Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
”Se
trece prin graniţele maritime ale Greciei, prin graniţa Macedoniei şi
prin gardul lui V. Orban, la frontiera cu Serbia, ca prin brânză. Nimeni
şi nimic nu poate opri valul acesta uriaş de imigranţi musulmani
porniţi într-un exod ca în vremea marilor migraţii, când s-a luat cu
asalt Imperiul Roman. De exemplu turiştii români, ca să treacă din
Grecia prin Macedonia, aproape toţi dau şpagă la vameşi să nu fie
controlaţi ca pe vremea comunismului şi să se poată întoarce acasă. Ei
pun banii în talonul autoturismului la control. Dar sute de mii de
imigranţi din Orientul Mijlociu trec de vamă sau graniţă pe la „vama
cucului”, fără să-i întrebe nimeni de sănătate. Se aruncă de formă
câteva grenade lacrimogene ca să nu se spună că nu fac nimic grănicerii.
E ciudată aceasă masă uriaşă de imigranţi pornită din senin spre
Europa. Vinovatul moral e politica externă americană din vremea
„primăverii arabe”, care a înarmat gherilele islamiste pentru a
introduce „democracy” în ţările conduse de dictatori laici.
Valul
de imigranţi care asaltează Europa este rodul politicii externe ale
SUA, care a destabilizat Africa de Nord şi Orientul Mijlociu cu
„primăvara arabă” şi au adus indirect la putere Statul Islamic şi
gherilele islamiste. Toate aceste acţiuni americane au ca scop slăbirea
puterii şi unităţii Uniunii Europene, aşa cum a fost afacerea Euromaidan
din Ucraina, care a aruncat ţara în război, sărăcie şi subdezvoltare.
Deja serviciile secrete europene nu mai pot să tacă şi să ţină ascunsă
cauza acestui val de refugiaţi musulmani care vor schimba structura
etnică şi religioasă a Uniunii Europene, accelerând musulmanizarea
bătrânului continent. La televizor se văd reportaje cu refugiaţi
musulmani scandând „Germany, Germany”, lucru care arată că ştiu bine ce
fac şi ce urmăresc. Între refugiaţi, aşa zişi paşnici, se ascund
luptătorii Statului Islamic care vor arunca Europa în aer. La vama Negru
Vodă, dintre România şi Bulgaria, deja refugiaţii sirieni au ameninţat
poliţiştii de frontieră români, care asistau ca nişte babe, cum ne
ameninţau că ne aruncă în aer ţara şi vor ucide români. Poliţia în loc
să-i aresteze s-au făcut că nu văd. Deja serviciile secrete austriece nu
mai pot să tacă şi acuză public SUA şi fundaţiile finanţate de Soroş că
organizează şi plătesc acest exod musulman în Europa ca să lovească în
UE. Ziarul austriac InfoDirekt, apropiat armatei, a publicat recent un
articol, pe baza unui raport al serviciilor de informații ale armatei
(Österreichischen Abwehramts), conform căruia organizații
neguvernamentale din SUA ar finanța traficul de imigranți către Europa.
În special pe cel în care sunt aduși imigranți de pe coastele libiene
spre Italia meridională.
Conform
articolului publicat de ziarul austriac, serviciile secrete de la Viena
estimează că pentru fiecare persoană care ajunge în Europa ca refugiat
costul este mai mare de 3.000 de euro sau dolari, așa cum se spunea până
acum în unele publicații. ”Cei care aduc refugiați în Europa cer sume
exorbitante. Care pornesc de la 7.000 de euro și ajung până la 14.000 de
euro, în funcție de zonele de unde se pleacă și de diversele
organizații de traficanți. Dar imigranții care vor să fugă din țările
lor sunt mult prea săraci pentru a da acești bani”, se spune în raport.
Spionajul austriac ar avea informații că ”organizații din SUA au creat
un model de co-finanțare și contribuie substanțial la costurile cerute
de traficanți”. Ar fi vorba de ”aceleași organizații care, în 2013, au
aruncat Ucraina în haos”, aluzie la acele ONG-uri americane, așa-numite
”umanitare” și ”pentru drepturile omului”. ONG-uri despre care, se știe
foarte bine, au fost create de Departamentul de Stat al SUA sau direct
de speculatorul și finanțatorul ”revoluțiilor portocalii” din fostele
state sovietice, magnatul american de origine evreiască George Soros,
părintele cunoscutei Human Rights Watch. Aceşti refugiaţi musulmani nu
sunt chiar aşa săraci precum par.
Unii
dintre ei au zeci de mii de dolari la ei să plătească călăuzele.
Românii nu pot trece în Schengen, deşi sunt cetăţeni europeni, dar
islamiştii au culoar liber peste frontiere. Curios? De asemenea, nu
înţeleg de ce aceşti refugiaţi musulmani nu emigrează în ţări arabe
bogate ca Arabia Saudită, Dubai, Kuweit sau Emiratele Arabe Unite în
care se pot integra mult mai uşor şi au aceeaşi religie. Nu! Ei doresc
doar în Europa ca să le plătească statul ajutoare sociale că stau acasă
să facă mulţi copii? E aici şi o supapă etnico-religioasă la criza
seculară din Orientul Mijlociu şi deturnarea atenţiei spre Europa. Aşa
se poate explica şi finanţările unor ong-uri americane pentru refugiaţii
musulmani. În acest context consider că actualul val masiv de imigranţi
din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu nu e consecinţa unui crize
umanitare, ci un exod bine organizat şi finanţat pentru o invazie
musulmană a Uniunii Europene, care va duce la schimbarea structurii
entice, religioase şi politice a bătrânului continent, chiar mai înainte
de anul 2050, când a profeţit transformarea în Califat Islamic a
Europei scriitorul francez Houellebecq.”, e articolul semnat de Țene.
”John Lennon – „Imagine“
Ce cred oamenii:
Este o piesă despre iubire şi prietenie Ce este în realitate:
Este o piesă despre beneficiile comunismului
Una dintre cele mai ascultate piese din istorie, „Imagine“
chiar îi face pe conservatori să fie mândri.
În realitate, cântecul este influenţat de perioada comunistă
şi chiar Lennon a mărturisit că poţi cânta orice atâta timp cât ştii cum să îndulceşti versurile.
Citeste mai mult: adev.ro/ntqzak
Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă
28 august 2015, 17:01
de
Ana Stan
64
share
0
inShare
117
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă
Forbes: Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente
64
share
0
inShare
117
Live
Aboneaza-te la newsletter
Abonare
Parfum de răzmeriţă la Kremlin. O lovitură de stat împotriva lui Vladimir Putin pare din ce în ce mai posibilă
Forbes: Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente
Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente
La un sfert de secol după căderea Uniunii Sovietice, analiştii politicii simt „un parfum de răzmeriţă“ în Rusia, în ciuda popularităţii foarte mari a lui Vladimir Putin. Potrivit zvonurilor, elita Kremlinului analizează acum dacă Putin nu cumva ar trebui să părăsească scena, înainte de agravarea situaţiei, notează Paul Roderick Gregory pentru „Forbes“. Ştiri pe aceeaşi temă Kremlinul a pus punct proiectului „Novorosia”. Ce urmează?
„Schimbările de regim au avut loc întotdeauna în mod spontan“, ca în cazul lui Ceauşescu
Fondatorul publicaţiei ruse Kommersant prezice că la Kremlin va avea loc o schimbare dramatică şi sfătuieşte ruşii care au posibilitatea de a părăsi ţara să facă asta, timp de o lună sau mai bine, şi să-şi ia copiii cu ei.
„Schimbările de regim au avut loc întotdeauna în mod spontan. De exemplu, un miting în favoarea lui Nicolae Ceauşescu organizat la Bucureşti în decembrie 1989 a degenerat într-o revoluţie care a dus la schimbarea regimului în România. De asemenea, ultimele alegeri pentru Sovietul Suprem nu au putut împiedica destrămarea Uniunii Sovietice deşi au fost susţinute pe deplin de populaţie Vladimir Iakovlev, Kommersant. ”
Eşecurile lui Vladimir Putin devin din ce în ce mai evidente, în fiecare zi. Nimeni nu neagă faptul că Rusia este un stat „cleptocrat“ ai cărui lideri au furat atât de mult din averea naţională, spune Paul Roderick Gregory, corespondent pentru „Forbes“.
Însă Rusia a devenit un stat paria care încalcă legile internaţionale şi se implică în minciuni oficiale. Kremlinul lui Putin promovează şi susţine un punct de vedere asupra lumii care îi exasperează pe liderii mondiali.
Crimeea este singura răsplată pentru sărăcie
Politica economică a lui Vladimir Putin este un dezastru. În ciuda promisiunilor de diversificare, Rusia rămâne un stat aflat la mâna preţului petrolului. Naţiunea lovită crunt de scăderea preţurilor petrolului, de sancţiunile internaţionale şi de embargourile autoimpuse, are economia intrată în cel de-al şaselea trimestru de recesiune şi nicio speranţă de mai bine.
Condiţiile de trai sunt din ce în ce mai scăzute, în ciuda promisiunilor lui Putin de stabilitate şi prosperitate. Se pare că doar birocraţia pare să fi supravieţuit în Rusia. Şi ce au câştigat ruşii din toate astea? Doar Crimeea, despre care mulţi ruşi consideră că aparţine „Mamei Rusia“.
Ruşii, victime ale propagandei lui Putin
Mulţi ruşi sunt o ţintă sigură pentru propaganda lui Putin potrivit căreia Occidentul plănuieşte să atace, conflictul din Ucraina fiind primul pas dintr-o strategie malefică. Ei cred transcrierile unor discuţii dintre doi presupuşi agenţi ai Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA) din SUA (care au un accent rusesc dubios) care conspiră să doboare avionul malaysian MH17, într-un dintre cele mai sinistre conspiraţii din istorie. De cealaltă parte, părinţii şi soţiile soldaţilor ruşi ucişi în Ucraina îşi îngroapă rudele în secret.
Ruşii însă nu mai pot găsi uşurare nici în ideea Crimeei. Într-adevăr, Putin a anexat Crimeea fără a trage un singur foc de armă, dar peninsula costă miliarde de dolari şi se scufundă într-o mare de corupţie. Deşi susţinerea occidentală pentru Ucraina nu a avut mari efecte, ţara nu a fost abandonată şi primeşte fonduri pentru a rezista. Războiul lui Putin a reuşit să dea naştere unei Ucrainii unite care va urî Rusia multe generaţii de acum încolo.
Aşadar ruşii ar trebui să se întrebe care e următorul pas al lui Putin şi dacă îşi permit să continue în acest mod, continuă specialistul pentru Forbes.
Putin nu mai are opţiuni. Procesul detronării a început
Niciuna dintre opţiunile lui Putin nu este bună. Dacă retrage armele, trupele şi susţinerea rebelilor din estul Ucrainei, forţele guvernamentale vor recuceri Donbasul, iar Putin şi ruşii lui vor fi catalogaţi drept rataţi.
Dacă aprobă o nouă ofensivă în Mariupol pentru a-şi construi un pod terestru către Crimeea, Occidentul va impune sancţiuni care vor pune complet la pământ economia aflată deja pe moarte şi va pune în pericol averile aliaţilor lui.
Mulţi prezic sfârşitul regimului Vladimir Putin, dar încă nu este clar cum va veni acesta. Fiind ales, Putin ar trebuie fie să demisioneze, fie să moară. Dovezile sugerează că acest proces va începe cu un atac asupra apropiaţilor lui Putin, care pare deja să se desfăşoare.
Lovituri de presă pentru apropiaţii lui Putin
Mai întâi, purtătorul de cuvânt al lui Putin, Dmitri Peskov, a fost acuzat de bloggerul din opoziţie, Alexei Navalnîi că a închiriat un iaht în Sicilia pentru 500.000 de dolari pe săptămână. Negarea lui Peskov a fost combătută de imagini postate pe reţelele sociale. Deseori scandalurile create de Navalnîi rămân nebăgate în seamă, dar povestea aceasta a devenit viral pe website-urile ruseşti. Peskov fusese deja atacat pentru că deţine un ceas de mână în valoare de 620.000 de dolari, pe care şi-l permite din salariul său de funcţionar public.
În al doilea rând, unul dintre apropiaţii lui Putin, care este şi o ţintă a sancţiunilor occidentale, Vladimir Iakunin, aflat în primul an al unui contract de cinci ani, a anunţat că demisionează din funcţia de conducere a căilor ferate ruse pentru a deveni senator din partea provinciei Kalingrad. Potrivit unor surse citate de Forbes Russia, „dacă această demisie chiar va avea loc, înseamnă că ceva foarte serios a avut loc în ultimele zile“.
Media rusă pune accentul pe faptul că Iakunin a refuzat să dezvăluie sursele veniturilor sale deoarece aceste probleme nu se discută în conversaţii politicoase. Bloggerul Navalnîi a completat spaţiile goale cu un inventar de 14 pagini al proprietăţilor lui Iakunin, listă pe care se află şi un castel.
În al treilea rând, prietenul din copilărie al lui Vladimir Putin, omul de afaceri Ghenadi Timcenko, este subiectul unei lovituri de presă în publicaţia semioficială Vedemosti. Articolul notează că Timcenko, „izolat de Occident din cauza sancţiunilor“, nu-şi mai poate vizita vila de pe malurile Lacului Geneva, în iahtul său Gulfstream G650 şi a ajuns astfel să locuiască în fosta locuinţă a lui Nichita Hruşciov.
Mai mult, există o listă lungă de parteneri de afaceri dubioşi care şi-au desfăşurat activităţile prin giganţi ca Rosneft, Surgutneft şi Transneft. Colosul Gunvor, deţinut pe jumătate de Timcenko, înainte de impunerea sancţiunilor, reprezintă un subiect important în articol, notabil fiind faptul că Putin deţine, în mod clandestin, Gunvor, şi că ar reprezenta principala sursă a miliardelor de dolari a lui Timcenko.
În al patrulea rând, fostul bodyguard al lui Putin şi şeful trupelor de la Ministerul de Interne, Victor Zolotov, a fost subiectul unui alt atac mediatic intitulat „Tot gunoiul într-un singur loc“ realizat de o publicaţie cu legături strânse cu serviciile de securitate. La fel ca în alte cazuri, terenurile, apartamentele şi alte averi ale lui Zolotov sunt dezvăluite detaliat.
Articolul se încheie cu ceea ce pare o punere sub acuzare a şefului său, Vladimir Putin.
„Dacă fostul bodyguard al lui Putin a reuşit să se îmbogăţească cu peste un miliard în cadrul serviciilor publice, ce putem spune despre omul pe care l-a păzit? Acesta este un caz în care tăcerea este de aur“, se arată în material.
„Totul se va rezolva în săptămânile următoare“
În Rusia are loc un fel de luptă pentru putere şi este clar că Putin este ţinta. Modelul atacului este unul clasic: prima dată loveşte în susţinătorii lui.
Deşi unii susţin că un nou lider se va naşte, la fel de rău ca Putin, comentatorul rus Andrei Piontovsky susţine că este vorba despre altceva, şi anume că membri elitei ruseşti au început să trimită mesaje Occidentului că „totul se va rezolva în săptămânile următoare“.
Am mai avut parte de alarme false, iar aceasta ar putea fi o alta. Dar cel puţin acum se poate întrezări finalul regimului Putin. Ar trebui să notăm că Putin a petrecut aniversarea loviturii de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov, 19 august, în Crimeea. Este demn de amintit şi faptul că acolo a luat cu el patru membri-cheie ai Guvernului său care ar putea să-i aleagă succesorul. Este foarte importantă pilda: păstrează-ţi prietenii aproape şi duşmanii şi mai aproape, conchide Paul Roderick Gregory.
citeste totul despre:
kremlin vladimir putin atacat demisie putin. oligarhi rusi criza ucraina crimeea apropiati putin aliati putin puci lovitura de stat
Odată cu milioanele de refugiaţi revărsându-se asupra Europei se schimbă
nu doar chipul Bătrânului Continent. Se metamorfozează întreaga lume şi
– nu în ultimul rând – Orientul Mijlociu. Dar UE se zbate singură. De
ce?
Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, în vizită la un cămin de refugiaţi
În Europa, frica, până la un punct firească, de import terorist, a luat o
amploare fără precedent chiar şi în ţări ca Germania, în care partidele
politice parlamentare au realizat un consens anti-islamofob şi
pro-imigraţionist.
Dar e o lume şi dincolo de semnalele clare de umanitate, amabilitate şi
civilitate, lansate de liderii Germaniei, în frunte cu preşedintele
Joachim Gauck şi cancelara Angela Merkel. Şefa guvernului de la Berlin a
recoltat huduieli la scenă deschisă pentru că i-a vizitat pe refugiaţii
asediaţi recent, brutal, de gloata xenofobă din localitatea saxonă
Heidenau. Deşi ignorat, în largă măsură, de mass media, acest spaţiu
extraparlamentar musteşte de ostilitate, resentimente, furie şi angoase
refulate.
N-ar trebui măturate sub covor spaimele, fricile şi temerile iscate unor
largi segmente ale vechilor europeni de apariţia în masă a emigranţilor
din lumea arabă şi islamică. Cresc văzând cu ochii idiosincraziile
generate multora din păturile mai puţin educate de ciocnirea lor de un
univers cultural străin, cu toate neplăcerile şi pericolele aferente, ca
şi groaza de eventualitatea de a-şi pierde poziţiile sociale
inferioare, cucerite cu eforturi mari.
E clar că o parte extinsă a Uniunii Europene, întinzându-se din Austria
până în Normandia şi Scandinavia, icneşte din greu sub povara
nou-veniţilor, care trebuie hrăniţi, adăpostiţi, şcoliţi şi îngrijiţi.
Ei toţi ridică spinoase probleme bugetare, economice, tehnice, sociale
şi psihologice. Trebuie depăşite obstacole din ce în ce mai redutabile
la toate nivelurile administraţiei şi vieţii publice din ţările europene
către care se îndreaptă refugiaţii. Toate aceste probleme sporesc
sensibil tensiunile generate de actualul aflux.
Extrem de dificilă se prefigurează, ca atare, prezervarea păcii interne
în unele zone luate cu asalt, pe de o parte, de o imigraţie musulmană
dificil de integrat şi în epoci mai blânde, iar pe de alta, de
intoleranţa extremiştilor angrenaţi în lupta cu intoleranţa ideologilor
corectitudinii politice.
Prinşi la mijloc, moderaţii, tot mai răzleţi şi timoraţi, dar şi tot mai
perplecşi, se refugiază în izolare şi tăcere. Deşi e limpede că nu tot
ce se petrece e catastrofal, de vreme ce ţări îmbătrânite, cu demografii
negative, ca Germania, au nevoie ca de aer de imigranţi tineri, dornici
de muncă şi de prosperitate, spre a-şi păstra, pe termen lung, forţa de
muncă, şi deci vitalitatea economică, vocile moderaţilor se sting.
Mulţi dintre ei se tem să-şi vadă comunităţile prăbuşindu-se sub povara
unei misiuni aparent sisifice de absorbire a maselor de străini. Pentru
ai căror copii nu există nici destule şcoli, nici destui dascăli. Pentru
ai căror bolnavi e greu să se găsească suficiente paturi de spital.
Pe de altă parte Europa n-ar fi Europa dacă nu şi-ar lua în serios
datoria umanitară şi spiritul legislaţiei acordând prigoniţilor un drept
de azil. Care numai pentru ultranaţionalişti şi comunişti nu înseamnă
absolut nimic. În România se lărgesc cetele dacomanilor şi
securiştilor-autohtonişti ce rezonează puternic la alarmismul populist
anunţând cu nemiloasă stridenţă prăbuşirea intempestivă a Europei
creştine sub greutatea valurilor de imigranţi.
Or, se ştie că de acordarea de azil ori drept de şedere au profitat şi
generaţii întregi de români, mânaţi peste Dunăre şi graniţe de neomenia,
inepţia şi corupţia regimului comunist, de ceauşism, de barbaria
mineriadelor şi de sărăcia parcă fără leac a deceniilor de fesenism
postcomunist.
Dar toate acestea nu înseamnă că Europa occidentală ar fi obligată, ori
bine sfătuită să primească străini în mod nelimitat. Căci dreptul la
azil poate fi omorât şi prin abuz. Sau, după cum scria recent
editorialistul german Stefan Aust, prin supraextinderea acestui drept,
dacă, precum în aceste zile, paragrafele legii azilului, una sacrosanctă
pentru o ţară ce-şi ia în serios despărţirea de trecutul nazist, nu mai
fac faţă unui aflux de proporţii gigantice.
Dincolo de necesitatea coordonării paneuropene întru aplanarea crizei,
Bătrânul Continent n-ar trebui să se complacă în a se confrunta cu ea
fără ajutor extern. În fapt, deşi afectează acut Europa, e vorba de o
problemă globală. Ca atare, Uniunea Europeană are dreptul şi datoria să
ceară intervenţia de urgenţă a acelor guverne şi forţe care, prin erori,
omisiuni, acţiuni şi inacţiuni au provocat criza indirect, favorizând
extinderea flagelului terorismului islamist.
În cauză e, desigur, America, a cărei gestiune defectuoasă a
conflictelor regionale a favorizat puternic exacerbarea extremismului şi
accelerarea procesului metastazării teroriste într-o regiune
vulnerabilizată puternic, între altele, de retragerea prematură a
trupelor SUA din Irak şi Afganistan. În cauză sunt şi regatele şi
emiratele din Golf, al căror export de islamism de sorginte wahabită,
deci saudită, se află la orginea actualei crize, una care depopulează
galopant regiuni vaste şi ţări întregi.
În fine, în cauză sunt şi sutele de milioane de musulmani moderaţi din
întreaga lume. Care, după cum, pe drept cuvânt, reliefa, în aceste
zilele, regina Rania a Iordaniei, „nu fac destul să lupte contra
jihadismului pretinsului stat islamic”. Astfel că jihadiştii „au
modificat”, potrivit reginei, „percepţia Orientului Mijlociu, continuând
să-şi răspândească doctrina diabolică”, în timp ce „moderaţii nu se
străduiesc suficient să învingă în lupta ideologică aflată în centrul
acestei bătălii”.
O Uniune Europeană cu un leadership competent ar trebui să ţină seama de
toate acestea. În fapt, ar fi trebuit să prevadă neajunsurile actuale
şi să le prevină.
RFI: Premieră cinematografică: „Mahomed”, filmul despre viața Profetului, tensionează lumea arabă
RFI: Premieră cinematografică: „Mahomed”, filmul despre viața Profetului, tensionează lumea arabă
RELATARE RADIO FRANCE INTERNATIONAL DE LUCA NICULESCU:
O premieră cinematografică mondială sensibilă are loc
miercuri. Pelicula va fi difuzată în 150 de cinematografe din Iran, iar
joi e prezentată în deschidere la festivalul de film de la Montreal. «
Mahomed », film despre tinerețea profetului, e realizat de un mare
cineast iranian si dă deja naștere la controverse în lumea
arabo-musulmană, deși foarte puțină lume l-a văzut până acum.
Majid Majidi este unul dintre cei mai cunoscuți
regizori de film din Iran, dar niciodată nu a avut atâtea emoții ca
înainte de proiecția de miercuri seară. Regizorul, care a realizat
printre altele « Copiii cerului », film nominalizat la Oscar în 1998,
revine cu Mahomed, o producție ce a costat nu mai puțin de 40 de
milioane de dolari. Este cel mai scump film iranian făcut vreodată, dar
nu acesta e motivul pentru care se va vorbi despre el. Mahomed e un
film despre tinerețea Profetului iar regizorul spune într-un interviu
pentru agenția France Presse că s-a simțit într-un fel obligat să îl
facă. «Islamul are o imagine proastă în lumea occidentală, o imagine
violentă care nu are nimic de a face cu adevărata natură a acestei
religii » spune regizorul. De unde vine această imagine ? « De la
grupările teroriste, cum ar fi Stat Islamic, are nu au nici o legătură
cu Islamul, dar i-au furat numele pentru a răspândi teroarea în întreaga
lume ».
În calitate de artist musulman, regizorul spune că vrea să schimbe
această imagine « Islamul nu e terorismul violent, ci o religie a
bunătății și a păcii », mărturisește Majidi.
Tensiuni în lumea musulmană?
Înainte de a vedea care va fi reacția occidentalilor, regizorul va
avea de înfruntat însă reacțiile musulmanilor. Unele dintre ele au
început deja să apăra, deși filmul încă nu a fost proiectat. Marea
problemă a peliculei este legată de reprezentarea Profetului în imagini.
Ea nu e explicit interzisă de Coran, dar o mare parte a teologilor
suniti, mai ales a wahabitilor, care sunt cei mai radicali, o condamnă
pentru că văd în ea o incitare la idolatrie. Ne amintim ce s-a
întâmplat după ce ziare occidentale au publicat caricaturi cu profetul.
Reacția radicalilor a fost provocată atunci în primul rând de faptul că
ziarele și-au permis să publice reprezentări ale lui Mahomed.
Ce răspunde însă cineastul ? el spune că Islamul e prost cunoscut și
pentru că s-au făcut puține filme despre el. « Există cel puțin 200 de
filme despre Iisus, încă o sută despre Moise, dar doar vreo 40 despre
Mahomed », amintește Majidi
În plus, Iranul, care a finanțat filmul, este de confesiune șiita.
Teologii de aici sunt mai puțin duri decât suniții în privința
reprezentării Profetului. Tensiunile au apărut deja între Iranul șiit și
Arabia Saudita sunita, sau chiar Egipt, unde clerici importanți au
cerut că filmul să nu fie difuzat. « Iranienii amestecă religia cu multe
tradiții persane, care nu au nimic de-a face su Islamul », spune un
înalt reprezentat saudit, care conchide « asistăm la o tentativă de
propagandă făcută de Iran »
Filmul trebuie să unească, nu să dezbine
Ca să evite acest tip de polemică regizorul a apelat la tot felul de
artificii. În filmul Mahomed, chipul Profetului nu apare, dar i se văd
însă din când în când silueta și profilul. «Musulmanii cei mai radicali
ar putea fi deranjați» recunoaște regizorul.
Majidi speră însă ca filmul său să îi unească si nu să îi dezbine și mai
mult pe musulmani. El spune că a prezentat producția unor lideri
religioși șiiți și sunniți în Iran și Turcia, care au apreciat filmul.
Ultima mare polemica legată de un film în care apărea profetul a avut
loc acum 40 de ani. Producția se numea «Mesajul», era realizată de un
cineast american de origine siriană și îi avea în rolurile principale pe
Anthony Quinn și Irene Papas. Chiar și atunci musulmanii radicali au
protestat față de difuzarea acestui film, pe care l-au considerat o
blasfemie.
Preşedintele Germaniei, Joachim Gauck, în vizită la un cămin de refugiaţi
