Autor :Iulian Chifu - Titlul articolului : Suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan: schimbare de politică sau sprijin electoral pentru Netanyahu - Data :27 martie 2019, 10:57 - Sursa : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html


Iulian Chifu

Suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan: schimbare de politică sau sprijin electoral pentru Netanyahu

 27 martie 2019, 10:57

Preşedintele american Donald Trump şi premierul israelian Benjamin Netanyahu au semnat un act care recunoaşte Înălţimile Golan drept teritoriu israelian FOTO EPA-EFE 

După celebra afirmaţie privind retragerea trupelor americane din Siria, iată că o nouă afirmaţie a Preşedintelui american Donald Trump stârneşte nedumerire şi preocupare în Orientul Mijlociu: anunţul privind perspectiva Washingtonului de a recunoaşte suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan

Şi cum Secretarul de Stat Mike Pompeo este în turneu în Orientul Mijlociu, în Israel şi Liban, cu doar o săptămână înainte de vizita oficială a Premierului israelian Benjamin Netanyahu la Casa Albă, afirmaţiile au stârnit controverse şi comentarii multiple.

Încălcarea Rezoluţiei 242 a Consiliului de Securitate al ONU

Este clar că, dacă Preşedintele american şi-a dorit Premiul Nobel pentru Pace, aşa cum a primit predecesorul său, Barack Obama, chiar la început de mandat, pentru politica sa zero arme nucleare, afirmaţia sa faţă de suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan tocmai l-au lăsat fără această perspectivă. Recunoaşterea capitalei Israelului la Ierusalim a fost un gest care nu a încurajat pacea, dar nu periclita legislaţia internaţională ce prevedea că Vestul Ierusalimului e israelian, iar Estul arab.


De data aceasta, afirmaţia privind Înălţimile Golan se referă strict la încălcarea Rezoluţiei 242 a Consiliului de Securitate al ONU – deci cu vot American - ce prevedea frontierele din 1967 cu Înălţimile Golan şi Cisiordania - teritorii palestiniene. Ca să nu vorbim de rezoluţii ulterioare sau baza Procesului de Pace din Orientul Mijlociu şi pacea care a dat 3 premii Nobel – Itzak Rabin, Shimon Perez şi Yasser Arafat – înainte de relansarea conflictului cu a Doua Intifadă. 

Ei bine ce a determinat această reacţie? E vorba despre o schimbare fundamentală de politică a SUA în Orientul Mijlociu sau de un sprijin electoral pentru Premierul Netanyahu, aflat în campanie electorală? E greu de spus şi vom vedea paşii următori.

Dumnezeu l-a ridicat pe Donald Trump preşedinte ca să apere Israelul de Iran

Dar Donald Trump ne-a obişnuit cu imprevizibilitatea sa şi cu susţinerea cauzei israeliene în Orientul Mijlociu. Până într-acolo încât Secretarul de Stat Mike Pompeo a anunţat că Dumnezeu l-a trimis pe Trump ca să salveze/să apere Israelul de Iran. O convingere personală, pronunţată într-o 

publicaţie creştină, dar cu costuri relevante. Nu că Mike Pompeo nu ar fi recidivist, el a declarat că Dumnezeu a vrut ca Trump să fie preşedinte.

Dacă realizarea acestui deziderat – ca şi retragerea trupelor americane din Siria – o vom vedea în timp, putem deja să ne uităm cu atenţie la consecinţele şi reacţiile la o asemenea afirmaţie. Astfel, deşi statele arabe au fost rezervate iar Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite au lăsat Consiliului Golfului sarcina de a califica afirmaţia, făcând-o indirect pentru a nu leza relaţiile cu aliatul american, Turcia lui Erdogan a reacţionat deopotrivă cu Rusia lui Putin, remarcând că gestul nu e în măsură să favorizeze pacea, ba chiar poate relansa violenţa.

În subsidiar, Rusia nu a ezitat să lege afirmaţia de perspectiva recunoaşterii anexării Crimeei, dacă se poate suveranitatea israeliană asupra Înălţimilor Golan şi recunoaşterea liderului opoziţiei venezuelene Juan Guaido ca preşedinte în locul lui Maduro.

Însă, în mod ciudat, chiar dacă o mână de protestatari l-au aşteptat pe Pompeo fluturând pancarte în faţa Ambasadei americane în Beirut, reacţiile populaţiei arabe au fost reduse, în egală măsură cu cele ale autorităţilor, care se simt, totuşi inconfortabil cu aceste evoluţii.

Iranul şiit – duşmanul comun al momentului, opturează aspiraţiile palestiniene


Practic, cetăţenii statelor din Orientul Mijlociu fie s-au obişnuit cu evoluţiile din regiune pe baza politicilor administraţiei Trump, fie se aşteaptă la orice, fie sunt mai preocupate de propriile probleme interne pentru a acorda atât de mare atenţie acţiunilor regionale. În plus, duşmanul iranian şiit e mai important pentru statele arabe sunnite şi sprijinul american e mai necesar pentru a nu disputa direct şi vocal această situaţie, la acest moment, când e vorba despre un simplu anunţ şi o virtualitate.

Totuşi, e de remarcat că abordarea creează probleme majore SUA şi Occidentului în general, deoarece afirmaţiile lui Pompeo combinate cu cele ale Preşedintelui Trump susţin naraţiunea criticilor care vorbesc despre cruciaţii occidentali care martirizează populaţia musulmană din Orientul Mijlociu şi-i impun soluţii ilegale şi discriminatorii. În plus, pentru Bashar al Assad, acesta a fost reinventat de asemenea afirmaţii şi poate să galvanizeze şi unitatea siriană pe o asemenea temă teritorială ce implică duşmanul istoric israelian.

Nu mai vorbim de efectele afirmaţiei asupra dreptului internaţional, a ordinii bazate pe reguli şi a precedentelor, sau a validării criticilor intervenţionismului american. În plus, nu avem încă o reacţie a Uniunii Europene, dar acesta pare a fi un nou subiect ce divide Occidentul pe linia transatlantică. 

Mike Pompeo FOTO AFP

Politica externă a lui Dumnezeu 

Simpla referire la Dumnezeu în teme de politică externă ridică probleme foarte serioase în lumea democratică. Dincolo de înclinaţia conservatoare de dreapta, apropiată de religie, afirmaţiile lui Mike Pompeo, oricât de conjuncturale ar fi ele, încurajează comentarii critice, chiar răutăcioase ce merg până la a chestiona separarea bisericii de politică în SUA sau mesianismul din abordările americane de politică externă, fiind vorba aici despre cel mai mare şi puternic actor global care se raportează în motivarea politicilor sale la Dumnezeu. 

Harul divin sau inspiraţia divină, rolul mesianic sau perspectiva realizării vrerii Domnului, respectiv a alianţei cu Dumnezeu, teme pe care le critică întreaga şcoală a studiilor despre radicalizare islamică. O alunecare pe o pantă cel puţin nepotrivită.

 Pe de altă parte, s-ar putea, într-adevăr, ca explicaţiile cele mai simple să fie şi cele mai bune. Poate că unele nuanţări, relativizări şi condiţionalităţi legate de această recunoaştere să ţină exact de perspectiva anunţării planului american de pace pentru Orientul Mijlociu a lui Jared Kushner, imediat după alegeri. Şi ca aici să apară contra-serviciul pe care Israelul va trebui să-l facă pentru a aduce planul de pace american pentru Orientul Mijlociu în faza de a funcţiona şi de a fi acceptat de către lumea arabă. Cu costurile aferente. Vom vedea.
citeste totul despre: israel inaltimile golan statele unite trump netanyahu iran

Citeste mai mult: adev.ro/pp0o54

Cum și-a luat Donald Trump adio de la Premiul Nobel pentru Pace. Pulsul planetei - Autor: Iulian Chifu | miercuri, 27 martie 2019 - Sursă: Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Cum și-a luat Donald Trump adio de la Premiul Nobel pentru Pace. Pulsul planetei

Autor: Iulian Chifu | miercuri, 27 martie 2019 

Înălțimile Golan: schimbare de politică sau sprijin electoral pentru Netanyahu

După celebra afirmație privind retragerea trupelor americane din Siria, iată că o nouă afirmație a Președintelui American, Donald Trump, stârnește nedumerire și preocupare în Orientul Mijlociu: anunțul privind perspectiva Washingtonului de a recunoaște suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan. Și cum Secretarul de Stat Mike Pompeo este în turneu în Orientul Mijlociu, în Israel și Liban, cu doar o săptămână înainte de vizita oficială a Premierului israelian Benjamin Netanyahu la Casa Albă, afirmațiile au stârnit controverse și comentarii multiple

Este clar că, dacă Președintele american și-a dorit Premiul Nobel pentru Pace, așa cum a primit predecesorul său, Barack Obama, chiar la început de mandat, pentru politica sa zero arme nucleare, afirmația sa față de suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan tocmai l-au lăsat fără această perspectivă. Asta pentru că, dacă recunoașterea capitalei Israelului la Ierusalim a fost un gest care nu a încurajat pacea, dar nu periclita legislația internațională ce prevedea că Vestul Ierusalimului e israelian iar Estul arab, de data aceasta, afirmația privind Înălțimile Golan se referă strict la încălcarea Rezoluției 242 a Consiliului de Securitate al ONU – deci cu vot American- ce prevedea frontierele din 1967 cu Înălțimile Golan și Cisiordania -teritorii palestiniene. Ca să nu vorbim de rezoluții ulterioare sau baza Procesului de Pace din Orientul Mijlociu și pacea care a dat 3 premii Nobel – Itzak Rabin, Shimon Perez și Yasser Arafat – înainte de relansarea conflictului cu a Doua Intifadă. Ei bine ce a determinat această reacție? E vorba despre o schimbare fundamentală de politică a SUA în Orientul Mijlociu sau de un sprijin electoral pentru Premierul Netanyahu, aflat în campanie electorală? E greu de spus și vom vedea pașii următori. Dar Donald Trump ne-a obișnuit cu imprevizibilitatea sa și cu susținerea cauzei israeliene în Orientul Mijlociu. Până într-acolo încât Secretarul de Stat Mike Pompeo a anunțat că Dumnezeu l-a trimis pe Trump ca să salveze/să apere Israelul de Iran. O convingere personală, pronunțată într-o publicație creștină, dar cu costuri relevante. Nu că Mike Pompeo nu ar fi recidivist, el a declarat că Dumnezeu a vrut ca Trump să fie președinte.

Dacă realizarea acestui deziderat – ca și retragerea trupelor americane din Siria – o vom vedea în timp, putem deja să ne uităm cu atenție la consecințele și reacțiile la o asemenea afirmație. Astfel, deși statele arabe au fost rezervate iar Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au lăsat Consiliului Golfului sarcina de a califica afirmația, făcând-o indirect pentru a nu leza relațiile cu aliatul american, Turcia lui Erdogan a reacționat deopotrivă cu Rusia lui Putin, remarcând că gestul nu e în măsură să favorizeze pacea, ba chiar poate relansa violența. În subsidiar, Rusia nu a ezitat să lege afirmația de perspectiva recunoașterii anexării Crimeii, dacă se poate suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan și recunoașterea liderului opoziției venezuelene Juan Guaido ca președinte în locul lui Maduro. Însă, în mod ciudat, chiar dacă o mână de protestatari l-au așteptat pe Pompeo fluturând pancarte în fața Ambasadei americane în Beirut, reacțiile populației arabe au fost reduse, în egală măsură cu cele ale autorităților, care se simt, totuși inconfortabil cu aceste evoluții. Practic, cetățenii statelor din Orientul Mijlociu fie s-au obișnuit cu evoluțiile din regiune pe baza politicilor administrației Trump, fie se așteaptă la orice, fie sunt mai preocupate de propriile probleme interne pentru a acorda atât de mare atenție acțiunilor regionale. În plus, dușmanul iranian șiit e mai important pentru statele arabe sunnite și sprijinul american e mai necesar pentru a nu disputa direct și vocal această situație, la acest moment, când e vorba despre un simplu anunț și o virtualitate.

Totuși e de remarcat că abordarea crează probleme majore SUA și Occidentului în general, deoarece afirmațiile lui Pompeo combinate cu cele ale Președintelui Trump susțin narațiunea criticilor care vorbesc despre cruciații occidentali care martirizează populația musulmană din Orientul Mijlociu și-i impun soluții ilegale și discriminatorii. În plus, pentru Bashar al Assad, acesta a fost reinventat de asemenea afirmații și poate să galvanizeze și unitatea siriană pe o asemenea temă teritorială ce implică dușmanul istoric israelian. Nu mai vorbim de efectele afirmației asupra dreptului internațional, a ordinii bazate pe reguli și a precedentelor, sau a validării criticilor intervenționismului american. În plus, nu avem încă o reacție a Uniunii Europene, dar acesta pare a fi un nou subiect ce divide Occidentul pe linia transatlantică.

Simpla referire la Dumnezeu în teme de politică externă ridică probleme foarte serioase în lumea democratică.Dincolo de înclinația conservatoare de dreapta, apropiată de religie, afirmațiile lui Mike Pompeo, oricât de conjuncturale ar fi ele, încurajează comentarii critice, chiar răutăcioase ce merg până la a chestiona separarea bisericii de politică în SUA sau mesianismul din abordările americane de politică externă, fiind vorba aici despre cel mai mare și puternic actor global care se raportează în motivarea politicilor sale la Dumnezeu, harul divin sau inspirația divină, rolul mesianic sau perspectiva realizării vrerii Domnului, respectiv a alianței cu Dumnezeu, teme pe care le critică întreaga școală a studiilor despre radicalizare islamică. O alunecare pe o pantă cel puțin nepotrivită.

Pe de altă parte, s-ar putea, într-adevăr, ca explicațiile cele mai simple să fie și cele mai bune. Poate că unele nuanțări, relativizări și condiționalități legate de această recunoaștere să fie legate exact de perspectiva anunțării planului american de pace pentru Orientul Mijlociu a lui Jared Kushner, imediat după alegeri. Și ca aici să apară contra-serviciul pe care Israelul va trebui să-l facă pentru a aduce planul de pace American pentru Orientul Mijlociu în faza de a funcționa și de a fi acceptat de către lumea arabă. Cu costurile aferente. Vom vedea.

Tag-uri: trump, nobel, trump nobel

POLITICALLY INCORRECT. Islamul crește războinici, școala occidentală extirpă „masculinitatea toxică” din sufl etul tinerelor generații! Iată cum ucide propaganda o civilizație! - Autor: Ovidiu Drugă | miercuri, 27 martie 2019 |- Sursă : „ Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

POLITICALLY INCORRECT. Islamul crește războinici, școala occidentală extirpă „masculinitatea toxică” din sufl etul tinerelor generații! Iată cum ucide propaganda o civilizație!

Autor: Ovidiu Drugă | miercuri, 27 martie 2019 |î

Nu vă faceți iluzii! În zilele noastre, propaganda este mai puternică decât pe vremea comunismului, iar metodele de îndoctrinare sunt mult mai subtile.

Începând cu filmele de la Holywood și terminând cu manualele școlare, toate mijloacele de comunicare în masă servesc unor interese. Am mai vorbit despre ce se întâmplă în Occident mai ales cu orele de educație sexuală și n-am să revin astăzi, deși din Franța vine o altă veste teribilăpână și bătălia de la Verdun ar fi fost scoasă din manualele școlare...

În vreme ce ideologia așa-zis umanistă se străduiește să extirpe „masculinitatea toxică” și războinică din sufletele băieților, pentru a crește tinerele generații în spiritul toleranței, diversității și multiculturalismului, în țările musulmane se aplică alte standarde.Manualele din bogatul Qatar îi învață, spre exemplu, pe cei mici că Occidentul e „o forță ostilă, care a introdus idei eretice în lumea musulmană”. Cărțile pentru copii subliniază, de asemenea. superioritatea islamului față de alte religii, mai ales asupra iudaismului și creștinismului, care sunt prezentate ca religii false și distorsionate. Dar lucrurile nu se opresc aici. Tinerilor musulmani li se induce ideea că există o mare diferență între musulmani și nemusulmani, descriindu-i pe cei din urmă ca „necredincioși” care vor suferi torturi teribile în iad. Mai mult, evreii sunt prezentați drept trădători, necinstiți și înșelători, și în același timp slabi, nenorociți și lași. Trebuie remarcat faptul că aceste atacuri antisemite și principiul respingerii ne-musulmanilor nu sunt prezentate numai în contextul istoriei islamice, ci sunt asociate și cu epoca modernă și cu viața cotidiană a elevilor și studenților.

Cel mai grav este că manualele elaborate sub egida Ministerului educației și învățământului superior din Qatar glorifică jihadul și sacrificiul de sine pentru islam, prezentândule drept virtuți și porunci divine. Prin jihad se câștigă favoarea și recompensele lui Allah, martirii fiind primiți în cel mai înalt nivel al Paradisului. Qatarul e o țară bogată și rar se întâmplă ca tinerii să emigreze ăn Europa. Manuale construite pe aceleași idei circulă, însă, în toată lumea musulmană, poate nu în școlile de stat, dar, cu siguranță, în cele coranice.

Aceste dferențe de educație se văd, de altfel, cu ochiul liber în tot Occidentul. Tinerii europeni sunt învățați să se considere vinovați pentru trecutul colonial, bunăstarea în care au crescut și așa-zisul rasism al societății europene. De cealaltă parte, imigranții vin convinși de superioritatea lor morală, hotărâți să o impună și Occidentului necredincios și depravat. Ce va ieși din toată această „ciocnire a civilizațiilor” nu e greu de prevăzutsupunerea nativilor europeni în fața Islamului sau un război civil sângeros.

Tag-uri: occident, islamul, islam

Scriitorul Nicolae Breban a colaborat cu Securitatea - 6 aprilie 2011 cotidianul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Scriitorul Nicolae Breban a colaborat cu Securitatea

6 aprilie 2011 cotidianul.ro 

Direcţia de investigaţie a constatat că Nicolae Alexandru Breban a fost colaborator al fostei Securităţi, au declarat, miercuri, surse din CNSAS, informează MEDIAFAX.

Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în martie, iar dosarul în care CNSAS cere constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în 4 aprilie.

Primul termen în procesul dintre CNSAS şi Nicolae Alexandru Breban a fost stabilit de instanţă pentru 12 septembrie.

Scriitorul Cristian Teodorescu: Se spunea că avea paşaport de la generalul Pleşiţă

Scriitorul Cristian Teodorescu spune că este surprins de vestea colaborării lui Breban cu Securitatea. Ceva suspect ar fi fost însă. „Nu se vehicula nimic pe această temă în mediul scriitoricesc. În cazul lui Breban se ştia că ar fi fost dizident cu voie de la putere, nu că ar fi fost turnător. Singura referinţă pe care o poţi vedea despre el e că îl vorbea de bine pe generalul Pleşiţă (Nicolae Pleşiţă, fost şef al Direcţiei de Informaţii Externe, n.red.) şi asta pentru că acesta i-ar fi dat paşaportul”, a declarat Teodorescu.

Emil Hurezeanu: Breban călătorea când vroia în străinătate înainte de ’90

Fost jurnalist la Europa Liberă înainte de 1990 şi ţintă a Securităţii, Emil Hurezeanu îl caracterizează pe Breban ca pe un scriitor care avea relaţii cu puterea comunistă. „Ştiam ce ştie toată lumea despre Breban. Că are o relaţie deschisă cu autorităţile statului, că avea permanent paşaport şi călătorea în străinătate, însă altceva nu ştiu. Erau un om care a vrut să facă o societate a scriitorilor români din exil, împotriva Grupului de la Paris – Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, cam atât”, a declarat Hurezeanu pentru REALITATEA.NET.

Update: Nicolae Breban trebuia să-l tempereze pe Paul Goma

După ce Direcţia de investigaţie a constatat că Nicolae Alexandru Breban a fost colaborator al fostei Securităţi, potrivit unor surse din CNSAS, citate de realitatea.net scriitorul a susţinut că nu a colaborat niciodată şi că totul este un fals.

Într-o Notă publicată de realitatea.net apare transcrierea unei convorbiri dintre Nicolae Breban şi generalul Pleşiţă din data de 22 februarie 1977.

B: Alo, vă salut tovarăşul general!

P: Tot respectul. Ce vă face piciorul?

B: Uitaţi, acum m-am întors de la partid. A durat mai bine de o oră jumătate întrevederea.

P: Aha, e bine.

B: Şi eu cred că a decurs în condiţiile satisfăcătoare, foarte bune. Adică i s-a spus lui Paul Goma că greşelile pe care le-a făcut, că se învecinează cu trădarea şi aşa mai departe. Şi el a fost profund emoţionat. A avut unele obiecţii: a spus că mai sunt trei oameni arestaţi, tovarăşul secretar pe loc a pus mâna pe telefon, a vorbit cu tovarăşul Stănescu şi s-a dovedit că nu-i adevărat.

P: Care dracu oameni a zis că are?

B: Ştefănescu şi încă unu de la Oradea sau ceva. Da…nu, era o falsă informaţie…

P: Dacă ar fi fost vorba de arestaţi, în primul rând trebuia el arestat, că-i instigator.

B: Da, da i s-a şi spus, că s-a plâns de anumite presiuni, i-a spus: „Nu, nu. Dacă era vorba să fii arestat, ai fi fost arestat”. I s-a spus că este spiritul conducerii de partid şi a tovarăşului Nicolae Ceauşescu să nu se ia măsuri administrative, că ideea de conducere, ştiţi?

(…) B: Aţi auzit, ieri? N-aţi auzit. Eugen Ionescu, la „Europa Liberă” a avut un interviu cu Monica Lovinescu, de 10 minute, să-l cereţi că este…

P: Interesant…

B: Interesant. În ce sens? Chiar şi Paul Goma a spus că bătrânul s-a scrântit.

P: S-a zăpăcit.

B: Da. Şi-a permis să ia un ton, faţă de tovarăşul Ceauşescu, inadmisibil pentru…să discuţi aşa cu un şef de stat!

P: Da, e un tâmpit! Da, am să-l cer, mulţumesc.

B: Da, şi chiar vă spun, acum, confidenţial, chiar Goma, pe stradă, mergând la partid, mi-a spus: „dom-le, este inadmisibil cum a vorbit Ionescu”. Inadmisibil.

P: Ei, ar trebui influenţat să ia atitudine.

B: Ei, n-o să ia. N-o să ia, bineînţeles. Mai ales că pe el l-a făcut mare scriitor, ceea ce, iarăşi, e fals. Goma nu-i un mare scriitor, dar, mă rog, aşa se umflă lucrurile, ştiţi. Ei cer obiectivitate şi uită-te!

(…)

B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice: „Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: „Uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie „să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama.

Notă T.O, transcriere a convorbirii titularului cu generalul Pleşiţă, din 18.02.1977, redactată şi semnată de lt.col. G.S. din cadrul Direcţiei 1:

Baltag, ora 14.09 CHEMAT:

Breban: Vă salut tov. general, a fost la mine Paul Goma, azi la prânz şi am avut o discuţie

Pleşiţă: Spuneai că te duci ieri.

B: Nu, mi s-a umflat piciorul.

P: Deci a venit el la matale.

B: A venit, eu i-am dat ieri un telefon şi el mi-a spus că nu pot să merg la el că se găsea un miliţian la poartă.

P: Aiurea!…Nişte insinuări, domnule…

B.: Da. Şi…măr rog, am dat eu un telefon, şi eu tot nu puteam ieşi din casă şi a zis că vine el. A venit oarecum surescitat, nu ştiu ce, i-am povestit întâlnirea mea cu tovarăşul Burtică şi că s-a discutat problema lui literară şi l-am întrebat: „eşti de acord, dacă vrei să publici o carte…crezi că vei găsi o carte publicabilă, care…Uite,
există interesul faţă de problema dumitale, şi nu ştiu ce.. Şi a zis că da, îl interesează foarte mult, că aşteaptă o asemenae rezolvare.

(…)

P: Dar despre tâmpenia asta la care spuneai că te-au invitat şi pe dumneata să semnezi…

B: Da, mi-a povestit de câteva cazuri, a spus că au primit nişet oameni paşapoarte rapid şi că pleacă şi..

P: Şi că a realizat ceva!…Pentru ăia!…

B: Daa…mă rog! Aspectul ăsta m-a interesat mai puţin.

P: Deci, discuţia aţi axat-o pe treaba asta…

B: Da, pe problema lui şi pe rezolvarea problemei lui.

P: Dar ai încercat să-l temperezi.

B: Păi acum eu cred că dacă am avut discuţia asta şi dacă o să mergem săptămâna viitoare la tovarăşul secretar, eu cre că…

(…)

B: A propos, să nu uit. Tovarăşul Burtică a zis că i-a dat Ţepeneag
telefon, acum vreo două zile, de la Paris şi că era cam trist, aşa, cam
amărât..

P: Îhî. Dar de ce era amărât?

B: Nu ştiu. El spune că-i e dor de ţară lui Ţepeneag şi că a făcut
şi o boală la ficat pe chestia asta.

P: Nu-i de mirare. Că într-adevăr te apucă dorul de ţară. El e
plecat…de când e plecat?

B: Nu atât că e plecat, cât problema că chestia cu retragerea
cetăţeniei îl mănâncă pe el.

P: Da, să vedem, că poate că Goma îl trage şi pe Ţepeneag.

B. Da. Nu ştiu, nu v-am spus că tovarăşul secretar mi-a spus că şi cu
problema Ţepeneag s-ar putea găsi o rezolvare.

P: Ei, probabil că s-a gândit la ceva. Mie nu mi-a spus. Probabil că au
ei nişte proiecte, pe la „propagandă”, pe acolo. E o traebă bună, ai
făcut o treabă bună!.

B: Ei, servim cultura şi ţara!

P: Aşa este tăvarăşe Breban, era vorba să-mi dai un nume.

B.: Da, da, exact. Îl am lângă mine. Aveţi o memorie excepţională. Se
cheamă aşa: doamna Dora Maria Călinescu, care a depus pe data de
vineri-4 februarie, la sectorul 1, la miliţia asta din colţ cu Ipătescu,
pentru America.

P: Da, da. Da, e de fapt mama lui Matei.

B: Da, scrieţi şi numele: mama lui Matei Călinescu, că e anexată şi o
invitaţie a lui Matei, care e profesor la Universitatea Indiana, Indiana.

P: Da, e-n regulă. O găsesc, dau telefon.

B: Pentru asta eu vă mulţumesc în special, tovarăşe general.

P: N-aveţi de ce. Vă răspund şi eu ca dumneavoastră: servim ţara
(amuzament). Caută-l neapărat pe tovarăşul Burtică, pentru că aţi
făcut o treabă bună.

B: Să sperăm că iese cu bine.

P: Domnule, într-adevăr, e o chestie de surpriză dacă s-a angajat şi
la un reportaj.

B: Da, asta a fost şi surpriza mea.

P: E perfect! E justificată surpriza. Eh, e un om nestatornic, îl bate
vântul.

Raport cu propunere de închidere a Dosarului „Baltag” din 9 mai 1987 semnat de lt. col. Achim Victor, Serviciul 5, Direcţia 1

„Scriitorul Breban Nicolae Alexandru a fost luat în lucru prin dosar de urmărire informativă din ordinul conducerii ministerului, la data de 10 iulie 1972, pentru atitudiena adoptată în anii 1971-1972, când, participând la Festivalul de Film de la Cannes a intenţionat să nu mai revină în ţară. Pentru activităţile duşmănoase desfăşurate, Nicolae Breban a fost avertizat în anii 1975, 1976, 1977. Paralel cu măsurile de temperare, s-a acţionat şi pentru dezamorsarea oricăror situaţii de natură a-i stimula înclinaţiile contestatare. În cursul anului 1977 a fost luat în contact pentru a fi folosit la temperarea lui Paul Goma şi determinarea acestuia de a renunţa la acţiunile preconizate. Ulterior, a fost menţinut în contact pentru influenţare și exploatare informativă. Începând din 1979, în baza unui paşaport cu viză pe un an, prelungită consecutiv, a stat majoritatea timpului la Paris, unde şi-a publicat până în prezent trei dintre romanele apărute în ţară. Concomitent, a publicat în România două noi cărţi, păstrându-şi apartamentul din Bucureşti. Deşi, întreţine relaţii şi este constant curtat de elemente ostile din emigraţie, Nicolae Breban nu s-a angrenat în acţiuni necorespunzătoare la adresa ţării. Faptul că locuieşte la Paris, unde îşi publică unele din cărţile sale, fără a avea un statut de disident, ori a face declaraţii defăimătoare în presa reacţionară, a „iritat” mai multe elemente ostile din emigraţie, între care Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, care îl discreditează, prezentându-l ca pe un „agent comunist trimis cu sarcini în străinătate”. Este legat de ţară şi mulţumit cu faptul că editurile îi publică în continuare cărţile, iar presa de specialitate face referiri la ele. Având în vedere cele raportate, propunem închiderea dosarului de urmărire informativă „Baltag” prin influenţarea pozitivă a celui în cauză şi compromitere”.

Viorel Rogoz	26 mar. 2019, 04:33 (acum 1 zi)
către

https://www.cotidianul.ro/scriitorul-nicolae-breban-a-colaborat-cu-securitatea/

Cele mai amuzante legi ale lui Murphy. A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulţi este cercetare - Simona Voicu - 24 martie 2019, 04:20 - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Simona Voicu

Cele mai amuzante legi ale lui Murphy. A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulţi este cercetare

24 martie 2019, 04:20 

  Inginerul american Edward Aloysius Murphy Jr. a intrat în istorie în urmă cu aproape 70 de ani, atunci când a lansat prima şi singura lege care îi poartă numele.

  Inginer la Institutul de Tehnologie al United States Air Force, Ed Murphy lucra în anul 1949 la baza Forţelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, la un proiect  privind glisierele de lansare a rachetelor.

  Enervat de proasta funcţionare a unei curele de transmisie,  Murphy a exclamat referindu-se la tehnicianul care a îmbinat greşit capetele benzii: „Dacă e vreo posibilitate să o facă prost, o va face!” („If there is any way to do it wrong, he will”)

    Legea lui Murphy a fost răspândită rapid şi a devenit celebră în toată lumea, iar de-a lungul timpului s-au adăugat o serie de alte „legi”, formând aşa-numita murphologie. 
  Vă prezentăm zece dintre cele mai amuzante astfel de ”legi”: 

1. Pentru a fi popular, dă-le oamenilor veşti bune despre obiceiurile lor proaste.

 2. Dacă un experiment reuşeşte din prima, înseamnă că ceva nu ai făcut bine. 

3. Fiecare problemă rezolvată generează (cel puţin) o problemă nerezolvată. 

4. A fura idei de la cineva este plagiat. A le fura de la mai mulţi este cercetare.

 5. Dacă e verde şi se agită, e biologie. Dacă miroase urît, e chimie. Dacă nu funcţionează, e fizică. Dacă e de neînţeles, e matematică. Dacă nu are sens, e ori economie, ori psihologie. 

6. Să nu mergi niciodată printr-o instituţie fără să ţii o hârtie în mână.

 7. Aceeaşi rochie este : Indecentă, cu 10 ani înainte de momentul lansării ei. Îndrăzneaţă, cu un an înainte de acest moment. Şic, la momentul ei propriu-zis. Demodată, la 3 ani după. Hidoasă, la 20 de ani de la lansare. Amuzantă, la 30 ani după acelaşi moment. Romantică la 100 ani după. Frumoasă cu adevărat la 150 ani după apariţia ei, epocală...

 8. Cu cât mai plictisitoare şi învechite sunt revistele din sala de aşteptare, cu atât mai mult va trebui să aştepţi pentru consultaţie. 

9. Există două feluri de leucoplast: cel care nu se lipeşte şi cel care nu se mai dezlipeşte. 

10. Singurul moment în care şeful trece prin biroul tău este momentul în care te aşezi comod şi te relaxezi.

Autor : Cristian Unteanu - Titlul articolulul : Referendumul ca decizie opţională, Camera Comunelor ca instituţie reversibilă şi Planul REDFOLD în caz de urgenţă naţională - Data : 24 martie 2019, 11:26 - Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Cristian Unteanu

Referendumul ca decizie opţională, Camera Comunelor ca instituţie reversibilă şi Planul REDFOLD în caz de urgenţă naţională
Manifestaţia de sâmbătă de la Londra în favoarea anulării BREXIT FOTO EPA - EFE

24 martie 2019, 11:26

    Lecţia politică pe care Marea Britanie o oferă în acest moment este uluitor de importantă deoarece, într-o perioadă foarte scurtă de timp, se concentrează experimente care răstoarnă –sau posedă cu certitudine acest potenţial – modul în care ştiam că se structurează sistemele de putere, dar şi modul de funcţionare al arhitecturii instituţionale.

  În paralel cu semnalul absolut excepţional de grav că cea mai veche şi stabilă democraţie poate aluneca atât de rapid în haos, lansând o multitudine de semnale simultane şi absolut contradictorii privind viitorul său imediat şi proiecţiile pe lungă durată, anulând cu incredibilă lejeritate acorduri, angajamente, reguli de comportament cu partenerii săi tradiţionali, practic înnebunindu-şi propria populaţie. Şi, de acum, nu este deloc imposibil ca unul dintre aceste procedee noi în practica jocurilor politice să fie preluate extrem de uşor în alte ţări, acolo şi mai uşor de implantat şi folosit în campanii politice de tip britanica, adică „azi PRO, mâine CONTRA“, destabilizând economii şi adâncind neîncrederea în capacitatea reală a decidenţilor politici.

  A fost relativizată şi trimisă în ridicol importanţa reală a Referendumului ca formulă constituţională supremă prin care se aude voinţa poporului, obligatorie şi indiscutabilă. Mă rog, în ţările lor, căci în altele, cu democraţii incipiente, exemplul românesc a artătat că se putea face altfel. Ieri, o demonstraţie uriaşă în centrul Londrei a cerut ca BREXIT-ul să nu mai aibă loc, fie prin organizarea unui al doilea referendum, fie prin anularea cererii făcute acum doi ani de guvernul britanic pentru activarea art.50. Posibil (sau încă posibil) dar, tehnic, avem deciziile Camerei Comunelor care s-a pronunţat împotriva unui al doilea referendum dar şi, de două ori, contra Acordului negociat şi semnat de Theresa May cu liderii europeni privind ieşirea ţării sale din construcţia europeană, impunând însă  Primului Ministru să negocieze o întârziere a procesului, eventual pentru ca europenii să cadă în plasa unei contestări integrale a viitoarelor alegeri europene din mai, tocmai pentru că nu ar fi fost candidaţi britanici pe liste.

  Răspunsul celor de la Bruxelles a fost simplu, pe măsura exasperării create de oscilaţiile nehotărârii britanice: fie, până pe 22 mai, este aprobat Acordul negociat, fie Brexitul se amână şi vom avea alegeri europene cu candidaţi britanici pe liste. Practic, acum, toate opţiunile sunt legate de perspectiva ca parlamentarii să inverseze una dintre propriile lor decizii. N-o fac, este automat activată opţiunea NO DEAL BREXIT vineri seară orele 23, fie, cum s-a oferit de la Bruxelles, pe 12 aprilie. Sigur că ar putea să existe un vot în favoarea anulării totale a procesului EXIT, aşa cum cere o petiţie de Margaret Georgiadou şi care a strâns deja sute de mii de semnături, doar 100.000 fiind necesare pentru a obliga parlamentarii să ia în discuţie oficial această cerere. Mai există o şansă de ultim moment: liderul laburiştilor a spus că partidul său va sprijini Acordul doamnei Theresa May cu condiţia să se organizeze imediat un „vot de confirmare“ în Marea Britanie, practic un al doilea referendum.

  Tehnic, procedural, Camera Comunelor a votat deja negativ asupra acestor perspective, inclusiv asupra posibilităţii ca instituţia să preia complet de la Guvern toate atribuţiile privind BREXIT. Haos masiv în perspectivă deoarece o asemenea anulare poate o problemă masivă de credibilitate asupra unei eventuale decizii pentru un al doilea Referendum, deja declarat ca act ilegal de partizanii ieşirii Marii Britanii din UE. Contestarea este posibilă deoarece, dacă vă amintiţi, speaker-ul Camerei Comunelor a declarat deja că instituţia sa nu va mai admite încă o dezbatere privind Acordul dacă nu există un alt text negociat Ori asta nu există şi nici nu va exista. Este deci previzibil ca, fie Camera Comunelor îşi renegă propriile hotărâri fie, de mâine, începe dezbaterea unor moţiuni care privesc diverse variante precum acceptarea „Statutului Norvegia+“ privind piaţa unică sau rămânerea în uniunea vamală.

    Între timp, absolut sigură este doar perspectiva că, fără un acord oarecare, se intră foarte rapid în faza ultimă a rupturii totale şi fără reguli între UK şi UE. În acest sens, autorităţile britanice au conceput propriul lor plan de atenuare a consecinţelor catastrofale ce se anunţă, Operaţiunea Yellowhammer care cuprinde şi o „fază militară“ denumită „Operaţiunea Redfold“. care va fi condusă dintr-un buncăr anti-atomic denumit PINDAR adânc îngropat sub principala clădire a Ministerului britanic al Apărării de la Whitehall. PINDAR este locaţia folosită pentru reuniunile în caz de criză naţională, cu facilităţi complete pentru situaţii de război şi este centrul de comandă folosit pentru reuniunile Comitetului COBRA convocat în caz de atacuri teroriste. 
Intrarea spre liftul care coboară în centrul de control PINDAR

   
    Sunt mobilizaţi 3500 de militari (dintre care 10% rezervişti), dar cifrele reale ar putea fi mai mari dacă va fi cerut sprijin în eventualitatea unor probleme sociale majore, asigurarea securităţii depozitelor de hrană şi a rezervelor de produse medicale, mai ales la nivelul marilor aglomerări urbane şi în zona cartierelor „sensibile“, primele estimate a suferi în caz de instalare a penuriei alimentare sau de produse de folosinţă primară şi zilnică.

  Ultima variantă, demisia (sau demiterea) doamnei Theresa May şi a guvernului său, caz în care europenii ar putea fi anunţaţi că se desenează o perspectivă clară, pro sau contra BREXIT. Da întrebarea este, acum, perfect justificată: în ce promisiune a Marii Britanii se poate crede, măcar până la finele săptămânii viitoare. 

  Aşa stând lucrurile, atenţie că, după BREXIT, a mai apărut un termen nou, BREXODUS, care exprimă fidel realitatea socială a acestor ultime zile şi anunţă tema viitoare de discuţie dacă lucrurile merg pe aceeaşi pantă descendentă. Să aşteptăm cu speranţa că-i va veni cuiva mintea de pe urmă. La casele de pariuri se dă o cotă interesantă pe NO DEAL BREXIT...

Citeste mai mult: adev.ro/pov5h7