http://silethismillennium.blogspot.com2018youtube-broadcast-yourself.html
O tara abandonata de presedintele ei
Presedintele are dreptul constitutional (art 133 al 6) de a participa si de a conduce cand particpa sedintele CSM. A facut-o de doua ori in cei 4 ani de o intensitate fara precedent pentru Justitie.
Forta simbolica a presedintelui, implicarea lui in mentinerea independentei sistemului judiciar au lipsit cu desavarsire. Si, in aceste conditii, fiecare si-a luat lumea in cap dupa cum a crezut de cuviinta. Vidul de putere naste haos si, cum orice sistem are oroare de vid, el este umplut de alti poli de putere.
Aud ca presedintele se va duce la viitoarea sedinta CSM. E bine ca in sfarsit o face, sper sa nu fie insa prea tarziu. E cu mult mai greu de recuperat o pozitie si o autoritate pierdute decat sa te lupti pentru a le mentine.
Codruta Kovesi a fost practic abandonata si este vanata de infractori cu o furie proportionala cu ura lor. Presedintele n-a aparat-o cu adevarat. Nu pe ea ca persoana fizica, ci functia si simbolistica ei. A stat cat a stat dupa care, amenintat cu suspendarea, a semnat, dovendindu-si din nou si sensibilitatea la santaj.
Ce mesaj a transmis astfel sistemului judiciar? Acelasi pe care l-a transmis si sistemelor de securitate: sunteti pe cont propriu, eu nu-mi apar decat propria piele. Iar absenta rezistentei a dat si mai mult curaj, de aceea, a urmat si umilirea ICCJ, desfiintarea completurilor, atacul la hotararile judecatoresti definitive. Usa lasata descuiata a fost data de perete.
Cum este posibil ca avandu-l in mana pe Petre Lazaroiu, cu un mandat profund neconstitutional de judecator CCR, presedintele sa nu fi actionat legal, singura solutie gasita soldandu-se cu eliminarea unui consilier prezidental extrem de valoros.
Si care nici macar nu a fost folosit asa cum ar fi trebuit. Dna Tanasescu a condus un departament pentru reforma constitutionala care, intr-adevar, era extrem de necesara (cu mult mai necesara decat "Romnaia educata" cea plina de banalitati si fara solutii strategice, dupa cum spune prof. univ. dr Mircea Miclea) . Nu exista nici macar un proiect. Ce s-a ales din referendumul pentru care presedintele avea indeplinita toata procedura si nu mai trebuia decat sa stabileasca intrebarea/intrebarile si data?
Liviu Dragnea il va mai duce o data la CCR in chestiunea remanierii si e posibil ca aceasta sa ii mai amputeze presedintelui si dreptul de a refuza revocarea unui ministru. Amnistia este aproape iminenta.
Am ajuns aici pentru ca presedintele a desemnat-o fara obiectii pe Viorica Dancila. Mai mult decat atat, in criza Grindeanu, cand Dragnea darama un guvern PSD spre stupoarea partidului, jocul a fost in mana lui Klaus Iohannis.
Daca in timpul crizei Guvernului Grindeanu presedintele semna la cererea premierului baricadat in Palatul Victoria revocarea pentru Sevil Shhaideh de la Ministerul Dezvoltarii si a lui Carmen Dan de la Interne, putea schimba jocul. N-a facut-o de teama sa nu-l ridice pe Victor Ponta din nou ca adversar si in felul acesta l-a salvat pe Dragnea.
S-ar putea ca de ceea ce i-a fost frica sa nu fi scapat, pentru ca, daca Ponta pare sa fi inteles cate ceva din infrangere si prabusire, dl Iohannis nu a inteles nimic din victorie si putere.
Doua uriase ocazii ratate, din egoism probabil, de a-l torpila pe Dragnea. Si ne miram ca suntem unde suntem?
Ce a crezut Klaus Iohannis? Ca daca le tot face pe plac infractorilor o sa aiba liniste? Ca vor cadea la pace? O prostie!
Presedintele a pierdut parghie de putere dupa parghie de putere, PSD i-a atacat si luat ceea ce niciodata niciunui alt partid nu i-a trecut prin cap sa-i conteste presedintelui, pentru ca nimanui nu i-a trecut prin cap sa transforme Romania in republica parlamentara. Dar functia lasata neaparata a fost vandalizata.
Si iata ca toate cedarile n-au avut decat un efect contrar celui scontat. Era simplu de prevazut ca, dupa ce va fi lasat fara oameni, institutii si atributii, presedintele va fi victima sigura. Daca va pierde si controlul pe numirea sefilor de servicii, Klaus Iohannis va deveni cu adevarat un presedinte exclusiv decorativ.
Ca va lua sau nu al doilea mandat nici macar nu va mai conta, pentru ca functia insasi nu va mai conta.
Klaus Iohannis a abandonat statul roman in mana infractorilor tratand primii 4 ani de mandat mai mult ca pe un sejur de lux. Iar efectele sunt cele pe care le simtim atat de dureros.
O tara abandonata de presedintele ei
de Ioana Ene Dogioiu, Senior editorVineri, 07 Decembrie 2018, ora 07:23
PSD distruge statul de drept cu mana CCR. Dupa ce a pus in genunchi ICCJ pentru ca Liviu Dragnea sa scape de doua completuri neconvenabile si pentru ca infractori precum Udrea, Bica, Sova si Nita sa obtina anularea condamnarilor, saptamana viitoare ar putea veni o decizie servita pentru a justifica amnistia si revocarea directorului SRI.
Sistemul judiciar a intrat pe mana unor poli de putere care se manifesta la vedere, cu mari complicitati in zona politica despre care am scris pe larg la inceputul saptamanii.
Harta secreta a justitiei. Culoarele puterii reale
"Pentru prima data in 20 de ani, mi-e frica!". Culoarele adevaratei puteri (II)
Statul, de-abia intarit, la recomandarea unui infractor celebru, SOV, redevine ciur, un rai al infractorilor care au iesit din puscarii si dau din nou in cap. Romanii fug din tara la cote comparabile doar cu Siria.
Cum am ajuns aici?
Si din cauza votului din 2016, fara indoiala. Dar involutia a fost lenta si principalul vinovat moral nici macar nu este PSD, care a facut doar ce era previzibil ca va face si doar ce a fost lasat sa faca. Ca un cimpanzeu care intra cu grenada in mana in silozul nuclear.
Presedintele Iohannis a asistat pasiv, uneori chiar a contribuit la distrugerea pas cu pas a osaturii statului, sperand, se pare, ca fiecare cedare va fi aceea dupa care in sfarsit va fi lasat in pace sa-si savureze privilegiile.
Mai intai, a renuntat la George Maior pentru o declaratie a acestuia care, desi, in opinia mea, a fost total neinspirata pentru un director de serviciu secret, spunea pe fond un adevar: cine ia anumite decizii, in speta CCR, trebuie sa-si asume si consecintele lor, cu atat mai mult daca aceste consecinte au implicatii asupra securitatii nationale.
Era firesc ca presedintele sa prefere sa lucreze cu un om al sau, nu cu unul mostenit, un presedinte are tot dreptul sa-si creeze echipa. Dar intrebarea este cum o faci si ce mesaj transmiti societatii si sistemelor?
La fel si in cazul lui Florian Coldea, care s-a trezit direct trecut in rezerva, adica scos la pensie. Nimeni nu spune ca generalul Coldea ar fi trebuit sa moara in functie, precum Edgar Hoover. Nimeni nu spune ca mandatul domniei sale si cel al lui George Maior nu au continut si greseli, iar ascensiunea lui Sebastian Ghita si a lui Gabriel Oprea sunt probabil printre cele mai mari si revoltatoare.
Dar atunci cand executi seful operativului unui serviciu secret pentru ca asa vrea un inculpat fugar pus in mod evident in slujba celor hotarati sa distruga statul si pentru ca se ratoieste la tine Antena 3 inseamna sa dai un semnal demolator pentru tot sistemul de securitate. Si presedintele Iohannis l-a dat.
Daca socotea ca a venit vremea retragerii generalului Coldea, ceea ce dupa 12 ani poate ca tinea chiar de igiena gestionarii puterii, schimbarea trebuia facuta in modul care sa lezeze cel mai putin institutia si increderea ei. De exemplu, putea exista dupa cateva luni o cerere de trecere in rezerva. Dar presedintele a ales sa dea satisfactie infractorilor si uneltelor lor din presa, adica exact calea care a provocat cele mai mari prejudicii in sistemul de securitate.
Acesta a inteles brusc ca nu poate conta pe presedinte, care este cu mult mai interesat sa se scuteasca pe sine de scandal si presiune, decat sa tina spatele si sa priveasca interesele de ansamblu. De aici era absolut previzibila demobilizarea SRI,care nu mai furnizeaza informatii parchetelor, fie ca e vorba de coruptie sau orice alte infractiuni; de aici perfect previzibila continuarea demonizarii SRI, despre care nu mai intelegem de ce daca e atat de nociv dupa cum e prezentat nu e desfiintat cu totul.
Au fost lansate legende pe care nimeni nu le-a dovedit, cu plicuri galbene si statul paralel etc. Celebrele protocoale au fost transformate in demoni, desi nimeni nu a putut dovedi ca ar contine vreo prevedere nelegala. Cum functiona colaborarea in echipele mixte, cu roluri bine definite, a explicat procurorul sef al Tribunalului Brasov, Claudiu Sandu. Si tot el a explicat care sunt efectele distrugerii acestei colaborari - pe scurt, raiul infractorilor.
Operatiunea protocoale: demonizati si distrugeti!
Toate acestea au fost operatiuni bine puse la punct pentru a inhiba actiunea anticoruptie si in fata carora presedintele nu a opus rezistenta. Ceea ce a accentuat sentimentul de abandon.
Sistemul judiciar a fost si el abandonat. Polii de putere despre care am vorbit nu au aparut din neant. Si este firesc ca in orice sistem, mai ales unul cu asemenea greutate, sa existe si oameni care iubesc puterea si se raporteaza la ea pentru a se mentine in niste limite sau a le sari pentru a deveni putere de sine statatoare. Intrebarea este cum gestionezi aceste grupuri si cine proiecteaza sentimentul de putere.
Sistemul judiciar a intrat pe mana unor poli de putere care se manifesta la vedere, cu mari complicitati in zona politica despre care am scris pe larg la inceputul saptamanii.
Harta secreta a justitiei. Culoarele puterii reale
"Pentru prima data in 20 de ani, mi-e frica!". Culoarele adevaratei puteri (II)
Statul, de-abia intarit, la recomandarea unui infractor celebru, SOV, redevine ciur, un rai al infractorilor care au iesit din puscarii si dau din nou in cap. Romanii fug din tara la cote comparabile doar cu Siria.
Cum am ajuns aici?
Si din cauza votului din 2016, fara indoiala. Dar involutia a fost lenta si principalul vinovat moral nici macar nu este PSD, care a facut doar ce era previzibil ca va face si doar ce a fost lasat sa faca. Ca un cimpanzeu care intra cu grenada in mana in silozul nuclear.
Presedintele Iohannis a asistat pasiv, uneori chiar a contribuit la distrugerea pas cu pas a osaturii statului, sperand, se pare, ca fiecare cedare va fi aceea dupa care in sfarsit va fi lasat in pace sa-si savureze privilegiile.
Mai intai, a renuntat la George Maior pentru o declaratie a acestuia care, desi, in opinia mea, a fost total neinspirata pentru un director de serviciu secret, spunea pe fond un adevar: cine ia anumite decizii, in speta CCR, trebuie sa-si asume si consecintele lor, cu atat mai mult daca aceste consecinte au implicatii asupra securitatii nationale.
Era firesc ca presedintele sa prefere sa lucreze cu un om al sau, nu cu unul mostenit, un presedinte are tot dreptul sa-si creeze echipa. Dar intrebarea este cum o faci si ce mesaj transmiti societatii si sistemelor?
La fel si in cazul lui Florian Coldea, care s-a trezit direct trecut in rezerva, adica scos la pensie. Nimeni nu spune ca generalul Coldea ar fi trebuit sa moara in functie, precum Edgar Hoover. Nimeni nu spune ca mandatul domniei sale si cel al lui George Maior nu au continut si greseli, iar ascensiunea lui Sebastian Ghita si a lui Gabriel Oprea sunt probabil printre cele mai mari si revoltatoare.
Dar atunci cand executi seful operativului unui serviciu secret pentru ca asa vrea un inculpat fugar pus in mod evident in slujba celor hotarati sa distruga statul si pentru ca se ratoieste la tine Antena 3 inseamna sa dai un semnal demolator pentru tot sistemul de securitate. Si presedintele Iohannis l-a dat.
Daca socotea ca a venit vremea retragerii generalului Coldea, ceea ce dupa 12 ani poate ca tinea chiar de igiena gestionarii puterii, schimbarea trebuia facuta in modul care sa lezeze cel mai putin institutia si increderea ei. De exemplu, putea exista dupa cateva luni o cerere de trecere in rezerva. Dar presedintele a ales sa dea satisfactie infractorilor si uneltelor lor din presa, adica exact calea care a provocat cele mai mari prejudicii in sistemul de securitate.
Acesta a inteles brusc ca nu poate conta pe presedinte, care este cu mult mai interesat sa se scuteasca pe sine de scandal si presiune, decat sa tina spatele si sa priveasca interesele de ansamblu. De aici era absolut previzibila demobilizarea SRI,care nu mai furnizeaza informatii parchetelor, fie ca e vorba de coruptie sau orice alte infractiuni; de aici perfect previzibila continuarea demonizarii SRI, despre care nu mai intelegem de ce daca e atat de nociv dupa cum e prezentat nu e desfiintat cu totul.
Au fost lansate legende pe care nimeni nu le-a dovedit, cu plicuri galbene si statul paralel etc. Celebrele protocoale au fost transformate in demoni, desi nimeni nu a putut dovedi ca ar contine vreo prevedere nelegala. Cum functiona colaborarea in echipele mixte, cu roluri bine definite, a explicat procurorul sef al Tribunalului Brasov, Claudiu Sandu. Si tot el a explicat care sunt efectele distrugerii acestei colaborari - pe scurt, raiul infractorilor.
Operatiunea protocoale: demonizati si distrugeti!
Toate acestea au fost operatiuni bine puse la punct pentru a inhiba actiunea anticoruptie si in fata carora presedintele nu a opus rezistenta. Ceea ce a accentuat sentimentul de abandon.
Sistemul judiciar a fost si el abandonat. Polii de putere despre care am vorbit nu au aparut din neant. Si este firesc ca in orice sistem, mai ales unul cu asemenea greutate, sa existe si oameni care iubesc puterea si se raporteaza la ea pentru a se mentine in niste limite sau a le sari pentru a deveni putere de sine statatoare. Intrebarea este cum gestionezi aceste grupuri si cine proiecteaza sentimentul de putere.
Presedintele are dreptul constitutional (art 133 al 6) de a participa si de a conduce cand particpa sedintele CSM. A facut-o de doua ori in cei 4 ani de o intensitate fara precedent pentru Justitie.
Forta simbolica a presedintelui, implicarea lui in mentinerea independentei sistemului judiciar au lipsit cu desavarsire. Si, in aceste conditii, fiecare si-a luat lumea in cap dupa cum a crezut de cuviinta. Vidul de putere naste haos si, cum orice sistem are oroare de vid, el este umplut de alti poli de putere.
Aud ca presedintele se va duce la viitoarea sedinta CSM. E bine ca in sfarsit o face, sper sa nu fie insa prea tarziu. E cu mult mai greu de recuperat o pozitie si o autoritate pierdute decat sa te lupti pentru a le mentine.
Codruta Kovesi a fost practic abandonata si este vanata de infractori cu o furie proportionala cu ura lor. Presedintele n-a aparat-o cu adevarat. Nu pe ea ca persoana fizica, ci functia si simbolistica ei. A stat cat a stat dupa care, amenintat cu suspendarea, a semnat, dovendindu-si din nou si sensibilitatea la santaj.
Ce mesaj a transmis astfel sistemului judiciar? Acelasi pe care l-a transmis si sistemelor de securitate: sunteti pe cont propriu, eu nu-mi apar decat propria piele. Iar absenta rezistentei a dat si mai mult curaj, de aceea, a urmat si umilirea ICCJ, desfiintarea completurilor, atacul la hotararile judecatoresti definitive. Usa lasata descuiata a fost data de perete.
Cum este posibil ca avandu-l in mana pe Petre Lazaroiu, cu un mandat profund neconstitutional de judecator CCR, presedintele sa nu fi actionat legal, singura solutie gasita soldandu-se cu eliminarea unui consilier prezidental extrem de valoros.
Si care nici macar nu a fost folosit asa cum ar fi trebuit. Dna Tanasescu a condus un departament pentru reforma constitutionala care, intr-adevar, era extrem de necesara (cu mult mai necesara decat "Romnaia educata" cea plina de banalitati si fara solutii strategice, dupa cum spune prof. univ. dr Mircea Miclea) . Nu exista nici macar un proiect. Ce s-a ales din referendumul pentru care presedintele avea indeplinita toata procedura si nu mai trebuia decat sa stabileasca intrebarea/intrebarile si data?
Liviu Dragnea il va mai duce o data la CCR in chestiunea remanierii si e posibil ca aceasta sa ii mai amputeze presedintelui si dreptul de a refuza revocarea unui ministru. Amnistia este aproape iminenta.
Am ajuns aici pentru ca presedintele a desemnat-o fara obiectii pe Viorica Dancila. Mai mult decat atat, in criza Grindeanu, cand Dragnea darama un guvern PSD spre stupoarea partidului, jocul a fost in mana lui Klaus Iohannis.
Daca in timpul crizei Guvernului Grindeanu presedintele semna la cererea premierului baricadat in Palatul Victoria revocarea pentru Sevil Shhaideh de la Ministerul Dezvoltarii si a lui Carmen Dan de la Interne, putea schimba jocul. N-a facut-o de teama sa nu-l ridice pe Victor Ponta din nou ca adversar si in felul acesta l-a salvat pe Dragnea.
S-ar putea ca de ceea ce i-a fost frica sa nu fi scapat, pentru ca, daca Ponta pare sa fi inteles cate ceva din infrangere si prabusire, dl Iohannis nu a inteles nimic din victorie si putere.
Doua uriase ocazii ratate, din egoism probabil, de a-l torpila pe Dragnea. Si ne miram ca suntem unde suntem?
Ce a crezut Klaus Iohannis? Ca daca le tot face pe plac infractorilor o sa aiba liniste? Ca vor cadea la pace? O prostie!
Presedintele a pierdut parghie de putere dupa parghie de putere, PSD i-a atacat si luat ceea ce niciodata niciunui alt partid nu i-a trecut prin cap sa-i conteste presedintelui, pentru ca nimanui nu i-a trecut prin cap sa transforme Romania in republica parlamentara. Dar functia lasata neaparata a fost vandalizata.
Si iata ca toate cedarile n-au avut decat un efect contrar celui scontat. Era simplu de prevazut ca, dupa ce va fi lasat fara oameni, institutii si atributii, presedintele va fi victima sigura. Daca va pierde si controlul pe numirea sefilor de servicii, Klaus Iohannis va deveni cu adevarat un presedinte exclusiv decorativ.
Ca va lua sau nu al doilea mandat nici macar nu va mai conta, pentru ca functia insasi nu va mai conta.
Klaus Iohannis a abandonat statul roman in mana infractorilor tratand primii 4 ani de mandat mai mult ca pe un sejur de lux. Iar efectele sunt cele pe care le simtim atat de dureros.
