Tartaria - Imperiul ascuns de istorie

Parchetul rus cere pedeapsă cu executare pentru Aleksei Navalnîi - Autor: Maria Dima - 1 februarie 2021, 11:18 - Sursă: Evenimentul zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Parchetul rus cere pedeapsă cu executare pentru Aleksei Navalnîi

Autor: Maria Dima1 februarie 2021, 11:18

---

Proteste violente au loc, în ultima perioadă în Rusia. Simpatizanții opozantului rus Aleksei Navalnîi cer eliberarea acestuia din arest.

Parchetul rus cere pedeapsă cu executare pentru Aleksei Navalnîi. Însă Parchetul rus a anunţat, luni, 1 februarie, că susţine cererea Administraţiei penitenciarelor de a comuta pedeapsa cu suspendare împotriva opozantului Aleksei Navalnîi într-o pedeapsă cu executare, transmite Reuters.

Navalnîi se află în arest preventiv pentru 30 de zile. El este acuzat de încălcarea termenilor sentinţei cu suspendare pentru delapidare. Într-un caz despre care el susţine că este o înscenare, dar care i-ar putea aduce o pedeapsă cu închisoarea de 3 ani şi jumătate.

Potrivit organizaţiei neguvernamentale OVD-Info, peste 5.300 de persoane au fost arestate în timpul mitingurilor de susţinere pentru Aleksei Navalnîi desfăşurate duminică în Rusia.

Parchetul rus cere pedeapsă cu executare pentru Aleksei Navalnîi

Navalnîi urmează să compară în faţa judecătorilor în cursul acestei săptămâni. El este vizat de mai multe proceduri judiciare, pe care le consideră motivate politic, de când a revenit în Rusia la 17 ianuarie. Potrivit avocatei sale, opozantul riscă ”în jur de 2 ani şi jumătate” de închisoare cu executare. Acuzațiile: încălcarea condiţiilor unei condamnări la 3 ani şi jumătate de detenţie cu suspendare, dictată în 2014.

Majoritatea colaboratorilor săi apropiaţi au fost consemnaţi vineri la domiciliu de justiţia rusă. La două zile după o serie de percheziţii care au vizat în principal locuinţa soţiei sale, Iulia, şi sediul organizaţiei sale, Fondul de luptă împotriva corupţiei, potrivit Reuters.

Proteste cu arestări în Rusia

Peste 1.000 de persoane au fost arestate duminică, în timpul demonstrațiilor pro-Navalnîi din toată Rusia. Cel puțin 142 de persoane au fost arestate la Moscova.

Cel mai mare număr de arestări au avut loc la Moscova, urmat de Vladivostok (113), la celălalt capăt al țării. Apoi la Novosibirsk (93) și la Krasnoiarsk (91) în Siberia.

La Moscova, susținătorii lui Alexei Navalnîi s-au adunat în fața sediului serviciului federal de securitate  (FSB), în  Piața Lubianka.

Unde autoritățile, care consideră aceste adunări ilegale, restricționează accesul pe mai multe străzi și au închis șapte stații de metrou.

 International aleksei navalniipedeapsa executarerusia

Sequim, Washington where the Mayor has embraced QAnon.

Mişcarea QAnon stârneşte teamă într-o comunitate din Washington. Primarul oraşului, suspectat că face epurări pe modelul conspiraţiei VIDEO - de Cristina Ene - 1 februarie 2021, 10:08 - Sursă : Adevărul.ro

                                                                                     QAnon

                                                                         FOTO SHUTTERSTOCK

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

1 februarie 2021, 10:08

Mişcarea QAnon stârneşte teamă într-o comunitate din Washington. Primarul oraşului, suspectat că face epurări pe modelul conspiraţiei VIDEO

de

Cristina Ene

   Cei circa 7.000 de locuitori ai oraşului Sequim, situat la poalele Munţilor Olimpici  (Washington), la două ore de Seattle, l-au luat la întrebări pe primarul lor, selectat de consiliul oraşului, în privinţa adeziunii sale la conspiraţia QAnon după ce acesta a descris-o ca „mişcare a adevărului”.

„De ce susţineţi public QAnon?”, au vrut să ştie locuitorii în cadrul sesiunii lunare de întrebări „Cafea cu primarul” de la postul de radio comunitar, relatează CNN.

 „Ce înseamnă pentru tine simbolul Punisher ( un antierou Marvel adoptat de QAnon)? Eşti îngrijorat că publicitatea născută din poziţia ta faţă de QAnon îţi va afecta reputaţia?”, s-au interesat alţii. 

Primarul William Armacost, care nu a fost ales prin votul comunităţii, ci selectat de consiliul oraşului”, a încercat să se scuze fără a denunţa însă mişcarea conspiraţionistă.

„Nu mi-am declarat niciodată public suportul faţă de ea. Sunt un om care se informează. Ar fi trebuit să ţin pentru mine sentimentele private. Sunt aici să vorbesc despre frumosul nostru orăşel Sequim”, s-a apărat el.

Însă atmosfera a devenit încordată în oraş după demisia managerului oraşului, un oficial experimentat, pe fondul temerilor crescânde privind convingerile primarului în lumina incidentelor violente de la Capitoliu. Locuitorii au lansat o petiţie pentru repunerea în funcţie a managerului. 

  „Oamenii care au condus insurecţia de la Capitoliu erau lideri QAnon. Nu este doar o teorie a conspiraţiei, ci ceva mai serios de atât”, a explicat Shenna Younger, preşedinta Ligii Buneinei Guvernări din Sequim, o organizaţie creată pentru a-l da jos pe primar.

QAnon, o mişcare a adevărului

Armacost este mai curând un şef al executivului oraşului plătit de consiliul local, astfel că el nu are autoritatea unui primar ales. Armacost s-a făcut remarcat abia în luna august cu prilejul unei alte sesiune de întrebări „Cafea cu primarul”, când a făcut o declaraţie care i-a pus în gardă pe locuitorii luaţi prin surprindere.   

Întrebat despre QAnon, primarul a spus: „QAnon este o mişcare a adevărului care te încurajează să gândeşti cu propria minte. Dacă înlăturaţi Q din ecuaţie, este vorba doar de patrioţi din toate colţurile lumii care luptă pentru umanitate, adevăr, libertate şi salvarea copiilor şi altora din reţeaua de trafic de carne vie”.  

 Apoi Armacost şi-a îndemnat ascultătorii să vadă un clip al mişcării QAnon în care erau prezentate teorii ale conspiraţiei referitoare la o cabală satanistă de pedofili aflată în legătură cu statul paralel ce vrea să-l scoată din joc pe Donald Trump.   QAnon s-a răspândit de pe internetul ascuns pe marile platforme sociale fiind preluată de susţinători ai lui Trump, dar şi de politicieni conservatori, unii dintre ei chiar aleşi în Congres în noiembrie. 

  Într-un comunicat comun transmis ulterior de Charlie Bush, managerul oraşului, şi de primar, acesta din urmă a explicat că acele comentarii venite ca răspuns la o întrebare au fost „nepotrivite”. Bush a subliniat că sesiunile de întrebări de la radio au un alt scop şi că primarul nu obişnuieşte să facă astfel de remarci publice.   

Doar că la începutul lunii, Bush a demisionat brusc după o moţiune neaşteptată depusă de primar. Decizia managerului popular în oraş i-a pus în alertă pe locuitori care au făcut legătura cu declaraţiile primarului despre QAnon.   Aşa că l-au întrebat direct la sesiunea de luna aceasta „Cafea cu primarul”.  

 „Avem neînţelegeri filosofice între consiliul oraşului şi manager”, a explicat Armacost. „Care sunt acestea?”, a vrut să ştie interlocutoarea sa. 

  „Nu am libertatea să le dezvălui. Avem neînţelegeri importante, asta e tot”, a răspuns acesta.  

 Locuitorii care au format Liga Bunei Guvernări din Sequim se îndoiesc că scuzele primarului privind convingerile sale sunt sincere.   

Criticii lui Armacost au indicat pagina personală a acestuia de Facebook, unde acesta a distribuit dezinformare QAnon, dar şi sloganul mişcării„WWG1WGA”, adică „Unde merge unul, mergem toţi”.

În plus, primarul a apărut la şedinţele consiliului oraşului cu o broşă cu simbolul Punisher (un craniu) adoptat de adepţii QAnon. Acesta a explicat că broşa reprezintă susţinerea sa pentru forţele de aplicare a legii.    

500 de oameni s-au alăturat Ligii Bunei Guvernări în doar două săptămâni. Ei sunt îngrijoraţi că plecarea managerului este un semnal pentru o influenţă crescândă a primarului asupra oraşului.  

 „Oamenii s-au trezit, vor să participe, să se implice”, spune o rezidentă.   

Rick Perdue, mutat recent în oraş, a mărturisit că a fost şocat să afle aceste detalii despre primarul care conduce o comunitate moderată şi primitoare.   

„Nu am crezut că putem avea aici un aşa ţicnit. Ar trebui să reprezinte valorile comunităţii nu ideile nebuneşti ale conspiraţiei sale de dreapta QAnon”, a spus el.   

Perdue a subliniat că Sequim face parte din Comitatul Clallam care a ales candidatul câştigător la alegerile prezidenţiale din anul 1980.  

 „Există mulţi oameni care dau crezare acestor lucruri. Uitaţi-vă la ce se întâmplă acum în Congres (o susţinătoare QAnon a fost numită la conducerea comitetului pentru educaţie şi muncă din Camera Reprezentanţilor -n.red). 

Cu siguranţă nu suntem singulari în privinţa oficialilor înalţi care urmăresc informaţiile teoriei conspiraţiei QAnon”, a mai spus el.  

    Citesc până şi presă fake news

Într-un interviu acordat CNN primarul a răspuns amabil la întrebările legate de declaraţia sa iniţială când a numit QAnon o mişcare a adevărului.   

„Eu numesc asta oportunitatea pe care o am ca patriot şi cetăţean american de a căuta adevărul. Avem acces la el prin analiză şi documentare. 

E necesar ca oamenii să-şi facă o părere pe cont propriu, să-şi facă singuri temele.   

În opinia mea, dacă oamenii fac săpături, au prilejul să descopere multe paralele istorice ale unor lucruri care s-au întâmplat în mod real. Traficul de carne vie, de pildă. Am avut o oportunitate cu adevărat importantă de a descoperi un număr mai mare de oameni care se află în pericol şi de a încerca să-i salvăm pentru a le reda o viaţă normală.  

 Întrebat dacă este un adept QAnon, a răspuns: „Am în vedere toate resursele disponibile. Citesc până şi presa fake news pentru a examina dacă nu există o împletitură, un fir care să indice adevărul”.   

În legătură cu insurecţia de la Capitoliu de pe 6 ianuarie şi clipurile cu susţinătorii lui Trump care au intrat în clădirea Congresului purtând haine şi steaguri cu Qanon, Armacost s-a arătat sceptic: „Am urmărit foarte multe clipuri a ceea ce par a fi scenarii versus desfăşurarea ulterioară a lucrurilor. Nu am cum să confirm că a fost un grup versus un altul doar din ce au filmat camerele, care au surprins un unghi al situaţiei care, în realitate, se poate să fi fost cu totul diferită. Nu este o condamnare, dar nu sunt nici dispus să spun că aceste cadre din clipuri reprezintă adevărul situaţiei versus informaţiile care n-au fost arătate”.   

Despre solicitarea locuitorilor de a se delimita de QAnon, primarul a spus:„Nu o susţin. Nu sunt într-o postură în care... Sunt doar o persoană măruntă care conduce o afacere într-un orăşel. Nu am autoritatea nici de a denunţa, nici de a promova ceva”.    

Citeste mai mult: adev.ro/qnuauo
Citeste mai mult: adev.ro/qnuauo

Cum renaşte QAnon din cenuşa deziluziei. Rădăcinile mişcărilor profetice despre sfârşitul lumii - de Cristina Ene - 31 ianuarie 2021, 06:22 Sursă : Adevărul.ro

                                        Simpatizanţi QAnon la mitingul Opriţi Furtul de la Washingon 6 ianuarie 2020

                                                                       FOTO Spencer Platt/Getty Images

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

31 ianuarie 2021, 06:22

Cum renaşte QAnon din cenuşa deziluziei. Rădăcinile mişcărilor profetice despre sfârşitul lumii 

de

Cristina Ene


       Mişcarea conspiraţionistă QAnon are rădăcini mai vechi în mişcări profetice despre sfârşitul lumii şi în viziunea unei lumi ascunse care trebuie revelată, astfel că cel mai probabil va fi revigorată sub o altă formă, relatează Foreign Policy într-un articol-argument. Teoria a suferit deja o mutaţie alipindu-şi o explicaţie a teoriei cetăţenilor suverani, potrivit căreia SUA nu mai sunt un guvern federal din 1871.

  După ce speranţele de răsturnare a scrutinului le-au fost fost spulberate pe 6 ianuarie, ziua validării alegerilor de către Congres şi a asaltului de la Capitoliu, unde mişcarea a avut o prezenţă importantă, în următoarele două săptămâni până la Ziua Inaugurării, adepţii teoriei conspiraţiei QAnon au aşteptat să se întâmple următorul scenariu: Forţa Spaţială va tăia comunicaţiile prin satelit în timp ce forţele militare secrete vor năvăli să-i aresteze pe democraţi şi pe acei republicani care l-au trădat pe Donald Trump, urmând apoi să fie anunţat începutul celui de-al doilea mandat al preşedintelui american.    Dar cum nimic din toate astea nu s-a întâmplat, QAnon şi-a schimbat cursul: dacă rămaşi fără profet, unii trec printr-o criză de credinţă, alţii revigorează deja mişcarea.

 Cea mai populară nouă teorie care se răspândeşte printre adepţi este că inaugurarea a fost una falsă sau un ritual păgân, iar adevărata ceremonie urmează să aibă loc pe 4 martie - data originală din Constituţie, schimbată ulterior (1933) pentru a scurta perioada de tranziţie între administraţii. SUA, arată această teorie, au fost de fapt desfiinţate în 1871, atunci când ţara a fost transformată într-o corporaţie controlată de Banca Angliei. Prin urmare Trump va reapărea şi va restaura adevărata America care a fost ţinută ascunsă timp de peste un secol. Marea Deziluzie   

Reprezentarea unei lumi ascunse este o trăsătură veche a mişcărilor profetice prin care acestea furnizează explicaţii pentru eşecurile lor. Un exemplu este Marea Deziluzie din 1844 (de fapt, o serie de trei dezamăgiri -n.red) - generată de profeţiile unui predicator (William Milller, pe baza Cărţii lui Daniel ) care a proclamat că Isus se va întoarce printre oameni. 

Cum acestea nu s-au adeverit, adepţii au reinterpretat că Isus s-a întors, doar că în Rai, şi nu pe Pământ, iar credincioşii pot întrezări faptul doar printr-o credinţă adevărată. Provenită din două eşecuri îngemănate - preşedinţia lui Trump şi şirul profeţiilor apocaliptice neîmplinite ale evangheliştilor americani încă din vremea preşedinţiei lui Ronald Reagan - mişcarea QAnon are potenţial de renaştere, întrucât este familiarizată cu deziluziile.   

Mişcările milenariste se nasc de regulă în rândurile celor care pierd puterea. Nu este valabil pentru QAnon care a demarat în octombrie 2017, la un an după ce susţinătorii lui Trump şi-au văzut liderul obţinând o victorie răsunătoare şi neaşteptată. În acelaşi timp, aşteptările lor au fost dezamăgite: deşi republicanii au controlat toate structurile guvernamentale, marile promisiuni electorale ale lui Trump nu s-au materializat. Zidul de la graniţa de sud nu a fost finalizat. Obamacare a rămas valabil. Avortul este în continuare legal. 

Hillary Clinton şi alte ţinte ale urii sunt în libertate. Prin urmare, vieţile lor rămân neîmplinite, în timp ce statutul lor social mai degrabă a scăzut, scrie James Palmer în Foreign Policy.

Un susţinător QAnon şi un adept al Credincioşilor Ruben Israel of Bible în Carolina de Nord 24 august 2020

                                                         FOTO Octavio Jones/Getty Images

Tot ce se întâmplă este doar o faţadă

Însă teoria conspiraţiei QAnon a produs o explicaţie pentru discrepanţa dintre promisiunile marelui lider şi rezultatele sale modeste: acesta se angajase într-un vast război secret contra forţelor răului suprem, un complot global al pedofililor din care făceau parte toţi inamicii preferaţi ai conspiraţioniştilor - democraţii, personalităţile de la Hollywood, evreii şi mai ales George Soros, familia Rothschild. Trump doar părea să se afle pe terenul de golf, cum doar în aparenţă era ocupat să posteze pe Twitter: în realitate, dădea ordine armatei să salveze copii din tunelurile de sub New York. Deşi păreau bine-mersi, Hillary Clinton şi preşedinta Camerei Reprezentanţilor, Nancy Pelosi , erau ambele încarcerate şi apariţiile lor publice erau supravegheate.   

Mişcarea s-a amplificat după alegerile din 2018, când Trumpismul a explodat în sondaje, întrucât adepţii credeau că totul este doar o faţadă. Una din ideile favorite era „Totul e un film”, în timp ce lucrurile se întâmplau în lumea ascunsă pe care adepţii o aveau a desluşi de unii singuri (profetul „Q” era doar cel care lăsa indiciile -n.red). Mişcarea a dezvoltat o adevărată obsesie pentru simboluri tainice, plasarea steagurilor şi numerologie.

Credinţa conservatoare în sfârşitul lumii

Ce a ajutat mişcarea să reziste a fost faptul că o bună parte din adepţi provenea dintr-un mediu deja călit şi aproape blazat din pricina numeroaselor profeţii eşuate: conservatorismul evanghelicilor albi.  

 Din anii 1970 încoace mari segmente de evanghelişti au crezut în sfărşitul lumii sau cel puţin au fost consumatori avizi de literatură apocaliptică. Cartea lui Hal Lindsey, „The Late Great Planet Earth” a lansat trendul în 1970, devenind cea mai vândută carte de non-ficţiune a deceniului. Scrisă de un predicator cu ajutorul unui scriitor, cartea se bazează pe teoria unui predicator anglo-irlandez din secolul 19, John Nelson Darby, traducătorul Bibliei în germană şi franceză, fondatorul mişcării teologice a dispensaţionalismului, potrivit căreia există planuri separate ale lui Dumnezeu pentru biserică şi pentru Israel. De asemenea, ar exista un calendar pentru sfârşitul lumii ce cuprinde „The rapture” (credincioşii se ridică la ceruri), Şapte Ani de Suferinţe, a Doua venire a lui Isus, Mileniul mesianic şi Eternitatea (n.red).  

 Lindsey a prezis Armagedon-ul în SUA în anii 80 de mâna sovieticilor. Până în anii 1990, când Uniunea Sovietică îşi trăia ultimele clipe, cartea a fost vândută în 28 de milioane de exemplare. Deşi lumea a rămas la locul ei, americanii au continuat să cumpere multe alte cărţi de profeţii ale apocalipsei care au culminat cu seria de volume „Left Behind” (1995-2007). În ciuda proastei lor calităţi, acestea s-au vândut în peste 80 de milioane de exemplare.   

De fiecare dată, eşecul profeţiilor a fost compensat sau substituit unui război spiritual - plasa de siguranţă a conservatorismului evanghelic - precum credinţele în posedarea demonică şi încleştările metafizice din culise ce determină soarta naţiunilor. Aceste teze au fost împrumutate de adepţi ai QAnon şi s-au regăsit în discursul lor despre democraţii posedaţi de demoni şi închipuirea unor ritualuri satanice secrete având loc în pizzerii. Iniţiatorul presupus al conspiraţiei, Jim Watkins, administratorul reţelei din internetul ascuns 8chan, a folosit deliberat termeni evanghelici pentru a-şi alimenta conspiraţia centrată pe mesajele unei persoane cu acces la informaţii guvernamentale clasificate.

Un susţinător cu un hanorac QAnon la un marş pro-Trump la Staten Island, New York 3 octombrie 2020 FOTO Stephanie Keith/Getty Images

Teoria Cetăţenilor Suverani

   O adăugire recentă la firul gândirii QAnon, vizibilă în ultima sa teză, arată influenţa teoriei Cetăţenilor Suverani asupra argumentului că inaugurarea autentică are loc pe 4 martie. Potrivit acestei teorii, guvernul SUA (constituit pe baza sistemului de legi al părinţilor fondatori prin care cetăţenii erau oameni liberi) a fost substituit în secret cu un altul în baza unor legi comerciale şi maritime (unii spun că în timpul Războiului Civil, alţii că după 1933 când s-a renunţat la etalonul aurului şi cetăţenia a fost confiscată în numele corporaţiilor-fantomă).Or, negând autoritatea acestui guvern - pe baza unor argumente psudo-legale - şi afirmând propria independenţă reprezintă o reclamare a libertăţii faţă de obligaţii precum plata taxelor sau respectarea ordinii impuse de poliţie sau de judecători.  

 Toate aceste lucruri sugerează că mişcarea QAnon nu va dispărea, ci va suferii mutaţii. Mulţi îşi vor reveni greu din ultimul eşec - există deja relatări despre forumuri dedicate victimelor QAnon, prietenilor şi membrilor familiei militanţilor, unde se vorbeşte despre prăbuşiri psihice, crize, ameninţări cu sinuciderea şi atacuri violente.   

Chiar dacă unii vor părăsi mişcarea, milioane de americani, între care şi congresmeni, vor continua să-şi afirme credinţa într-o lume ascunsă indiferent cât de departe de realitate vor fi teoriile însoţitoare, arată Foreign Policy.   

Ce se întâmplă acum în QAnon   Susţinătorii QAnon răspândesc o nouă teorie pe Tik Tok, şi anume că Donald Trump va fi învestit ca al 19-lea preşedinte al SUA pe 4 martie. Credinţa lor are la bază ideea că o lege obscură din 1871 din timpul mandatului celui de-al 18-lea preşedinte, Ulysses S. Grant, a transformat SUA într-o corporaţie, iar pe 4 martie, data inaugurării şefilor de stat până în 1933, Donald Trump va restaura ţara în forma ei originară.   

Un clip postat de o femeie şi care a adunat 442.000 de vizualizări susţine că „în martie, Preşedintele Trump va fi preşedintele original sub Constituţia SUA”. Într-un clip de Tik Tok, un bărbat anunţă: „Ascultaţi la mine, patrioţilor, vă puteţi relaxa. Ne vom întoarce la republică pe 4 martie. Trump va reveni la preşedinţie dar va fi cel de-al 19-lea preşedinte, întrucât vom înceta atunci să mai fim o corporaţie.   

Noua teză Qanon se bazează pe o explicaţie împrumutată de la mişcarea cetăţenilor suverani care face apel la o seamă de interpretări legale bizare pentru a dovedi că cetăţenii SUA nu sunt supuşi legislaţiei adoptate după 1871, scrie Rolling Stone.   

Mike Rothschild, expert în QAnon şi autorul cărţii „World`s Worst Conspiracies”, explică: „Aceşti oameni îşi imaginează că apelând la tot felul de subterfugii legale se pot declara liberi de legile americane şi pot deschide conturi uriaşe în bancă pe doar ei le pot accesa. Aceste idei nu sunt foarte departe de QAnon sau de ideile de fraudă de aceeaşi natură din care au provenit aceste teorii. Totul este despre a te crede deasupra legii, special şi ales în moduri în care cetăţenii care respectă legea nu au cum să fie”.   

Aoife Gallagher, analist în materie de extremism la Institutul pentru Dialog Strategic, e de părere că apropierea celor două grupuri este îngrijorătoare: „Mişcarea cetăţenilor suverani este inerent anti-guvernamentală, iar avansarea acestor teorii nu face decât să întărească credinţa comunităţii QAnon într-un stat profund care controlează întreaga lume şi cu siguranţă poate împinge şi mai mult oamenii pe panta extremismului”.

citeste totul despre: qanon sfarsitul lumii milenarism marea deziluzie teoria cetatenilor suverani evanghelici albi teorii ale conspiratiei qanon
Citeste mai mult: adev.ro/qns5qd

ADEVARUL.RO : ”Îndiguirea Rusiei lui Putin: opţiunea administraţiei democrate Joe Biden” - Autor Iulian Chifu - 1 februarie 2021, 07:12

ADEVARUL.RO

Îndiguirea Rusiei lui Putin: opţiunea administraţiei democrate Joe Biden

Sosirea la Casa Albă a Administraţiei Biden a ridicat semne 

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Îndiguirea Rusiei lui Putin: opţiunea administraţiei democrate Joe Biden

1 februarie 2021, 07:12 

de 

Iulian Chifu

         Sosirea la Casa Albă a Administraţiei Biden a ridicat semne de întrebare asupra abordărilor în continuitate şi a celor în răspăr cu evoluţiile administraţiei Trump la nivel internaţional.

    Din acest colţ al Europei, românii sunt interesaţi de Rusia, cea care reprezintă astăzi cea mai mare ameninţare la adresa flancului estic al NATO şi UE (pentru referinţe trimit la Declaraţia finală a summitului NATO de la Varşovia, cel mai complet rechizitoriu la adresa Rusiei la acel moment, asumat de toţi aliaţii). Dar cum va arăta relaţia noii administraţii americane Biden cu Rusia lui Putin?

Revizuirea politicii americane faţă de Rusia lui Putin

  La nivelul establishmentului american putem vorbi, în mare măsură, despre o continuitate – în timpul lui Trump s-au luat cele mai dure măsuri de sancţionare a Rusiei, afacerilor ruse, unui număr de personalităţi şi companii implicate în diferitele dosare reprobabile ale Rusiei – dar şi despre schimbări şi nuanţări relevante. De exemplu, deschiderea personală a lui Donald Trump faţă de Putin şi Rusia, ba chiar serviciile de informaţii ruse – mai credibile, potrivit declaraţiilor de la Helsinki ale fostului preşedinte, decât propriile servicii de informaţii americane – va dispărea.

    Apoi, deşi avem o administraţie democrată, tradiţional mai deschisă spre angajare şi dialog cu Rusia, noua administraţie Biden vine după cea mai mare schimbare de ton în partid, după atacurile şi ingerinţele în alegerile din 2016 şi 2020, în cazul primelor soldate cu pierderea alegerilor prezidenţiale şi cu expunerea Comitetului Naţional Democrat în plină Convenţie de nominalizare, cu preşedintele care a trebuit să-şi dea demisia după expunerea publică a datelor din serverul Democraţilor, extrase prin hacking de către serviciile de informaţii ruse, APT 28 şi APT 29. Deci o formula de reticenţă, rezervă şi revoltă Democrată împotriva Rusiei lui Putin va fi definitorie azi şi în viitor.

   De altfel, primii paşi ai administraţiei Biden merg în această direcţie: Preşedintele a cerut tuturor instituţiilor să facă o evaluare a marilor dosare în care este implicată Rusia – de la atacul Solar Wind la ingerinţa în alegerile din 2016 şi 2020, mergând până la primele plătite talibanilor pentru uciderea militarilor americani în Afganistan, otrăvirea lui Navalnîi, apoi arestarea sa, represiunile la adresa protestelor şi multe altele. Rezultatele evaluărilor vor da măsura nevoii sancţiunilor la adresa Rusiei şi a ţintelor acestor sancţiuni. În plus, vor creiona limitele oricărei colaborări ale Americii cu Rusia lui Putin.


       Apoi am înregistrat şi o discuţie telefonică extrem de contondentă Biden-Putin, dacă e să citim relatarea din partea americană, deşi Rusia a ocultat toate temele de contencios evocate. Mai întâi, a fost o convorbire la solicitarea lui Putin, acordată după o serie de discuţii cu aliaţii, respectiv Coreea, Japonia, Franţa, Germania, UE. Apoi a fost una în care preşedintele Biden a evocat toate temele de contencios cu Rusia. Deci o discuţie mai degrabă de poziţionare, chiar dacă s-a vrut una de imagine pentru Putin, în partea rusă, de băgare în seamă la nivel internaţional.

   La fel de puţin încurajatoare pentru Moscova a fost şi reacţia SUA la solicitarea rusă de prelungire a Tratatului START 2 revizuit/START 3 sau Noul START, care expira la început de februarie. De fapt a fost vorba despre cu totul şi cu totul altceva, Preşedintele Biden anunţând demult opţiunea sa de prelungire a acordului. Putin a propus o prelungire cu un an şi cu cedări proprii unilaterale în faţa blocajelor din negocierile cu echipa Departamentului de Stat a lui Mike Pompeo – moratoriu pentru rachetele tactice, în condiţiile dispariţiei Tratatului INF, a forţelor nucleare cu rază medie de acţiune din Europa, dar şi a rachetelor hipersonice. Biden a refuzat să calce în spaţiul negocierilor cu Putin şi a prelungit direct pentru 5 ani acordul, refuzându-i Rusiei postura de egal al SUA, dar şi avantajele de imagine ale negocierilor şi eventualele pertractări din cursul acestor negocieri. Ruperea secvenţei de negociere nu e un avantaj pentru Rusia, din contra, e un semnal negativ faţă de ceea ce vine după evaluările profunde şi instalarea deplină a administraţiei Biden.

Administraţia Biden şi Rusia lui Putin: documente de campanie şi audieri pentru validare

   Două sunt sursele relevante care să ne arate programul administraţiei Biden faţă de Rusia lui Putin: programul său de campanie, declaraţiile sale din dezbaterile publice, sintetizate, de fapt, în programul publicat în aprilie 2020 în Foreign Affairs. A doua sursă este audierea lui Antony Blinken, Secretarul de Stat al lui Biden, în faţa Senatului SUA. Ambele surse arată acelaşi lucru: chiar dacă nuanţele sunt importante şi tonul, ca şi maniera, revin la epoca diplomaţiei şi a politicii rezonabile, substanţa relaţiilor cu Rusia este la cel mai jos nivel din istoria de după Războiul Rece, după desfiinţarea URSS şi apariţia Federaţiei Ruse.

 De altfel, în cadrul audierilor în faţa Comisiei pentru Afaceri Externe a Senatului SUA, Antony Blinken a dat măsura definirii relaţiilor cu Rusia şi a tonului abordărilor. Extrem de diplomat şi fără emfază, fără pronunţări stridente sau extrem de ofensive, nominalizatul votat de o majoritate covârşitoare bipartizană ca şef al politicii externe americane a remarcat fără echivoc “creşterea rivalităţii cu Rusia şi China, cu autoritarismul în general”, calificând regimul Putin fără drept de apel. „Ameninţările Rusiei, Iranului, Coreii de Nord le vom combate” în coaliţii cu aliaţii şi partenerii, “pentru a apăra democraţia şi drepturile omului”. Şi prelungirea START era opţiunea sa, împreună cu revizuirea acordurilor de control al armamentelor strategice. 

Joe Biden a fost mai direct şi mult mai politic, cu pronunţări extrem de dure, inclusiv la adresa personală a lui Putin, pe care l-a făcut “golan”, “tâlhar”, sau neavenit în sistemul internaţional, în diferitele intervenţii de campanie. În textul scris, publicat în Foreign Affairs, a remarcat nevoia restaurării parteneriatelor istorice ale SUA, adaptate la lumea de astăzi. “Kremlinului îi e cel mai frică de un NATO puternic, de cea mai eficace alianţă politico-militară a istoriei moderne. Pentru a contracara agresiunea rusă, avem nevoie să menţinem capabilităţile militare ale Alianţei şi să extindem capacitatea de a combate ameninţări ne-tradiţionale precum militarizarea corupţiei, a dezinformării şi furtul cibernetic”. “Trebuie să impunem costuri reale Rusiei pentru violarea normelor internaţionale şi să susţinem societatea civilă rusă care s-a opus sistemului autoritarist kleptocratic al lui Putin”. Susţinerile explicite sunt mai mult decât elocvente. 

“Voi urmări extinderea Noului tratat START ca ancoră a stabilităţii strategice între SUA şi Rusia şi voi folosi această fundaţie pentru noi aranjamente de control al armamentelor.(…) Voi reduce rolul armelor nucleare în lumea de azi. Cred că singurul scop al arsenalului nuclear trebuie să fie descurajarea – şi dacă e nevoie retalierea împotriva unui atac nuclear.” Aici relevanţa declaraţiilor este indirectă, deoarece scoaterea nuclearului din prim planul politicilor globale nu face altceva decât să scoată Rusia ca relevanţă din eşafodajul global. Nu în ultimul rând, Joe Biden a dezbătut în program noile tehnologii şi relevanţa lor pe dimensiunea de apărare şi securitate. Şi în acest context, a vorbit despre nevoia ca “aceste motoare de progres sunt limitate de legi şi de etică, aşa cum s-a întâmplat cu tehnologiile în etapele anterioare ale istoriei. (…) Trebuie să evităm ca regulile în era digitală să fie cele scrise de China şi Rusia. E timpul ca Statele Unite să conducă fundamentarea viitorului tehnologic al lumii care să permit societăţilor democratice să atingă prosperitate pe care să o împărtăşească la scară largă.”

 Îndiguirea Rusiei lui Putin. Proiectul ambasadorului Michael McFaul, “o strategie pentru contracararea unei puteri revizioniste în creştere”   

Dar poate cel mai interesant document este cel prezentat de fostul ambasador al SUA la Moscova, în perioada Obama, Michael McFaul. L-am întâlnit la Kiev unde am beneficiat de o întreagă expunere, la o masa largă în cadrul Ambasadei SUA, cu ocazia lansării cărţii sale. Textul cel mai cuprinzător al motivaţiei şi proiectului său a fost publicat în numărul 1-2 din Foreign Affairs din acest an, iar documentul se află pe masa Preşedintelui Biden şi a adjunctului Secretarului de Stat pentru afaceri politice, Victoria Nuland. Documentul este intitulat Cum să îndiguieşti Rusia lui Putin (e probabil între puţinii care folosesc formularea pe care am adoptat-o şi eu, Rusia lui Putin) şi subtitlul este “O strategie pentru contracararea unei puteri revizioniste în creştere”.

  Între elementele anunţate din noua politică a lui Joe Biden, după 20 ianuarie, se înscriu: preşedintele SUA nu va mai încerca să fie prieten cu Preşedintele Vladimir Putin, aşa cum a făcut-o Donald Trump; Joe Biden nu va ezita să critice acţiunile beligerante ale lui Putin, mai ales pe cele îndreptate direct împotriva Statelor Unite şi a intereselor sale; Administraţia Biden va incorpora normele liberale şi valorile democratice în politica SUA faţă de Rusia, aşa cum au fost odată; Putin trebuie să se aştepte la mai multă critică împotriva autocraţiei ruse şi mai mult sprijin pentru drepturile omului.

 Apoi noua administraţie va dezvolta o Strategie comprehensivă nouă în raport cu Rusia, care va avea la bază îndiguirea şi angajarea ei în zone înguste de interese comune. Pentru aceasta, administraţia Biden trebuie să revizuiască miturile şi percepţia greşită care au afectat analizele despre evoluţiile din Rusia, pentru a stabili foarte clar ce tip de ameninţare vine din partea regimului lui Putin şi cum pot să o combată eficient Statele Unite.(Este ceea ce se întâmplă chiar în această perioadă, în instituţiile americane responsabile, la cererea Preşedintelui Biden). 

Michael McFaul apreciază că Rusia reprezintă o ameninţare militară, cibernetică, economică şi ideologică mult mai importantă decât o percep azi americanii. Rămâne cu un arsenal nuclear important, de superputere. Chiar dacă nu mai are capacitate de proiecţie globală a forţei convenţionale, rămâne o ameninţare la adresa Europei şi a NATO prin numărul de tancuri, rachete de croazieră, trupe staţionate la frontiera NATO, prin investiţiile în arme spaţiale, intelligence şi capabilităţi cibernetice. E o economie slabă şi fragilă, mult în spatele SUA şi a Chinei (de dimensiunea Italiei), dar Putin are suficiente resurse la discreţia sa pentru a putea să-şi promoveze agenda de politică externă agresivă.

 Dar cea mai periculoasă este puterea şi resursa ideologică, de război informaţional a Rusiei, în care a investit masiv. Motivaţia este ortodoxă, iliberală, anti-democratică, anti-occidentală, pe care o mai etichetează şi drept “conservatoare” tot din motive de propagandă. Putin se doreşte lider al lumii iliberale, naţionaliste şi conservatoare, în opoziţie cu internaţionalismul liberal al Statelor Unite şi cu democraţia liberală şi statul de drept. Acesta este putinismul, care are proprii adepţi la nivel global, dar şi în lumea liberă. În plus, potrivit lui McFaul, este subestimată toleranţa lui Putin la risc, liderul rus având înclinaţia tot mai mult să rişte, în contextul slabei susţineri a sale din partea publicului rus.

 Îndiguirea de acasă, rezilienţă şi avertizori contra ingerinţei ruse   

Despre politica de îndiguire, ambasadorul McFaul susţine că aceasta trebuie să înceapă acasă, în fiecare stat democratic, în fiecare stat aliat şi partener al SUA, pentru că Rusia a găsit căi de penetrare şi a creat grupuri de sprijin, ţinte ale războiului său informaţional, grupuri gata să-l urmeze pe Putin şi să submineze propriile reguli de acasă. Rezilienţa e parte a acestui efort, ca şi combaterea interferenţelor în alegerile democratice din SUA, Europa şi din întreaga lume, cu precădere în spaţiul post-sovietic. Un nou set de norme şi reglementări trebuie să facă acţiunea rusă transparentă şi vizibilă în cazul influenţării opiniei publice americane – prin media, social media, fundaţii, acţiuni filantropice, ONG-uri.

 Operaţiunile de influenţare ruse au reuşit deja să fie expuse de unele din regulile îmbrăţişate de către marile companii de social media. Dar expunerea influenţei ruse şi apărarea suveranităţii americane şi a aliaţilor e mult mai complexă şi instrumentarul e insuficient dezvoltat atât în America, în Europa, ca şi în lume. De asemenea, îndiguirea presupune şi acţiuni, şi mutări de trupe, şi amplasarea de elemente de descurajare şi mai ales de apărare a aliaţilor şi a lumii libere. 

Michael McFaul insistă pentru atingerea investiţiilor de 2% din PIB pentru statele NATO în apărare, pentru desfăşurarea unor trupe adiţionale în Estonia, Lituania, Letonia şi Polonia – nu, însă, şi în partea sudică a Flancului Estic, la Marea Neagră, în România şi Bulgaria. Insistă, însă, în atingerea obiectivului Alianţei de investire în infrastructură pentru a putea desfăşura rapid 300.000 de militari, 30 de nave de luptă, 30 de escadroane aeriene în 30 de zile în orice stat membru al Alianţei. Însă iniţiativele prezente sunt prea puţin. Mobilitatea militară trebuie îmbunătăţită aşa cum trebuie vindecate diviziunile din interiorul aliaţei sau dintre Alianţă şi unele state membre, în particular cu Ungaria şi Turcia, se menţionează în document. E necesară reafirmarea valorilor democratice şi a standardelor minimale de guvernare a statelor membre, cu riscul de a fi suspendate din Alianţă.

 Preşedintele Biden trebuie să reafirme angajamentul de apărare a alianţilor din NATO şi să îmbunătăţească pregătirea de luptă aliată. Trebuie adusă la zi strategia maritimă a NATO, achiziţii de noi sisteme de armament modern sunt necesare la nivelul Alianţei, inclusiv fregate şi tehnologii submarine, submarine nucleare şi cu propulsie clasică şi avioane de patrulare. Trebuie reafirmat caracterul defensiv al Alianţei şi faptul că NATO ameninţă Rusia şi forţele sale militare doar dacă acestea atacă Alianţa.

 Proiectul lui McFaul plasează Ucraina în centrul preocupărilor, pentru o evoluţie democratică de succes care să devină model pentru statele vecine şi pentru Rusia însăşi; menţinerea şi chiar întărirea sistemului de sancţiuni la adresa Rusiei, cât timp Rusia ocupă teritoriul ucrainean(şi georgian, de facto); susţinerea statelor cu conflicte îngheţate – între altele Republica Moldova, Armenia şi Uzbekistan; susţinerea liderului opoziţiei belaruse, Sviatlana Tsikhanouskaya. Apoi, pentru că Putin a declarat că liberalismul este depăşit, Preşedintele Biden trebuie să dovedească exact contrarul, la nivel global, prin propriul său model şi propria sa implicare.

 Noua variantă a politicii de îndiguire va reclama ca toţi aliaţii şi partenerii să se alinieze pe regulile trasate, cu precădere acolo unde e vorba de deschideri şi concesii faţă de Moscova şi Rusia lui Putin. Angajarea selectivă trebuie să fie coordonată şi să nu afecteze sancţiunile şi îndiguirea, care rămân politicile definitorii ale relaţiei cu Rusia, alături de politica de sancţiuni majore, dure, coerente şi fără echivoc a întregii lumi libere.

 În componenta de angajare selectivă vor intra doar acorduri pentru controlul armelor nucleare non-strategice, armelor hipersonice, rachetelor şi purtătoarelor de arme nucleare şi armele spaţiale. Apoi, armele cibernetice trebuie să intre sub o formulă de acord cu control serios, cu costuri şi sancţiuni masive. Atacurile la infrastructură şi baze de date ar trebui să fie excluse de plano pentru orice tip de hacker. Tot la capitolul angajamente ale Rusiei, se vor înscrie o mică parte din temele internaţionale legate de pandemie, schimbări climatice şi neproliferare nucleară, dar va fi sancţionat şi comportamentul abuziv în organizaţiile internaţionale, inclusiv cel care duce la inactivarea acestora sau blocarea în a exercita rolul ce le revine. Un proiect rotund, puternic şi serios, în partea prezentată publicului, care anunţă vremuri grele pentru Rusia lui Putin.


citeste totul despre: valdimir putin joe biden biden casa alba kremlin
Citeste mai mult: adev.ro/qnu2ps