Titus Andrei și un moment Nichita Stănescu
Deși suntem la o emisiune muzicală, propun cu permisiunea dvs ca cel despre care voi face vorbire să fie poetul cu farmecul vorbirii care a schimbat considerabil limbajul temele mituri: Nichita Stănescu. Nu comentăm opera, doar câteva date suplimentare în fugă.
Nichita Stănescu – școală primară la Ploiești și Bușteni, după care își inventează o biografie simbolică, declarând că ar fi rămas repetend în clasa I din pricina spaimei de transformare în obiect a cuvântului.
Nu accepta ideea că vorbele pot fi scrise. Respingerea scrierii, o fantasmă de a lui. În timpul gimnaziului, se dovedește un bun desenator și face în particular ore de pian.
Urmează cursurile medii la secția Real, dar apare zvonul că scrie poezii deși era la un liceu serios unde matematica primează.
Se manifestă în spiritul avangardei ploieștene pus mereu pe farse, iar în dragoste nu a părut a fi o victimă pentru că era un tânăr frumos, inteligent, fermecător.
În ’52, la 19 ani, se înscrie la Filologie, București și se căsătorește cu o colegă de an. În ’60 debutează cu volumul Sensul iubirii, iar în ’62 se căsătorește cu o altă colegă.
Călătorește peste tot în Europa, paerticipând la foarte multe festivaluri. Cunoaște poeți și scriitori celebri. Se afirmă și uimește pe zi ce trece.
Câștigă premii ale Uniunii Scriitorilor, iar în ’79, Academia suedeză îl nominalizează pentru candidatura la Premiul Nobel pentru literatură.
Din păcate în ’81 apar primele semen ale bolii hepatice. Urmează alte premii în țară și în afară. Și totuși, în ’83, decembrie 13, sfârșitul.
Pentru cele spuse am folosit, ca sursă, Dicționarul general al literaturii române. Vă mulțumesc, mi-ați permis să vorbesc puțin altfel despre autorul necuvintelor care flatează gustul pentru paradox și ne poartă pe tărâmul nesfârșit al sentimentelor.
Chiar Nichita acum cu un fragment din Pasul tău. Apoi, prietenul lui, Nicu Alifantis.
{audio Nichita Stănescu}
