Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
EXCLUSIV
VIDEO/ Interviu exploziv cu fostul șef US Secret Service din București:
În România delicvenții anchetează delicvenții, serviciile secrete sunt
folosite de liderii politici pentru spionarea adversarilor
AcasaEXCLUSIV VIDEO/
Interviu exploziv cu fostul șef US Secret Service din București: În
România delicvenții anchetează delicvenții, serviciile secrete sunt
folosite de liderii politici pentru spionarea adversarilor
FLUX 24 a realizat în SUA un interviu video cu
Darren White, fost șef al US Secret Service pentru Europa de Est și
pentru România timp de 5 ani. White, care a dus grave acuzații DNA,
DIICOT, SRI și SIE într-un interviu acordat în primăvară anului trecut
lui Robert Turcescu pentru unde.tv, televiziunea online de la aceea
vreme a actualului politician PMP, s-ar afla pe una din listele
vehiculate în aceste zile de oamenii cheie în viitoarea Administrație
Trump pentru postul de ambasador american la București, În interviul acordat în exclusivitate FLUX 24 face noi acuzații și dezvăluiri despre ce a văzut în România. -Bună ziua, domnule White. Mai întâi de toate vrem să vă
mulțumim că ne-ați invitat la Dvs acasă, este o adevărată plăcere.
Sunteți fostul șef al Secret Service pentru Europa de Est și ați lucrat
în România 5 ani, perioadă în care ați avut timp suficient s-o
cunoasteți. În acest context permiteți-mi să vă adresez câteva
întrebări. Sunt anumite voci care încearcă să vă discretizeze , spunând
că sunteți un fost ofițer înlăturat din sistem și că decorațiile dvs nu
au bază solidă. De asemenea nu mai sunteți angajat al Ambasadei
americane. Cred că vă revine sarcina de a clarifica acest aspect. Ce
părere aveți?
– Mulțumesc pentru întrebare. E evident că nu mai sunt angajat al
Ambasadei americane care a făcut eforturi susținute să se distanțeze de
mine sau declarațiile mele. Chiar dacă, atât românii cât și americanii
au încercat să se distanțeze față de ceea ce am declarat, nu despre asta
este vorba în esență. Important este ce am spus și dacă ce am spus e
adevărat sau are o bază solidă. S-a tot vehiculat că nu nu mai sunt
angajat al Ambasadei, că nu mai am nici o legătură cu aceasta, dar nu
s-au punctat lucruri esențiale. Dacă mai lucrez sau nu la Ambasadă este
irelevant, iar autoritățile române ar trebui să analizeze ce am spus nu
să ofere răspunsuri goale, iresponsabile. Tot ce am declarat se bazează pe date concrete, reale, ce duc spre concluzii esențiale. Faptul că lucrez sau nu la Ambasadă nu ar trebui să constituie cheia discuției. PLANURILE AMERICANE ȘI ALE UNIUNII EUROPENE S-AU DOVEDIT INEFICIENTE ÎN ROMÂNIA – Washingtonul și Bruxellesul nu au reușit să țină corupția
din România sub control chiar dacă au făcut eforturi susținute. Ce
părere aveți?
– Mă întrebați sau afirmați? Nu cunosc componentele exacte ale
Bruxelles-ului, dacă este o grupare internațională sau o coordonare
internațională a partenerilor. Dacă analizați situația curentă din România, planul acestora s-a dovedit ineficient.
Nu știu cât de departe sau cât de adânc s-au dus cu planul lor, cum
l-au implementat, dar nu prea se văd rezultate. În România oamenii
săraci și simpli nu au nici o șansă în fața celor bogați care dețin și
controlează tot. E o mare discrepanță între cei bogați și cei săraci. – Vedeți vreo evoluție în ceea ce privește problema corupției?
-Analizând climatul din România pot spune că mai sunt multe de făcut
în acest sens. Chiar dacă s-au făcut eforturi în acest sens trebuie să
cântărim bine când analizăm rezultatele acestei lupte împotriva
corupției. -Este corupția mai accentuată acum față de perioada în care ați ajuns în România?
– În cei 5 ani am avut plăcerea să lucrez cu oameni profesioniști,
talentați, dar, din păcate, numărul acestora este depășit de cei
corupți. Vedem în permanență oameni arestați, reținuți, oameni cu
funcții importante, parlamentari, miniștri, membri ai Guvernului. Este
un cerc vicios. Este vorba de cine ia mai mulți bani decât
alții, se învârt bani murdari, se plătesc polițe, se remarcă geloșii,
dar problema de fond nu se rezolvă. Este vorba de orgolii
persoanle, bani iliciți sau gelozii. Eu nu spun ca arestările nu sunt
întemeiate dar motivele aflate în spatele acestor acţiuni ţin de
răzbunările cuiva care s-a supărat..pentru că un infractor câştigă mai
mulţi bani decât altul.. NU E O JUSTIȚIE DREAPTĂ -Putem vorbi de vendete personale?
– Nu este vorba de o justiție egală sau corectă pentru toți. Ceea
ce se întâmplă depăsește cadrul legislativ, nu putem vorbi de o
protecție legislativă. Este vorba de anchete de retorsiune, oameni
influenți controlează justiția în timp ce oamenii săraci nu au nici o
sanșă. Așa cum am declarat este o discrepanță foarte mare între
cei săraci care lucrează 24 de ore pentru a supraviețui și cei bogați
care învârt bani murdari și care frecventează localuri scumpe și conduc
mașini de lux. Oamenii bogați mituiesc procurorii, judecătorii
pentru a scăpa de anchete sau condamnări și rămân cu banii proveniți din
câștiguri ilicite. Este un cerc vicios. Nu este o justiție dreaptă și egală pentru toți, sunt interese și gelozii, banii sau poziția socială primează pentru cei influenți. -Ați încercat să faceți ceva în toți acești ani?
– De fiecare dată când apare o problemă e normal să se caute o
soluție, iar aceasta se găsește acționând, nicidecum stând în Ambasadă
și discutând teorii sau oferind răspunsuri goale. România are 41 de
județe, eu am vizitat 35, poate mai mult decât unii demnitari români.
Pentru a rezolva problemele românilor trebuie mai întâi să îi cunoști,
să le cunoști mediul în care trăiesc, să le asculți doleanțele și să vii
cu soluții concrete. A sta în instituții și a oferi răspunsuri goale
sau teorii aride nu ajută la nimic. Am fost o prezență activă în rândul
românilor, am stabilit parteneriate între procurorii români și cei
americani, judecători sau membri ai Poliției, am adus parteneri
corporatiști cum ar fi: American Express, Western Union, E bay,
Microsoft, MoneyGram. Am avut parteneri care au călătorit cu mine prin
România, am avut parteneriate pentru a combate infracțiuni cibernetice. ROMÂNIA A RESPINS SPECIALIȘTII ANTIFRAUDĂ ADUȘI DIN AMERICA – Ați creat parteneriate, ați îmbunătățit deprinderile și
cunostințele partenerilor pentru a lupta împotriva corupției, dar ați
văzut rezultate?
-Ei bine, poți să pregătești, să coordonezi, să creezi parteneriate
între judecători, procurori, dar ai nevoie de o strategie de a conduce,
un leadership, care să sprijine ceea ce ai creat. Am adus specialiști antifraudă, analiști și specialiști financiari, dar au fost respinși de autoritățile de la București. Am găsit mecanismele și uneltele pentru a lupta împotriva corupției, dar oamenii cu influență, bogați i-au respins deoarece le stricau jocurile, le diminuau căștigurile ilicite.
Este vorba de membri ai Parlamentului, de judecători, procurori,
politiști cu grade superioare, care nu doreau redarea adevărului, de
acești oameni corupți care nu doreau stârpirea răului, deoarece însemna
diminuarea câștigurilor lor, nu cota că erau surse ilicite. Este foarte
greu pentru România să accepte programele noastre de spălare de bani,
implementare acestora. Nu se dorește ca adevărul să primeze din motivele
menționate anterior. M-ați întrebat de progres, dar atâta vreme cât
banii intră în buzunarele celor influenți și corupți, nu există progres.
Se vorbește mult, dar se face puțin sau nimic. Între timp cei 5% care
sunt bogați și conduc se îmbogățesc, iar restul cei săraci și mulți nu
sunt ascultați. Clasei politice, guvernului, nu le pasă de popor.Poate
veni orice ajutor din afară (americani, italieni, englezi) dar nu se
dorește rezolvarea acestor probleme din motivele menționate anterior.
Să sperăm că lucrurile se vor schimba după ianuarie 2017, că vor veni
lideri mai competenți cu un impact pozitiv asupra României. Cei care
vor veni sper să fie mai puțin toleranți, mai activi, mai implicați în
problemele României și ale altor state. Pentru asta va trebui un plan
ferm și lideri hotărâți și onești. -Ce părere aveți despre procedurile utlizate pentru a rezolva acestă problemă?
– În România trebuie o mână de fier, care să îndrăznească să cheme la
răspundere pe toți cei corupți, indiferent de poziție sau rang. Ai două
posibilități: ori ești parte a problemei, ori ai soluția. Trebuie să
alegem să fim parte a soluției, indiferent de costuri sau riscuri.
Trebuie să renunțăm la slogane, să luăm atitudine și să stârpim răul din
rădăcină, să secăm mlaștina. -Ce înseamnă a seca mlaștina?
-Adică e nevoie de lideri puternici care să vină cu soluții viabile.
Oamenii așteaptă de la americani să vină cu soluții, să aducă lideri
puternici, competenți, dar românii trebuie să accepte să facă ce este
bine pentru ei, pentru popor. Ați fost în comunism, e cazul să vă
eliberați de lanțurile care vă îngrădesc. Nu trebuie să vă spună partenerii străini ce să faceți, cum să delimitați binele de rău, trebuie să acționați ferm.
De ce este corupția așa de răspândită? Deoarece se regăsește la cel mai
înalt nivel, la membri ai Guvernului, demnitari cu poziții importante.
Dacă legile s-ar aplica corect, mulți ar trebui să fie anchetați și
pedepsiți. DELICVENȚII ANCHETEAZĂ DELICVENȚII -Adică cei care luptă împotriva corupției sunt corupți? – Nu există integritate, e ca și cum delicvenți ar investiga delicvenți.
Nu se dorește eliminarea răului, iar când mă exprim așa mulți mă
privesc sceptic. Așa cum am afirmat e nevoie de lideri puternici,
onești, fermi, care să se plaseze de partea soluției, nu a problemei.
Trebuie restabilitate integritatea și credibilitatea și față de
partenerii străini. Sistemul protejează corupții, chiar
dacă îi aducem pe englezi, americani, ei nu vor rezolva problemele,
chiar dacă uneori se pare că străinilor le pasă mai mult de români decât
românilor de ei însiși. Nu credeți că asta e o problemă? Avem nevoie,
în România, de legi egale pentru toți, adevărații vinovați
mituiesc procurorii și judecătorii, iar cei săraci, fără influență, merg
la închisoare pentru o cană de cafea. De exemplu o americancă
a pus bazele unui centru pentru femei abuzate și maltrate și nu a avut
susținere din partea autorităților române. Chiar dacă sunt american nu
puteți să-mi reprosați să nu fac nimic, că nu mă implic, dar am nevoie
de sprijin. – Ce părere aveți despre Laura Codruța Kovesi și despre munca acesteia? De când o cunoasteți?
– Am văzut niște poze care au apărut în spațiul public. Românilor le
plac bârfele și povești siropoase. Relația noastră este una
profesională, nicidecum una personală. Cu dânsa am interacționat poate
mai mult decât cu oricare alt personaj cheie, dar instituțional. Așa cum
a declarat sunt un om al acțiunii, am făcut multă muncă de teren, nu am
stat în Ambasadă, și am citi cărți, am mers împreună la Constanța,
Brașov, Timișoara, la conferințe împotriva criminalității cibernetice.
Cei care trag concluzii din poze nu sunt profesioniști. AM MERS CU KOVESI LA DIRECTORUL SERVICIILOR SECRETE AMERICANE -Deci ați adunat oameni cheie pentru a-i conștientiza și a le oferi uneltele necsare stârpirii infracționalității…
-Da, de exemplu conferința de la Târgu Jiu sub egida lui Florin
Encescu. Am zburat împreună cu Laura Codruța Kovesi în Statele Unite.
Ne-am întâlnit cu Procurorul General, cu directorul serviciilor secrete,
întâlniri instituționale. -Au fost îmbunătățățiri, rezultate pozitive după acestă vizită?
– Da, am adus training, echipamente, parteneri, s-au făcut progrese mici. Nu putem schimba lucrurile peste noapte. -Deci ați avut doar întâlniri oficiale cu Laura Codruța Kovesi?
-Asta e meseria mea: să mă întâlnesc cu astfel de oameni. -Deci americanii sunt mai deschiși, ei nu văd în astfel de întâlniri nimic rău?
-De ce ar vedea? Acționez și conduc cum vreau, felul de a conduce îmi
aparține. Nu spun Parlamentului cum să acționeze sau altor personaje
cheie din România, deci, nici mie nu îmi place să mi se spună ce să fac,
cum să acționez sau să conduc. -O să vă implicați personal în lupta anticorupție?
-Sper. Așa cum am afirmat e nevoie de lideri, de oameni onești care
să miște lucrurile în sens pozitiv. Liderii se nasc, nu se fac. Avem
nevoie de astfel de oameni care să fie parte a soluției, nu a problemei.
Nu învinovățiți pe alții pentru eșecul vostru. -Se pare că va place România, aveți multe simboluri românești în casă…
– Da, am mâncat ciorbă de fasole cu ciolan aseară și am palincă de
Zalău în casă. Am lucrat 5 ani în România, m-am atașat de tot ce
înseamnă România. Nu aș fi fost așa de implicat dacă nu mi-ar fi plăcut
sau nu m-aș fi atașat de România. Îmi pasă de cei săraci și neajutorați,
militez pentru o conducere implicată și activă. SERVICIILE SECRETE SUNT UTILIZATE DE LIDERII POLITICI ÎN SCOPURI PERSOANE, AMERICANII SUNT RESPONSABILI – Într-un interviu acordat lui Robert Turcescu ați afirmat
că SRI și serviciile secrete sunt utilizate pentru scopuri politice și
nu pentru ceea ce au fost înființate…
-Da, Mai exact, Poliţia şi Serviciile Secrete în Romania sunt
prea des folosite pentru câștiguri politice. Cu alte cuvinte, în loc ca
cetăţenii Romaniei să fie ţinuţi în siguranţa împotriva terorismului
sau altor ameninţări, ei işi spioneză oponenţii politici..Nu pentru asta
sunt dedicate astfel de entităţi, să urmărească personaje politice..în
loc să apere interesele cetăţenilor, serviciile aruncă în mizerie şi
încearcă să doboare politicieni. Asta e greşit şi nu e corect pentru
români, este un abuz la adresa plătitorilor de taxe şi asta trebuie să
se oprească, e parte din acel sistem corupt. Este împotriva legii şi a
cetăţenilor români pentru că ei merită să fie protejaţi de Poliţie şi
Serviciile Secrete, care, implicându-se în jocurile politice lasă
România vulnerabilă..şi revin..aceşti oameni trebuie traşi la
răspundere, aşa împart americanii responsabilităţile. Nu e corect ca în
timp ce serviciile secrete din România aruncă mizerii în capul unui
lider politic, graniţele tării să nu fie protejate..Este greşit,
împotriva legii, şi, în opinia mea, este un act criminal. Pentru ca
periclitezi viaţa unor oameni nevinovaţi pentru câştiguri politice. SE FACE JUSTIȚIE SELECTIVĂ -Poate ați auzit de scandalul dintre fostul deputat Sebastian
Ghiță și Laura Codruța Kovesi. Acesta devolează faptul că Laura Codruța
Kovesi ar fi implicată în acest sistem corupt, că ar fi parte al
acestuia. Ce părere aveți?
-Pot să mă exprim în general, nu cunosc detaliile specifice. Pot să
afirm că problema corupției în România este una majoră. Trebuie lideri
responsabili care să pună punct acestui rău. Scandal după scandal,
arestări, fraude- toate știrbesc imaginea României în străinătate. Se face justiție selectivă, agresivă, nu există legi egale pentru toți. Resurse sunt, România are potențial, dar nu se dorește rezolvarea problemei. -Deci instituțiile din România nu doresc să primească ajutor de la alte instituții străine în acest sens?
-Nu. Nu se dorește rezolvarea problemei deoarece mulți ar trebui să plătească în fața legii, mă refer la cei bogați și influenți care dețin puterea și care conduc. – Credeți că autoritățile americane sunt responsabile pentru ce se întâmplă în România? SRI și DNA au aprobarea SUA?
– Nu știu, tot ce știu este că poporul trebuie să ia atitudine. De
asemenea e nevoie de o luptă reală împotriva corupției din politică,
justiție, politică. E nevoie de un plan viabil. NU EXISTĂ JUSTIȚIE -Ce părere aveți despre instituțiile de forță, există procurori abuzivi?
-Nu există justiție sau democrație pentru mase. Oamenii săraci nu
sunt auziți, cei bogați și influenți dețin puterea și o folosesc în
interes personal. Nu răspund pentru faptele lor și nu-i trage nimeni la
răspundere. -Mulțumesc!
Distins centru al coruptiei, unde, in ultimele doua decenii, flagelul furtului si al abuzului a macinat toate segmentele importante ale societatii, judetul Constanta trece, de trei ani, printr-un ...
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Russiatoday.ro
publică Manifestul împotriva ordinii mondiale realizat de oamenii lui
Aleksandr Dughin: Alianța Revoluționară Globală/ Distrugerea totală a
oligarhiei globale reclamă din partea forțelor revoluționare însușirea
tehnicilor de rețea și a protocoalelor de comunicații în cadrul rețelei
globaliștilor/ Principala țintă de atac a revoluției trebuie să o
constituie anume liberalii în toate manifestările lor
AcasaRussiatoday.ro
publică Manifestul împotriva ordinii mondiale realizat de oamenii lui
Aleksandr Dughin: Alianța Revoluționară Globală/ Distrugerea totală a
oligarhiei globale reclamă din partea forțelor revoluționare însușirea
tehnicilor de rețea și a protocoalelor de comunicații în cadrul rețelei
globaliștilor/ Principala țintă de atac a revoluției trebuie să o
constituie anume liberalii în toate manifestările lor
Siteul russiatoday.ro publică un așa zis
document programatic al unui grup de intelectuali angajați în lupta de
idei contra ordinii mondiale al cărui creier principal este Aleksandr
Dughin, ideologul Euroasia, consilier al președintelui Dumei de Stat de
la Moscova și considerat o eminență cenușie la Kremlin.
Suntem părtaşi la sfârşitul unui ciclu istoric. Toate procesele care constituie fluxul istoriei au ajuns într-un impas logic.
Sfârşitul capitalismului. Evoluţia
capitalismului a ajuns la limita sa naturală. Nu a mai rămas decât o
cale pentru sistemul economic mondial – să se prăbuşească. În contextul
evoluţiei progresive a instituţiilor pur financiare mai întâi băncile,
apoi structurile de capital din ce în ce mai complexe şi mai
sofisticate, sistemul capitalismului modern a ajuns în pragul unei
rupturi complete de realitate, de echilibrul dintre ofertă şi cerere, de
raportul dintre producţie şi consum şi de legătura cu viaţa reală.
Întreaga avere a lumii este concentrată în mâinile oligarhiei financiare
mondiale din cauza manipulării complexe prin intermediul piramidelor
financiare artificiale. Această oligarhie nu a dus numai la
devalorizarea muncii, ci şi a capitalului asociat bazelor pieţei,
consolidat prin rentă financiară. Toate celelalte forţe economice sunt
înrobite de această elită impersonală, transnaţională şi ultraliberală.
Indiferent de modul în care percepem capitalismul, acum este clar faptul
că acesta nu trece pur şi simplu printr-o nouă criză, ci că întreg
sistemul este pe cale să se prăbuşească. Indiferent de modul în care
oligarhia globală încearcă să ascundă de masele populare globale, tot
mai mulţi oameni încep să suspecteze inevitabilitatea acestui colaps,
precum şi faptul că respectiva criză financiară mondială, care a fost
generată de căderea pieţei creditelor ipotecare şi a instituţiilor
bancare importante din America, nu reprezintă decât începutul unei
catastrofe mondiale. Această catastrofă poate fi amânată, însă nu poate
fi oprită. Economia mondială, în forma în care operează în prezent, este
sortită eşecului.
Sfârşitul resurselor. În situaţia
demografică actuală, având în vedere creşterea constantă a populaţiei la
nivel mondial, cu precădere în ţările din Lumea a Treia, umanitatea se
apropie de epuizarea resurselor naturale ale planetei. Acestea nu sunt
necesare doar pentru păstrarea nivelelor actuale de consum, ci pentru
pura supravieţuire la un nivel absolut minimalist. Ne apropiem rapid de
limitele dezvoltării economice, iar foametea, degradarea şi epidemiile
mondiale vor deveni noua normalitate. Am depăşit capacitatea de
alimentare cu resurse ale Pământului. Prin urmare, ne confruntăm cu o
catastrofă demografică iminentă. Cu cât se nasc mai mulţi copii, cu atât
mai mare va fi suferinţa în final. Problema respectivă nu presupune o
soluţie simplă, iar a ignora existenţa acesteia înseamnă a păşi cu ochii
închişi în scenariul cel mai defavorabil al suicidului nostru colectiv,
suicid cauzat de propriul nostru sistem economic şi de creşterea
necontrolată a acestuia.
Sfârşitul societăţii. Sub influenţa
valorilor occidentale şi americane, atomizarea societăţilor mondiale,
unde oamenii îşi pierd legăturile sociale, este în plină desfăşurare.
Cosmopolitismul şi noul nomadism au devenit cele mai comune stiluri de
viaţă, în special pentru generaţia tânără. Acest lucru, coroborat cu
instabilitatea economică şi catastrofa ecologică, provoacă valuri de
imigranţi fără precedent, care distrug societăţi întregi. Legăturile
culturale, naţionale şi religioase sunt fracturate, raporturile sociale
sunt compromise, iar conexiunile naturale sunt tăiate. Trăim într-o lume
a mulţimilor singuratice – societăţi atomizate de cultul
individualismului. Singurătatea cosmopolită devine un standard, iar
identităţile culturale sunt sortite imploziei. Societăţile sunt
înlocuite de nomadism şi de răceala Internetului, care dizolvă
comunitățile istorice şi organice. În acelaşi timp cultura, limba,
moralitatea, tradiţia, valorile şi familia ca instituţie sunt pe cale de
dispariţie.
Sfârşitul omului. Împărţirea omului în
elementele sale componente devine o tendinţă predominantă. Identităţile
umane sunt împrăştiate în reţele virtuale, preluarea unor roluri on-line
a devenit un joc al elementelor dezorganizate. În mod paradoxal, atunci
când persoana îşi abandonează integritatea, aceasta profită de mai
multe libertăţi, însă respectivele libertăți au un preț – pierderea
sinelui adevărat. Cultura postmodernă împinge în mod obsesiv oamenii
spre lumile virtuale ale ecranelor electronice şi îi îndepărtează de
realitate, prinzându-i într-un flux de halucinaţii subtil organizate şi
inteligent manipulate. Aceste procese sunt dirijate de către oligarhia
globală, care caută să adoarmă vigilența maselor mondiale, să le facă
programabile şi controlabile. Niciodată individul nu a fost atât de
glorificat ca în prezent. Dar în acelaşi timp, niciodată oamenii nu s-au
asemănat atât de mult în ceea ce privește comportamentul, obiceiurile,
aspectul exterior, tehnicile şi gusturile. În goana după respectarea
„drepturilor omului” a dispărut însuși Omul. În curând omul va fi
înlocuit de un post-om: un mutant, un produs al clonării, un biorobot,
un replicant, un cyborg.
Sfârșitul națiunilor și popoarelor. Lumea
globală distruge în mod sistematic orice specific national, nimicește
rând pe rând statele suverane, comite tot mai des imixtiuni în treburile
interne ale țărilor. Oligarhia globală râvnește să răstoarne orice
bariere naționale, ce împedică omiprezența ei. Corporațiile
tansnaționale caută să-și pună propriile interese de-asupra intereselor
naționale și administrațiilor de stat, cee ce conduce la dependența față
de niște sisteme dinafară și pierderea independenței. Astfel, în locul
diversității unor țări independente se constituie structura unui guvern
mondial, care se sprijină pe oligarhia financiară globală. Drept nucleu
al acestui guvern mondial apar țările și monopolurie occidentale, în
care treptat se integrează elita economică și parțial cea politică din
țările non-occidentale. În felul acesta, o parte a elitelor naționale
devine complice al globalizării, trădând interesele prorpiilor cetățeni,
popoare și țări.
Sfârșitul cunoștințelor. Mass-media
globală creează sistemele de dezinformare totală, organizate în
interesul oligarhiei globale. Numai ceea ce este comunicat de către
media globală este considerat a fi ”realitate”. Iar felul cum este
prezentat un eveniment sau un fenomen e perceput în mod automat de către
comunitatea globală drept ”cel mai evident adevăr” (Conventional
Wisdom). Opiniile de alternativă, deși pot fi difuzate în segmentele
rețelelor intercative de comunicare, rămân la periferie, deoarece de
susținere financiară se bucură doar acele fluxuri informaționale, care
servesc intersele oligarhiei globale. Iar atunci când opiniile critice
ating un anumit nivel, devenind pericuoase, se recurge la instrumentele
clasice ale represiunii : presiuni financiare, trecere sub tăcere,
demonizare, persecutare juridică și fizică. Într-o astfel de societate
întregul sistem al cunoașterii devine un câmp al modelării globale,
operate de către elitele globale.
Sfârșitul progresului. Pe parcursul
ultimelor secole omenirea a trăit cu credința în progres și speranța
într-un viitor mai bun. Drept chezășie a acestei viziuni erau
considerate dezvoltarea tehnicii, acumularea de cunoștințe și
descoperirile științifice, evoluția umanisumului și afirmarea echității
sociale. Progresul părea unul garantat și de la sine înțeles. Însă în
secolul XXI această credință este împărtășită doar de către cei naivi
sau de către cei care în mod conștient închid ochii în fața stării de
fapt reale (în schimbul unor remunerări sau privilegii). Credința în
progres este dezmințită de întreaga evoluție a lucrurilor. Lumea nu
devine mai bună, ci dimpotrivă, degradează în mod vertiginos sau cel
puțin rămâne la fel de crudă, cinică și nedreaptă ca și în trecut.
Descoperirea acestui adevăr conduce la falimentul viziunii umaniste.
Dublele standarde ale lumii occidentale, drapate cu lozinci stridente
despre drepturile omului și libertate, nu sunt văzute doar de către
niște orbi ; de fapt, în spate stă setea egoistă de a coloniza și a
controla, devenită una banală. Progresul nu doar nu este garantat, ci
devine puțin probabil. Dacă lucrurile vor merge în aceeași direcție,
atunci se vor adeveri cele mai pesimiste, catastrofale și apocaliptice
prognoze.
În general, asistăm la sfârșitul unul colosal ciclu istoric, al
cărui parametri de bază sunt epuizați, răsturnați, iar speranțele legate
de acesta sunt înșelate și anulate. Sfârșitul lumii nu este undeva în
viitor, el se desfășoară sub privirile noastre, suntem observatorii și
participanții la acest proces. Și nimeni nu este în stare să prezică
dacă va urma sfârșitul civilizației contemporane sau sfârșitul întregii
lumi. Însă proporțiile catastrofei sunt atât de mari, încât nu putem
exclude că lumea globală occidentocentristă, aflată în agonie, îi va
târî după sine în prăpastie pe toți ceilalți. Situația devine și mai
dramatică, deoarece în actuala stare de lucruri și având în vedere
puterea globală a oligarhiei transnaționale toate procesele catastrofale
nu pot nici să continuie (nivelul critic deja este atins), nici să
înceteze (forța inerției este prea mare), nici să-și schimbe cursul
(viteza tendințelor de bază nu permite efectuarea unei manevre burște de
schimbare a traiectoriei).
Starea de lucruri existentă este intolerabilă : nu doar așa cum e,
ci și ca direcție pe care a luat-o. Astăzi e o catastrofă, iar mâine va
urma în mod sigur moartea. Omenirii i s-a furat viitorul. Dar omul se
deosebește de animal prin faptul că posedă un orizont istoric. Și chiar
dacă la ora actuală omul nu sesizează dramatismul situației create,
cunoștințele lui despre trecut și previziunile asupra viitorului
reproduc în fața lui perspective roze sau, dimpotrivă, terifiante.
Știind unde ne-am aflat ieri și văzând direcția spre care ne îndreptăm
azi, nu putem să nu percepem această traiectorie drept un rău, o
amenințare, o provocare, o lovitură. Și doar cei care au fost lipsiți de
gândirea istorică și transformați în niște consumatori ai unor fluxuri
agresive de reclamă și dezinformare, aflați într-o eternă stare de
distracție, cei care au fost rupți de procesul educațional și de
transmiterea codurilor culturale ar putea să nu observe cât de groaznică
este actuala stare de lucruri. Să nu recunoască faptul că trăim în zona
unei catastrofe globale ar putea doar un animal sau un mecanism
consumator, un biorobot.
Cei care au păstrat măcar niște fărâmituri ale unui intelect
independent și liber nu pot să nu se întrebe : care este cauza stării de
lucruri existente ? Care sunt originile și mecanismele declanșatoare
ale catastrofei ? Astăzi este clar că acestea trebuie căutate în
pasiunea excesivă a civilizației occidentale pentru dezvoltarea tehnică,
în individualism, în goana după libertate cu orice preț, în
materialism, egoism, cultul banilor și în ideologia burghezo-capitalistă
în ansamblu, precum și în încrederea rasistă a societăților occidentale
că această cale ar fi una universală, optimă și obligatorie pentru
toate popoarele lumii. Dacă la început această pasiune dădea rezultate
pozitive – aducea dinamism, deschidea potențialul umanismului, lărgea
spațiul libertății, îmbunătățea condițiile materiale ale oamenilor, le
deschidea noi perspective, atunci după ce și-au atins apogeul, aceleași
tendințe și-au vădit efectele adverse : tehnica se transforma dintr-un
instrument într-un principiul autosuficient (perspectiva revoltei
mașinilor) ; individualismul adus până la extremă îl lipsea pe om de
propria esență ; libertatea își pierdea subiectul ; închinarea în fața
materiei conducea spre degradare spirituală, egoismul distrugea
societatea ; atotputernicia banilor maginaliza nu doar munca, ci și
însuși spritul întreprinzător al capitalismului ; ideologia liberală
nimicea orice formă de solidaritate socială, culturală și religioasă. Și
dacă în țările Occidentului aceste procese decurgeau din însăși logica
dezvoltării lor istorice, atunci în alte părți ale lumii aceleași
principii erau impuse cu forța, prin intermediul unor practici coloniale
și imperialiste, fără a se ține cont de specificul culturilor locale.
Pornind pe această cale în epoca modernă, Occidentul nu doar și-a
determinat sieși un final lamentabil, ci și a provocat un prejudiciu
iremediabil tuturor celorlalte popoare de pe glob. Acesta a devenit unul
global și universal, tocmai de aceea nimeni nu poate pur și simplul să
se dea la o parte, să se izoleze de el. Situația poate fi schimbată doar
dacă vor fi smulse rădăcinile întregului spectru al acestor fenomene
catastrofale. Și cu toate că în societățile non-occidentale starea de
lucruri diferă întrucâtva, nimic nu poate fi schimbat doar prin
ignorarea Occidentului. Prea adânci sunt rădăcinile răului. Acestea
trebuie să fie conștientizate pe deplin, înțelese, identificate și
plasate în centrul atenției. Pentru că este cu neputință să combați
consecințele fără a înțelege cauzele.
Actuala stare de lucruri catastrofală are niște cauze anume, precum
există și cei care sunt cointeresați în asta, care doresc continuarea
ei, care au tras foloase de pe urma ei, care se căpătuiesc din asta,
care sunt responsabili de ea. Este vorba de cei care o susțin, o
consolidează, o apără, dar și o împiedică să-și schimbe cursul. Este
vorba despre oligarhia mondială, care însumează nucleul politic,
financiar, economic și militar-strategic al elitei globale (cu precădere
occidentale), precum și despre o rețea largă care îi servește
interesele: intelectuali, top-manageri, media-magnați, care formează
anturajul fidel al acesteia. În totalitatea ei oligarhia globală și
servitorii acesteia reprezintă clasa conducătoare a globalismului. Din
ea fac parte toți conducătorii politici ai SUA, ai celor mai mari țări
NATO, magnații financiari și economici și agenții globalizării care îi
servesc, toți laolaltă formând o enormă rețea planetară, prin
intermediul cărei sunt distribuite resurse către cei care sunt loiali
cursului mondial al proceselor de bază. Tot aici trebuie adăugate și
fluxurile de manipulare informațională, activitățile de lobbying
politic, cultural, intelectual și de viziune, culegerea de informații,
penetrarea în strcturile unor state naționale care încă nu sunt
desuveranizate definitiv, precum și coruperea directă, mituirea,
exercitarea de influență, capmanii de hăituire a indezirabililor etc.
Această rețea globală este consitutită dintr-o multitudine de nivele,
care includ atât misiuni politice și diplomatice, cât și companii
transnaționale și managerii acestora, structuri media, entități
comerciale, industriale și de consum globale, ONG-uri și fundații etc.
Catastrofa în care ne aflăm și care se îndreaptă spre punctul său
culminant este o creație umană: există forțe cointeresate ca situația să
fie așa cum e și nicidecum altfel. Aceștia sunt arhitecții și managerii
unei lumi globale egocentrice și hipercapitaliste. Oligarhia globală și
agentura ei de rețea reprezintă rădăcina răului. Răul este întruchipat
în clasa politică globală. Lumea e așa cum e deoarece există cineva care
vrea ca ea să fie anume așa, și depune în acest sens eforturi
susținute. Această voință constituie chintesența răului istoric. Dar
dacă lucrurile stau anume așa, iar pentru actuala stare de lucruri
cineva poartă răspundere, atunci opoziția și dezacordul cu statu-quo-ul
capătă un destinatar concret. Oligarhia globală se pomenește în postura
de dușman al întregii omeniri. Ea chiar reprezintă acest dușman. Iar de
aici putem trage următoarea concuzie : însăși existența dușmanului ne dă
o șansă de a-l învinge, iar prin urmare și șansa de salvare și de
depășire a catastrofei.
Program, principii, strategie
Imaginea unei lumi normale
Ni se induce ideea (este vorba de hipnoză și propagandă) precum că
altfel (decât este acum) ”nu poate fi”. Sau că orice altă alternativă va
fi ”și mai rea”. Laitmotivul cunoscut, potrivit căruia ”democrația are
multe neajunsuri, dar toate celelalte regimuri politice sunt într-atât
de proaste, încât e mai bine să îndurăm tot ce există”, este o minciună
și propagandă politică. Lumea în care trăim este una inacceptabilă,
inadmisibilă, ea se îndreaptă spre o catastrofă inevitabilă, iar
căuitarea unei alternative reprezintă însăși condiția supraviețuirii.
Dacă nu vom distruge actuala stare de lucruri, dacă nu vom schimba
direcția de dezvoltare a civilizației, dacă nu vom înlătura de la putere
și nu vom nimici oligarhia globală ca sistem și ca forțe, grupuri,
instituții, corporații și chiar persoane concrete, atunci vom deveni nu
doar victime, ci și complici ai sfârșitului iminent. Afirmațiile,
potrivit cărora ”totul nu este chiar atât de rău”, că ”au fost perioade
și mai proaste” și că ”totul se va redresa cumva de la sine” etc. nu
sunt decât niște forme de sugestionare premeditată, de hipnoză, menite
să paralizeze rămășițele unei gândiri libere, ale unei analize
independente și lucide. Oligarhia globală nu poate admite ca supușii ei
să îndrăznească a gândi independent, fără trimiteri la normele impuse cu
viclenie de către aceștia. Elita respectivă nu acționează direct, așa
cum se întâmpla în regimurile totalitare din trecut, ci de o manieră
fină, cu perfidie, prezentându-și dogmele ca pe ceva de la sine înțeles
și chiar ca pe un rezultat al alegerii libere a fiecărui om. Însă
demnitatea umană constă anume în capacitatea de a alege să spună
actualei stări de lucruri ”da” sau ”nu”. Nimic și niciodată, în nicio
circumstanță nu poate determina un om să spună în mod automat un ”da”.
Putem spune un ”nu” oricărui lucru, oricând și în orice circumstanțe.
Refuzându-ne acest drept, elita globală ne interzice demnitatea umană.
Prin urmare, ea se contrapune nu doar omenirii, ci și omeniei, esenței
omului. Chiar și acest fapt în sine deja ne dă dreptul de a ne răscula
împotriva ei, dreptul la un ”nu” categoric rostit în față ei și a
întregii stări de lucruri, de a respinge sugestiile ei, de a ne trezi
din hipnoza ei, de a afirma o altă lume, o altă cale, o altă ordine, un
alt sistem, un alt prezent și un alt viitor. Lumea care ne înconjoară
este inacceptabilă. Ea este rea din toate punctele de vedere. Ea este
una nedreaptă, catastrofală, ticăloasă, mincinoasă, neliberă. Ea trebuie
distrusă. Avem nevoie de o altă lume. Ea va fi nu una mai rea, așa cum
ne sperie oligarhia globală și slugile ei fidele, ci una mai bună și
salvatoare.
Și atunci care ar fi lumea cea dreaptă, ordinea mondială dorită ? În
ce constă norma, de la care pornim pentru a aprecia ceea ce există ca
pe o patologie ? Imaginea unei lumi normale poate fi extrem de diferită
în viziunea unor forțe diferite, care nu acceptă actuala stare de
lucruri. Și dacă e să ne adâncim în detaliile unor proiecte de
alternativă, atunci în tabăra adepților unei alternative globale vor
apărea în mod inevitabil dezacorduri, unitatea lor se va clătina, voința
de a opune rezistență va fi paralizată, concurența dintre proiecte va
surpa unitatea forțelor, atât de necesară pentru rezistență. Tocmai de
aceea trebuie să vorbim despre o lume normală, despre o lume mai bună cu
o precauție maximă. Cu toate acestea, există anumite principii și
puncte de pornire, care nu pot fi puse la îndoială de către cineva
întreg la minte. Să încercăm a le dibui.
Este necesar un model economic, unul de alternativă față de sistemul
capitalist speculativ și financiar ce s-a constituit la ora actuală.
Alternativa poate fi văzută atât în capitalismul industrial real, cât și
în economia islamică, atât în socialism, cât și în proiectele
ecologiste, atât în legătura directă cu sectorul real al producției, cât
și în căutarea unor mecanisme economice totalmente noi, incusiv noile
tipuri de energie, de organizare a muncii etc. O economie normală va fi
una diferită de cea care există astăzi.
În condițiile insuficienței resurselor, problema distribuției
acestora trebuie să fie rezolvată în baza unei palnificări la scara
întregii omeniri, iar nu în baza luptei egoiste de control asupra
acestora. Războialele pentru resurse, atât cele economice, cât și cele
militare, trebuie să fie curmate. Umanitatea se confruntă cu pericolul
dispariției, iar în fața unei asemenea amenințări suntem datori să
adoptăm o altă atitudine față de chestiunea resurselor. În astfel de
jocuri nu pot exista câștigători. Vom avea de pierdut cu toții. Într-o
lume normală, în fața unei asemenea primejdii, toată lumea trebuie să
răspundă în mod solidar, nu fiecare separat.
O stare mai bună a existenței umane constă nu în fărâmițarea și
risipirea în niște indivizi atomizați, ci în păstrarea unor structuri
sociale colective, care asigură transmiterea culturii, cunoștințelor,
limbilor, practicilor, credințelor. Omul este o ființă socială, tocmai
de aceea individul liberal este unul fatal și criminal. Avem datoria să
păstrăm societatea umană cu orice preț. Iar asta înseamnă că valorile
comunitare trebuie să prevaleze asupra celor liberal-individualiste.
Într-o societate care trebuie să se realizeze, omul trebuie să-și
păstreze demnitatea, identitatea, esența, integritatea, precum și acele
structuri fără de care personaliatea lui nu se poate afirma – familia,
munca, instituțiile publice, dreptul de a participa la făurirea
propriului destin etc. Tendințele ce conduc spre dispersarea omului și
spre înlocuirea lui cu alte specii trebuie curmate și respinse. Omul
este o ființă care trebuie păstrată și chiar reconstituită.
Este normală acea societate, în care popoarele, națiunile, statele
se păstrează ca niște forme tradiționale ale existenței umane, create de
către istorie și tradiție. Acestea pot suferi anumite schimbări sau
transformări, dar ele nu trebuie lichidate sau amestecate într-un cazan
de topire global. Diversitatea popoarelor și a statelor repreznită
zestrea istorică a omenirii. Dacă le-am anula, am ajunge la anularea
istoriei și la sfârșitul diversității, a libertății și a avuției
culturale. Prosesele globalizării trebuie oprite imediat.
O societate normală se bazează pe posibilitatea de a obține și a
transmite cunoștințe, pe capacitatea deschisă de cunoaștere a lumii, a
existenței, a omului în baza tradițiilor, experienței, descoperirilor și
a unor căutări în deplină libertate. Domeniul cunoașterii nu trebuie să
fie un teren al unor înscenări virtuale, al hipnozei de masă practicate
prin intermediul presei sau un spațiu de manipulare a conștiinței la
scară globală. Surogatele media și strategiile virtuale, care substituie
realitatea, trebuie să fie înlocuite cu o înțelegere lucidă și
independentă, bazate pe niște coduri deschise, pe intuiție, creație și
experiență. Pentru a atinge acest obiectiv, este necesar să fie distrusă
actuala dictatură a mass-media, să fie spart monopolul elitelor globale
de control asupra conștiinței colective.
O societate normală trebuie să aibă în față un orizont pozitiv al
viitorului. Dar pentru a atinge scopul stabilit, este necesar să se
renunțe la prejudecata că lucrurile se desfăsoară de la sine în modul
cel mai bun sau, dimpotrivă, la ideea că oricum catastrofa este
iminentă. Esența istoriei umane constă în faptul că ea este una
deschisă, că ea include în sine componenta voinței umane și
posibilitatea realizării libertății umane. Asta face ca viitorul să fie o
zonă a posibilului : el nu va fi de la sine nici mai bun, nici mai rău,
deoarece poate fi făurit de către om și într-un fel, și în altul. Totul
depinde de faptul ce vom alege și ce vom întreprinde. Dacă, însă, vom
renunța la alegere și la o făurire izvorâtă din voință, viitorul s-ar
putea să nu se întâmple deloc. Sau acesta nu va fi unul uman.
O societate normală trebuie să fie diversă, policentrică. Ea
trebuie să conțină o multitudine de posibilități deschise, o multitudine
de culturi. Normal este un dialog deschis și liber. Fiecare societate
își poate alege echilibrul între componentele spirituale și cele
materiale. Însă, așa cum ne demonstrează istoria, dominația totală a
materialismului conduce întotdeauna spre catastrofă. Uitarea dimensiunii
spirituale a omului este fatală pentru el. Actuala turnură burscă spre
un materialism exagerat trebuie să fie compensată printr-o turnură
bruscă spre principiul spiritual. Iar dominația totală a banilor asupra
tuturor celorlalte valori este absolul inaceptabilă. Valorile pot fi
cele mai diferite, dar în nicio societate nomală banii nu trebuie
ridicați la cea mai înaltă treaptă. În acest sens, orice societate, în
care rolul banilor nu este atât de important ca în societatea noastră,
este prin definiție mai aproape de normalitate, mai dreaptă și mai
acceptabilă decât cea în care trăim astăzi. Iar cine este de altă
părere, este fie bolnav, fie agent de influență al oligarhiei globale.
Echitatea și armonia sunt mult mai importante decât succesul personal și
setea de căpătuire. Majoritatea culturilor consideră în mod univoc
lăcomia și goana după bunăstarea individuală drept un păcat sau cel
puțin o slăbiciune. În schimb dreptatea, grija pentru binele comun
reprezintă una dintre cele mai răspândite valori. O societate dreaptă
este mai aproape de normalitate decât una bazată pe egoism. Normală este
acea ordine mondială, în care este recunsocut echilibrul de forțe,
dreptul unor societăți și culturi diferite de a avea propria cale. Anume
asta este normalitatea. Iar această normalitate, chiar și în cea mai
generală și aproximativă formă, contrastează în mod izbitor cu tot ce ne
înconjoară. Actuala stare de lucruri nu este una normală, este o
patologie. E destul să distrugem hipnoza oligarhiei globale și toate
lucrurile se vor limpezi.
Într-o societate normală nu putem să ne lipsim cu desăvârșire de
putere. Într-o formă sau alta, ea a fost, este și va exista întotdeauna.
Ea este prezentă în acea lume globală care există la ora acutală.
Această putere îi aparține oligarhiei globale, care doar o drapează cu
aparențele ”democraței”, ”participării”, ”înmulțirea centrelor de luare a
deciziilor”. Oligarhia globală reprezintă puterea în toate sensurile,
doar că ea este nu una directă, ci indirectă, acționând nu prin
constrângere frontală, ci printr-un control mai fin. Ea este mai puțin
brutală decât alte forme ale puterii, dar mai perfidă, mai mincinoasă și
mai ticăloasă, rămânând nu mai puțin crudă și totalitară. Uneori ea se
prezintă sub forma unui paradoxal anarhism totalitar, oferindu-le
maselor deplina libertate, dar cu păstrarea controlului asupra
conținutului și paramentrilor acestei libertăți. Se poate face orice,
dar exclusiv în conformitate cu regulile stabilite. Aceste reguli sunt
dictate de către oligarhia globală. Într-o societate normală puterea
trebuie să aparțină nu unei elite politico-finanicare anonime, care
împinge omenirea spre peire, dar celor mai buni – celor mai puternici,
mai deștepți, mai înzestrați spiritual și mai drepți, eroilor și
înțelepților, iar nu rețelei de globaliști corupți, mincinoși și
uzurpatori. Puterea întotdeauna presupune proiectarea unei multitudini
de voințe asupra unei singure instanțe. Constituirea acestei instanțe
trebuie să se desfășoare în conformitate cu tradițiile istorice,
sociale, culturale, iar uneori și religioase ale fiecărei societăți. Nu
există nicio formulă generală de constituire a unei puteri optime.
Democrația poate funcționa într-o societate, dar suferă eșec în altele.
Monarhia poate fi armonioasă, însă poate degrada și într-o tiranie.
Conduerea colectivă poate avea atât rezultate pozitive, cât și negative.
Nu există nici un fel de rețete universale, potrivite pentru toată
lumea. Însă orice putere (și chiar absența acesteia) este mai bună decât
cea care există astăzi și care a instaurat un control total asupra
întregii omeniri.
Norma decurge dintr-o istorie concretă a unei anume societăți umane.
Ea nici nu poate fi altfel. Popoarele și societățile capătă norme,
modele, idealuri, legi în urma unor lungi suferințe, tatonări, greșeli,
evaluări, experiențe ; ele șlefuiesc aceste norme timp de secole. Tocmai
de aceea fiecare societate are dreptul său inalienabil la propria
normă. Și la propriile sale valori. Și nimeni altcineva nu este în drept
să condamne această normă în baza experienței istorice a propriei
societăți. Dacă anumite popoare și state nu se dezvoltă după calapoadele
vecinilor, înseamnă că ele nu pur și simplu nu pot, ci nu doresc să
facă asta, apreciind timpul istoric și scara succeselor și a eșecurilor
în conformitate cu alte criterii. Acest adevăr trebuie recunsocut odată
și pentru totdeauna. Trebuie să se renunțe definitiv la orice
prejudecăți coloniale și rasiste : dacă o anume societate nu seamănă cu a
noastră, asta nu înseamnă câtuși de puțin că ea ar fi mai rea, mai
înapoiată sau primitivă; ea pur și simplu este alta, iar această
alteritate reprezintă însăși esetnța ei, pe care avem datoria să o
recunoaștem. Doar o astfel de abordare este normală. Globalismul,
occidentocentrismul și universalismul reprezintă o gravă patologie, care
trebuie eradicată. Patologia respectivă este cu atât mai periculoasă și
chiar criminală, cu cât aceste norme universale sunt stabilite de către
o elită globalistă nelegitimă, autoproclamată, care a uzurpat puterea
planetară. Câte societați – atâtea norme, anume în asta constă norma
generală, adică absența oricărei norme comune pentru toți, libertatea și
dreptul la alegere.
Imperativul revoluției
În fața actualei stări de lucruri, conștientizate ca un rău
intolerabil, ca o patologie și o situație ce conduce spre catastrofă și
spre pieirea umanității, este necesar să fie avansat un ideal, o normă,
un proiect de alternativă, care să cuprindă ceea ce astăzi nu există,
dar care trebuie să existe. Însă oligarhia globală nu va ceda sub nici o
formă puterea din proprie inițiativă. Ar fi naiv să ne imaginăm că
lucrurile stau altfel. Prin urmare, sarcina constă în a-i smulge din
mâini puterea, a i-o rupe cu forța. Această sarcină poate fi realizată
doar cu o singură condiție: dacă toate forțele care sunt nemulțumite de
actuala stare de lucruri vor acționa de comun acord. Acest principiu al
acțiunii în comun constituie un fenomen unic anume pentru istoria
contemporană, care a devenit una globală. Oligarhia globală își
instaurează dominația la nivel planetar. Caracterul ei global nu
reprezintă o calitate secundară a acesteia, ci reflectă însăși esența
ei. Această oligarhie globală atacă toate popoarele, națiunile, statele,
culturile, religiile, societățile, nu doar un anume tip, nu anumite
regimuri, nu numai anumite ținte de atac luate aparte. Această elită
întreprinde o ofensivă frontală și totală, rânvnind să transforme
întregul spațiu planetar în zona propriului control. Dar în acest spațiu
sunt situate societăți diferite, culturi diferite, popoare diferite,
religii diferite. Acestea încă nu și-au pierdut definitiv specificul.
Globalizarea le aduce moarte tuturor acestora, iar ei încă mai sunt în
stare să realizeze asta sau să simtă la nivel intuitiv. Însă pentru a
reuși să facă o opoziție eficientă oligarhiei globale, este evident că
nici o țară luată aparte nu dispune de forțe. Chiar dacă s-ar uni
forțele unei sau altei culturi sau al unei comunități regionale ce
depășește granițele unei țări, oricum forțele ar fi inegale. Și doar
dacă întreaga omenire va conștientiza necesitatea unei opoziții radicale
globalismului, vom căpăta șansa să transformăm lupta noastră în una
eficientă și aducătoare de rezultate. O acțiune comună nu reclamă de la
noi să luptăm pentru aceleași idealuri sau să fim solidari cu acele
norme care trebuie să vină în schimbul actualei catastrofe și patologii.
Aceste idealuri pot fi diferite și chiar până la un anume punct
conflictuale, însă trebuie să conștientizăm cu toții că dacă nu vom
reuși să stârpim oligarhia globală, atunci toate aceste proiecte
(oricare ar fi ele) vor rămâne nerealizate și vor pieri definitiv. Și
dacă vom reuși să manifestăm destulă minte, voință, luciditate și curaj
pentru a acționa de comun acord împotriva oligarhiei globale în cadrul
Alianței Revoluționare Globale, atunci vom avea o șansă și o
posibilitate deschisă nu doar să purtăm o luptă de la egal la egal, ci
chiar și să învingem. Diferențele dintre societățile noastre și normele
lor vor avea valoare doar după ce vom doborî oligarhia globală. Iar până
atunci contradicțiile pe marginea proiectelor vor fi doar în avantajul
oligarhiei globale, care acționează în conformitate cu eternul principiu
imperial ”desparte și stăpânește”. În cadrul revoluției globale există
doar două aspecte: unitatea a ceea ce urmează a fi nimicit și
diversitatea a cee ace urmează a fi afirmat.
Revoluția secolului XXI nu poate fi o simplă reeditare a
revoluțiilor din secolele XIX și XX. Revoluțiile anterioare uneori
apreciau corect neajunsurile acelor regimuri, împotriva cărora erau
îndreptate. Însă panorama istorică nu permitea conștientizarea celor mai
universale și adânci rădăcini ale răului. Pe lângă loviturile aplicate
unor trăsături de-a dreptul patologice ale orânduirii social-politice și
asupra puterii nedrepte, înstrăinate și uzurpate, interveneau și
anumite elemente secundare, care nu meritau o respingere atât de dură.
Revoluțiile precedente deseori aruncau și copilul odată cu apa din
covată, iar lovind răul, aduceau atingere și unor aspect care,
dimpotrivă, meritau să fie păstrate și restabilite. În fazele anterioare
răul pur rămânea camuflat, iar uneori chiar aceste revoluții purtau în
sine ceva din acel duh, acele repere și acele tendințe, care au și
condus la ora actuală spre despotismul financiar și mediatic al
oligarhiei globale. În plus, revoluțiile de altă data se desfășurau în
condiții locale, și chiar acolo unde pretindeau la un caracter global,
nu dispuneau de această anvergură. Doar la ora actuală s-au copt
condițiile necesare pentru ca această revoluție să devină una cu
adevărat globală. Asta deoarece sistemul, împotriva căruia este
îndreptată, a devenit cu adevărat unul global (nu doar la nivel de
proiect). O altă trăsătură a revoluțiilor precedente consta în faptul că
acestea propuneau niște modele social-economice de alternativă, care de
cele mai multe ori pretindeau la universalitate. Dacă vom repeta
această cale astăzi, atunci îi vom respinge în mod inevitabil pe cei,
care concep ideea de normă altfel (prin prisma propriei societăți, a
propriei istorii, a propriei culturi) și care își doresc un alt viitor
decât și-l doresc alți revoluționari, angajați în lupta împotriva
oligarhiei globale. Iată de ce revoluția secolului XXI trebuie să fie
una cu adevărat planetară și pluralistă ca scopuri finale. Toate
popoarele lumii trebuie să se ridice contra ordinii mondiale existente
în mod solidar, de comun acord, dar în numele unor idealuri diferite și
pentru afirmarea în practică a unor norme diferite. Ca să avem un
viitor, trebuie să-l concepem ca pe un buchet complex de posibilități,
care sunt împiedicate să se realizeze de către actualul sistem mondial
și oligarhia globală. Dacă nu vom distruge acest sistem cu eforturi
comune, în numele unor scopuri și orizonturi diferite, nu vom obține
nici un buchet, nici măcar un singur viitor sau câteva forme ale
acestuia. Să lăsăm ca fiecare societate să lupte pentru propriul proiect
al viitorului. Revoluția secolului XXI va fi una de succes doar atunci
când în cadrul ei vor lupta contra dușmanului comun toate popoarele de
dragul unor scopuri diferite.
Acele spectacole, pe care le urmărim în cadrul așa-numitelor
”revoluții color”, nu conțin nimic cu adevărat revoluționar. Ele sunt
organizate de către oligarhia globală, sunt pregătite și susținute de
către rețelele acesteia. ”Revoluțiile color” sunt îndreptate practic
întotdeauna împotriva acelor societăți și regimuri politice, care se
opun în mod activ sau pasiv oligarhiei globale, îi contestă interesele,
tind să păstreze un anume grad de independență în raport cu aceasta în
domeniul politic, în strategie, în chestiunile regionale sau în
economie. Iată de ce ”revoluțiile color” au loc selectiv și se sprijină
pe rețeaua mass-media globalistă. Este vorba despre niște parodii la
revoluții, ele servind exclusiv unor scopuri contrarevoluționare.
Noua revoluție trebuie să fie orietată spre doborârea radicală a
oligarhiei globale, spre nimicirea elitei mondiale, spre distrugerea
înregii ordini legate de ea sau, mai exact, a acestei dezordini
dirijate. Nimicind nervul răului, noi vom elibera istoria popoarelor și a
societăților de vampirul parazitar al oligarhiei planetare. Doar o
astfel de soluție poate deschide o perspectivă pentru edificarea unui
viitor de alternativă. Revoluția trebuie să fie una prin definiție
globală. Oligarhia globală este îmrăștiată pe întregul teritoriu al
planetei. Ea există nu atât sub forma unei structuri ierarhizate având
un centru, un nucleu bine definit, cât sub forma unui câmp de rețea
difuz, răspândit în toată lumea. Centrul de luare a deciziilor nu se
află neapărat acolo unde sunt concentrate centrele vizibile ale
conducerii politice și strategice ale Occidentului, adică în SUA și în
alte centre ale lumii occidentale. Specificul elitei globale constă în
faptul că localizarea ei este una în continuă mișcare și curgere, iar
centrul de luare a deciziilor este unul dinamic și dispersat. Tocmai de
aceea este extrem de dificil de a aplica o lovitură contra nucleului
oligarhiei globale doar prin concentrarea asupra localizării ei
teritoriale. Pentru a învinge acest rău de rețea, este necesar să fie
smulsă din rădăcină prezența lui sincronică în diferite puncte ale
pământului. În plus, este necesar să penetrăm în interiorul acestei
rețele, pentru a semăna panică, a crea disfuncții, a introduce viruși și
a provoca procese distructive. Distrugerea totală a oligarhiei globale
reclamă din partea forțelor revoluționare însușirea tehnicilor de rețea
și a protocoalelor de comunicații în cadrul rețelei globaliștilor.
Omenirea trebuie să dea o luptă împotriva globalismului pe propriul ei
teritoriu, iar astăzi întregul teritoriu al globului a devenit o zonă
aflată într-un fel sau altul sub controlul dușmanului. Iată de ce lupta
pentru nimicirea elitei globale trebuie să fie nu doar una comună, ci și
sincronizată în cele mai diverse puncte ale planetei, rămânând una
asimetrică. În plus, revoluția presupune în cazul dat o strategie de
desfășurare a unui război de gherilă pe teritoriul ocupat de inamic. În
particular, asta înseamnă că lupta trebuie să se desfășoare și în
spațiul virtual. Revoluția cibernetică și practica luptei radicale în
spațiul virtual trebuie să fie o parte componentă a revoluției secolului
XXI.
Dintre toate ideologiile epocii moderne, la ora actuală s-a păstrat
doar una, cea întruchipată de liberalism sau de liberal-capitalism.
Anume în aceasta este concentrată în momentul de față matricea
ideologică și de viziune a oligarhiei globale. Această oligarhie globală
este una declarat sau camuflat liberală. Liberalismul îndeplinește o
funcție dublă : pe de o parte, el servește drept hartă filosofică pentru
consolidarea, păstrarea și extinderea puterii oligarhiei globale, adică
se prezintă în calitate de ghid pentru politica ei globală, iar pe de
altă parte el permite să fie racolați la scară largă în orice punct al
planetei voluntari și colaboraționiști ai acestei elite, camarila ei;
acceptând liberalismul, cele mai diverse persoane – conducători
politici, funcționari, industriași, traderi, intelectuali, comunitatea
științifică, tineretul din orice țară formează în mod automat acel
mediu, din care este recrutat personalul de deservire al globalismului,
prin intermediul căruia sunt create rețele, este colectată informația,
sunt formate centre de exercitare a influenței, este făcut lobby pentru
tranzacții și decizii în favoarea corporațiilor transnaționale, sunt
promovate alte opearțiuni strategice în scopul instaurării dominației
globale a oligarhiei mondiale. Principala țintă de atac a revoluției
trebuie să o constituie anume liberalii în toate manifestările lor: în
calitate de exponenți ai unor orientări ideologice, politice, economice,
filosofice, culturale, strategice, tehnologice. Liberalii reprezintă
acea pojghiță sub care se ascunde oligarhia globală. Orice lovitură
aplicată liberalismului și liberalilor are toate șansele să afecteze
părțile sensibile ale oligarhiei globale, organele ei vitale. Lupta
totală cu liberalismul și liberalii constituie vectorul strategic
primordial al revoluției globale. Revoluția trebuie să poarte un
caracter radical antiliberal, deoarece anume în liberalism este
concentrat nucleul răului. Orcie alte viziuni politice pot fi tratate în
calitate de posibilă alternativă, aici nefiind nici un fel de limitări.
Singura excepție este liberalismul, care trebuie să fie nimicit,
strivit, doborât, eliminat.
