Președintele Klaus Iohannis a ordonat cu cinism, ieri noapte, epurarea domnului Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), din funcția de subsecretar de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.
Premierul liberal Florin Cîțu – cel care își cultivă o imagine de mare ”anticomunist” al neamului – nu a reprezentat decât o simplă curea de transmisie, un pion obedient și la fel de cinic: de altfel, Cîțu stă în toate pozițiile în care-l pune Iohannis fiindcă speră să ajungă președinte al PNL, la congresul din toamnă, cu susținerea Cotrocenilor.
Avem de-a face cu o certitudine indubitabilă: porunca lui Klaus Iohannis și aportul nocturn al lui Florin Cîțu reprezintă o rușine de proporții și fără precedent pentru PNL, partidul Brătienilor și al național-liberalilor asasinați în temnițe comuniste. La așa ceva nici chiar PSD (moștenitorul de facto al PCR) nu a fost capabil să se preteze, deși presiuni s-au tot făcut.
În realitate, prin executarea domnului Octav Bjoza, președinte al AFDPR încă de la moartea regretatului Constantin Ticu Dumitrescu, Klaus Iohannis, Florin Cîțu și întregul PNL batjocoresc memoria tuturor foștilor deținuți politici, memoria rezistenței anticomuniste în genere. Acest lucru nu va fi uitat și-și va spune cuvântul, electoral și nu numai. Să ne amintim că făuritorii României Mari au fost asasinați pe capete în închisorile comuniste și au mers la tortură și moarte împreună cu acești oameni pe care președintele României și principalul partid de guvernământ (cică ”istoric” și ”anticomunist”) îi umilesc și-i batjocoresc acum, noaptea, ca hoții, punând în scenă o epurare care spune totul despre adevărata față a PNL.
Suntem foarte curioși câți liberali ”anticomuniși” și bravi ”conservatori” vor lua poziție, în condițiile în care Iohannis e dispus să calce pe cadavre pentru a reuși ce n-au izbutit Ion Iliescu și Traian Băsescu – să nu își piardă partidul de sub talpă, deși e la al doilea mandat la Cotroceni, și să-l conducă autoritar în continuare, cu sprijinul total al diverselor pârghii (despre care vom mai vorbi).
Dar care este motivul, rațiunea acestui act brutal și rușinos?, veți întreba. Vi-l dezvăluim noi, fiindcă ce susține premierul nu are acoperire în pozițiile AFDPR, iar Iohannis pozează că-i paralel cu acțiunea, în timp ce domnul Bjoza a aflat de mazilirea sa de pe internet, fiindcă așa e normal și de bun simț într-o guvernare liberală.
Domnului Octav Bjoza îi se trage de la acest recent comunicat de presă – detalii AICI –, în care AFDPR dezvăluie și explică (cu argumente pe înțelesul oricui) că foștii deținuți politici sunt atacați în permanență și acuzați mizerabil, la grămadă – chiar de urmașii securiștilor, ai comuniștilor, ai turnătorilor, ai profesorilor de marxism-leninism și ai oportuniștilor regimului genocidar –, că ar fi fost ”legionari”, ”fasciști” și/sau ”criminali de război”, folosind în acest sens verdictele așa-ziselor tribunale ale poporului de la sfârșitul anilor ꞌ40 și din anii ꞌ50, care, în realitate, au fost procese-mascaradă, rampe ale minciunii și ale genocidului în care a pierit elita intelectuală, politică, militară și studențească a României. Aceste personaje vor să îi omoare a doua oară pe acești martiri și eroi, sau mai bine spus din nou și din nou, obliterându-le memoria cu minciunile Securității genocidare și ostracizându-le copiii.
Urmașii ideologici și biologici ai securiștilor și teroriștilor comuniști îi acuză pe martirii și eroii anticomuniști pentru ceea ce sunt, exemple ale rezistenței anticomuniste, folosind minciunile Securității genocidare, și NU pentru faptele lor, ceea ce reprezintă un grav act de poliție politică petrecut chiar sub ochii noștri.
De-a dreptul abominabil este că aceste acuzații și etichete le sunt administrate și copiilor foștilor deținuți politici, urmași care întreaga lor viață au avut de suferit, fiind umiliți și expulzați din școli, crescând fără părinți, condamnați la periferia societății, la foamete și la frig, deși nu au avut nici cea mai mica vină. Cum este posibil ca acești oameni să fie vânați, umiliți și insultați – fără a nu li se putea imputa o singură faptă reprobabilă – în România anului 2021?
În același timp însă, foști securiști de rang înalt, foști comuniști, colaboratori care au făcut poliție politică și copiii lor au fost și sunt privilegiați de statul român – nu e de mirare că 99% dintre detractorii foștilor deținuți politici provin din acest lumpenkomisariat care încearcă să compromită și să distrugă memoria dreptei anticomuniste. De astfel de personaje monstruoase e plin-ochi și PNL, care iată că-l epurează acum pe domnul Octav Bjoza.
Pentru acuratețe, vă prezentăm acest fragment din comunicatul AFDPR care a pornit această furtună:
”Chiar vreți să vă amintim cine au fost primii trei șefi ai Securității Poporului, care au săvârșit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut și de marele disident rus Aleksandr Soljenițîn?!?
Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mișu Dulgheru și Tudor Sepeanu!
Chiar vreți să vă spunem ce găsim în dosarele înaintașilor celor care au nerușinarea să ne dea astăzi lecții de morală și demnitate?!?
Iată doar câteva ‹perle›:
–‹vechi militant al clasei muncitoare›;
–‹vechi comunist ilegalist›;
–‹activitate titoistă›;
–‹înscris în organizația tineretului hitlerist›;
–‹înscris voluntar în SS-ul german›.
Partidul comunist în România se spune că avea între 4 și 5 milioane de membri. Câți să fi fost vinovați de crimele săvârșite? Poate 4-5 mii sau nici atât! Pentru unii mumă, pentru alții ciumă”.
Dincolo de rânjetul de fierăstrău al acestei îngrozitoare duble măsuri, amintim că unul dintre cei mai vehemenți critici ai domnului Octav Bjoza – mai cu seamă în ceea ce privește modificarea legii discriminatorii care decide indemnizații pentru copiii foștilor deținuți politici anticomuniști – este domnul Ovidiu Victor Ganț, deputat al Forumului Democrat al Germanilor din România. Dânsul și-a dezvoltat apucătura de a vedea ”legionari” și copii de ”legionari” pretutindeni, ori de câte ori i se șoptește în cască, deși ar avea mari probleme dacă i s-ar cere să indice măcar unul singur.
Amintim însă un lucru cât se poate de real, nu născocit, pentru a evidenția ipocrizia ”dezbaterii” – domnul Ganț este reprezentantul unei grupări care odinioară s-a numit Grupul Etnic German din România (Deutsche Volksgruppe in Rumänien), înființat chiar de Germania nazistă, Wehrmacht-ul (în general trupele SS) beneficiind din plin, pe front, de brațele acestei grupări. Ganț este, de altfel, urmașul lui Iohannis la cârma Forumului. Acum credem că puteți înțelege destul de bine ce au stârnit la Cotroceni și în Forum aceste sintagme din comunicatul AFDPR, sintagme care-i priveau pe unii dintre înaintașii detractorilor de astăzi: ”înscris în organizația tineretului hitlerist”/ ”înscris voluntar în SS-ul german”.
Ipocrizia lui Klaus Iohannis e la fel de strigătoare la cer – l-a decorat în două rânduri pe domnul Octav Bjoza și s-a tras în poze cu dânsul ori de câte ori voia să pozeze în ”anticomunist” preocupat de memorie. Știm însă și că-i pusese gând rău lui Bjoza cu ceva luni înaintea comunicatului, fiind instigat în acest sens de fostul lui consilier Andrei Muraru (invenția pușcăriașului Relu Fenechiu, individ parașutat acum în postul de ambasador al României la Washington), dar și de neobositul Alexandru Florian. Pe frații Muraru nu-i veți vedea pe vreo listă la locale sau parlamentare, fiindcă ei sunt întotdeauna numiți în funcții importante, niciodată aleși.
Domnul Octav Bjoza spunea, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Podul.ro:
”După toate astea (torturi, pușcării, hărțuiri securistice, ostracizare – n. red.), uitați că și în ziua de astăzi apar unii și alții care găsesc de cuviință să-mi dea mie lecții de morală, canaliile dracului – păi tot partidul comunist laolaltă n-avea atâtea hectare de cur câte putea să lingă Alexandru Florian și cu tată-său în vremea dictaturii genocidare, și acum mai au și nesimțirea să mă catalogheze ‹legionar›, când dacă îi întrebați pe cei aproximativ zece legionari care mai sunt în viață vă vor spune cu toții același lucru: Octav Bjoza nu a fost niciodată legionar”.
În final, avertizăm cu privire la derapajele lui Klaus Iohannis din ultimii doi ani în ceea ce privește memoria rezistenței anticomuniste – el este cel care a impus-o pe juna Alexandra Toader la șefia IICCMER, la indicația lui Andrei Muraru, cu efectele pe care deja le știm.
Nu putem decât să remarcăm docilitatea cu care Iohannis se repede să susțină aceste tentative de relativizare și de rescriere ale istoriei, acțiuni la mare modă în ultimii 4-5 ani, ceea ce arată clar că Iohannis e în stare de orice, dar de absolut orice pentru a rămâne undeva, la vârful sistemului, și după plecarea de la Cotroceni. Pozând în ”anticomunist” în timp ce își bate joc de anticomuniști și de memoria lor, care e memoria noastră, a părinților și a bunicilor noștri. Repetăm: epurarea brutală a președintelui AFDPR reprezintă o rușine uriașă pentru întregul PNL. Având în vedere că această șaradă este girată de președintele României, de premier și de parlamentari, avem de-a face cu o nouă mare rușine a statului român, stat criminal din ꞌ44.
Vă prezentăm în integralitate comunicatul AFDPR pentru a remarca faptul că acuzațiile lui Florin Cîțu privind ”negarea Holocaustului” nu au acoperire în text și nici în luările de poziție ale AFDPR, care chiar subliniază ororile Holocaustului și abominabilele atrocități prin care au trecut milioane de victime nevinovate:
”Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România – AFDPR este revoltată de faptul că a ajuns motiv de dispute între parlamentari. Mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparații materiale copiilor foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc., dar subliniem că toți copiii noștri, indiferent când s-au născut și indiferent de faptele părinților, au fost solidari cu suferințele întregii familii, iar timp de 31 de ani nu li s-a asigurat nicio reparație morală și materială.
Asociația Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România, intrată în istoria recentă sub denumirea prescurtată de AFDPR, nu este afiliată și nu se va alinia politic niciunui partid.
Ori ne vor, ori nu, suntem ai tuturor!
Individual, fiecare membru este liber să o facă după cum îi dictează propria conștiință.
Spicuind din statutul Asociației, constatăm:
– „continuarea luptei contra comunismului și a oricăror forme totalitare”;
– „restabilirea adevărului istoric cu privire la evenimentele din perioada 1945-1989”;
– „formarea și cultivarea unor înalte conștiințe civice, în spiritul adevărului, binelui, frumosului, păcii sociale și renașterea morală a țării noastre”;
– „cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața în lupta contra comunismului”.
Iată doar câteva precepte pentru care membrii AFDPR vor milita și veghea ca în această țară să nu mai apară partide politice sau mișcări extremiste, fie ele de stânga, fie de dreapta!
AFDPR nu contestă existența Holocaustului în România „ciuntită”! Singurul lucru care poate fi discutat constă în dimensiunile Holocaustului, cu precizarea că o astfel de dezbatere nu ar scuza cu nimic ororile săvârșite asupra etniei evreilor – și nu numai.
Odată subliniate aceste chestiuni, noi, toți beneficiarii Decretului-Lege nr. 118/1990, suntem nu doar uimiți, ci chiar revoltați de faptul că am ajuns motiv de dispute între parlamentari. Desigur, motivele sunt concrete!
Mărul discordiei îl constituie Legea nr. 232/2020, care aduce unele reparații materiale copiilor foștilor deținuți politici, deportați, prizonieri etc.
Copiii noștri au fost solidari cu suferințele întregii familii, indiferent când s-au născut sau dacă erau majori în momentul începerii persecuției politice față de părinții lor, statul român nefiind capabil ca, în cei 31 de ani care au trecut de la evenimentele din decembrie 1989, să le ofere nici cea mai mică reparație!
Cu o zi înainte de a fi supusă votului în plenul Parlamentului, la Comisia pentru muncă, trei deputați (Vexler Silviu, Ganț Ovidiu și Adnagi Slavoliub) au cerut membrilor acestei comisii introducerea a încă două articole, „13” – „Prevederile prezentei legi nu se aplică persoanelor condamnate pentru infracțiuni contra umanității sau celor în cazul cărora s-a dovedit că au desfășurat o activitate fascistă sau legionară în cadrul unei organizații sau mișcări de acest fel, PRECUM ȘI COPIILOR ACESTORA” și „14” în care se spune: „Agențiile județene pentru plăți și inspecție socială, respectiv a Municipiului București, ÎN BAZA SESIZĂRILOR primite sau din proprie inițiativă, vor verifica legalitatea drepturilor acordate beneficiarilor acestei legi (…)”.
Spuneam că motivele disputei sunt concrete!
Depinde din care parte a baricadei privim lucrurile!
Noi dorim să fim imparțiali! Și de aceea încercăm să punem lucrurile la punct.
Nu acceptăm falsificarea încă o dată a istoriei recente a României (pentru prima, a se vedea Mihai Roller)!
Chiar ne-a lovit pe toți ignoranța, amnezia sau mai degrabă relele intenții, lăsând să treacă neobservat faptul că regimul comunist „ilegitim și criminal”, prin așa-zisele „Tribunale ale Poporului”, au trimis la moarte sau la ani grei de temniță și lagăre de exterminare, prin bătăi, înfometare și munci silnice, tot ce a avut acest popor mai demn, mai sfânt, mai bine pregătit profesional.
Chiar uităm că regimul comunist a făcut zeci de mii de victime și, dacă luăm în calcul soțiile și copiii rămași acasă, cifra celor care au avut de suferit se apropie cu certitudine de două milioane de cetățeni ai acestei țări?!?
Chiar vreți să vă amintim cine au fost primii trei șefi ai Securității Poporului, care au săvârșit cele mai abominabile crime din lumea comunistă europeană, lucru recunoscut și de marele disident rus Aleksandr Soljenițîn?!?
Poate că da: Alexandru Nicolschi, Mișu Dulgheru și Tudor Sepeanu!
Chiar vreți să vă spunem ce găsim în dosarele înaintașilor celor care au nerușinarea să ne dea astăzi lecții de morală și demnitate?!?
Iată doar câteva „perle”:
– „vechi militant al clasei muncitoare”;
– „vechi comunist ilegalist”;
– „activitate titoistă”;
– „înscris în organizația tineretului hitlerist”;
– „înscris voluntar în SS-ul german”.
Partidul comunist în România se spune că avea între 4 și 5 milioane de membri. Câți să fi fost vinovați de crimele săvârșite? Poate 4-5 mii sau nici atât!
PENTRU UNII, MUMĂ – PENTRU ALȚII, CIUMĂ!
Copiii noștri au suferit toată viața și este nedrept ca măcar acum, după 31 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, să nu li se facă unele reparații morale și materiale, indiferent de faptul că părinții lor au fost „criminali de război”, „naziști”, „legionari” sau comuniști.
Acum, după 80 de ani, să nu ne mai lăsăm bântuiți de stafiile acestora și împreună, indiferent de etnie, culte sau politici, să veghem ca astfel de fapte să nu se mai petreacă în această țară!
A răsuci la nesfârșit cuțitul într-o rană demult cicatrizată înseamnă că nu facem decât să întreținem o stare de tensiune nemeritată de nimeni!
Preşedinte al AFDPR și
Subsecretar de Stat
Octav BJOZA
ASOCIAŢIA FOŞTILOR DEŢINUŢI POLITICI
ŞI VICTIME ALE DICTATURII
DIN ROMÂNIA
A.F.D.P.R.
ASSOCIATION DES ANCIENS DETENUS POLITIQUES DE ROUMANIE
FORMER ROMANIAN POLITICAL PRISONERS ASSOCIATION
Str. Mântuleasa nr. 10, 030554, Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel./ fax. 021-317.23.17
„Podul” este o publicație independentă, axată pe lupta anticorupție, apărarea statului de drept, promovarea valorilor europene și euroatlantice, dezvăluirea cârdășiilor economico-financiare transpartinice. Nu avem preferințe politice și nici nu suntem conectați financiar cu grupuri de interese ilegitime. Niciun text publicat pe site-ul nostru nu se supune altor rigori editoriale, cu excepția celor din Codul deontologic al jurnalistului. Ne puteți sprijini în demersurile noastre jurnalistice oneste printr-o contribuție financiară în contul nostru Patreon care poate fi accesat AICI.
Acest articol este proprietatea Podul.ro și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a continutului se poate face DOAR cu citarea sursei și cu LINK ACTIV către pagina acestui articol.
