Condamnații în primă instanță, liberi să fugă din țară. Stelian Ion NU vrea să modifice legislația pentru a ajuta judecătorii să combată fenomenul: "Asta te aruncă în zona de încălcare a drepturilor omului" -Actualitate Interna - Mircea Savin Mar 17, 2021 20:32 3307- Sursă Podul.ro Interviurile G4Media | 12.03.2021| Stelian ION -

Condamnații în primă instanță, liberi să fugă din țară. Stelian Ion NU vrea să modifice legislația pentru a ajuta judecătorii să combată fenomenul: "Asta te aruncă în zona de încălcare a drepturilor omului"

Actualitate Interna

•  Mircea Savin
•  Mar 17, 2021 20:32
•  3307

ÎCCJ a decis definitiv pe 11 martie că Elena Udrea, condamnată în primă instanță la 8 ani de închisoare în dosarul privind finanțarea campaniei electorale din 2009, nu va fi plasată sub control judiciar, iar astfel e liberă să plece din țară. Sentința ÎCCJ a produs consternare, în condițiile în care Elena Udrea a mai fugit din țară, înainte de condamnarea definitivă din dosarul gala Bute.

Cu toate acestea, ministrul Justiției, Stelian Ion, a declarat recent pentru g4media că nu ia în calcul vreo modificare legislativă care să-i oprească pe borfași să plece din țară, precizând că avem în prezent "o legislație echilibrată". Declarația ministrului Justiției nu ar trebui să treacă neobservată cu atât mai mult cu cât există un fenomen al infractorilor fugari, iar în această privință îi amintim pe Dragoș Săvulescu, Alina Bica, Daniel Dragomir, Sebastian Ghiță, Puiu Popoviciu. 

Judecătorul Cristi Danileț declara pe 2 martie pentru g4media că se impune o modificare legislativă care să le permită judecătorilor să oprească posibilitatea ca o parte semnificativă a condamnaților în primă instanță să fugă din țară. 

"În contextul în care vedem cu toții că inculpații fug înaintea sentințelor definitive și apoi statul consumă resurse să îi aducă înapoi, cred că se impune o modificare legislativă, astfel încât să fie dată posibilitatea judecătorului ca atunci când, în primă instanță, pronunță sentinţe mai mari de 5 ani, să emită din oficiu şi o măsură preventivă uşoară, precum interdicţia de a părăsi ţara, tocmai ca să îi împiedice pe inculpați să fugă din țară înaintea unui verdict definitiv", a zis magistratul. 

Pe tema impunerii unui control judiciar obligatoriu care să oprească fuga din țară a condamnaților în primă instanță, Stelian Ion a precizat că ar fi încălcate drepturile omului. 

Dan Tăpălagă: Toată lumea vede cum mari condamnați fug din țară înainte de pronunțarea sentinței definitive. Aveți în vedere schimbări la lege? Puteți face ceva pentru a diminua acest fenomen?  

Stelian Ion: Am văzut mai ales în raport cu Italia probleme. În privința asta am făcut o solicitare către ministrul de Justiție din Italia. Am revenit asupra ei, deocamdată nu am primit răspuns. Însă, e de apreciat că în Italia s-au adoptat anumite modificări legislative care constituie o barieră în rețeta aceea pe care o foloseau unii dintre fugarii din România. Pe de altă parte, în plan legislativ intern, e foarte complicat de analizat acest lucru pentru că noi avem o legislație echilibrată din punctul meu de vedere. Avem măsuri preventive, avem controlul judiciar, ele sunt la dispoziția instanțelor de judecată, la dispoziția organelor judiciare, care de la caz la caz iau aceste măsuri. Să vii cu un control judiciar obligatoriu, asta te aruncă deja în zona de încălcare a drepturilor omului. Ce am făcut însă pe acest capitol, este foarte important să avem magistrați de legătură în Italia. Am declanșat procedura desemnării unui magistrat de legătură în Italia care va avea competențe și în zona de cooperare judiciară și consider că ne va ajuta mult. În perioada următoare, procedura e declanșată, se vor înscrie persoane și cred că va fi un lucru de bun augur.  

Vedeți video de la 52:50:

De asemenea, reiterăm că fosta ministră a Justiției, Ana Birchall, i-a solicitat pe 2 martie actualului ministru Stelian Ion să continue demersurile pe care ea le-a început în sensul modificării legislației pentru ca procurorii și judecătorii să dispună de "toate instrumentele juridice necesare care să împiedice fuga din țară a infractorilor înaintea unei hotărâri judecătorești definitive". 

"Așa cum am mai spus, în ultima vreme s-a dezvoltat o nouă rețetă perfecționată de persoanele condamnate definitv care fug din țară înainte de punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

În contextul în care este rezonabil să asumăm că această practică, această rețetă a fugarilor va continua să fie practicată consider că este absolut necesar ca Ministerul Justiției (care are drept de inițiativă legislativă) să vină urgent cu o propunere de modificare legislativă care să permită judecătorului ca și în primă instanță, să aplice din oficiu și o măsură preventivă, precum interdicția de a părăsi țara de exemplu. Așa cum am tot spus, trebuie clarificate cu celeritate măsurile, inclusiv cu modificări legislative urgente, care se impun acasă (de exemplu de ce și în ce condiții sunt ridicate, cu destul de multă ușurință, măsurile precum controlul judiciar, interdicția de a părăsi țara, consemn la frontieră etc.) tocmai pentru a preveni fuga din țară până la rămânerea definitivă și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești! În 2019 începusem demersurile pentru astfel de modificări și clarificări legislative!

Trebuie reținut faptul că în acest moment măsurile preventive pot fi dispuse și de către instanță, în timpul judecății, la cererea Parchetului, în condițiile și scopurile prevăzute de lege. Astfel de măsuri pot fi dispuse și din oficiu, de exemplu "împiedicarea inculpatului să se sustragă de la judecată" (care nu este egală cu "împiedicarea inculpatului să se sustragă de la executarea pedepsei"). Problema practică învederată de mulți judecători este dată de faptul că o astfel de faptă nu poate fi prezumată de judecător, "fără nicio probă sau indiciu" cu atât mai mult cu cât majoritatea fugarilor, dacă nu toți, se prezintă personal în timpul procesului la toate termenele de judecată. Tocmai de aceea consider că ministrul Justiției are obligația să vină în regim de urgență cu această modificare legislativă pentru a da atât procurorilor cât și judecătorilor TOATE instrumentele juridice necesare care să împiedice fuga din țară înaintea unei hotărâri judecătorești definitive!

În caz contrar cei certați cu legea vor continua să fugă din țară, vor continua să râdă în nas autorităților române din vile luxoase sau locuri exotice, iar statul român vă cheltui resurse financiare importante FĂRĂ să îi aducă înapoi în țară să își execute pedeapsa, așa cum ar fi legal!", a declarat Birchall pentru Podul.ro.

„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.

• control judiciar
• cristi danilet
• stelian ion
• udrea
• savulescu
• bica
• infractori fugari
• fenomenul infractorilor fugari
• popoviciu
• masuri preventive

Dacă v-a plăcut articolul vă invităm să vă alăturați cu un like comunității de cititori de pe pagina noastră de Facebook Podul.

Nicuşor Constantinescu, condamnat la opt ani de închisoare în dosarul „Fantasio“ - de Mariana Iancu - 18 martie 2021, 14:17- Sursă: Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Nicuşor Constantinescu, condamnat la opt ani de închisoare în dosarul „Fantasio“

18 martie 2021, 14:17

de

Mariana Iancu

Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa a fost condamnat, joi, magistraţii de la Curtea de Apel Galaţi, la opt ani de închisoare cu executare în dosarul finanţării ilegale a fundaţiilor Fantasio şi Thalia.

Curtea de Apel Galaţi a dat sentinţa, joi, într-un dosar cu un prejudiciu de peste opt milioane de euro în care a fost judecat fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa Nicuşor Constantinescu, dar şi alţi foşti angajaţi ai CJC. 

Instanţa a decis achitarea lui Cristian Zgabercea şi a Fundaţiei Fantasio Constanţa pentru evaziune fiscală şi a lui Marcel Părău Brâncoveanu şi a Fundaţiei Culturale Thalia pentru complicitate la evaziune fiscală. 

De asemenea, Curtea de Apel Galaţi a hotărât să reducă pedeapsa aplicată lui Cristian Zgabercea pentru complicitate la abuz în serviciu în formă continuată de la patru ani de închisoare la trei ani de închisoare cu suspendare. Decizia Curţii de Apel Galaţi este definitivă.  Conform DNA, în cursul anului 2012, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel, împreună cu inculpaţii Zgabercea Cristian Bogdan, Oproiu Carmen Florentina şi Fundaţia Fantasio, a constituit un grup infracţional organizat al cărui scop a fost comiterea mai multor infracţiuni îndreptate împotriva patrimoniului judeţului Constanţa, precum şi a unor infracţiuni de evaziune fiscală.

În aceeaşi perioadă, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel, ajutat de inculpaţii Zgabercea Cristian Bogdan şi Oproiu (Vasile) Carmen Florentina, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu care decurgeau din calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa şi a plătit, în mod nelegal, suma de 5.094.836 lei, reprezentând finanţări nerambursabile din fonduri publice către asociaţii şi fundaţii.

Finanţarea şi plăţile au fost efectuate numai în baza unei hotărâri a Consiliului Judeţean, fără respectarea normelor legale în vigoare prevăzute de Legea nr. 350/2005, privind regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice, alocate pentru activităţi non-profit de interes general şi de O.G nr. 51/1998, actualizată, referitoare la îmbunătăţirea sistemului de finanţare a programelor, proiectelor şi acţiunilor culturale, care stipulează în mod expres principiile şi regulile în care se pot asigura finanţări nerambursabile din fonduri publice. 

În cursul anului 2012, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, beneficiind de ajutorul aceloraşi doi inculpaţi, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, finanţând în mod nelegal, cheltuieli cu activităţile sportive, în sumă de 13.305.000 lei, ce au reprezentat plăţi nerambursabile din fonduri publice către asociaţii şi cluburi sportive. 

Şi de această dată, finanţarea şi plăţile respective au fost efectuate numai în baza hotărârilor Consiliului Judeţean, cu încălcarea flagrantă a prevederilor Legii nr. 350/2005, care reglementează regimul finanţărilor nerambursabile din fonduri publice, alocate pentru activităţi non-profit de interes general şi a prevederilor Legii nr. 69/2000 a educaţiei fizice şi sportului, privind organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport în România şi condiţiile finanţării activităţii sportive din fonduri publice. 

La data de 08.01.2015, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a emis o dispoziţie prin care, în mod nelegal, a deposedat o persoană de atribuţiile funcţiei de director general al unei direcţii din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa, totodată retrăgându-i acesteia dreptul de acordare a vizei de control. Prin aceasta, inculpatul i-a provocat persoanei respective o vătămare nepatrimonială a drepturilor şi intereselor legitime privind exercitarea atribuţiilor unui post pe care îl ocupase prin concurs, cât şi o pagubă patrimonială reprezentată de diminuarea salariului. 

În perioada 2009 – 2014, inculpatul Constantinescu Nicuşor Daniel, în calitate de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în scopul obţinerii direct sau indirect a unui folos patrimonial pentru sine sau pentru altul, a efectuat următoarele acţiuni: 

    -a aprobat virarea sumei de 100.000 lei către Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Constanţa la solicitarea acestei instituţii, pentru achitarea unui avans către un hotel, în condiţiile în care acesta este deţinut de o societate la care inculpatul deţine 25% din părţile sociale, 

    -a finanţat echipa de handbal a municipiului Constanţa, în mod ilegal, de la bugetul judeţean, cu suma de 3.750.000 lei, iar din această sumă clubul sportiv, al cărui preşedinte era tot el, a achitat societăţii la care inculpatul deţinea 25% din părţile sociale, suma de 113.032 lei, 

   -a încheiat 7 contracte de prestări servicii, cu trei firme, la care asociat este o persoană aflată în relaţii comerciale cu inculpatul şi a efectuat plăţi din fonduri publice în temeiul acestor contracte, în mai multe rânduri, în cuantum total de 13.365.903,94 lei (peste 3.000.000 euro). 

În cursul anului 2012, inculpatul Zgabercea Cristian Bogdan, împreună cu inculpata Fundaţia Fantasio, a disimulat realitatea prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile, în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale (impozitul pe venit datorat bugetului de stat), pentru veniturile plătite din fonduri publice pe baza unor contracte de sponsorizare, întocmite fictiv cu ocazia organizării a două festivaluri de muzică.

 În acest sens, inculpatul Zgabercea Cristian Bogdan a înregistrat în contabilitate facturile emise de Fundaţia Culturală Thalia, prin inculpatul Părău Marcel Brâncoveanu şi a efectuat plăţi în temeiul lor, deşi cunoştea că operaţiunile comerciale facturate aveau un caracter fictiv, iar cheltuielile subsecvente erau nereale. 

Aceste documente nu au fost însoţite de documente justificative, iar serviciile a căror plată se solicitase nu fuseseră recepţionate de către beneficiarii lor, aceştia din urmă cunoscând de altfel şi împrejurarea că Fundaţia Thalia nu le prestase în fapt. În această modalitate a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 152.180 lei. 

Prejudiciul produs Unităţii Administrativ Teritoriale Constanţa este de peste 8 milioane de euro.

cuvinte cheie:constanta nicusor constantinescu condamnare fantasio
Citeste mai mult: adev.ro/qq5yaw

ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ 

Nicuşor Constantinescu, acuzat că a finanţat ilegal Herghelia Mangalia... 

 Radu Mazăre şi inculpaţii condamnaţi pentru retrocedarea plajelor din 

Vă recomandăm să mai citiţi: 

Nicuşor Constantinescu, atac la Ponta: Am fost sacrificat conform listei făcute de naşul tău Maior. Asta-i diferenţa dintre Mickey Mouse şi Big Hunter 

Nicuşor Constantinescu, atac la Ponta: Am fost sacrificat conform listei făcute de naşul tău Maior. Asta-i diferenţa dintre Mickey Mouse şi Big Hunter

22 mai 2019, 09:50

de

Iulian Bîrzo

Fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa şi baron PSD, Nicuşor Constantinescu, l-a atacat marţi seara pe Victor Ponta, spunând că din cauza lui liderii locali ai PSD au ajuns la închisoare.

„Eu nu am crezut că în România vom trăi situaţia în care oamenii merg la închisoare şi tac din gură.” - Victor Ponta,19 mai 2019. Vezi tu,Victor Viorel, asta-i diferenţa dintre Mickey Mouse şi Big Hunter!

Este nedemn pentru un politician care a contribuit direct la condamnarea liderilor locali ai partidului pe care l-a trădat să mintă, pentru a cerşi voturi. Prin grija ta directă am fost suspendat din P.S.D. în 12 iunie 2015, aşa că nu aveam cum să-ţi fac confidenţe la CEX-ul din 22 iulie 2015, cu atât mai puţin să votez! Ce am avut de spus, ţi-am spus la CEX-ul de la Sinaia, de la hotel Mara. Am fost sacrificat conform listei făcute de naşul tău Maior, sunt condamnat pentru abuz în serviciu, făcut prin Hotărâre de Consiliu Judeţean, dar sunt acelaşi: nu tac şi nu mint” a scris Nicuşor Constantinescu, pe Facebook.

După mai bine de patru ani de la prăbuşirea elicopterului SMURD în Lacul Siutghiol, magistraţii Tribunalului Constanţa l-au condamnat marţi, 7 mai, pe fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, Nicuşor Constantinescu, la 4 ani de închisoare cu executare pentru abuz în serviciu. De asemenea, baronul local PSD trebuie să dea înapoi Consiliului Judeţean peste 1 milion de lei ca despăgubiri. Sentinţa nu este definitivă.

Constantinescu Nicusor Daniel

acum aproximativ 2 ani

,Eu nu am crezut că în România vom trăi situația în care oamenii merg la închisoare și tac din gură.”-Victor Ponta,19 mai 2019.
Vezi tu,Victor Viorel,asta-i diferența dintre Mickey Mouse și Big Hunter!
Este nedemn pentru un politician care a contribuit direct la condamnarea liderilor locali ai partidului pe care l-a trădat să mintă,pentru a cerși voturi.
Prin grija ta directă am fost suspendat din P.S.D. în 12 iunie 2015,așa că nu aveam cum să-ți fac confidențe la CEX-ul din 22 iulie 2015,cu atât mai puțin să votez!
Ce am avut de spus,ți-am spus la CEX-ul de la Sinaia,de la hotel Mara.Am fost sacrificat conform listei făcute de nașul tău Maior,sunt condamnat pentru abuz în serviciu,făcut prin Hotărâre de Consiliu Județean,dar sunt același:nu tac și nu mint!

60

11

7

Nicuşor Constantinescu: „Sunt chemat fără citaţie la audieri. Se pare ca la DNA Constanta nu exista coronavirus“  

”Nicuşor Constantinescu are mai multe condamnări definitive la activ: 5 ani de închisoare cu executare în dosarul retrocedărilor, 5 ani în dosarul Centrului Militar Zonal, 10 ani în dosarul perdelelor forestiere şi 4 ani de închisoare în dosarul elicopterului SMURD prăbuşit pe lacul Siutghiol.”

Citeste mai mult: adev.ro/qlfczi”

 

...

Citeste mai mult: adev.ro/qq5yaw

Transparență și opacitate - Tia Serbanescu-16.03.202 Sursă: Revista22

Transparență și opacitate

Suntem în martie, tulpinile de COVID se înmulțesc iar vaccinarea a produs reacții adverse și în coaliție unde relațiile dintre USR și PNL (bazate pe neîncredere reciprocă) s-au tot alterat.

Tia Serbanescu

                                                                                         16.03.2021

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cîțu verifică modul în care a publicat ministrul sănătății date confidențiale privind testările și vaccinările preferențiale (adică pe pile, exact cum și-a procurat și Vlad Voiculescu vaccin antigripal) – fără avizul „instituțiilor abilitate”. Pardon! Le trebuia avizul SRI? VV a pretins că a procedat astfel „pentru transparență”. Aș! A vrut să-l faulteze pe Gheorghiță dar acesta a ripostat: „Informațiile trebuie validate înainte”. Păi, Gheorghiță n-avea decât să le publice el validate, lustruite și corectate – mai ales că și el vrea transparență. Toți iubesc transparența dar fiecare în felul său (nepotrivire de caracter!) - căci și Cîțu „susține transparența”. Glasnost, adică. Dar perestroika? După 4 decenii de la lansare (de către Gorbaciov) transparența și restructurarea au rămas tot vorbe goale în discursurile oficiale. Dar degeaba se ascund datele căci realitatea le găsește. La ATI (Sibiu) pacienții de COVID sunt legați de pat și sedați până mor sufocați iar la Târgu Mureș un medic a murit în aceleași condiții inumane. Probabil că angajații care-și leagă pacienții de moarte iau și sporuri de COVID – murdărind astfel munca medicilor care salvează vieți. Deși vaccinul e un mod de salvare, AUR protestează la adresa vaccinării obligatorii (care e voluntară) doar pentru că protestul e singura sa formă de existență: protestez deci exist. Și delirez: la protest a apărut lozinca „vaccinul te face liber” (în germană) parafrazând o lozincă nazistă iar un senator AUR a elogiat legionarii în parlament. Sinistru! Independentă (adică lăsată de capul ei), Șoșoacă a ajuns la absurd: „Guvernul e neofascist” iar „mascarada pandemiei” bagă țara în carantină de Paști „luându-ne dreptul la religie și credință” drept care “anti-românii” Iohannis și Arafat să plece din țară. Doar Șoșoacă să rămână să ne scoată la lumină căci „suntem un popor asuprit și abuzat de unii abuzați în copilărie”. Iată o indecență pe care Șoșoacă (nefăcându-și probabil nici vaccinul antirabic) și-o permite fiindcă „sunt senator ales de popor”. Păi, Iohannis pe care-l gonește ea este ales de milioane de români și nu de 20.000, ca ea. Scos rapid din minți, Cîțu i-a făcut „teroriști” pe contestatarii luptei cu pandemia. Uite că premierul susține și opacitatea. Curat murdar! Vasăzică n-avem pandemie dar ne vaccinăm în prostie, avem fasciști și teroriști, n-avem dreptul la credință și suntem abuzați. Vai de capul nostru! Ca să rămână și el în film, Ciolacu vrea modificarea Constituției astfel ca, dacă un partid iese de la guvernare, s-avem anticipate. Așa l-o fi sfătuit Dâncu, specialist în sondaje și în fotbal (mai ales) ale cărui idei stau în picioare. În schimb instanța a decis că Udrea poate părăsi țara (în așteptarea sentinței finale) dar ea e dezamăgită de toată lumea. De, așa-i lumea, trecătoare: ieri la căldurică, mâine la răcoare. Până și fostul președinte francez Sarkozy a pățit-o (3 ani de închisoare). Măcar au amintiri frumoase. Au ce-și aminti. Acum s-a bătut monedă cu 200 de ani de la revoluția lui Tudor. Iar în mai se împlinesc 100 de ani de la apariția PCR. Ce trece timpul! Parcă a fost ieri. Sau chiar a fost ieri? Deputatul PSD Daniel Ghiță a recunoscut: „Fantome a trecutului ne urmărește și azi”. Unii chiar au fost prinși. Sunt prizonierii fantomelor.

TAGS:

GHEORGHITACOVIDTRANSPARENTACITU

Pacepa. Scenariile Securității (2) Madalin Hodor | 16.03.2021- Sursa : Revista 22

Pacepa. Scenariile Securității (2)

Madalin Hodor | 16.03.2021

Cazul Pacepa expune o dispută recurentă şi de profunzime, care priveşte tematica mult mai largă a deconspirării Securităţii şi a „războiului pe memorie”.

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

În jurul documentelor despre Mihai Pacepa care se găsesc în arhiva CNSAS există două mari tabere: cea care le contestă şi cea care le creditează fără discernământ. Există şi un amestec între cele două curente, dar acestea sunt cele principale. Ca observaţie generală trebuie spus că abordarea „pro” sau „contra” nu este nicidecum legată exclusiv de Pacepa, ci este o dispută recurentă şi de profunzime, care priveşte tematica mult mai largă a deconspirării Securităţii şi a gestionării trecutului recent. De fapt, este o dispută în plină desfăşurare (deşi termenul de „război pe memorie” ar fi mai potrivit) legată de modalitatea în care înţelegem să ne gestionăm trecutul.

Ce să credem?

Dacă se vorbeşte despre Pacepa în termenii de „erou” sau „trădător” este şi pentru că, în general, despre subiectele care ţin de temele enunţate se vorbeşte în „alb” şi „negru”, cu partizanatele şi radicalismele de rigoare. Unul dintre principalele motive este, în opinia mea, acela că societatea românească nu este nici pregătită, nici suficient de matură încât să aibă o discuţie serioasă. Altul este că nici nu îşi doreşte discuţia, ea riscând să fie o ameninţare pentru zona de confort construită în ultimii 30 de ani.

Nu este nici locul, nu este nici timpul să dezvolt subiectul şi vă asigur că este unul foarte vast şi dificil, dar cred că sunt utile nişte precizări, nu din altă pricină decât aceea de a nu pierde timpul cititorilor şi a evita comentariile, care de regulă urmăresc aceeaşi rutină a canalizării discuţiei pe făgaşul cel ştiut şi comod.

Cea mai importantă ţine de fundamentul disputei, deci de chiar enunţul problemei. Or, tocmai acest enunţ este fals. Şi cine poate rezolva o problemă cât datele care i se dau sunt greşite? O poate rezolva cu rezultatul greşit. Este, aşadar, produsul anchetei interne declanşate de şefii Securităţii unul „fals” sau unul „real”? Sunt credibile miile de pagini de declaraţii ale celor peste 400 de ofiţeri de Securitate, activi şi în rezervă la data res­pectivă, chemaţi în faţa comisiei de anchetă? Cum le putem verifica?

Răspunsul la prima întrebare este că există declaraţii care nu au nimic de a face cu realitatea, care sunt rezultatul unor poliţe de plătit sau al unor răfuieli vechi între securişti şi există declaraţii care înfăţişează pe deplin realitatea. De exemplu, în prima categorie se înscrie aşa-zisul complot în vederea „suprimării” lui Nicolae Ceauşescu de către „cadrele de conducere” ale Direcţiei de Securitate şi Gardă. Chemat să spună ceea ce cunoştea despre subiectul Pacepa, un ofiţer de Securitate a relatat că i s-a povestit despre existenţa unui atare complot şi că dovada ar fi un raport care se găseşte în arhiva Direcţiei de Contraspionaj. Imediat, membrii comisiei de anchetă intră în alertă şi începe o amplă operaţiune de investigaţie. Este identificat autorul „teoriei”, fost adjunct al Direcţiei de Securitate şi Gardă, şi este chemat de urgenţă la audieri. Colonelul pune pe hârtie un raport de zeci de pagini, indicând numele unor ofiţeri din fosta şi actuala conducere a direcţiei implicaţi în „complot”. După câteva luni de investigaţii, concluziile sunt următoarele: colonelul a inventat situaţia, pornind de la o dispută personală şi pe fondul degradării stării sale de sănătate (a se citi că era pur şi simplu nebun). Raportul nu exista în arhivă, nimeni de la Direcţia de Contrainformaţii nu primise aşa ceva vreodată. Cum se întâmplă, exista un sâmbure de adevăr de la care se brodase povestea aiuritoare, anume că, nemulţumit că fusese pensionat anticipat, „organizatorul complotului” afirmase la un chef că „mai bine îi împuşcam (n.n. - conducerea superioară de partid) când am avut ocazia”.

Este doar un exemplu, mai sunt destule altele, mai greu de demontat, care ar putea duce la concluzia că tot ceea ce este consemnat în documentele anchetei este fals. Că nu este aşa se poate constata prin aplicarea celei mai simple metode din arsenalul oricărui istoric sau jurnalist: verificarea surselor şi confruntarea lor. Adică „săparea” în arhivă după persoanele menţionate, dosarele lor, faptele menţionate. Refacerea traseului unei informaţii, adică tot ceea ce ar fi putut face comisia de anchetă din 1978, dacă acesta ar fi fost scopul ei, şi cei care au scris despre subiect, dacă ar fi intrat vreodată în arhiva CNSAS. În urma acestui proces, care în general scapă din vedere celor care au scris despre subiectul „fuga lui Pacepa” bazându-se doar pe dosarul anchetei şi pe cărţile lui, rezultă o cu totul altă imagine. Cea despre care vorbeam. Unele informaţii sunt false, altele sunt reale, unele documente sunt credibile, altele, nu. Ceea ce se poate vedea în liniile urmărite de comisia de anchetă.

Două poveşti care nu au ţinut

Spuneam că în ancheta „fugii” lui Pacepa s-au urmărit trei linii principale, care urmau să se constituie în capete de acuzare împotriva lui: 1) că ar fi fost agent CIA încă din anii ’50; 2) că ar fi fost unul dintre principalii promotori ai corupţiei în aparatul de Securitate; 3) că ar fi fugit pentru că şi-a însuşit banii „afacerii Fokker”.

Pentru că este mult mai simplu, voi începe cu primul şi al treilea punct. Acuzaţia că Ion Pacepa ar fi fost recrutat de către CIA în anii ’50 porneşte de la unul dintre cele mai cunoscute şi răsunătoare eşecuri ale DIE în Germania Federală, anume arestarea şi judecarea ca „spioni” a maiorilor Constantin Horobeţ şi Ştefan Ciuciulin în anul 1958. Nu intru în detaliile acestei afaceri de spionaj sfârşite foarte prost pentru Securitate, căci despre ea s-a scris pe larg începând cu Mihai Pelin şi a sa reproducere a punctului de vedere al colegilor trădaţi de „Vintilă”. Ceea ce este relevant pentru subiect este că dată fiind prezenţa lui Mihai Pacepa acolo în calitate de „ataşat comercial”, în realitate ofiţer sub acoperire al rezidenţei din Frankfurt a DIE, şi dat fiind faptul că el s-a ocupat de negocierea eliberării şi aducerii celor doi ofiţeri înapoi în ţară, s-a încercat punerea eşecului în cârca lui. Mai precis, s-a căutat „dovedirea” faptului că deconspirarea celor doi a fost rodul legăturilor lui Pacepa cu serviciile de informaţii occidentale (CIA). Adus în 1978 în faţa comisiei de anchetă şi tentat cu promisiunea reintegrării între cadrele active ale DIE (fusese dat afară din Securitate, încarcerat şi ulterior ajunsese să lucreze la o fabrică de cărămizi), Constantin Horobeţ a spus exact ce doreau anchetatorii să spună şi l-a indicat pe Pacepa ca vinovat şi ca „spion american”.

Cu toate că era cea mai facilă şi acoperitoare explicaţie ce putea fi servită, ideea că Pacepa a fost agent CIA înainte de a fugi a fost abandonată. Pur şi simplu nu exista nicio dovadă, nici măcar una inventată, care să stea în picioare. Cu toată „bunăvoinţa”, incompetenţa celor doi, care au încercat să şantajeze o româncă pentru a obţine informaţii de la soţul ei (militar american), adevărată cauză a eşecului, nu a putut fi trecută în contul lui Pacepa. Piatra de temelie a teoriei, care trebuie spus că este vehiculată cu ardoare şi astăzi, a fost abandonată.

Cum repede a fost abandonată şi ideea că Pacepa a fugit cu banii „afacerii Fokker”. Documentele strânse arătau dincolo de orice dubiu altă realitate. Negocierile intraseră deja în impas cu mult înainte de fuga lui planificată, iar acest fapt nu se datora doar unor chestiuni concrete, adică cerinţelor nerealiste ale Bucureştiului şi posibilităţilor limitate ale lui Rolf Spitra, un afacerist cu reputaţie îndoielnică ales pentru a intermedia toată chestiunea, cât mai ales unei situaţii generale. Credibilitatea regimului de la Bucureşti, pe care se bazase întreaga perioadă de „relaţii fructuoase cu Occidentul”, intrase deja în declin. Şi odată cu ea şi disponibilitatea unor mari firme occidentale de a trata cu reprezentanţii DIE, cei care erau folosiţi de regulă pe post de „oameni de afaceri”. Practic, Pacepa nu avea cum să sară peste faptul că foştii parteneri occidentali nu mai înghiţeau povestea „disidenţei lui Nicolae Ceauşescu” şi nu mai erau dispuşi să tolereze încălcările flagrante de către acesta a acordurilor internaţionale privind drepturile omului (România semnase Acordul de la Helsinki în 1975).

Nici Nicolae Ceauşescu, nici Securitatea, dacă se poate vorbi de circumstanţe atenuante, nici ceilalţi lideri politici din Est, inclusiv cei sovietici, nu au înţeles niciodată, şi asta până în 1989, că respectivul acord nu era o simplă bucată de hârtie, un fel de concesie fără importanţă pe care o pot face Occidentului în schimbul unor relaţii economice profitabile. Astfel, Bucureştiul a fost incapabil să simtă şi să înţeleagă de unde veneau cu adevărat problemele, interpretând criticile şi ulterior condamnările şi sancţiunile pe tema încălcării drepturilor omului ca fiind o pură chestiune propagandistică, ba chiar o dovadă de rea-credinţă din partea Vestului.

Astfel, cu siguranţă eşecul „afacerii Fokker” avea în mică măsură de a face cu Pacepa sau cu partenerul său Spitra, cât mai curând anunţa începutul sfârşitului „epocii de aur” pe arena internaţională. Avea să fie şi sfârşitul „epocii de aur” a DIE, căci lipsiţi de posibilităţile politice deschise de bunăvoinţa Occidentului, „spionii” responsabili de „aport tehnologic” nu au mai avut acces la documente care puteau fi furate. Fuga lui Pacepa le-a dat o mare lovitură, dar închiderea porţilor şi începutul izolării politice a României lui Nicolae Ceauşescu a fost adevăratul capac.

Au continuat şi după 1978 practicile, dar cu parteneri economici şi politici din ce în ce mai dubioşi, adâncindu-se în afaceri mafiote şi corupţie endemică.

Asta, deşi în 1978 au încercat să spună că în regimul comunist existase un singur corupt: Pacepa. //

(Va urma)

TAGS:

PACEPASECURITATE

Radacinile vrajbei dintre Dinescu si Blandiana - Liiceanu: o nota a Securitatii, scrisorile intelectualilor si puciul USL - de Daniela Ratiu, Senior EditorLuni, 15 Martie 2021, ora 18:38-Sursă: Ziare.com

Ana Blandiana la Memorialul Victimelor Comunismului

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Radacinile vrajbei dintre Dinescu si Blandiana - Liiceanu: o nota a Securitatii, scrisorile intelectualilor si puciul USL

Dinescu, Ana Blandiana si Liiceanu

In istoria ultimilor ani sunt o serie de momente care au creat falii in zona culturala, in cea denumita a intelectualilor publici. In cronologia despartirii apelor probabil anul 2012 este anul in care are loc un adevarat cutremur.

Spatiul public, si in special zona culturala, era impartit intre sustinatorii presedintelui de atunci Traian Basescu si opozantii acestuia. Era anul in care se incerca demiterea lui Traian Basescu, anul in care spatiul public era un teritoriu minat politic. In 2011 se infiintase USL, alianta dintre PNL si PSD, o alianta in razboi deschis cu PDL, partidul presedintelui. In vara lui 2012, avem puciul parlamentar PSD - PNL esuat, trecerea ICR in subordinea Senatului, fapt care va duce la demisia intregii conduceri in frunte cu Horia Roman Patapievici. Aceasta demisie si trecerea ICR la Senat va accentua si mai tare rupturile dintre intelectualii publici, intre zonele culturale, care s-au accentuat si mai puternic de atunci.

Scrisorile catre Bruxelles

Tot in acel an avem scrisorile trimise catre Bruxelles ale taberelor diferite de intelectuali, cei din tabara "Basescu" care trageau un semnal de alarma in ceea ce priveste atacurile asupra Statului de drept pe care USL, prin Parlament si Guvern, le instrumenta, si pe de alta parte scrisoarea intelectualilor din tabara USL adresata Uniunii Europene, in care acestia respingeau acuzatiile potrivit carora Parlamentul si Guvernul Romaniei subminau statul de drept si independenta justiei in incercarea de a-l demite pe presedintele Traian Basescu. Anul urmator, ICR, condus deja de Andrei Marga, organiza Salonul de la Paris la care Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Neagu Djiuvara declinand participarea la evenimentul la care Romania era invitata de onoare.

In anii care au trecut, desi situatia politica s-a schimbat, iar Traian Basescu i-a dezamagit pe intelectualii publici care il sustineau, ca urmare a miscarile politice ale presedintelui, diferendele dintre intelectualii publici s-au dovedit si sunt insurmontabile.

Ana Blandiana, Mircea Dinescu si Gabriel Liiceanu

Ultimul scandal din zona la care ne referim este cel al tirului pamfletelor vitriolante intre Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu. "Razboiul" a pornit de la un pasaj din ultima carte a Anei Blandiana, "Sora lume", publicat de editura Humanitas in luna noiembrie a anului trecut, si anume evocarea unui moment din anii 90 in legatura cu o declaratie a lui Mircea Dinescu despre tinerii morti la Intercontinental, declaratie facuta cu prilejul unei intalniri oficiale la care participase atat Blandiana cat si Dinescu, unde erau si oficiali francezi, iar Mircea Dinescu, referindu-se la acei tineri ar fi spus: "Hilterjungen. A fost o secunda de stupoare, dupa care cu totii, uitand ca trebuie sa vorbim frantuzeste, ii ceream in romana autorului textului din "Liberation" sa se explice. Iar el a explicat - tradus cu reticenta de sotie - ca nu trebuie sa li se exagereze importanta, este vorba de niste utecisti care cu putine zile in urma scandasera sloganuri pro-comuniste".

"Am oroare de polemici si scandaluri"

Intr-un interviu pe care Ana Blandiana l-a acordat Ziare.com anul trecut, inainte de aparatia cartii, la intrebarea referitoare la pasajul in care apare declaratia referitoare la Dinescu, scriitoarea a raspuns ca "Mi-am facut mari probleme din a da sau nu nume proprii. Am oroare de polemici si scandaluri si am riscat doar acolo unde mi se parea ca spunerea adevarului pana la capat servea sublinierii unor adevaruri importante dincolo de persoanele in discutie.

In ceea ce priveste tensiunile si neintelegerile dintre partidele din Conventia Democratica, le-am descris pentru ca ma obseda lipsa lor de intelepciune si chiar de inteligenta, si ma obsedeaza inca si acum. Este deprimant sa vezi cum nimeni nu invata nimic din istorie si toate greselile se repeta".

Razboiul pamfletelor

Mai precis, razboiul a pornit de la postarea lui Mircea Dinescu, saptamana trecuta, text care l-a determinat pe Gabriel Liiceanu sa publice un text pamfletar in Contributors in care, desi nu a precizat numele lui Dinescu, era evident pentru toata lumea ca poetul este subiectul textului. Sarjele dintre cei doi au dus la inflamarea spatiului public, la reactii si texte, la pozitionari de partea unuia sau altuia.

Textului lui Gabriel Liiceanu i-a urmat un alt text-pamflet postat de Mircea Dinescu pe pagina sa de facebook. De la pasajul lui Gabriel Liiceanu descriindu-l pe Mircea Dinescu drept "model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgaritatii, a topeniei obraznice si infatuate, a cabotinismului lucrativ, a inchinarii vietii profitului facut cu pretul unei nerusinari fara margini", pana la descrierea facuta de Dinescu lui Liiceanu drept "un contopist al abjectiei, un filosof cu manecute de contabil care-si scoate creionul de dupa ureche", la Gabriel Liiceanu calificandu-l pe Dinescu drept "un disident care se lafaie intr-un comportament de puslama ordinara", "scandalagiu, vedeta, mitocan, poftangiu, un claun isteric locuit de patima capatuielii", acuzele intre cei doi sunt de o violenta care amintesc de anii '90 cand razboaiele pamfletare erau la ordinea zilei.

Nota de la Securitate - intalnirea de la domiciliul lui Dinescu

Dincolo de pasajul legat de un eveniment din 1990 la care Mircea Dinescu facea acele declaratii legate de "Hitlerjungen", cauza razboiului declaratiilor, miezul scandalului dintre cei doi intelectuali, Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu, este legat mai degraba de anii de dinaintea evenimentelor din decembrie 1989 care au dus la caderea regimului Ceausescu sau de anii '90. Istoricul Mihai Demetriade exemplifica pe pagina sa de facebook, referindu-se la "recentul razboi mediatic" ca episodul relevant pentru "starea de fapt" fiind intalnirea si o discutie la domiciulul lui Mircea Dinescu, intalnire evocata si de cei doi, "consemnata in amanunt de Securitate prin intermediul tehnicii operative instalate la domiciliu. Continutul acestei intalniri il gasim intr-o nota din 11 octombrie 1988 destinata Directiei a I-a a Securitatii, personal "tovarasului colonel Gheorghe Ratiu" (seful Directiei)".



Demetriade precizeaza ca "La aceasta discutie au luat parte Andrei Plesu, Octavian Paler, Gabriel Dimisianu, Al. Paleologu, Dan Desliu, Gabriel Liiceanu, Aurel Dragos Munteanu si Mircea Iorgulescu. Motivul intalnirii era dat de redactarea si semnarea unei scrisori de protest privind cenzura agresiva din presa, demolarea satelor, "spectacolul jalnic al scrisului obedient", izolarea culturala a Romaniei, fata de ceea ce Aurel Dragos Munteanu a numit in discutie "paralizia tuturor institutiilor", "atacul la fiinta nationala", "situatia dezastruoasa a culturii" sau - cum formuleaza Paleologu: "aceasta daramare a satelor si a monumentelor si a atestatelor de continuitate a populatiei [care] dispar, nu mai putem invoca nimic in apararea tezelor noastre de continuitate, dispar toate. Asta e o masura de consemnat", dar si - indirect - interdictia de semnatura sub care fusese pusa Ana Blandiana.
Intentia lui Dinescu era ca scrisoarea de protest sa fie intai de toate adresata pentru "inceput la tovarasul", "pe urma, la comitete, pe urma ne gandeam noi, pentru oamenii de bine", "catre Marea Adunare Nationala a R.S.R., Consiliului de Ministri si C.C. al P.C.R.".

In legatura cu adresantul acestei note de protest, initial lucrurile nu pareau deloc clare convorbitorilor: "Dinescu face mentiunea ca inca nu s-au decis cui anume este adresata scrisoarea. Cei prezenti dau o serie de sugestii, Paleologu propune sa fie adresata Marii Adunari Nationale, Desliu mentioneaza Consiliul de Stat, Dinescu, ironic, afirma ca o va duce personal lui Nicolae Dragos, la << Scanteia >>; este mentionata agentia << Agerpres >>, Paler face trimitere la presedintele Uniunii Scriitorilor. Paleologu subliniaza faptul ca este vorba de luarea unei atitudini si ca textul, prin natura lui, indica oarecum cui trebuie adresat".

Citeste mai multe despre Gabriel Liiceanu Mircea Dinescu Ana Blandiana Securitatea Traian Basescu presedinte ICR USL suspendare Basescu

Sursa: Ziare.com

.

20 comentarii

Marti, 26 Noiembrie 2013, ora 14:34

Mircea Dinescu, audiat in dosarul Revolutiei: E treaba mea ce stiu despre Iliescu (Video)

Mircea Dinescu / CNSAS

Mircea Dinescu s-a prezentat, marti, la Parchetul General pentru a discuta cu procurorii despre evenimentele din decembrie 1989. La iesire, poetul a declarat ca nu a acceptat sa dea declaratii. El le-a spus jurnalistilor ca a stat la povesti vanatoresti cu procurorii, care i-au propus sa fie martor in dosarul Revolutiei, lucru pe care nu l-a acceptat. Dinescu a comentat situatia citand un...

21 comentarii

Sambata, 03 August 2013, ora 12:33

Mosia lui Mircea Dinescu, pradata din nou de hoti

Mircea Dinescu / stiri Mircea Dinescu

Daca acum cativa ani hotii l-au lasat pe Mircea Dinescu fara capre, acum mosia pe care poetul o detine in judetul Dolj a fost din nou pradata. De data aceasta, consatenii sai mai putin onesti l-au lasat fara 350 de bare metalice de sustinere a viei, dar au fost prinsi de politisti la scurt timp, transmite Romania TV. Hotii l-au lasat pe Mircea Dinescu fara capre Mircea Dinescu are...

3 comentarii

Sambata, 13 Octombrie 2012, ora 21:05

Dinescu: Vintu a dorit sa cumpere Gandul, CTP s-a impotrivit

Mircea Dinescu / afaceri

Mircea Dinescu a dezvaluit, sambata seara, ca Sorin Ovidiu Vintu a incercat sa cumpere ziarul Gandul, insa Cristian Tudor Popescu nu a fost de acord. "Vintu a vrut sa cumpere Gandul, insa Cristian Tudor Popescu nu a vrut, ca 'uite ce se zice de Vintu', spunea", a povestit Mircea Dinescu, sambata, la Realitatea TV. Acesta a marturisit ca ar fi dorit sa-i vanda publicatia lui Vintu, pentru...

7 comentarii

Vineri, 11 Mai 2012, ora 19:19

Dinescu: Se incearca contestarea verdictelor CNSAS - Rodica Stanoiu, data exemplu

Mircea Dinescu / CNSAS

O posibila miza a verdictului Inaltei Curti de Casatie, prin care s-a admis recursul ANI in dosarul de incompatibilitate al lui Mircea Dinescu, ar putea i crearea unei portite legislative pentru cei care ar dori sa conteste certificatele de colaboratori emise de CNSAS in urma cu cativa ani, sustine Mircea Dinescu. Afirmatia a fost facuta in contextul in care, decizia ICCJ survine intr-un...

2 comentarii

Vezi toate stirile

Te invitam sa fii primul care furnizeaza informatii pentru pagina personala de pe Ziare.com pentru Mircea Dinescu, scriindu-ne la adresa redactia@ziare.com.

Mircea Dinescu

 

13 martie la 21:09  · 

Cum am decis eu să-mi deschid un barber shop

Numai dracul și-ar fi închipuit prin anii ’90, când în România Mare eram acuzat că împreună cu Andrei Pleșu am ciordit la revoluție sculele de bărbierit și capacele de aur ale closetelor lui Nea Nicu din Primăverii, că Gabriel Liiceanu nutrindu-se pe ascuns din hoitul lui Vadim, va regurgita la bătrânețe perlele urît mirositoare pe care sconcsul peremist le cultiva în colonia de scoici din haznaua partidului. Adevărat îi că domnul Liiceanu nu are talentul grobianisim al Tribunului, fiind mai degrabă un conțopist al abjecției, un filosof cu mînecuțe de contabil care-și scoate creionul de după ureche spre a face, meticulos, inventarul obiceiurilor bicisnice și al deșertăciunilor cu care m-a pedepsit Dumnezeu.

O singură dată în viață l-am făcut pe Gabriel Liiceanu să plîngă și văd că nu m-a iertat nici pînă în ziua de astăzi pentru acel afront.

În 18 martie 1989, la o zi după ce interviul meu din Libération fusese citit la Europa Liberă, pe holul întunecat al Casei Scriitorilor, am dat nas în nas cu umbra filosofului care, tumefiat și cu figura ușor răvășită, mi-a șoptit la ureche: „Dragul meu, aseară am ascultat vorbele tale cutremurătoare și am plîns în hohote. Suntem niște lași, suntem niște lași...”, după care, năluca suferindă s-a topit ca fumul, ca să o reîntîlnesc după un an, purtînd cu dezinvoltură în cîrcă, Editura Partidului Comunist.

În Cartea albă a Securității există înregistrarea unei gărgărițe plantate în casa socrilor mei, ce redă scena în care subsemnatul încerca să adune sub un text vitriolant semnăturile cîtorva scriitori de seamă. Vorbeam acolo despre dictatura cuplului prezidențial, despre dărîmarea satelor, despre cenzură, despre foamea și frigul din România. Împreună cu Andrei Pleșu eram gata să plasăm bomba la Ambasada Olandei, unde amicul nostru Coen Stork aștepta să o detoneze în întreaga lume. Nici n-am apucat să-mi termin bine recitalul, că Octavian Paler a sărit ca ars zicînd că el îl știe bine pe Ceaușescu și că stilul meu pamfletar o să-l scoată din minți. „Gîndiți-vă că aveți copii la școală!” a exclamat Paler. „Tocmai d’aia ar trebui să ne spălăm de rușinea de a tăcea ca lașii!”, i-a întors-o Alexandru Paleologu. Cel mai îngrozit dintre toți s-a dovedit a fi Gabriel Liiceanu care a afirmat că el nu semnează, ca să nu-i omoare securiștii copilul, lăsîndu-i doar pe copilașii mei în ghearele lor. Pînă la urmă, din pricina timpului nefavorabil, revoluțiunea s-a amînat pentru altădată. Astfel și-a mîncat Gabriel Liiceanu covrigul aurei de disident pe care, uscat și sfoiegit, a încercat să și-l tragă pe cap după căderea comunismului.

Mult mai tîrziu, Andrei Pleșu mi-a mărturisit că pe la începutul verii lui ’89, cu o zi înainte de a pleca în exil la Tescani, a fost vizitat acasă de Gabriel Liiceanu, care, destul de opărit, i-a reproșat gafa de a se fi solidarizat cu mine: „Andrei, imaginează-ți că noi doi ședeam liniștiți la tine în curte și convorbeam despre lucrul în sine, iar tu te ridici, mă lași baltă și fugi după golanul de Dinescu care strigă ca un țigan prin fața casei tale spoitingiri!”

Trecut-au anii și golanul de atunci s-a metamorfozat într-un soi de Rasputin altoit pe Mărgelatu, un monstru al societății de consum, cu o mînă pe volan și cu o alta pe sticla de palincă, scuipînd cojile bomboanelor agricole în ochii trecătorilor de pe Calea Victoriei.

Făcînd o comparație între noi doi, sigur că în vreme ce subsemnatul clămpănea din limba de lemn a Facultății de Ziaristică de la Ștefan Gheorghiu, Liiceanu trăgea cu nesaț pe nări iarba idealismului. Că nu oricine își putea permite, în epoca lui Pericle, cum frumos a denumit-o mătușa domnului Liiceanu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, să-și plimbe cu atîta candoare cămila ființei prin oaza de libertate a Facultății de Filosofie, unde Karl Marx era adus în lanțuri la cursuri. Și în timp ce Constantin Noica îl imobiliza pe bărbos, ca junele Liiceanu să-l lovească cu vergeaua peste degetele cu care scrisese Manifestul Partidului Comunist, domnul Hegel, cu picioarele pe catedră, le vorbea studenților despre civilizația untului care l-a marcat atît de mult pe patronul Editurii Humanitas, încît i-a lăsat dîre adînci de alifie pe trupu-i de efeb.

Stau și mă întreb ce copită de măgar l-a lovit în falcă pe Gabriel Liiceanu, de a revărsat asupra poetului atîtea zoaie?! Poate copita mea de acum un an, cînd am descoperit că în dosul cremelor unsuroase se ascunde un criminal în serie care s-a deconspirat inainte de a-mi deschide un barber shop, pe Facebook, unde i-am luat scalpul lui CTP, l-am bărbierit pe Stelică și i-am pus părul pe moațe Anei Blandiana, adică mușteriilor care au tăbărît pe mine din senin.

𝐒𝐞𝐜𝐫𝐞𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐢 𝐁𝐚𝐜𝐡𝐮𝐬, 𝐜𝐮 𝐆𝐚𝐛𝐫𝐢𝐞𝐥 𝐋𝐢𝐢𝐜𝐞𝐚𝐧𝐮 𝐢̂𝐧 𝐫𝐨𝐥𝐮𝐥 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐜𝐢𝐩𝐚𝐥

După o lamentabilă carieră de criminal în serie, Gabriel Liiceanu se desparte de membrii Grupului pentru Dialog Social cu aerul preotului indignat că păcătoșii cărora le-a servit ultima împărtășanie se simt din ce în ce mai bine în lazaretul cu leproși.

În șiragul strălucitor al despărțirilor post-goetheene, mărgica vineție pe care Liiceanu o poartă ca găina babei în cioc e adumbrită de complexul actului ratat al asasinului ce nu mai suportă să-și vadă victimele rămase în viață.

Aidoma unui Fidel Castro cu ideologia întoarsă pe dos, antimarxistul de operetă se visează a fi ținta unor nesfîrșite atentate puse la cale de garda pretoriană a lui Ion Iliescu, pe care le dezvăluie într-o teribilă confesiune de martir al comunismului care a sărit pîrleazul spre capitalism cu pielea iepurelui încă nedezlipită de spinare.

Tîrît de Andrei Pleșu în bîrlogul lui Virgil Măgureanu imediat după mineriada din ’90, Gabriel Liiceanu retrăiește parcă în fața unui pahar cu Coca-Cola angoasa episcopilor nevoiți să sărute inelul otrăvitor al Papei Borgia. Ca la o ruletă rusească, are flerul de-a învîrti cu dibăcie paharele și de a-l sorbi pe cel din fața lui Măgureanu, dejucînd astfel intenția malefică a directorului SRI.

La cîteva zile după atentatul eșuat se trezește la ușă cu mesagerul diavolului, care îi pune în brațe drept plocon o lădiță cu șase sticle de catran învechit în beciurile instituției.

Așa cum vitriolul Miței Baston se preschimbă pînă la urmă în cerneală violetă, licoarea primită cadou de la alunecosul generalisim, pe care n-a îndrăznit a o bea, ajunge pe masa Grupului pentru Dialog Social, unde Gabriel Liiceanu, ca un savant ce se joacă cu viețile oamenilor de dragul unui experiment științific, așteaptă să vadă efectul devastator al Saricăi Niculițel asupra șoriceilor dalbi din laboratorul societății civile.

Numai că, în loc să strige „Evrica!”, filosoful e nevoit să exclame iohannicește „Ghinion!”. Căci, plini de recunoștință, cobaii chercheliți păreau a-i cerși din priviri încă o butelcuță.

Dacă membrii Grupului ar fi căzut lați în ziua aceea, România și-ar fi sporit zestrea de eroi ai neamului, care n-ar mai fi apucat să-și fractureze conștiința cu ocazia premierii unui procuror abject pe care însuși domnul Liiceanu l-a pupat acolo unde-i temelia mai moale fără teama de-a colecta un stafilococ.

În locul cartofului străpuns de-o țepușă am fi avut astăzi în Piața Revoluției un grup statuar în care Gabriel Liiceanu, desfigurat de durere aidoma Țarului Ivan cel Groaznic din tabloul lui Ilia Repin, își strînge la piept pisoiașii pe care el însuși i-a omorît.

Dacă pare de necrezut, iată mărturia originală a lui Gabriel Liiceanu:

“Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La cîteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, «din partea domnului director», o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învîrtit în jurul lădiței cîteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întîlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins. Apoi au trecut zilele și am constatat că toată lumea era bine: numărul membrilor Grupului nu scăzuse nici măcar cu unul. Am oftat ușurat. Pleșu avusese dreptate: eram paranoic.”

3,5 KDamian Spiridon, Ioan Dochita şi alţi 3,5 K

495 comentarii

875 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

Radacinile vrajbei dintre Dinescu si Blandiana. Liiceanu: o nota a Securitatii, scrisorile intelectualilor si puciul USL

(Ziare.com)

In istoria ultimilor ani sunt o serie de momente care au creat falii in zona culturala, in cea denumita a intelectualilor publici. Probabil 2012 este anul in care are loc un adevarat cutremur.

    

Ana Blandiana la Memorialul Victimelor Comunismului

Spatiul public, si in special zona culturala, era impartit intre sustinatorii presedintelui de atunci Traian Basescu si opozantii acestuia. Era anul in care se incerca demiterea lui Traian Basescu, anul in care spatiul public era un teritoriu minat politic. In 2011 se infiintase USL, alianta dintre PNL si PSD, o alianta in razboi deschis cu PDL, partidul presedintelui. In vara lui 2012, avem puciul parlamentar PSD - PNL esuat, trecerea ICR in subordinea Senatului, fapt care va duce la demisia intregii conduceri in frunte cu Horia Roman Patapievici. Aceasta demisie si trecerea ICR la Senat va accentua si mai tare rupturile dintre intelectualii publici, intre zonele culturale, care s-au accentuat si mai puternic de atunci.

Scrisorile catre Bruxelles

Tot in acel an avem scrisorile trimise catre Bruxelles ale taberelor diferite de intelectuali, cei din tabara "Basescu" care trageau un semnal de alarma in ceea ce priveste atacurile asupra Statului de drept pe care USL, prin Parlament si Guvern, le instrumenta, si pe de alta parte scrisoarea intelectualilor din tabara USL adresata Uniunii Europene, in care acestia respingeau acuzatiile potrivit carora Parlamentul si Guvernul Romaniei subminau statul de drept si independenta justiei in incercarea de a-l demite pe presedintele Traian Basescu. Anul urmator, ICR, condus deja de Andrei Marga, organiza Salonul de la Paris la care Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Neagu Djiuvara declinau participarea la evenimentul la care Romania era invitata de onoare.

In anii care au trecut, desi situatia politica s-a schimbat, iar Traian Basescu i-a dezamagit pe intelectualii publici care il sustineau, ca urmare a miscarile politice ale presedintelui, diferendele dintre intelectualii publici s-au dovedit si sunt insurmontabile.

Ana Blandiana, Mircea Dinescu si Gabriel Liiceanu

Ultimul scandal din zona la care ne referim este cel al tirului pamfletelor vitriolante intre Gabriel Liiceanu si Mircea Dinescu. "Razboiul" a pornit de la un pasaj din ultima carte a Anei Blandiana, "Sora lume", publicat de editura Humanitas in luna noiembrie a anului trecut, si anume evocarea unui moment din anii 90 in legatura cu o declaratie a lui Mircea Dinescu despre tinerii morti la Intercontinental, declaratie facuta cu prilejul unei intalniri oficiale la care participase atat Blandiana cat si Dinescu, unde erau si oficiali francezi, iar Mircea Dinescu, referindu-se la acei tineri ar fi spus: "Hilterjungen. A fost o secunda de stupoare, dupa care cu totii, uitand ca trebuie sa vorbim frantuzeste, ii ceream in romana autorului textului din "Liberation" sa se explice. Iar el a explicat - tradus cu reticenta de sotie - ca nu trebuie sa li se exagereze importanta, este vorba de niste utecisti care cu putine zile in urma scandasera sloganuri pro-comuniste".

"Am oroare de polemici si scandaluri"

Intr-un interviu pe care Ana Blandiana l-a acordat Ziare.com anul trecut, inainte de aparatia cartii, la intrebarea referitoare la pasajul in care apare declaratia referitoare la Dinescu, scriitoarea a raspuns ca "Mi-am facut mari probleme din a da sau nu nume proprii. Am oroare de polemici si scandaluri si am riscat doar acolo unde mi se parea ca spunerea adevarului pana la capat servea sublinierii unor adevaruri importante dincolo de persoanele in discutie.

In ceea ce priveste tensiunile si neintelegerile dintre partidele din Conventia Democratica, le-am descris pentru ca ma obseda lipsa lor de intelepciune si chiar de inteligenta, si ma obsedeaza inca si acum. Este deprimant sa vezi cum nimeni nu invata nimic din istorie si toate greselile se repeta".

Citiți articolul integral AICI. 

VĂ MAI RECOMANDĂM

Ana Blandiana: Ascultam DW ca să ştiu pe ce lume sunt  

AUDIO ŞI VIDEO PE ACEEAŞI TEMĂ

Mircea Cărtărescu: Griji pentru Europa, griji pentru România   

• Data 17.03.2021
• Cuvinte cheie Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Gabriel Liiceanu, intelectuali, Traian Băsescu
• Feedback: Părerea Dvs.
• Imprimaţi Imprimaţi pagina
• Permalink https://p.dw.com/p/3qjoJ