Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
duminică, 21 februarie 2010
http://www.israelity.com/wp-content/uploads/2008/10/have-a-nice-day.jpg
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
CHERESIG PARADISUL DIN SERTAR - Cititor de Proză
CHERESIG PARADISUL DIN SERTAR - Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
(partea întîi)
O VARĂ PROMIŢĂTOARE
(partea întîi)
Cîmpia îşi emana înţelepciunea ocrotitoare în tot cuprinsul ei fără discriminare de la partea română la cea ungurească . Intinderea aceasta
de pămînturi datează din timpuri imemoriale, în aceste locuri au fost descoperite urme de existenţă umană începînd din paleoliticul superior , solul roditor a fost o permanentă atracţie pentru cultivatorii de pămînturi .
Agricultorii care şi-au întemeiat vatra aici care au dat formă cu timpul la aceea de potcoavă locuită . Potcoava, se ştie ,în folclorul acelor locuri simbolizează norocul .
Cheresigul românesc , era parte din potcoava situată la cîmpia care era tăiată pieziş de graniţă convenţională , restul de cîmpie se pierdea în maghiarime pînă la cealaltă jumătate de sat...Cheresigul unguresc .Peste ambele meleaguri se anunţa o vară încîntătoare .
Pe pajistea românească se zbenguie trei fiinţe : un copil , un căţelandru şi un mînz . Copilul se numeşte Sâmedru , caţelul Ene , mînzul Eremia.
Cuprins de o dulce toropeală copilul s-a răsturnat pe spate în orbitoarea lumină a zilei printre florile sălbatice multicolore ,înţepînd cu-n pai în gură, aerul cald saturat de mirosul ierbiiascultînd bîzîiturile gîngăniilor . Cîinele Ene vînează muşte şi latră nervos cînd ratează. Mînzul Eremia se pierde în zare nechezînd în soare.
Soarele s-a pogoarît peste ziua povirnită de amurg , animalele s-au mai potolit, s-a aşternut o linişte relativă .Cu ochii cascaţi spre orbitorul soare puiul de om a explodat într-un strănut eliminind din nări stropi de salivă in aerul lui cireşar irizat de parfumul de violetelor sălbatice .
La răspîntie , dincolo de orizontul sîngeriu , al satului geamăn ,cel al ungurilor, soarele s-a pitit după un nor in spatele statui lui Sándor Petőfi ...Pare că apune-n tîlcul vremurilor care învăluia viaţa în urma cu o sută de ani după Revoluţia din 1848 , pe vremea dualismului austro-ungar , cînd românii erau obligaţi să vorbească ungureşte că satul acesta : Cheresig era una - vorba celor bătrîni , unguri şi români , laolaltă .Păcat că asediaţi de istorie lumea a uitat că Sándor Petőfi a scris şi frumoase poezii de dragoste
După decembrie 1918 cînd Transilvaia s-a unit cu România satul a fost despărţit în două de frontiera de la cîmpie : o localitate în România cu statuia lui Avram Iancu iar cealaltă în apus , în Ungaria cu statuia lui Sándor Petőfi şi uite aşa dintr-un sat s-au făcut două dar cu acelaşi nume pentru că nici unii n-au renunţat la numele de Cheresig .
Între cele două războaie mondiale , cele două sate se aveau ca două surori , se vizitau cu ocazia tîrgurilor , a sărbătorilor, sau a altor petreceri lumeşti ocazionate şi de căsătoriile mixte cu încuscririle şi năşirile ce înrudeau magiarii cu românii ...Graniţele erau deschise , situaţia aceasta era tratată de oficialităţile ţărilor vecine cu indulgenţa cuvenită .
Acum de cînd veniseră comuniştii era rău la vecini , dansa ursul şi Satana atît a aşteptat ... "şi-a şi băgat coada" , şopteau babele din sat , " elemente revizioniste, se răsteau indignaţi comuniştii din sat , care în cîrdăşie cu forţe incitate şi sprijinite din Apus, în frunte cu Imre Nagy au incercat o lovitura contrarevoluţionară care să lichideze cuceririle revoluţionare " etc.
O nebunie din care omul de rînd nu pricepea o iotă , o nouă revoluţie nimic nou sub soare !
De unde să ghicească românii că acelaşi tip de revoluţie , cu nesemnificative deosebiri va fi după 33 de ani ... ceea ce la scara istoriei e acolo un flecuşteţ .
EREMIA ALEARGĂ.
Trec ţiganii....
„E musai să le tocmiţi pe ţigănci acum pentru dezlegarea satului de blestemul roşu … să se dezlege satul de toate cele rele arăta-te-n bobi ",
povăţuiră babele pe ţăranii necolectivizaţi .
Cifrul întregului destin uman se dezvaluie în libertatea primei copilarii...
Ce reprezintă oare ţiganii nomazi cu organizarea lor simplă în şatră cu
bulibaşă , înconjurat de vrăjitoare , ca un mare vraci-conducător de
trib ?...
O ceată slobodă sub soare hălăduind neobosit încă din zorii civilizaţiei .
..................................................................................................................
Cîmpia este ţara ţiganului aici se simte el în largul lui aici e "acasa lui" vorba lu’ Niky .
Ţiganii , popor migrator , colindă peste tot locul : bocesc la îmormîntări
cîntă la nunţi ,descîntă la deochi sau blesteamă la necaz
O ceată de lăeţi s-a aciuat la marginea Cheresigului , sătenii îndemnaţi de babele din sat i-au tocmit pe ţigani să dea în bobi pentru vatra satului urmînd ca pentu cel curios , pentru soarta in " particuler "să se tocmească separat la datul cu ghiocul .
“Sora mea , fratele meu ori cît m-aş beli la bobi aştia tot boală mare văz : "ferească Maica Precista" , zise ţiganca stuipînd în sîn : « « « „`ţi-ai` dracu` de comunişti ” « « « «
“Uitaţi-vă , oameni buni , la jumatatea asta de bobi ! E jumatate de sat culcat cu picioarele înainte ... că poa’ să ia seama şi cine nu cunoaşte ...scrie rău pentru voi…pentru satu` vostru ”
Vrăjitoarele s-au apucat de treabă în miez de noapte , au început să rostească incantaţii magice , bolborosind pe ţigăneşte cuvinte fără noimă la ceasul ielelor agitând ca apucatele , vîrtelniţa dînd roată în jurul focurilor – Focul elementesenţial folosit ba pentru filtre aprinse din plante uscate cu fumegaţii halucinante , ba în fierberea ierburilor totemice ." Roată ,roată..." tropăiau pămîntul în pas saltat “cum se-nvirteşte vîrtelniţa , aşa să se-nvîrtească răul în pustietăţi … “
În magia albă ţigăncile utilizau cca 30 sau 40 de plante guvernate de soare : rostopasca ,genţiana ,dafinul, cimbrul ,rozmarinul ,gălbenelele, maghiranul şi altele , unele erau puse la uscat altele la macerat ; în timp ce în magia neagră incantaţiile erau diferite... erainvocat însuşi necuratul , erau folosite scîrboşeniica sămînţa rece ca gheaţa a lui Ucigă-l Toaca sau sperma îngheţată a unui ucigaşori erau folosite plantele guvernate bineînţeles de Lună…ca amesteculde polen şi pistil uscat de regina nopţii , de nufăr,stînjenel ,macroşu de cîmp , sau seminţe de castravete ,de mac alb, de cînepă , dedovleac ,de pepene galben ori substanţe cum ar fi argintul viu,salpetru ,camforul , praful de sulf etc. La plecare ,aşa cum le era obiceiul , magraonii şi-au dat arama pe faţă, au furat fără pic de ruşine din gosporării tot ce le-a căzut în mînă....
Bizara şleathă bîntuia cîmpul ba cîntînd , ba chiuind , pocnind din degete , furată de ritmul înfocat al jocului ....ba certîndu-se aprig şi tăindu-se în custuri împroşcînd cu sînge proaspat - « sangre ardiente » (sînge ţigănesc cum zic catolicii din Cheresigul unguresc) - cîmpul înflorit presărat cu maci sau călcînd desculţă pe urma lasată de căruţe şi.......... alaiul gălăgios a dispărut într-o zi în fundalul stacoju al apusului de soare....
Întins printre flori - unicul spectator , al acestei dispariţii , un om de-o schioapă urmărea cu privirea prinsă in mierea amurgului cum le flutura vîntul prin straiele colorate şi le fură cîntecul cu înţeles cu tot…apoi doar ecoul risipit în orizonturi .
Ajuns acasă Sâmedru a adormit de îndată , în somn a auzit cîntece ţigăneşti acompaniate de sunet şi de viori.
ENE
A trecut ceva vreme de cînd cîinele şi copilul , se zbenguiau împreună zburdind fără grijă , cînd prin curtea şcolii, cînd prin cîmpia de la marginea satului .
Îl adora pe acest cîine . Animalele , se ştie ,poartă în ele propria lor desăvîrşire . Se poate afirma că Ene era primul prieten din viaţa luiSâmedru . Iza mama lui Sâmedru , i-a spus că Ene era de seama lui....
«Ehei.. !....experienţa unui cîine în acest caz nu se poate compara cu ceea a unui copil !? ....
Evident e cu totul diferită : cu alte unităţi de masură operează un cîine, de exemplu mirosul şi cu altele în cazul unui copil , de exemplu Paradisul ...Vîrsta în acest caz nu are nicio relevanţă .
Uneori privirea aceea canină încărcată de trăiri anterioare cu licăriri sălbatice îi sfredelea fiinţa părunzînd în tainice unghere , pe care el însuşi nu apucase să le exploreze . În acele momente se crea între ei o distanţă care îl arunca în solitudine , alte ori cîinele Ene se comporta ca un nebun . Atunci îşi recunoştea căţelul - tot ce facea era menit să-l distreze pe micul stăpîn , alerga în jurul cozi ….ce să mai vorbim de cursele acelea ad-hoc cînd năvalea ca un zîrghit băgînd în sperieţi orătăniile din bătătură , se înfăţişia în faţa stăpînului lui cu-n aer sprinţar , păşind ţanţoş pe cele patru labe . Atunci il privea c-o mîndrie-şugubeaţă de cîine , alteori , cu mina schimbată şi cu o infăţişare linguşitor-umilă se gudura la picioarele stăpînului .
MAMA IZA
Mama Iza , care era învaţătoare , in Cheresigul românesc , i-a povestit , copilului Sâmedru , de mai multe ori despre părinţii lui adoptivi , « Adică , cum ? » întrebase copilul
« Adică , vezi tu mama ta cea adevărată , nu e bine !…adică , fiica mea, mama ta adoptivă …îh,îh,îh..se bîlbîi ea, dar cum să-ţi spun că eşti prea mic să înţelegi!….împreună cu tatăl tău adoptiv care trăiau undeva departe ...la marea cea mare , au hotărît să mi-te încredinţeze să stai aici la sat , la Cheresig ,să te educ , pînă va sosi sorocul , să mergi la şcoală ...
« Atunci cîte mame am eu ?"…întrebă copilul şi începu să enumere , îndoindu-şi degetele de la mîna stîngă cu degetele de la mîna dreaptă :" O mamă adevărată , o mamă care…mne ,mne, aa..aia fiica lu’Iza , mama mea... Mama mea eşti tu care ...eşti mama mea…»încheie confuz , Sâmedru, « da ,da îngîmă şi mai încurcată Iza
«Şi unde se află marea cea mare ? » întrebase curios , Sâmedru .
« Dincolo de Ardeal , dincolo şi de codri ai Vlăsiei şi ai Teleormanului ( în
turceste, pădure neagră) dincolo de Podul de peste Cernavodă (înruseşte , apa neagră) tocmai colo , la Marea Neagră , acolo unde se varsă apele curgătoare se află tătăl tău adoptiv de care ,tot întrebi şi care e un neisprăvit ! » zise în încheiere mama Iza dusă de val.
COPACUL NUMIT " AŞTEPTAREA"
« Unde era tata lui ? » pe lîngă alte noianuri întrebări care nu-i dădeau pace aceasta devenise obsedantă , "mamă" de bine de rău avea două pe mama Iza şi pe fiica ei , dar tată de nici o culoare .
În momentele de singuratate , chinuitoarea întrebare rămînea suspendată aşteptînd deasupra unui gol să fie salvată de un răspuns , erau clipe de cumpănă în care sufletul devorat de dorinţa mistuitoare care se naşte atunci cînd părinţi lipsesc din preajma copiilor lor , ea
se naşte din nevoia naturală a puiului de a auzi ciripitul perechi care
l-a zămislit , de a auzi glasul sîngelui .
Sâmedru dorea , la fel ca toţi copiii , să-l vadă pe tatăl său în carne şi oase .
« Cum am un tată , dacă eu nu l-am văzut niciodată ! » borborosea înciudat de fiecare dată , Sâmedru.
Din sămînţa dorinţei s-a născut o plantă stranie "aşteptarea "(o stare care aducea cu aceea a locotenentului Drogo din « Deşerul tătarilor » ) , pe fondul speranţei născută din aşteptare se croia individualitatea sa melancolică , învăţa să să-şi stăpînească lacrimile pentru că era baiat mare dar şi să-şi educe răbdarea
« Va fi o zi cînd , el tatal , va veni ! » , erau cuvintele care-l îmbărbătau ; în solul acestei triste contemplaţii s-a infiripat iubirea , o triada a iubirii : mama Iza , cîinele Ene şi tatăl absent
« Se poate iubi o absenţă ? »
Era luna lui cuptor , zăpuşala toropitoare a amiezii subjuga ziua cu un soare puternic , umbra ca o oază răcoroasă , sorbea cu nesaţ din umbrărişul des , lăsat de stejar , el era în deşertul aşteptării , dragostea pentru bătrînul arbore îi potolea aşteptarea , aşa cum dragostea pentru Ene îl ancora într-un prezent de adorabil infinit , numai că azi-noapte liniştea edenică a verii fusese înjunghiată de urletul cîinelui , un urlet straniu ca un sol de moarte , mama Iza deschise fereastra şi ţipă la Ene :
« Marş de acolo potaie , că doarme băiatul ! »
« Dar nu este Ene …căţelul meu nu face aşa urît ! »
« Ba bine că nu , el e numai că au intrat duhurile necurate în el şi-l întărîtă să latre la luna bălegată de ciobani… » Sămedru vru `să mai întrebe ceva dar răpus de somn adormi adînc .
Dimineaţă spre bucuria lui stejarul , vecinul din fereastra deschisă , îl întîmpină foşnind amical... Printre crengi străbătea slova luminii ,vorbea in vers copacul Gică ...cel al lui Sâmedru se numea "Aşteptarea" .
Aici era locul lui de joacă , lîngă stejarul " Aşteptarea ", la ora mesei şi a siestei mama Iza , durdulia Iza , aparea în pragul tindei cu sînii tresăltînd sub rochiea-i înfoiată în soare , iscodea cu privirea curtea scolii pentru a-l striga la masa de prînz .
“Ce nume ţi-a pus şi taică-tu’ ăsta de împrumut…cred ca era pilit ori naşul era moţ , n-a putut să te boteze cu un nume de oraş ca pe acolo , Dumitru e Dumitru , nu Sânmedru , altfel nu se explică de ce acest nume , probabil că l-a luat la întîmplare pe unul din moţii care strigă pe străzi « Hai la linguri şi ciubere , de vînzare !» zici că a bolunzit lumea , nu putea să-ţi spună simplu Dumitru că doar n-ai fi şi tu vreun sfîntuleţ!“ zise intrigată Iza căutîndu-l din ochi pe băieţelul care stătea ascuns, ca de obicei după stejar ...şi care bineînţeles auzea tot.
“Cum să-i zici ? cum să-l alinţi ! Medru…. ?
A strigat pentru încercare ”Medru-lică!“ s-a oprit un minut neclintită ,furată de peisaj ascultînd parcă ecoul . Încadrată de uşor ca într-o ramă de tablou, încît de la distanţă parea o pictură a Vameşului .
SECUNDA REA
Copilul rîdea înfundat cu nasul turtit de scoarţa aspră a trunchiului gros. Se ascundea pentru că nu suferea somnul de după-amiază .
« Mai Lică arată-te ! »
Copilul îşi arată mai întîi chipul surizator apoi se înfaţişă tot .
« Aşa mai merge ! » zise Iza susurînd satisfacută
Iza se ataşase de acest copil , al nimănui , mai mult decît crezuse .
Afecţunea era reciprocă . În dormitor , într-un elan subit , cuprins de
dragoste tandră , copilul a prins-o de mînă s-a înalţat pe vîrfuri şi-a tuguind buzele într-un un pupic.
« Stii ce ! de acum încolo te vei numi Lică ai înţeles? » întrebă Iza dîndu-l jos din braţe şi mîngîindu-l pe creştet.
« Da », răspunse copilul încă îmbujorat de la îmbrăţişare .
« Lică »repetă , ea .
« Cum te cheamă ? »
« Zor-de-zeama ! » chicoti baiatul făcînd sprinţar cu ochiul.
« Nu fi răsfăţat şi spune ai înţeles care e numele tău de acum încolo?” se adresă învaţatoarea abţinîndu-se să nu zîmbească
« Lică » confirmă copilul.
« Aşa !... inteligentul mami »
Deodată , sub imperiul unui presentiment nefast expresia feţei s-a metamorfozat brusc , arata pentru o clipită ca ceea pe care Dumnezeu vrea să-o piarda - sau « quos Deus perdere vult » cum spune preotul catolic din Cheresigul unguresc - pătrunsă subit de un fior straniu , Iza a izbucnit tam-nisam într-un plîns necontrolat . Copilul dezorientat , cu pupilele mărite de mirare contaminat de tristeţea mamei s-a pomenit cu obrazul plin de lacrimi .
« Tu de ce plîngi » l-a chestionat Iza .
Lică a ridicat din umeri , nedumerit de întorsătura surprinzătoare a faptelor .
« Am avut un presentiment ! ...de o săptămînă am un nod în gît şi mi-se
zbate ochiul stîng ... dar tu ce motiv ai să plîngi ?» îl întrebă femeia înduioşată .
«Şi eu…şi mie ! » , a spus băiatul ceva mai dumirit de natura fenomenului malefic prin care trecuseră împreună .
« Hai gata cu văicareala , se încurajă sîngură femeia alungînd printr-un gest energic al ambelor braţe virtuala piaza-rea .
« E numai o indispoziţie trecatoare …. treci la culcare , cine doarme cînd trebuie creşte mare »
Bocetul acela de cobe din secunda rea s-a adeverit ca prevestitor al unui şir de circumstanţe fatale.
Ene era tolanit pe preşiul de la uşa dormitorului , cu botul pe labe . Din cauza unui mănunchi de raze jucauşe desprins din soarele dogoritor al amiezii, căţelul ţinea ochiul drept închis , celalat doar jumate . În dosul uşorului un păianjen atîrna pe un fir vestind apropierea norilor.
Lică era întins vis-à-vis , în pat , amirosind lenjeria cu parfum de levănţică , spălată în apa ploaie . Somnul nu s-a lipit de el imediat a privit un timp cu ardoare la prietenul patruped.
Aceasta a fost ultima frîntură din realitate . Doborit de somn , a alunecat pe nesimţite în altă lume . Lumea visului , o lume în care trupul se înalţă eliberat de lestul gravitaţional , în levitaţie asemeni unui fulg de păpădie desprins din capitule ...
Trupul astral zboară voios deasupra a ierburilor îmresmate, deasupra florilor sălbatice de cîmp însoţit de zumzetul gîzelor, de ciripitul păsărilor.
Spiritul se desfată în lumina aceea orbitoare şi se delectează cu amestecul savant de miraculos , plin de iubire , revelaţia raiului dezvăluit. Sufletul stochează aceasta pată trandafirie într-un ungher al memoriei....Doar hazardul în momentele de graţie hotărăşte ca parfumul, florii rodită din pomului vieţii să fie împrăştiat în adierea sa şi iată , din alchimia stranutului provocat de amirosire , se desprinde componenta volatilă a unui deja`vu .
........................................................................................................................
[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]
va continua
Publicat
de 8sin49
--
vineri, 19 februarie 2010
Cheresig paradisul din sertar - Cititor de Proză
Cheresig paradisul din sertar - Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
........................................................................................................................
[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]
va continua
Dumitru G Sin Home
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Dumitru G Sin
joi, 18 februarie 2010
Fred despre sine sau simularea unui jurnalul de idei pe baza unui dicţionar de idei - Cititor de Proză
Fred despre sine sau simularea unui jurnalul
de idei pe baza unui dicţionar de idei
- Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
partea întîi
Fred despre sine sau simularea unui jurnalul
de idei pe baza unui dicţionar de idei
- Cititor de Proză
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
partea întîi
Grecul Diogene[i], un alt
nebun care locuia într-un butoi ,
spunea despre spirit , că
„dintre toate cîte există,[….]
e cel mai iute, căci el
aleargă pretutindeni“.
”Povestască-se !”[ii]
ar decreta dom’ profesor ,
după ce ar lua pieptiş [1]
dealul Păltinişului:
Povestea Eu-lui şi visul său
, începe ca orice poveste , că
deh ! de n-ar fi nu s-ar povesti
: „A fost odată un Eu ,
singurul copil al Sinelui lui ,
într-o lume psihică nedefinită şi nelimitată care-i era
mamă , asemenea Sophiei
[2]fecioara de lumină [3].
Din care vis? – bineînţeles
nu din visul
obişnuit al omului
din fiecare noapte ,
nici din visul ,
paranormalului ca fereastră
deschisă într-o
viaţă anterioară ,
sau visul tifosului
science-fiction ca poarta
deschisă spre o altă dimensiune
ocolind teoria
freudiană carerelevă visul
ca o intimitate refulată a Sinelui ,
mai degrabă adoptînd
o teorie dezidentă
a acesteia în care
nu este important ce
visezi , sau cum visezi
ci cum te comporţi
în interiorul visului
- cum acţionează
Sinele , sursă a visului
- modul în care
rezolvi conflictul de viaţă
instalat în vis .
Braţ la braţ cu
continuatorii lui Jung [iii]
vom evalua un studiu de caz :
visul lucid al unui Eu pestriţ ,
care în stare de levitaţie ,
cu ochii deschişi la
Poarta de Vest
a Europei acţionează
şi iată se insăilează , o autobiografie a ideii [iv] de
„ Eu ”, este un vis apolinic[v],
inspirat din evoluţia
entităţii Eu-lui .
”Eu”-ul oniric eşti
şi tu cel ce visează
odată cu mine cititorule! .
Undeva în
Jurnalul său de idei
Constantin Noica
spunea cu modestie că
este un spermatozoid
la poarta consacraţilor
- mergînd pînă-n
transparenţa ideii
...................
Autorul după cum
s-a observat este ceea
ce generic numim :
un boem bine temperat ,
care speră să revine occidental
pe zi ce trece ,
în ciuda faptului că
s-au ivit nişte probleme
privind atît condiţiile
cît şi şi a
termenului de
aderararea la UE [4]]
El spune tuturor
în gura mare
că are verii
îndepărtaţi
bine situaţi ,
în ginta
latină , în a cărei
configuraţii evolutive
se regăseşte ....
Două teorii fac obiectul
acestor presupuneri
evoluţioniste despre om :
Ca cetăţeni ai lumii
suntem în aceiaşi
măsură interesaţi
în identificarea
strămoşilor prezumtivi
şi comuni .
Două teorii evoluţioniste
despre om :
una , în care , a evoluat
o specie
intermediară de hominizi
un soi de maimuţe
care trăiau în Africa ,
înainte ca strămoşii
noştri să se desprindă din
rîndul marilor maimuţe
dintre care se disting
„ doi părinţi” [vi]
afropitecus şi turcanopitecus
ca cele mai evoluate hominide ,
ale căror fosile
au fost descoperite
pe malul de vest
al lacului Turkana ,
Kenia (Kalodirr)
homo habilitis[vii],
homo erectus[viii],
cele mai evoluate
dintre hoimide ,
din care a
fost selecţionat prototipul
uman homo neandertalis .
Dar omul modern
– mai precis rasa negroidă
şi europoidă
- Homo sapiens
prototipul omului actual ,
care se presupune
că a descins din vatra
africană a strămoşilor
noştri , descoperirea
de pe malul lacului
Victoria stă
şi ea mărturie ,
cu nişte oase de
sinantropi [ix]
sunt aduse ca argument
în teoria lui homo sapiens
care a migrat din Africa ,
conform primei variante ,
în restul terrei , în
sprijinul celei
de a doua variante :
a lui homo sapiens
sapiens[x] antropologii
susţin că acest
homo decro-magnon
este produsul
unor specii
de homo sapiens
încrucişat
cu alte subspecii
un amestec
rasial a rezultat din
aceste combinaţii care
şi-a făcut
apariţia
nenderthalieni[xi]
în mai multe
locuri deodată ,
şi care reprezintă cu
adevărat prototipul omului
modern [xii].
Românii au semnalat
şi ei alături de francezi
şi spanioli pe
Homo pimigenius
[xiii]drept strămoşul nostru .
În sprijinul acestor
idei antropologi
i vin cu o nouă
descoperire ,
un mormînt al strămoşilor
comuni , osemintele
găsite într-o
peşteră din munţii Spaniei .
Eu-l nostru atît
de încercat de secole păgîne ,
peregrinarile sale în
vremurile vitrege apuse…
a evoluat se spune
dupa caderea lui Adam [xiv]
Autorul vă invită în muzeul depresupuneridespre omul troglodit [xvi]
, recrutat din şirul
primiilor antropoizi [xvii].
Pe marginea acestei
idei s-a croşetat
un trecut ipotetic al omului ,
în care hominizii misterioşi ,
cînd apar ,
cînd dispar brusc în fundături ,
ale protoistoriei [xviii].
„ Darwin vorbeşte
despre ceva care nu este .”[xix]
afirmă Constantin Noica
„ Cînd a fost posibil Darwin ?
[xx]
”se întreabă el , parafrazîndu-l , pe filozoful român ,
încercăm să conducem
ideea în folosul nostru deci :
„ nu troglodiţii mor, ci
trogloditatea ?
după ce Linneus
fixase speciile
(Statuile se
mişcă ) [xxi]
Ӕncheiat citatul .
Nouă celor cu
Eul sub presiunea timpului[5]
nu ne este indiferentă
această chestiune aşa că
printr-un efort de imaginaţie
vom încerca să lămurim
lucrurile în felul nostru .
Un Eu , domnule cititor ,
doamnă cititoare ,
aşteaptă pitit
în ascunzişurile
memoriei …
de ce n-ar încerca
acum conducătorul
jocului tastatura şi
conectat la internet
să lase slobod un
roman interactiv, să navige
nemijlocit ,
fără escala în
aceasta editură virtuală
într-un dialog public
simultan ! .
Captivat de panorama defileelor săpate deapele repezi în trupul munţilor Eu-l din visul candidatului
rătăceşte cu încăpăţînare prin văile ferite de vînt cu preţii perforaţi ,
schweizer de caverne şi grote , din văluri de aburi apar fantomatic ,
primele imagini
cu triburile de
vînători şi culegători .
Cîteva zeci de
asemenea indivizi
preumani care
s-au adăpostit
pentru a supravieţui
în peşteri .
Cea mai importantă
descoperirea acestei
epoci a fost focul [xxii].
Omul de Neanderthal experimentînd cu
două bucăţi de cremene ,
apoi cu două bucăţi de lemn
, a obţinut scînteia şi a trecut
la producera focului de către
om
(un soi de Prometeu) ,
putem spune deci că
tocmai am asistat la
primul foc
ca urgent s-a şi trecut
la producţia de serie ,
practia a demonstrat
că este necesară ,
construirea în prealabil
a unei vetre care să
izoleze focul şi să
protejeze
mama Natură
de dezastrul pe care o
flacără nepăzită
l-ar fi provocat ,
de unde se vede
că ideea de PSI
este o preocupare
mai veche decît o atestă
broşurile de spcialitate ,
tot aşa au probabil şi ideea
de badygoard ,
pentru că nu pare
a fi o mare
diferenţă între
paznicul acesta
înaramat cu un ciomag ,
acoperit de blănuri ,
şi scrutînd împrejurimile
cu o privire cruntă , şi un
badyguard înarmat
cu o bîtă debaseboal
care-şi face iarna
rondul în jurul focului .
Aceşti indivizi
s-au jucat caluşari
şi de-a v-aţi ascunselea
cîteva sute de ani şi
ultima dată după cum
ştiţi s-au ascuns
atît de bine
încît au fost daţi dispăruţi .
...................................
Cu ajutorul focului
această creatură
a devenitmai abilă ,
mai îndrăzneaţă ;
plasat dincoace de bine
şi de rău , omul primitiv,
stă chircit cu
Eul din dotare ,
lîngă rugul aprins din
vatra strămoşească
a devenirii .
„Noaptea e frumos să
crezi în lumină ” [xxiii],
în acestă poveste ,
presupune că
varianta acestui
prototip de computer
bologic [xxiv]
la veioza unei
flăcării jucăuşe ,
va fi prelucrat datele
din informaţiile de peste zi ,
va fi scanat şi stocat
flash-uri din
Universului cel viu ,
va a inventat
calcul binar cu două unităţi
, primul deget opozabil :
Unul din drapta
şi
Unul din stînga simetrică
,unu prim .
.......................................................................................................................................Focul va fi tot mai
des prezent în Natură
semnalizînd lumii
şi vieţuitoarelor
necuvîntătoare ,
că prin apropiere locuiesc
oameni[6], astfel putem
spune că în această
fază homo naturalis
a inventat primul
mijloc de comunicaţie ,
prin care informa ca acolo
este el ,focurile aprinse
motivat pe măguri
(de unde si numele de
Măgureanu primul
SRI-ist care informa
prin semnalizarea cu focuri ),
sau , cu bunăvoinţă ,
putem spune că
focul era internetul
neoliticului[7].
........................................................................................................................................
a devenit conştient de sinele său , s-a familiarizat
cu propria-i fire şi o emanaţie personală a fiinţei
a devenit o entitate extrem de familiarăşi confortabilă .
Această entitate, personalizată , cu multiplefaţete ,
reprezintă sinele conştient
– Eul care este eroul din visul despre noi .
Va fi existat din timpurile omului de neanderthal acest erou ?
ba bine că nu ! Din moment cel ni l-am imaginat :
este un fel de
Fred care vieţuieşte
într-un loc neadarthalizat
ca Flinstones
[xxv]
, un Fred nu atît de înapoiat
pe cît am fi fost înclinaţi să
ni-l imaginăm , ipoteză
sprijinită şi de o
descoperire recentă[8],
din Franţa[9]
de data asta nişte
falangele atribuite
omului de neanderthal ,
care supuse analizei
cu imagini tridimensionale ,
duc la concluzia
că arătătorul putea atinge cu
uşurinţă buricul degetului mare –
ceea ce ne face să credem
că acest Fred
era un "macho"[10]
de prima mînă ,
un vînător experimentat
care putea executa cu
ajutorul mînilor operaţiuni de mare precizie ,
ca şi jumătatea lui ,
Wilma ,
o bucătăreasă excelentă
ale cărei degete dintre
care degetul mare deja
opozabil ,ei mînuiau dibaci ,
fleici de carne sfîrîindă ,
un barbecu acolo , pentru
Fred şi Barney pentru acum
avea şi prieten şi odată
cu cu socializarea,
în lipsa unui
canal tv privat
instalat în grotă ,a
semenea PRO-TV
care să te îndemne
din generic
„ gîndeşte liber ”
au făcut maţul gros
au rîgîit mulţumiţi
şi au trecut la
o partidă de sex urmată
înevitabil de o porţie de somn .
Aşa se face că din
vremuri legendare îi apare
Eului nostru din vis ,
ca într-un
clişeu , spectrul arhetipal ...
una din acele
rare nopţi de insomnie
cînd ceva n-a mers ,
în timpul zilei ,
s-au pur şi simplu
din cauza unor crampe ,
se va fi produs minunea
de a observa capriciile
unui gînd slobod ...
Fiecare separat ,
cu mult înainte ,
v-a fi avut
revelaţia propriului lui sex
„pentru că ce poate
fi mai personal decît un trup ?”
(Spinoza) ,
şi implicit a propriului lui Eu .
Nu putem depista cu precizie
cînd cei doi îngemănaţi ,
animal şi imaginea sa in detaliu
au devenit conştienţi ,
dar cu puţină imaginaţie
îi putem urmării
cum străbat veacurile
în căutarea împliniri
la dogoarea vetrei ,
trupul şi Eul său ,
va fi fost supus
unor miraculoase
transformări lăuntrice ,
imaginaţia încinsă
a autorului nu vede ,
totuşi , o Wilma ,
care în lipsa lui Fred[11], e invadată
de gînduri feministe ,
o Wilma care evocă la nesfîrşit
„ extazul născut din
delice şi cunoaştere ”[xxvi]
o Wilma care se refuleză
cu desene rupestre[xxvii]
sau o Wilma aflată
în acele clipele de indispoziţie ,
obsedată de condiţia
„cel [-lui] de-al doilea sex ”
Evident Wilma ,
nu este o Simone de Bevoir ,
ea nu este nici eroina sondajului
de opiniea realizat de revista
„ Elle ”în care 70%
din femeile lumii de azi ,
se declară îndrăgostite ,
iar din care
două treimi declară
că dragostea
este condiţia indispensabilă
pentru viaţa sexuală şi aşa
cum Fred nu este
Jean-Paul Sartre
sau vreunul din
acei bărbaţi
"metrosexuali"
("barbaţi
heterosexuali
din marilemetropole
cu tendinţe uşor narcisiste
şi cu venituri suficient de
mari încit să-şi permită
să aloce
fonduri importante
pentrua-şi modela silueta
şi înfăţişarea"[xxix] )
care populează megapolisurile de azi .
Bine observa înînsemnările
sale Constantin Noica [xxx],
femeia de Neandertal are
tutela speciei şi
răspunderile procreaţiei.
Înlăuntrul lui Fred
gîndirea s-a recunoscut pe sine ,
a fost o realizare deosebită
( autorul forţează
cît poate imaginaţia , dat fiind
că este imposibil să
avem un "Jurnal de idei"
scris a lui Fred
sau mărturie scrisă
a vreunui biograf ,
ori vreun autor de
" Dicţonar de idei de literatura "
vis a a vis de această
acest rebus autorul a dezlegat şarada cu un speraclu
german existenţialist
întrodus
în rădăcinile gîndirii ,
şi astfel a găsit
[xxxi] .
Dezlegarea problemei a demonstrat dacă mai
era nevoie Bărbatului de
Neanderthal
a speciei care a dispărut
asemeni Elodiei.
.................................................................................................................................................................Holbîndu-se în unda
apei după peşti Fred
recte homo naturalis[12]
s-a zărit pe sine absolut din întîmplare .
[Stop! intervine nepoftit cu un mesaj tipărit într-un
dreptunghi
galben- Calculatorul
personal al autorului
a fost botezat de către acesta ,
în derîdere Dino .
Acest Dino a fost
prevăzut
de către creatorii Microsoft
un soi de Eu al ului:
un vrajitor, un magician,
un Einstein de catroon
vioi şi activ
care a rupt
din gîndirea
de-o viaţă savantului
cu acelşi nume cîteva
fraze haioase ,
intervine în text
în momentele de blocaj
ale redactorului
punîndu-i acestuia
perspicacitatea la încercare
-
Nu vă scufundaţi
niciodată în ape întunecoase "
… ... no comment ! ]
Pe Fred l-a stîrnit
propria-i figură răsfrîntă
în unda netulburată a apei,
a declanşat în el o pofta
de nestăvilit a cunoaşterii
de sine .
[–Stop Einstein-ul
breloc arată cu
braţul spre
yellow submarin
[xxxiii]:
„Împresionant
cum se reflectă
realitatea în mintea
omenească ! ”
banalitatea
asta nu cred că
a mai spus-o el ,
probabil urechistul,
respectiv
I.T-istul a prins
momentul cînd
marele om trăgea apa
şi a trecut la planul B ,
interpolarea
- Legende vechi spun că dintre
toate animalele
omul a fost ursit
ca atunci cînd se va
recunoaşte în oglinda
să fie sedus de
propria-i imagine
-
se poate presupune suprafaţatranslucidă
a apei a servit drept cadru
magic pentru
autodeocherea lui
Fred de Neanderthal
-
o imagine virtuală de
neatins cu neputinţă
de reţinut iată
o vrăjitorie adevărată
şi apoi cine este bătrînul
cu părul sur străbătut de presentimentul morţii ?
Este un alt Fred
cu trăsăturile feţei surpate
peste gingiile ştirbe ,
dar cu acelaşi
suflet al tînarului Fred!
Bintuie pretutindeni
o întrebare
nedescoperită încă :
„To be or not to be ,
that is the question
[xxxiv]”.
Efectele
magice ale acestei vrăji de
apa ,
vor deveni înţelesuri logice ,
peste veacuri, grecul Tales va spune trezit pentru
o clipă din vrajă :
totul este apă ,
în penumbra
aceste gîndiri spuse ,
se vor construi
dedeucţiile şi
reducţiile logice:
de la totul sau nimic,
la unul şi
principiul unicităţii
conform
căruia EU ,Fred,
sunt unul dintre ceilalţi...
tu , Barney
eşti al doilea
după mine
dar tot unul dintre ceilalţi
aşa cum tu Wilma
eşti a doua după mine Fred
dar şi una din mulţimea,
cetei noastre ,
şi toţi îndiferent de sex
vor folosi pentru a se
identifica cu ei
înşişi
convenţionalul Eu
[13]
e prima dată în lume
cînd omul a folosit
fără să ştie
- asemeni personajului
lui Moliere
care nu ştia că vorbeşte în proză -
incepuse standardizarea
sinelui …a Eului fiecaruia
note[1]la dom’profesor urcarul pe lîngă exerciţiul fizic presupune
şi un exerciţiu spiritual deci peripatetic ca la scoala lui Aristotel
[3] [3] * *„ Elementul semnifcativ care a impregnat cu feminitatea sa ,
Gnoza , a fost Sophia figură abstractă căreia i s-a dat curînd
o personificare romanescă .
Se ştie că ea reprezenta inţelepciunea,
[…] “ [pag.56 ]
„[…] pentru majoritatea gnosticilor , Sfîntul Duh se identifică cu o
femeie imaterială ,
soră şi soaţă a lui Hristos ; sufletul ar fi o tînără
închisă în
trupul bărbatului ..
”[ pag.55,56]
ALEXANDRIAN
„ Istoria filosofiei
oculte ” ,
editura ,
Humanitas ,
Bucureşti , 1994 .
[4] născut în unul dintre statele Occidentului ,
autorul se consideră
un cetăţean al
Occidentului,
adică cetăţean
europeano-american ,
stat federal care începe de la Sud-Est de
la Marea Neagră şi se prelungeşte pînă-n
Nord-Vest pe malul Atlanticului de Nord ,
în SUA deci un Eu aparţinînd
Statelor Unite ale Europei şi Americii ,
pentru conformitate mai trebuie o formalitate
şi poate spune că este cetăţean europeano-american ,
deci occidental
[6] cu tată , mamă , fraţi , surori , verişori şi verişoare , veri îndepărtaţi etc
[7]aprinsul focurilor pe măguri , internetul din zona Maramureşului ,
este un obicei atestat de acum 2000 de ani ,(rugăm să fie consemnat
acest fapt indubitabil în caitul de şedinţă privind aderarea în UE mai ales că
o ramură din din arborele inventatorului internetului , Nicolas Negropontes
ajunge pe la Pontul Euxin, cînd grecii erau persecutaţi de Poarta Otomană ,
pe la 1870 s-au despărţit
în3 ramuri , luînd drumul exilului : o ramură în Franţa , una Ţara Românească şi
alta în Elveţia din cea din urmă au descins fraţii Negropontes : John ambasador
al Americii la ONU...şi Nicolas , inventatorul internetului amândoi verişori [ apropiaţi ! ]cu
Sanda Necropontes Tătărăscu , fiica fostului prim –ministru liberal Tătărăscu )
[8] cam cînd a începeut războiul în Irak
[9] ţara verişorilor noştri îndepărtaţi
[10] cuv. care azi desemnează un barbat de toata isprava ,
sinonim cu virilitatea.
[11] – veşnic Fred absorbit de profesie la vînătoare !
[12] strămoşul prezumtiv al omului
(deci şi al canditatului nostru)
[13] în franceză « Je »
[i] - nu afost ales întîmplător pentru a fi citat simpaticul
Diogene din Sinope (c.404-323 î..Hr.) filosof cunoscut Grecia antică ,
care a promovat ideea că omul trebuie să fie “ cetăţean al universului “
ci şi datorită faptului că într-un moment al preaderării noastre ,
crucial pentru noi românii , se află în exerciţiu la preşedinţia
UE , ministrul grec de externe
Georgios Papandreu care a declarat că integrarea
României în UE
nu este numai obiectivul guvernului de la Bucureşti ci şi al UE
[ii] cuvînt luat epilog din cartea «povestiri despre om ;
După o carte despre Hegel » apărută în anul 1980 ,
şi greu de găsit, a fost imprumutată de la
un ofiţer de miliţie iubitor de Noica şi
copiată în caiete dictando de cîte o sută de pagini ,
de autor lucrării de faţă , dintr-un astfel
de caiet a fost luat cuvîntul citat
[iii] In fruntea acestora îl recunoaştem pe
Dr. Strephon Kaplan-Williams , unul din cei mai
renumiţi specialişti contemporani
în domeniul oniric , fondator al Institutului
de Explorare a Viselor JUNG-SENOI , din California
şi al Asociaţiei Americane
pentru Studiul Visului .
[iv] Constantin Noica voia să realizeze
o carte intitulată “Autobiografia unei idei “
care să oglindească , ipostaza propriului gînd ,
care a fost realizată
postum de cei care l-au iubit , care au stabilit
textul după cum urmează
: Thomas Kleininger , Gabriel Liiceanu ,
Andrei Pleşu , Sorin Vieru carte
postumă care se numeşte nu întîmplător
“Jurnal de idei “, Ed. Humanitas , Bucureşti ,
1991.
[vi] [idem ]
[vii] idem ,
[ix] referitor la acest subiect recomandăm şi alte completări :
propunem cititorului să intervină şi cu alte mostre din imaginaţia sa ,
sau ale altui autor aflat ca şi noi pe călător pe
drumul unui presupus trecut , din raniţa unui asemenea
călător am extras următorul pasaj :
” Descoperirile făcute pe malul lacului Victoria au permis
să se tragă concluzia că. Este îndeobşte cunoscut faptul
că sinantropii care trăiau cu 40.000 de ani în urmă ,
stăpîneau deja focul . Vetrele de foc descoperite
de oamenii de ştiinţă din Africa au însă
o vechime de c.c.a 1.400.000 de ani.
Faptul face să fie reconsiderată întreaga istorie a folosirii
focului de către om .”
[ , cules din publicistica scriitorului Dan Apostol ,
v. cartea „ Neştuta Natură ”
[xii] Referitor la vîrsta omului modern ţinem cont de
informaţiile uni pasionat al genului pe care l-am mai citat :
„ adică cei aproape 600.000 de ani ,
vîrsta de actuală a umanităţii ,
afirmaţia poate suferi unele rezerve ”
George Cuşnarencu ,
[conspecte culese din caietul autorului pag 33
: „Scurt film despre umanitate ” ,
” George Cuşnarencu
, „Revuie des deux Mondes ”
Revista celor două lumi ” ]
[xvi] de la Trogbolii(din gr . trogle = cavernă , bios = viaţă , BIOL * ref animale
) animale a căror supravieţuire este asigurată de peşteră , termenul a fost
introdus de Emil Racoviţă
[xvii] .Darwin « Originea speciilor» (1859) şi « Descendenţa omului şi selecţia naturală »
(1871) Darwin a demonstrat pentru prima oară că omul provine dintr-o specie
de maimuţe dispărute , [Caiete,]
[xviii] altă mostră de imaginaţie din din raniţa tovarăşului de drum :
[xix] Op. Cit. ( II ,[160 ], pag. 85 )C.Noica
[xx] Op. Cit.., (II, [104] , pag. 62 )C.Noica
[xxi] ibidem
[xxii] CONTINUARE la proba de imaginaţie :
„ Următorul capitol a debutat în urmă cu vreo 200.000 de ani ,
cînd omul a făcut prima cucerire tehnică , focul.
Atunci trebuie să fi fost cam 500.000 totalul populaţiei mondiale ” ,
[cules din publicistica scriitorului GeorgeCuşnarencu , v. „Scurt film despre
umanitate ” ]
[xxiii] vorba francezului (vărul nostru îndepărtat ! )
în orig (franc.) „ C’est la nuit qu’il est beau de croire a la lumiere ”
Edmond Rostand (1868-1918 ) Chantecler , II , III , 240 ,[1920 ]
[xxiv] v. biol.( lat. ) substanţa nobilă a creierului ] care înveleşte crestele mintale ale
miraculoasului un hard cu ţesuturi nervoase
care antrenează programul software din cele două emisfere :
în care cea dreaptă lipsită de cuvînt sintetizează datele şi cea stîngă analitică
fişează operaţiile lingvistice , simbolice , numerice , cu lobi parietali
care informaează organismul si-l orientează
spaţial şi temporal , sistemul video
la bordul căruia funcţionează doi ochi simetrici , fereastre prin care
organismul captiv priveşte şi scanează spaţiul înconjurător , cu irisul
ochiului drept component al sistemului de autocontrol care avertizeză,
starea ficatului , a vezicii biliare , cu irisul ochiului stîng
care monitorizeză funcţionarea cordului , a pancreasului şi a splinei ; cu inima
, un motoraş longeviv de 250gr , cu
trapa esofagului pe unde alunecă combustibilul
, cu doi plămîni simetrici , două foale care asigură respiraţia
organismului , cu stomacul , o cambuză ale cărei provizii de acid clorhidric
sunt suficiente pentru a găurii o placă metalică , cu splina un termostat , cu
ficatul un laborator care fişază cca 500 de substanţe chimice , cu tunelul
alunecos al uretrei ,un eject pentru
substanţe toxice şi terminînd cu uterul pe post de imprimantă dar tot acest
organism , trebuia susţinută de ceva
această sarcină a fost preluată membrele inferioare dotate cu tălpici ,
piciorul organ complex constituit din 26 de oase , cu peste 30 de atriculaţii ,
cu un număr mare de ligamente , vase saguine , şi 7200 de articulaţii nervoase
devine instrumentul de precizie al corpului uman , puternic dar suplu ,
specializat în pentru multiple acţiuni fizice responsabil cu deplasarea
corpului în spaţiu , călcătura pătrată va lăsa urme semnate în vreme :
călcătura egipteană , asemenea formei tălpii egiptene sau greacă asemenea
formei greceşti este cel care dar şi forma americană cu călcătura sofisticată
de astronaut care va atinge solul lunar
[xxv]« The Flinstone » sau «Aventuri în epoca de piatră »
serial de desene animate pentru televiziune realizat în
sistem computerizat (1958 ) de către animatorii americani
William Hanna şi Joseph Barbera
[xxvi] Despre iubire , vers , din poezia lui Budelaire
[xxvii] enciclopedia cinematografului menţionează anul 12000 î. Hr
.anul în care omul primitiv
utilizează în reprezentările sale :desene şi
gravuri pe pereţii peşterilor
[xxviii] sintagmă care face aluzie la cartea
“Cel de-al doilea sex ” [ Le deuxieme sexe ]
publicată de scriitoarea existenţialistă de origine
franceză Simone de Beauvoire care
pledează cu insistenţă pentru emanciparea femeii
[xxix] sursă “Evenimentul Zilei “,
pag.3, DOSAR , Diana Evantia Barca /
„ Ev.Z...” nr. 3515/5.09.2003/Ev.Z
[xxx] Op. Cit.
[xxxi] vezi , termeni-cheie din gîndirea filozofului
existenţialist german Martin Heidegger
“Repere pe drumul gîndirii “,[
« Notă introductivă »,
cu subtitlu«Context şi tradiţie » ,
(pag 18, ) semnează traducătorii ]
traducere şi note introductive
Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu ,
1988 ,Ed. Politică , Bucureşti ,(actuala editura Humanitas)
[xxxii] corect « Omul nu este decît o trestie ,
cea mai fragilă din natură , dar este o trestie gînditoare »
în orig . fran.
«L’homme n’est qu’un roseau , le plus faible
de la nature mais c’est un roseau pensant »
Pascal , Pensees, VI ,347,
[xxxiii] “Submarinul galben
“cîntec la modă deceniul ‘60 al sec XX în cu acelaşi titlu
[xxxiv]« A fi sau a nu fi iată : întrebarea » W. Shakespeare , Hamlet , III ,
1.
[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]
va continua
de 8sin49