Licitaţia pentru reabilitarea Cazinoului din Constanţa, aproape de sfârşit. Cine ar fi câştigătorul

Licitaţia pentru reabilitarea Cazinoului din Constanţa, aproape de sfârşit. Cine ar fi câştigătorul: Compania Nationala de Investitii SA a finalizat etapa de evaluare a ofertelor depuse de catre ofertanti in cadrul procedurii privind consolidarea si reabilitarea Cazinoului din Constanta. Primariei ... http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

BUNA, ROMANIA! CU RADU BUZAIANU SI RAZVAN ZAMFIR. HUIDUIELI SI VORBE ALE...

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU 1 IULIE P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Trump, Xi și Mori, cu ceva Putin și May în coadă: dominația agendelor Marilor Puteri la G20 - Autor: Iulian Chifu | luni, 01 iulie 2019 - Sursă : Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Trump, Xi și Mori, cu ceva Putin și May în coadă: dominația agendelor Marilor Puteri la G20

Autor: Iulian Chifu | luni, 01 iulie 2019 | 

Summitul G20 de la Osaka a dat o notă nouă lumii de azi și perspectivelor globalizării, acolo unde nu mai contează cele 7 state cele mai industrializate, cât cele 19 plus UE care acoperă 85% din economia lumii și peste două treimi din populație. 

Mai democratică, altfel, G20 a fost, totuși, scena unor întâlniri bilaterale între marile puteri care au ocultat agenda summitului și marile angajamente pentru economia lumii. Chiar și agenda întâlnirilor a arătat preeminența politicilor de Mare Putere și tendința dominației lumii de către SUA, China, India, cu precădere.

În această reuniune, chiar și Japonia, statul gazdă, abia a contat în întâlnirile trilaterale, UE nu a existat, nici statele membre Italia sau Franța, Germania a avut o întâlnire cu SUA la vârf din care a rămas remarca lui Donald Trump că doamna Merkel e o femeie extraordinară, iar doamna May s-a remarcat prin întâlnirea rece și cuvintele dure la adresa lui Vladimir Putin. Chiar și liderul rus a marcat puncte doar prin întâlnirea bilaterală cu Trump și prin declarația sa despre moartea liberalismului democratic în lume, mai puțin prin marile realizări sau înțelegeri strategice, economice sau comerciale. Totuși ieșirea din izolarea Rusiei, după 2014, este evidentă.

Agenda reuniunii de la Osaka a avut câteva teme de prim plan în privința gestiunii globalizării și economiei globale. Din păcate, nefiind în mijlocul unei crize economice sau financiare, nici una nu a putut acoperi agendele bilaterale și temele mari discutate cu această ocazie. Și în prim plan s-au aflat câteva cu relevanță globală – războiul comercial și al taxelor SUA-China, perspectiva unui atac SUA-Statele din Golfaliați în Iran – și un număr de chestiuni arzătoare locale – evitarea sancțiunilor economice de către Turcia pentru importul de baterii S400 din Rusia respectiv perspectiva vizitei Președintelui Donald Trump în Coreea de Nord, lângă Zona Militarizată intercoreeană, și perspectiva programului nuclear nord-coreean.

Noutatea majoră o reprezintă revenirea la regulile economiei globale și a globalizării și la rolul preeminent al instituțiilor internaționale, cărora li se cere să se reformeze. Și Organizația Mondială a Comerțului, și FMI cu rolul său îîn echilibrele globale, în ambele instituții reformele trebuie făcute dar ambele își mențin rolul în economia globală. Regulile economice fundamentale pentru edificarea unei creșteri economice sustenabile și inclusive și acțiuni concrete pentru a crește acest potential s-au aflat în prim planul discuțiilor, ca și temele finanțelor și impozitelor internaționale, adaptate la schimbările structurale aduse de digitalizare. Investițiile și comerțul, rolul acestora în creșterea productivității, inovația, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea au fost în prim planul agendei globale. La fel mediul și energia, adaptarea la schimbările demografice, problema deșeurilor de plastic în mări și oceane, rolul femeilor sau sănătatea, cu preponderență cea a unor societăți îmbătrânite.

Două trilaterale au dominat reuniunile din marja summitului, una Rusia-China-India, cu chestiunea echilibrelor pe relațiile dintre cei trei – și o declarație ce condamna unilateralismul și ingerința în afacerile interne ale statelor, cu direcție SUA - a doua Japonia-India-SUA, cu scopul evident al îndiguirii Chinei. De altfel, în relația bilaterală SUA-India, temele taxării și excluderii Indiei dintre țările ce beneficiau de preferințe comerciale americane au fost abordate, Donald Trump anunțând o înțelegere foarte bună cu premierul Modri. La capitolul bilaterale, Donald Trump a fost campionul imaginii, fiind vânat, având numeroase intervenții după bilaterale și acoperind întreaga agenda globală.

Citește mai departe ...

LUMEA LUI BANCIU, 30 IUNIE 2019, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Blocaj total în ceea ce privește noua conducere a UE. Lupta dintre Merkel și Macron pentru controlul Uniunii îi dezbină pe pro-europeni -Autor: Ovidiu Drugă | joi, 27 iunie 2019 |- Sursă: Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Blocaj total în ceea ce privește noua conducere a UE. Lupta dintre Merkel și Macron pentru controlul Uniunii îi dezbină pe pro-europeni

Autor: Ovidiu Drugă | joi, 27 iunie 2019 |

Toate vorbele frumoase despre viitorul strălucit al Uniunii Europene, toate promisiunile electorale ale partidelor pro-europene s-au risipit în vânt. Marea coaliție destinată să blocheze accesul populiștilor la orice funcții de decizie în UE e la un pas de destrămare.

În ciuda deciziilor luate de Renew Europe și a Partidului Socialiștilor Europeni de a nu sprijini candidatura lui Manfred Weber la conducerea Comisiei Europene, germanul nu cedează. Și, cel puțin până acum, Partidul Popular European și cancelarul german Angela Merkel îl susțin. O nouă rundă de negocieri în format restrâns (că așa par să se ia deciziile în progresista Uniune Europeană) ar putea să se desfășoare la reuniunea G20 de la Osaka, care urmează să aibă loc înepând de mâine.

Până atunci, însă, Manfred Weber a ieșit deja la atac în ziarul german Die Welt, afirmând că, dacă UE va abandona sistemul „Spitzenkandidat” , urmările vor fi devastatoare atât pentru procesul de alegere al următorului președinte al CE, cât și pentru democrația europeană. „De la Consiliul European, principiul Spitzenkandidat este presupus îngropat (...).O parte a Consiliului European dorește pur și simplu să ștergă principiul Spitzenkandidat. Acest lucru ar însemna că rezultatele alegerilor ar fi irelevante“. Deși pledează pentru propriul interes, Weber cam are dreptate. Procesul de desemnare a Comisiei Europene ține și așa foarte puțin seama de votul cetățenilor europeni. Dacă se renunță și la ideea că „Spitzenkandidat” (prin care candidatul partidului european care a câștigat cel mai mare număr de voturi devine șef al Comisiei), atunci alegerile pentru Parlamentul European încep să semene cu o farsă sinistră. Lui Macron, însă, puțin îi pasă de salvarea aparențelor. Președintele francez e hotărât să tragă spuza pe turta sa și să mai taie din nasul partenerilor germani. Ca urmare, încă dinainte de a afla rezultatele finale ale votului europenilor. Macron (susținut pe față de George Soros) a criticat sistemul „Spitzenkandidatului” și i-a reproșat lui Weber că nu are experiența și nici competența necesară pentru a conduce Comisia Europeană. Weber crede că acest mod de a pune problema nu duce la nimic bun. „Până acum, s-au impus cei care sunt distructivi și nu fac decât să blocheze. Abordările constructive, propunerile cu șanse de a fi acceptate în Parlamentul European sunt departe.”

O frază a lui Weber reține, de altfel, atenția. „Unii radicali ar folosi în mod inevitabil acest lucru. În acest fel, învinșii alegerilor europene vor deveni, brusc, câștigătorii”. Să fie vorba de o amenințare voalată? E dispus Weber să se întoarcă spre populiștiși eurosceptici pentru a obține sprijinul de care are nevoie pentru a deveni șeful Comisiei Europene? E greu de presupus. Oricum, o schimbare de paradigmă de asemenea amploare îl depășește total pe Weber, care nu este altceva decât un simplu pion. Dar asta nu înseamnă că în cercurile autentice de dreapta ale Partidului Popular European alianța cu euroscepticii, naționaliștii și populiștii nu este luată în calcul. Dacă nu pentru actuala Comisie Europeană, cu siguranță pentru cea care va urma.

Tag-uri: angela merkel, manfred weber

Sinuciderea Franței. Efectul catastrofal al imigrației asupra civilizației occidentale - Autor: Adrian Pătruşcă | miercuri, 26 iunie 2019 |-

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.htmî

Sinuciderea Franței. Efectul catastrofal al imigrației asupra civilizației occidentale

Autor: Adrian Pătruşcă |

 miercuri, 26 iunie 2019 |

Țara europeană care suferă cel mai mult de pe urma fundamentalismului și terorismului islamist, Franța trece printr-o uriașă transformare care îi afectează însăși fi ința națională. Macron încearcă să își extindă rețeta letală la nivelul întregii UE. 

În ceea ce privește Franța anului 2019, nu mai poate fi negat că o transformare radicală și periculoasă, o „Mare Schimbare” este pe cale să se producă”, observa recent Michel Gurfinkiel, fondatorul și președintele institutului Jean Jacques Rousseau. Acesta deplângea „dispariția Franței ca țară distinctă sau cel puțin ca națiunea occidentală, iudeocreștină ce a fost până acum”.

În februarie 2019, săptămânalul Le Point numea același fenomen de transformare a Franței „Marea Bulversare”.

De la această constatare șocantă pleacă o analiză realizată de Gatestone Institute, intitulată „Sinuciderea Franței”. Președintele Emmanuel Macron este unul dintre corifeii politicii de deschidere a granițelor Europei în fața fluxului de imigranți, alături de Angela Merkel și de birocrații de la Bruxelles. De aceea, modificările structurale uriașe care au loc în prezent în Franța ar trebui să îi intereseze în cel mai înalt grad pe români, laolaltă cu toți ceilalți locuitori ai UE. Iar concluziile analizei Gatestone sunt sumbre.

„Transformare sau bulversare, zilele Franței așa cum o cunoșteam sunt numărate”, arată aceasta. „Societatea (franceză) și-a pierdut centrul cultural de gravitate: vechiul stil de viață moare.”Încă de acum doi ani, New York Times publica un articol cu titlul: 

„Pe măsură ce orașele Franței decad, apare temerea față de un declin al Francității”.Încă de acum doi ani, New York Times publica un articol cu titlul: „Pe măsură ce orașele Franței decad, apare temerea față de un declin al Francității”.

Francitatea dispare și este înlocuită cu balcanizarea unor enclave care nu comunică una cu alta. „Pentru țara cea mai afectată de fundamentalismul și de terorismul islamic, aceasta nu este o soluție fericită”, scrie Gatestone.

Elitele ascunse în citadele, ca în Evul Mediu

Transformarea Franței este vizibilă și la nivel geografic. Ea pare divizată între „ghetourile pentru bogați” și „ghetourile pentru săraci”, potrivit unei analize a hărții electorale a țării publicată de Le Monde pe 3 iunie. „În zona cea mai săracă, șase din zece gospodării nou înființate au o persoană născută în străinătate”, arăta ziarul.

O prăpastie desparte Franța de la periferii – orășele, suburbii și zone rurale – de metropolele globalizate ale „burgheziei boeme” (așa numita „bobo”). Cu cât elitele franceze, cu veniturile de care dispun și cu preocupările lor culturale, se zăvorăsc în enclavele lor, cu atât este mai puțin probabil să înțeleagă impactul cotidian al imigrației în masă eșuate și al multiculturalismului, notează Gatestone.

Recentele alegeri europene reflectă aceste „două Franțe care nu se intersectează și nu își vorbesc”, observă Sylvain Crepon de la Universitatea din Tours, analizând succesul lui Marine Le Pen.

Le Pen și Macron, cei doi învingători ai alegerilor, se adresează unor grupuri sociologice total diferite. În periferiile Parisului – invadate de imigranți – Adunarea Națională a triumfat. În orașe, Le Pen a rămas mult în urmă: locul 5 la Paris, locul 3 la Lille, locul 4 la Lyon. „Aceste orașe sunt protejate de votul Adunării Naționale prin structurarea lor sociologică. Ceea ce confirmă afirmația populiștilor despre o elită ruptă de popor”, spune Crepon

De o parte a rupturii sunt localități precum Dreux, pe care publicația Valeurs Actuelles o numește „orașul care prefigurează Franța de mâine”: „Întro parte, un oraș regal cu vestigiile unei istorii mai mult decât milenare; în cealaltă, periferii gangrenate de traficul de droguri și de islam. Burghezii din centrul orașului au votat pentru Macron, „albii mici” pentru Le Pen.”cealaltă parte a prăpastiei este Parisul. „Aici curge bogăția și se face legătura dintre ‘învingătorii globalizării’ și ‘servitorii’ lor, imigranți care au venit să-i slujească pe noii stăpâni ai lumii, să aibă grijă de copiii lor, să le aducă pizza sau să lucreze în restaurante”, scria Eric Zemmour în martie în Le Figaro. Astăzi, adaugă el, „Parisul este un oraș global, nu mai este un oraș francez”.

„Bo-bos” din clasele superioare se ascund în „noile citadele” - ca în Franța medievală – și votează în masă pentru Macron, afirmă unul dintre cei mai respectați scriitori francezi, Christophe Guilluy. „Bo-bos”, observă el, și-au creat „un mod unic de a vorbi și gândi (…) care permite claselor dominante să se substituie realității unei națiuni supuse unui stres extrem.”

Progresiștii boieriți

Recenta mișcare a Vestelor Galbene – ale căror proteste împotriva reformelor lui Macron durează de luni de zile – este un simbol al rupturii dintre clasa muncitoare și progresiștii boieriți, observă Guilluy, care vede în aceasta „un șoc social și cultural”. La rândul său, filosoful Alain Finkielkraut afirmă că șocul constă în „urâțenia Franței periferice și efectele ei asupra vieții concrete, în tristețea acestor clase muncitoare care și-au pierdut nu doar un standard de viață dar și o referință culturală”. Marine Le Pen a câștigat de peste două ori mai multe departamente electorale decât Emmanuel Macron. Ea a triumfat în zonele deprimate și dezindustrializate din nordul, central-sudul și estul Franței, unde s-a născut mișcarea Vestelor Galbene.

„Oamenii nu doresc să mai trăiască împreună”

Ruptura din societatea franceză vine pe fondul unei agonii a catolicismului: doar 6% dintre francezi mai merg azi la biserică. Sociologul Jerôme Fourquet, în cartea sa, „Arhipelagul francez”, merge până acolo încât vorbește despre o „eră post-creștină” în Franța. Iar pentru Creștinism, există acum un singul înlocuitor: Islamul. În segmentul de populație 18-29 de ani, numărul musulmanilor este egal cu cel al catolicilor. În marile orașe, populația musulmană atinge 13%, adică dublul mediei naționale.

Marea problemă cu musulmanii este că nu se integrează în societarea franceză. Dimpotrivă, ei tind să-și creeze propriile „ghetouri ale Sharia”, cum scrie Valeurs Actuelles. Enclavele de imigranți de la marginile orașelor catalizează „o ruptură de valorile societății franceze și o dorință de a le răsturna”, scrie Gilles Keppel în cartea sa „La Fracture”. „Oamenii nu doresc să mai trăiască împreună”, recunoștea însuși ministrul de Interne al lui Macron, Gérard Collomb.

Publicația Valeurs Actuelles vorbește și ea despre „fractură”: „Patru din zece băieți din Seine-Saint-Denis (periferie a Parisului) au nume arabe-musulmane”. Iar sociologul Jerôme Fourquet afirmă că „18% din nou-născuții din Franța au nume musulmane”.

„Marea Schimbare” a Franței este în curs. Așa cum scria recent filosoful Alain Finkielkraut: „Incendiul de la Notre-Dame nu este nici un atentat, nici un accident, ci o tentativă de sinucidere”.

Tag-uri: franta