legislative tot mai restrictivă și opresivă la adresa drepturilor individului. Statele se află în plin proces de cedare a suveranității către structuri regionale, continentale sau chiar planetare. Sub pretextul luptei împotriva terorismului, cetățenii acceptă pierderea intimității, măsuri de control și urmărire fără precedent în istorie.

Avântul tehnologic folosit în direcția controlului total, oferă unui grup restrâns de indivizi posibilitatea creerii unui sistem social, cultural, juridic și economic care să impună un control cvasi-total asupra vieții oamenilor de pe întraga planetă.

Se fac pași mici, dar siguri către implementarea unei guvernări electronice (a se vedea platforma E-Romania), reducerea și în final abolirea folosirii în tranzacții a banilor fizici, în favoarea tranzacțiilor exclusiv electronice.

Dincolo de beneficiile confortului oferit de aceste tehnologii, rămâne totuși temerea ca acest sistem să nu conducă Umanitatea către o nouă Eră Totalitară, în care puterea să fie exercitată tiranic, cu încălcarea drepturilor fundamentale ale omului. Căci, în final, totul se rezumă la vechea întrebare pe care și-o puneau latinii – în fața paradoxului ultim al democrației: Cine îi va controla pe cei care vor controla totul ?

Știu că oamenilor nu le plac scenariile sumbre. Cu toții căutăm binele și evităm, pe cât se poate, neplăcerile. Din acest motiv, probabil că mulți dintre cititori vor fi tentați să considere aceste rânduri drept o exagerare ce se înscrie în categoria teoriilor conspiraționiste ce împânzesc internetul. Și eu mi-aș dori să fie așa. Însă am pretenția că suntem oameni formați în contactul cu legea, obișnuiți să judecăm faptele și nu teoriile.

Iată deci în continuare câteva argumente în sprijinul celor arătate mai sus. Nu doresc să fac aici o analiză a textului ACTA. Fiecare dintre voi îl poate lectura și trage o concluzie personală, potrivit pregătirii și experienței în domeniu.

Documentul ACTA disponibil în limba română – cât și în celelalte limbi ale UE, pe site-ul Comisiei Europene, din data de 23 august 2011, are 51 de pagini (scrise răsfirat – vă recomand să le citiți integral, nu vă ia mult timp).

Interesantă este geneza acestui document, precum și mecanismul prin care a fost impus spre semnare.

Ca avocați, avem noțiuni un pic mai vaste decât cetățeanul obișnuit, despre procesul legislativ, cu tot ceea ce înseamnă el: inițiativă a unui organ competent, consultare publică, transparență. Toate aceste noțiuni au fost implementate prin Carta ONU și – în ceea ce ne privește – de legislația comunitară europeană.

Deci, ne-am fi așteptat ca acest tratat comercial să fie adoptat conform principiilor mai sus enunțate.

Sub aspectul inițiatorului acestui tratat precum și al conducerii negocierilor, nu există până în prezent informații publice relevante. Pare un acord apărut din neant, la a cărui redactare nu putem identifica aportul niciunui stat semnatar.

Ce este și mai ciudat este faptul că ACTA a fost anunțat că “va fi negociat” din septembrie 2007, însă negocierile nu au fost publice. Abia în 22 mai 2008, după publicarea de către Wikileaks a unui document privind ACTA, o anumită parte independentă a presei a început să scrie în străinătate – despre acest tratat.

Pentru ca lucrurile să fie și mai clare, în septembrie 2008 un număr de grupuri de interese (ONG-uri în special) au solicitat părților negociatoare ale ACTA să facă public textul acordului. În noiembrie 2008 FFII (Fundația Pentru o Infrastructură Liberă a Informației) a nominalizat în clar un număr de 12 documente a căror publicare o cere. Cererea a primit răspuns negativ de la consiliul UE, cu motivația că „publicarea informației ar pune piedici desfășurării eficiente a negocierilor și ar putea afecta relațiile cu părțile implicate”. Cu asta, s-a dus și ultima pretenție de păstrare a unei aparențe democratice a consultărilor publice și transparenței decizionale.

Ceea ce vreau să punctez este următorul lucru: faptul că o entitate (fizică sau juridică) necunoscută (ne-nominalizată) propune – fără consultare publică prealabilă sau ulterioară, un proiect de tratat comercial ce vizează controlul și sancționarea contrafacerii bunurilor fizice cît și „distribuirea prin internet și tehnologia informației” – contravine tuturor normelor democratice cunoscute !

Statele membre ale acestui acord, pe lângă cele ale Uniunii Europene, sunt Australia, Canada, Japonia, Republica Coreea, Statele Unite Mexicane, Regatul Maroc, Noua Zeelandă, Republica Singapore, Confederaţia Elvetiană si Statele Unite ale Americii.

Acordul va intra în vigoare pentru România după ce vor fi parcurse mai multe etape. Cronologic, Parlamentul European va trebui să-şi dea avizul conform în vara anului 2012, apoi consiliul Uniunii Europene îl va adopta, independent de ratificarea în parlamentele naţionale, iar ulterior acordul va trebui ratificat de Parlamentul României şi doar după aceşti paşi va putea intra în vigoare.
Tarile care nu au semnat actul sunt Germania, Olanda, Estonia, Cipru si Slovacia.

In ciuda vastei sustineri internationale, ACTA nu va intra in vigoare ca lege a UE daca Parlamentul European va vota impotriva actului intre 11-14 iunie 2012.

Dacă vrem să lăsăm copiilor noștri o lume cel puțin la fel de liberă ca cea pe care am moștenit-o de la părinții și străbunii noștri, trebuie să ne implicăm activ în acest sens. ACTA este un document care poate schimba fața lumii, așa cum o trăim azi.

Consider că noi, elita unei categorii de intelectuali – poate singura care poate propune o modificare rezonabilă a tratatului ACTA, trebuie să facem demersurile necesare pentru modificarea textului acestui tratat aducând un echilibru între drepturile consumatorului și drepturile deținătorilor de licențe și patente protejate.

Există un foarte mare interes pe această temă din partea publicului ne-specialist. Se întocmesc liste de semnături, se scriu memorii, dar toți așteaptă o direcție viabilă de acțiune pentru a preântâmpina excesele la care poate aduce ACTA.

Dintre aceste posibile excese, enumăr doar câteva (identificate și de către presă):
- legalizează practic mijloace de presiune si controale din partea companiilor si organizatiilor, fara mandat judecatoresc prealabil.
- include o clauza de obligare a furnizorilor de servicii internet sa ofere informatii despre suspectii de incalcare a copyright-ului fara mandat judecatoresc, facilitind astfel industriei muzicale intentarea de procese si suspendarea siturilor necomerciale precum The Pirate Bay.

ACTA poate duce si la controale pe aeroporturi asupra laptop-urilor si telefoanelor mobile dupa “fisiere si documente care ar incalca drepturile de autor”, acest lucru putand sa contravina dreptului la viata intima.

Sursă:

ADSA.ro

[Asociatia pentru Dialog si Solidaritate a Avocatilor

www.adsa.ro/

10 ore de pregătire profesională pentru participanții la Conferința ADSA din 12.12.2011. 2012-02-01 20:17:10. 10 ore de pregătire profesională pentru ...]

Cuvinte cheie : ACTA, ar, care, fundamental, lumea, putea, schimba, tratatul, trăim, în, Mai multe…

vineri, 3 februarie 2012

Kurt Hielscher - Troiţe - fotografii 1933 - video Gabi Schuster



http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Uploaded by on Jan 21, 2012

În anul 1933 apărea la Leipzig un album fotografic despre România realizat de fotograful german Kurt Hielscher. O adevărată bijuterie bibliografică.
Kurt Hielscher (n. 1881 -- d. 1948) a fost unul dintre cei mai renumiti fotografi germani, care a devenit cunoscut prin albumele sale fotografice adunate in perioada Primului Razboi Mondial si in perioda interbelica, inedite la acea vreme. Kurt Hielscher era originar din Silezia. A strabatut mai multe state europene: Spania, Italia, Iugoslavia, Danemarca, Norvegia dar si Romania. Lucrarea sa despre Romania este cel mai complex si profesionist album fotografic realizat despre tara noastra a acelor timpuri.

miercuri, 1 februarie 2012

The Economist despre "Năstase răstignit": Cu puţin noroc, condamnarea lui, un posibil avertisment pentru clasa politică

The Economist despre "Năstase răstignit": Cu puţin noroc, condamnarea lui, un posibil avertisment pentru clasa politică

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

The Economist despre "Năstase răstignit":

Cu puţin noroc, condamnarea lui,

un posibil avertisment pentru clasa politică

1 februarie 2012, 08:50

Autor:

Mihaela Stoica

Cuvinte cheie:

The Economist, adrian nastase, condamnare, nastase, coruptie,

Adrian Năstase

grafică de vali ivan

Adrian Năstase

Săptămânalul britanic The Economist comentează pe un blog al site-ului său că sentinţa dată în cazul fostului premier Adrian Năstase ar putea reprezenta, cu puţin noroc, un avertisment pentru clasa politică din România încă dominată de corupţie.

Într-un comentariu intitulat "Năstase răstignit", The Economist scrie că fostul premier ar putea chiar nici să nu ispăşească pedeapsa cu închisoarea pentru că el a promis că va aduce cazul în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dacă va fi necesar.

Deşi această pedeapsă este relativ blândă (alte persoane inculpate în acelaşi caz au primit şase sau şapte ani de închisoare), ceea ce contează este că s-a demonstrat că un fost premier intră sub incidenţa legii. Cu noroc, acesta ar putea servi drept avertisment pentru o clasă politică din jurul căreia mirosul corupţiei nu a fost încă îndepărtat, comentează săptămânalul britanic, citat de Mediafax.

Adrian Năstare a devenit primul şef de Guvern din epoca postcomunistă care a fost condamnat pentru corupţie, aminteşte The Economist.

El a fost educat în şcoala comunistă a politicii şi a demonstrat acest lucru. În timpul primului său mandat, televiziunea şi radioul public au fost obligate să urmărească o linie proguvernamentală, afirmă publicaţia britanică. Totodată, el şi-a cultivat imaginea de burghez intelectual, ceea ce a ajutat la pavarea drumului rivalului său, actualul preşedinte Traian Băsescu, al cărui discurs populist şi stil muncitoresc l-au diferenţiat de distantul Năstase. Promisiunea de a combate corupţia l-a ajutat pe Băsescu să îl învingă pe Năstare în 2004, adaugă The Economist.

În continuare, săptămânalul britanic scrie că Năstase este cel mai proeminent politician român învins de Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA). Aceasta înseamnă că România luptă în sfârşit împotriva corupţiei, se întreabă publicaţia britanică. Protestatarii care sfidează temperaturile de minus 15 grade Celsius din Piaţa Universităţii din Bucureşti nu ar spune acelaşi lucru. Mulţi dintre ei văd o diferenţă mică între corupţia din zilele lui Năstase şi România din 2012, mai scrie The Economist.

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

De ce nu pierde (încă) Rusia războiul, Ce a vrut Biden de la Iohannis