Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
- stire actualizata la ora 00:01, 08 ianuarie 2016
Cum și-a construit averea generalul Gabriel Oprea
Fostul
vicepremier al Guvernului Ponta a realizat prima afacere consistentă în
1992, când a cumpărat de la stat scheletul unui bloc din centrul
Bucureștiului, pe care l-a finalizat cu munca militarilor care lucraseră
și la Casa Presei, arată o investigație a Rise Project. „Revoluția
l-a prins ofițer activ, angajat ca economist în Ministerul Apărării
ceaușist. A continuat apoi ca ofițer în justiția militară până în 1993,
când a trecut prima oară în rezervă, devenind om de afaceri. În primii
ani ai tranziției, Gabriel Oprea s-a asociat cu mai mulți cetățeni
străini, în timp ce îl frecventa și pe influentul lider al minerilor,
Miron Cozma. A fost doar începutul”, au scris Rise Project și Centrul de
Investigații Media. Documentele descoperite și
analizate de jurnaliști arată că, în ianuarie 1992, ofițerul Gabriel
Oprea a pus la cale o adevărată lovitură imobiliară. Împreună cu un grec
de origine română, actualul președinte al UNPR a înființat o asociație
de locatari care a preluat de la stat un bloc început pe vremea lui
Ceaușescu. Pentru a finanța lucrările, Oprea a atras în asociație mai
multe persoane și firme cu trecut suspect, care primesc, în schimbul
banilor băgați în afacere, apartamente în bloc. “Așa ajunge Oprea
partener de afaceri cu un libanez controversat din cauza legăturilor
sale cu traficul de droguri și cu spionajul rusesc, informații
confirmate și de sursele noastre. Lângă Oprea și libanezul Hussein
Hassan a venit și o firmă controlată, teoretic, de cetățeni străini
condamnați ulterior pentru evaziune fiscală și spălare de bani – în
numele căreia semnează, însă, chiar Gabriel Oprea. O firmă de stat care a
făcut afaceri cu oligarhi ruși sau firma unui italian judecat la el
acasă pentru trafic de persoane apar și ele în afacerea blocului lui
Oprea”, notează Rise Project. În blocul T1B, aflat pe Calea 13
Septembrie, la câteva sute de metri de Ministerul Apărării Naționale și
Casa Poporului, Gabriel Oprea mai are și astăzi două apartamente și un
spațiu comercial.
Istoria blocului T1B
În
1988, Direcția Generală pentru Dezvoltarea construcțiilor de locuințe și
Administrație Locală (DGDAL) București începea să construiască un bloc
în sectorul 5 din Capitală, la intersecția Trafic Greu cu Calea 13
Septembrie, blocul T1B. Jurnaliștii Rise Project și ai Centrului de
Investigații Media au descoperit că la Revoluție blocul era doar un ciot
de beton. “Avea construită fundația și, parțial, ridicat parterul.
Antrepriza de Construcții și Montaj nr. 7 din București continuă
lucrările și, la 28 august 1990, scheletul blocului de opt etaje este
deja complet ridicat. Gabriel Oprea profită de o hotărâre de
guvern prin care persoanele fizice sau juridice puteau prelua
construcțiile de blocuri neterminate care împânzeau Bucureștiul.
Teoretic, în asociere cu Primăria, oricine putea să finalizeze lucrările
la blocuri pe bani proprii. Astfel, la 20 ianuarie 1992, Oprea a
înființat împreună cu George Remus Stănculeanu, la notariatul de stat, o
asociație de locatari”, menționează portalul de investigații. Conform
documentelor, două zile mai târziu, pe 22 ianuarie 1992, Gage, prin
Gabriel Oprea, încheie o convenție cu firma Haicor SA, o firmă
controlată de Armată. Convenția a fost, practic, doar un acord de
principiu prin care această societate oferea asigurări că va finaliza
lucrările, în caz că blocul T1B este preluat de asociația GAGE de la
stat. Haicor SA era o firmă de comerț exterior a MApN, reprezentată
atunci de colonelul Mihail Bartoș, fost comandant al UM 02383. Potrivit
Rise Project, principalul câștig din această afacere a venit prin
devalorizarea accelerată a leului, care a avut loc în anii ’90. Ilie
Șerbănescu, analist economic și fost ministru al Finanțelor, a explicat,
pentru Rise Project, că “orice bun s-a luat la vremea respectivă, îl
luai la un cost în lei care nu mai avea nicio legătură cu viața, cu
realitatea! Oricine a luat atunci ceva a câștigat. El a plătit,
probabil, la valoarea contabilă și a cumpărat ceva care avea o valoare
reală. Ce să mai discutăm?!”. În 1989, când s-au întrerupt
lucrările la blocul T1B, cursul de schimb al dolarului era, conform BNR,
puțin peste 4 lei. Imediat după evenimentele din 1989, leul românesc a
suferit o devalorizare extremă. Conform lui Mugur Isărescu, guvernatorul
BNR, în 1992, cursul dolarului pe piața neagră era de 460 de lei, iar
un an mai târziu era de 3.800 de lei – arată jurnaliștii. Același lucru
s-a întâmplat și cu evaluarea investiției statului în blocul T1B după
Revoluție: banii estimați de RAIAL Imobiliara în 1991 nu mai erau
aceiași în 1993. “Practic, în plină prăbușire a leului, asociații GAGE
trag lozul câștigător cu blocul T1B: cumpără construcția nefinisată cu o
sumă de multe ori mai mică decât valoarea ei reală. Inflația explodase.
De la 5% în anul 1990, a crescut la 300% în 1992”, notează Rise Project
și Centrul de Investigații Media. Fratele, la înaintare Președintele
UNPR, Gabriel Oprea, a folosit și folosește interpuși în multe dintre
afacerile sale, notează într-o investigație pe aceeași temă și Centrul
Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI). “Unul dintre cei băgați
la înaintare este chiar fratele său mai mic. L-am contactat pe Daniel
Oprea cu lista societăților în care l-am găsit acționar, singur sau
alături de fratele mai mare. Mezinul habar n-are care mai e situația
firmelor în care a fost folosit. Daniel Oprea, fost ospătar în regimul
comunist, locuiește în blocul T1 din Calea 13 Septembrie nr. 137, la doi
pași de Centrul Civic al Capitalei. Această clădire e printre primele
afaceri majore ale lui Gabriel Oprea, în 1992”, arată jurnaliștii
Centrului. Daniel Oprea s-a arătat chiar nemulțumit că nu a făcut
la fel de mulți bani ca fratele său. “Își amintește totuși că a fost
într-o companie selectă, la una dintre firmele unde era acționar. La
firma Investigații și Securitate Omega, înființată în noiembrie 2006,
mezinul Oprea avea cel mai mic grad militar (fruntaș) dintre acționari,
într-o constelație de generali: Gabriel Naghi, general cu trei stele și
fost director al Serviciului de Pază și Protecție, un om fidel
ex-președintelui Ion Iliescu; fostul director al SRI, generalul Radu
Timofte, numit de Ion Iliescu; Vasile Stanciu, general SRI cunoscut de
fostul președinte Traian Băsescu în Belgia, unde se afla în misiune;
Adrian Marius Marin, fiul fostului adjunct SRI, generalul Ionel Marin”,
precizează CRJI.
Contract legal
Gabriel
Oprea a răspuns, în legătură cu dezvăluirile făcute de Rise Project și
Centrul de Investigații Media, prin intermediul biroului de presă al
UNPR. “Referitor la solicitarea de informații adresată președintelui
UNPR, domnul Gabriel Oprea, privind construirea blocului T1B, vă
comunicăm următoarele: În anul 1992, lucrările la blocul T1B au fost
realizate parțial de o unitate militară specializată în construcții, în
baza unui contract legal, toate facturile aferente serviciilor prestate
fiind plătite”, se arată în respectivul comunicat.
Cazinoul din Constanţa A DISPĂRUT - spectaculosul NUMĂR DE MAGIE naturală
Celebrul iluzionist Harry Houdini ar fi fost cu
siguranţă invidios pe fenomenul natural ce face astfel încât cazinoul
din Constanţa apare şi dispare într-un spectacol cu imagini superbe.
Mircea
Basescu, fratele fostului presedinte Traian Basescu, s-a declarat
surprins de sentinta de condamnare la patru ani de inchisoare cu
executare pronuntata vineri dimineata, in prima instanta,...
Antena3 e televiziune. Afiliat CNN Internaţional
şi cel mai urmărit post din România, cu o medie de 3.9% rating şi 10.7%
cota de piaţă. Cele mai bune emisiuni, perlele coroanei – ”Sinteza
Zilei” şi ”În Gura Presei” – adună seară de seară milioane de
telespectatori, scrieRaluca Boboc, analist politic, pe blogul său de pe
adevarul.ro.
Ion
Cristoiu este un fel de moaşte ale presei româneşti. A devenit celebru în anii
90, când a introdus în peisajul media românesc tabloidul. Ulterior, a schimbat
brandurile şi genurile de media, ca şi opiniile şi convingerile, mai ceva decât au schimbat traseiştii din Parlament partidele.
Călin Nicolescu
Cine mai poate da doi bani pe ce spune Cristoiu?
7 ianuarie 2016, 14:47
Citesc mai târziu
download pdf
print article
Articol
Comentarii 51
citeste totul despre:
cristoiu iohannis teoria conspiratiei colectiv ion cristoiu
+16 (32 voturi)
46
share
0
inShare
64
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Ion Cristoiu este un fel de moaşte ale presei româneşti. A devenit
celebru în anii 90, când a introdus în peisajul media românesc
tabloidul. Ulterior, a schimbat brandurile şi genurile de media, ca şi
opiniile şi convingerile, mai ceva decât au schimbat traseiştii din
Parlament partidele.
A înjurat şi criticat, după care a adulat şi apoi iar a desfiinţat orice
personaj care evolua pe scena interesului public. Fără vreo jenă etică,
în numele intereselor de moment ale celor care-l plătesc. Un crochiu
fidel al tipologiei de persoană de succes din societatea românească –
Amoralii. Că a fost Iliescu sau Băsescu, Voiculescu sau Udrea, Năstase
sau Boc, maestrul de la Găgeşti n-a avut greţuri la conştiinţă. Un
discipol străveziu al mistificărilor mascate în spatele unor jumătăţi de
adevăr şi pseudoargumente.
Mărturisesc că, în anii 90, îl citeam aproape zilnic, „admirând”,
alături de alţi colegi din presă, tehnica editorialelor lui Cristoiu.
Enunţurile false din introducere, pe care le desfiinţa apoi în text.
Erau vremuri bune, când presa era profitabilă. Uşor-uşor, banii s-au
împuţinat şi cota maestrului a scăzut, ceea ce l-a obligat să treacă la
texte sofiste, închinate intereselor vremelnicilor săi angajatori. La
vedere, sau mascaţi.
Deunăzi, veşnic Noul Cristoiu, revenit acum la prima dragoste
(Evenimentul Zilei), a găsit prilejul să împuşte doi iepuri dintr-un foc
cu un editorial în care-l desfiinţa pe un fost jurnalist la EVZ (Ionel
Stoica, pe care am ajuns să-l cunosc întâmplător întrucât a ajuns la
Adevărul, unde suntem colegi), care a avut îndrăzneala să-l contrazică
în perioada când lucrau în aceeaşi redacţie.
Părintele găinii care face pui vii a clocit o explicaţie savantă
potrivit căreia teoria conspiraţiei puse la cale de Klaus Iohannis ca
să-l dea jos pe Ponta, prin incendierea Clubului Colectiv, este
adevărată, însă detaliile oferite de articolul semnat de Ionel Stoica
sunt menite să abată atenţia de la adevăratele dovezi. Scenariul, atât
al teoriei conspiraţiei în sine, cât şi al diabolicului plan al cărei
unealtă a fost Ionel Stoica, este atât de alambicat încât mi se pare
inutil să-l reproduc.
Ceea ce nu pot să pricep, sincer, este cum mai poate cineva să ia în
serios un text scris de Ion Cristoiu. Un gen de om care, ca şi toţi
milionarii penali nevinovaţi din puşcării, nu şi-a recunoscut greşeala
nici când justiţia l-a condamnat pentru calomnie în procesele pe care i
le-au intentat scriitoarea Gabriela Adameşteanu sau jurnalistul BBC
Christian Mititelu. Ca să nu mai vorbim de toate poziţiile
contradictorii, dar principiale nevoie mare, pe care le-a susţinut de-a
lungul vremii.
Un cameleon ridicol.
Actualitate
