http://www.israelity.com/wp-content/uploads/2008/10/have-a-nice-day.jpg

http://www.israelity.com/wp-content/uploads/2008/10/have-a-nice-day.jpg

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

CHERESIG PARADISUL DIN SERTAR - Cititor de Proză

CHERESIG PARADISUL DIN SERTAR - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
(partea întîi)

O VARĂ PROMIŢĂTOARE

(partea întîi)

Cîmpia îşi emana înţelepciunea ocrotitoare în tot cuprinsul ei fără discriminare de la partea română la cea ungurească . Intinderea aceasta
de pămînturi datează din timpuri imemoriale, în aceste locuri au fost descoperite urme de existenţă umană începînd din paleoliticul superior , solul roditor a fost o permanentă atracţie pentru cultivatorii de pămînturi .
Agricultorii care şi-au întemeiat vatra aici care au dat formă cu timpul la aceea de potcoavă locuită . Potcoava, se ştie ,în folclorul acelor locuri simbolizează norocul .

Cheresigul românesc , era parte din potcoava situată la cîmpia care era tăiată pieziş de graniţă convenţională , restul de cîmpie se pierdea în maghiarime pînă la cealaltă jumătate de sat...Cheresigul unguresc .Peste ambele meleaguri se anunţa o vară încîntătoare .

Pe pajistea românească se zbenguie trei fiinţe : un copil , un căţelandru şi un mînz . Copilul se numeşte Sâmedru , caţelul Ene , mînzul Eremia.
Cuprins de o dulce toropeală copilul s-a răsturnat pe spate în orbitoarea lumină a zilei printre florile sălbatice multicolore ,înţepînd cu-n pai în gură, aerul cald saturat de mirosul ierbiiascultînd bîzîiturile gîngăniilor . Cîinele Ene vînează muşte şi latră nervos cînd ratează. Mînzul Eremia se pierde în zare nechezînd în soare.

Soarele s-a pogoarît peste ziua povirnită de amurg , animalele s-au mai potolit, s-a aşternut o linişte relativă .Cu ochii cascaţi spre orbitorul soare puiul de om a explodat într-un strănut eliminind din nări stropi de salivă in aerul lui cireşar irizat de parfumul de violetelor sălbatice .

La răspîntie , dincolo de orizontul sîngeriu , al satului geamăn ,cel al ungurilor, soarele s-a pitit după un nor in spatele statui lui Sándor Petőfi ...Pare că apune-n tîlcul vremurilor care învăluia viaţa în urma cu o sută de ani după Revoluţia din 1848 , pe vremea dualismului austro-ungar , cînd românii erau obligaţi să vorbească ungureşte că satul acesta : Cheresig era una - vorba celor bătrîni , unguri şi români , laolaltă .Păcat că asediaţi de istorie lumea a uitat că Sándor Petőfi a scris şi frumoase poezii de dragoste

După decembrie 1918 cînd Transilvaia s-a unit cu România satul a fost despărţit în două de frontiera de la cîmpie : o localitate în România cu statuia lui Avram Iancu iar cealaltă în apus , în Ungaria cu statuia lui Sándor Petőfi şi uite aşa dintr-un sat s-au făcut două dar cu acelaşi nume pentru că nici unii n-au renunţat la numele de Cheresig .

Între cele două războaie mondiale , cele două sate se aveau ca două surori , se vizitau cu ocazia tîrgurilor , a sărbătorilor, sau a altor petreceri lumeşti ocazionate şi de căsătoriile mixte cu încuscririle şi năşirile ce înrudeau magiarii cu românii ...Graniţele erau deschise , situaţia aceasta era tratată de oficialităţile ţărilor vecine cu indulgenţa cuvenită .

Acum de cînd veniseră comuniştii era rău la vecini , dansa ursul şi Satana atît a aşteptat ... "şi-a şi băgat coada" , şopteau babele din sat , " elemente revizioniste, se răsteau indignaţi comuniştii din sat , care în cîrdăşie cu forţe incitate şi sprijinite din Apus, în frunte cu Imre Nagy au incercat o lovitura contrarevoluţionară care să lichideze cuceririle revoluţionare " etc.
O nebunie din care omul de rînd nu pricepea o iotă , o nouă revoluţie nimic nou sub soare !

De unde să ghicească românii că acelaşi tip de revoluţie , cu nesemnificative deosebiri va fi după 33 de ani ... ceea ce la scara istoriei e acolo un flecuşteţ .

EREMIA ALEARGĂ.

Trec ţiganii....

„E musai să le tocmiţi pe ţigănci acum pentru dezlegarea satului de blestemul roşu … să se dezlege satul de toate cele rele arăta-te-n bobi ",
povăţuiră babele pe ţăranii necolectivizaţi .

Cifrul întregului destin uman se dezvaluie în libertatea primei copilarii...
Ce reprezintă oare ţiganii nomazi cu organizarea lor simplă în şatră cu
bulibaşă , înconjurat de vrăjitoare , ca un mare vraci-conducător de
trib ?...
O ceată slobodă sub soare hălăduind neobosit încă din zorii civilizaţiei .

..................................................................................................................

Cîmpia este ţara ţiganului aici se simte el în largul lui aici e "acasa lui" vorba lu’ Niky .

Ţiganii , popor migrator , colindă peste tot locul : bocesc la îmormîntări
cîntă la nunţi ,descîntă la deochi sau blesteamă la necaz
O ceată de lăeţi s-a aciuat la marginea Cheresigului , sătenii îndemnaţi de babele din sat i-au tocmit pe ţigani să dea în bobi pentru vatra satului urmînd ca pentu cel curios , pentru soarta in " particuler "să se tocmească separat la datul cu ghiocul .

O ghicitoare tuciurie, se tot freca la ochi şi îndruga în transă :

“Sora mea , fratele meu ori cît m-aş beli la bobi aştia tot boală mare văz : "ferească Maica Precista" , zise ţiganca stuipînd în sîn : « « « „`ţi-ai` dracu` de comunişti ” « « « «

“Uitaţi-vă , oameni buni , la jumatatea asta de bobi ! E jumatate de sat culcat cu picioarele înainte ... că poa’ să ia seama şi cine nu cunoaşte ...scrie rău pentru voi…pentru satu` vostru ”

Vrăjitoarele s-au apucat de treabă în miez de noapte , au început să rostească incantaţii magice , bolborosind pe ţigăneşte cuvinte fără noimă la ceasul ielelor agitând ca apucatele , vîrtelniţa dînd roată în jurul focurilor – Focul elementesenţial folosit ba pentru filtre aprinse din plante uscate cu fumegaţii halucinante , ba în fierberea ierburilor totemice ." Roată ,roată..." tropăiau pămîntul în pas saltat “cum se-nvirteşte vîrtelniţa , aşa să se-nvîrtească răul în pustietăţi … “

În magia albă ţigăncile utilizau cca 30 sau 40 de plante guvernate de soare : rostopasca ,genţiana ,dafinul, cimbrul ,rozmarinul ,gălbenelele, maghiranul şi altele , unele erau puse la uscat altele la macerat ; în timp ce în magia neagră incantaţiile erau diferite... erainvocat însuşi necuratul , erau folosite scîrboşeniica sămînţa rece ca gheaţa a lui Ucigă-l Toaca sau sperma îngheţată a unui ucigaşori erau folosite plantele guvernate bineînţeles de Lună…ca amesteculde polen şi pistil uscat de regina nopţii , de nufăr,stînjenel ,macroşu de cîmp , sau seminţe de castravete ,de mac alb, de cînepă , dedovleac ,de pepene galben ori substanţe cum ar fi argintul viu,salpetru ,camforul , praful de sulf etc. La plecare ,aşa cum le era obiceiul , magraonii şi-au dat arama pe faţă, au furat fără pic de ruşine din gosporării tot ce le-a căzut în mînă....

Bizara şleathă bîntuia cîmpul ba cîntînd , ba chiuind , pocnind din degete , furată de ritmul înfocat al jocului ....ba certîndu-se aprig şi tăindu-se în custuri împroşcînd cu sînge proaspat - « sangre ardiente » (sînge ţigănesc cum zic catolicii din Cheresigul unguresc) - cîmpul înflorit presărat cu maci sau călcînd desculţă pe urma lasată de căruţe şi.......... alaiul gălăgios a dispărut într-o zi în fundalul stacoju al apusului de soare....

Întins printre flori - unicul spectator , al acestei dispariţii , un om de-o schioapă urmărea cu privirea prinsă in mierea amurgului cum le flutura vîntul prin straiele colorate şi le fură cîntecul cu înţeles cu tot…apoi doar ecoul risipit în orizonturi .

Ajuns acasă Sâmedru a adormit de îndată , în somn a auzit cîntece ţigăneşti acompaniate de sunet şi de viori.

ENE

A trecut ceva vreme de cînd cîinele şi copilul , se zbenguiau împreună zburdind fără grijă , cînd prin curtea şcolii, cînd prin cîmpia de la marginea satului .

Îl adora pe acest cîine . Animalele , se ştie ,poartă în ele propria lor desăvîrşire . Se poate afirma că Ene era primul prieten din viaţa luiSâmedru . Iza mama lui Sâmedru , i-a spus că Ene era de seama lui....

«Ehei.. !....experienţa unui cîine în acest caz nu se poate compara cu ceea a unui copil !? ....

Evident e cu totul diferită : cu alte unităţi de masură operează un cîine, de exemplu mirosul şi cu altele în cazul unui copil , de exemplu Paradisul ...Vîrsta în acest caz nu are nicio relevanţă .

Uneori privirea aceea canină încărcată de trăiri anterioare cu licăriri sălbatice îi sfredelea fiinţa părunzînd în tainice unghere , pe care el însuşi nu apucase să le exploreze . În acele momente se crea între ei o distanţă care îl arunca în solitudine , alte ori cîinele Ene se comporta ca un nebun . Atunci îşi recunoştea căţelul - tot ce facea era menit să-l distreze pe micul stăpîn , alerga în jurul cozi ….ce să mai vorbim de cursele acelea ad-hoc cînd năvalea ca un zîrghit băgînd în sperieţi orătăniile din bătătură , se înfăţişia în faţa stăpînului lui cu-n aer sprinţar , păşind ţanţoş pe cele patru labe . Atunci il privea c-o mîndrie-şugubeaţă de cîine , alteori , cu mina schimbată şi cu o infăţişare linguşitor-umilă se gudura la picioarele stăpînului .

MAMA IZA

Mama Iza , care era învaţătoare , in Cheresigul românesc , i-a povestit , copilului Sâmedru , de mai multe ori despre părinţii lui adoptivi , « Adică , cum ? » întrebase copilul
« Adică , vezi tu mama ta cea adevărată , nu e bine !…adică , fiica mea, mama ta adoptivă …îh,îh,îh..se bîlbîi ea, dar cum să-ţi spun că eşti prea mic să înţelegi!….împreună cu tatăl tău adoptiv care trăiau undeva departe ...la marea cea mare , au hotărît să mi-te încredinţeze să stai aici la sat , la Cheresig ,să te educ , pînă va sosi sorocul , să mergi la şcoală ...

« Atunci cîte mame am eu ?"…întrebă copilul şi începu să enumere , îndoindu-şi degetele de la mîna stîngă cu degetele de la mîna dreaptă :" O mamă adevărată , o mamă care…mne ,mne, aa..aia fiica lu’Iza , mama mea... Mama mea eşti tu care ...eşti mama mea…»încheie confuz , Sâmedru, « da ,da îngîmă şi mai încurcată Iza

«Şi unde se află marea cea mare ? » întrebase curios , Sâmedru .

« Dincolo de Ardeal , dincolo şi de codri ai Vlăsiei şi ai Teleormanului ( în
turceste, pădure neagră) dincolo de Podul de peste Cernavodă (înruseşte , apa neagră) tocmai colo , la Marea Neagră , acolo unde se varsă apele curgătoare se află tătăl tău adoptiv de care ,tot întrebi şi care e un neisprăvit ! » zise în încheiere mama Iza dusă de val.

COPACUL NUMIT " AŞTEPTAREA"

« Unde era tata lui ? » pe lîngă alte noianuri întrebări care nu-i dădeau pace aceasta devenise obsedantă , "mamă" de bine de rău avea două pe mama Iza şi pe fiica ei , dar tată de nici o culoare .

În momentele de singuratate , chinuitoarea întrebare rămînea suspendată aşteptînd deasupra unui gol să fie salvată de un răspuns , erau clipe de cumpănă în care sufletul devorat de dorinţa mistuitoare care se naşte atunci cînd părinţi lipsesc din preajma copiilor lor , ea
se naşte din nevoia naturală a puiului de a auzi ciripitul perechi care
l-a zămislit , de a auzi glasul sîngelui .

Sâmedru dorea , la fel ca toţi copiii , să-l vadă pe tatăl său în carne şi oase .

« Cum am un tată , dacă eu nu l-am văzut niciodată ! » borborosea înciudat de fiecare dată , Sâmedru.

Din sămînţa dorinţei s-a născut o plantă stranie "aşteptarea "(o stare care aducea cu aceea a locotenentului Drogo din « Deşerul tătarilor » ) , pe fondul speranţei născută din aşteptare se croia individualitatea sa melancolică , învăţa să să-şi stăpînească lacrimile pentru că era baiat mare dar şi să-şi educe răbdarea

« Va fi o zi cînd , el tatal , va veni ! » , erau cuvintele care-l îmbărbătau ; în solul acestei triste contemplaţii s-a infiripat iubirea , o triada a iubirii : mama Iza , cîinele Ene şi tatăl absent

« Se poate iubi o absenţă ? »

Era luna lui cuptor , zăpuşala toropitoare a amiezii subjuga ziua cu un soare puternic , umbra ca o oază răcoroasă , sorbea cu nesaţ din umbrărişul des , lăsat de stejar , el era în deşertul aşteptării , dragostea pentru bătrînul arbore îi potolea aşteptarea , aşa cum dragostea pentru Ene îl ancora într-un prezent de adorabil infinit , numai că azi-noapte liniştea edenică a verii fusese înjunghiată de urletul cîinelui , un urlet straniu ca un sol de moarte , mama Iza deschise fereastra şi ţipă la Ene :
« Marş de acolo potaie , că doarme băiatul ! »

« Dar nu este Ene …căţelul meu nu face aşa urît ! »

« Ba bine că nu , el e numai că au intrat duhurile necurate în el şi-l întărîtă să latre la luna bălegată de ciobani… » Sămedru vru `să mai întrebe ceva dar răpus de somn adormi adînc .

Dimineaţă spre bucuria lui stejarul , vecinul din fereastra deschisă , îl întîmpină foşnind amical... Printre crengi străbătea slova luminii ,vorbea in vers copacul Gică ...cel al lui Sâmedru se numea "Aşteptarea" .

Aici era locul lui de joacă , lîngă stejarul " Aşteptarea ", la ora mesei şi a siestei mama Iza , durdulia Iza , aparea în pragul tindei cu sînii tresăltînd sub rochiea-i înfoiată în soare , iscodea cu privirea curtea scolii pentru a-l striga la masa de prînz .

SÂNMEDRU UN NUME ORTODOX

“Ce nume ţi-a pus şi taică-tu’ ăsta de împrumut…cred ca era pilit ori naşul era moţ , n-a putut să te boteze cu un nume de oraş ca pe acolo , Dumitru e Dumitru , nu Sânmedru , altfel nu se explică de ce acest nume , probabil că l-a luat la întîmplare pe unul din moţii care strigă pe străzi « Hai la linguri şi ciubere , de vînzare !» zici că a bolunzit lumea , nu putea să-ţi spună simplu Dumitru că doar n-ai fi şi tu vreun sfîntuleţ!“ zise intrigată Iza căutîndu-l din ochi pe băieţelul care stătea ascuns, ca de obicei după stejar ...şi care bineînţeles auzea tot.

“Cum să-i zici ? cum să-l alinţi ! Medru…. ?

A strigat pentru încercare ”Medru-lică!“ s-a oprit un minut neclintită ,furată de peisaj ascultînd parcă ecoul . Încadrată de uşor ca într-o ramă de tablou, încît de la distanţă parea o pictură a Vameşului .

SECUNDA REA

Copilul rîdea înfundat cu nasul turtit de scoarţa aspră a trunchiului gros. Se ascundea pentru că nu suferea somnul de după-amiază .

« Mai Lică arată-te ! »

Copilul îşi arată mai întîi chipul surizator apoi se înfaţişă tot .

« Aşa mai merge ! » zise Iza susurînd satisfacută

Iza se ataşase de acest copil , al nimănui , mai mult decît crezuse .
Afecţunea era reciprocă . În dormitor , într-un elan subit , cuprins de
dragoste tandră , copilul a prins-o de mînă s-a înalţat pe vîrfuri şi-a tuguind buzele într-un un pupic.

« Stii ce ! de acum încolo te vei numi Lică ai înţeles? » întrebă Iza dîndu-l jos din braţe şi mîngîindu-l pe creştet.

« Da », răspunse copilul încă îmbujorat de la îmbrăţişare .

« Lică »repetă , ea .

« Cum te cheamă ? »

« Zor-de-zeama ! » chicoti baiatul făcînd sprinţar cu ochiul.

« Nu fi răsfăţat şi spune ai înţeles care e numele tău de acum încolo?” se adresă învaţatoarea abţinîndu-se să nu zîmbească

« Lică » confirmă copilul.

« Aşa !... inteligentul mami »

Deodată , sub imperiul unui presentiment nefast expresia feţei s-a metamorfozat brusc , arata pentru o clipită ca ceea pe care Dumnezeu vrea să-o piarda - sau « quos Deus perdere vult » cum spune preotul catolic din Cheresigul unguresc - pătrunsă subit de un fior straniu , Iza a izbucnit tam-nisam într-un plîns necontrolat . Copilul dezorientat , cu pupilele mărite de mirare contaminat de tristeţea mamei s-a pomenit cu obrazul plin de lacrimi .

« Tu de ce plîngi » l-a chestionat Iza .

Lică a ridicat din umeri , nedumerit de întorsătura surprinzătoare a faptelor .

« Am avut un presentiment ! ...de o săptămînă am un nod în gît şi mi-se
zbate ochiul stîng ... dar tu ce motiv ai să plîngi ?» îl întrebă femeia înduioşată .

«Şi eu…şi mie ! » , a spus băiatul ceva mai dumirit de natura fenomenului malefic prin care trecuseră împreună .

« Hai gata cu văicareala , se încurajă sîngură femeia alungînd printr-un gest energic al ambelor braţe virtuala piaza-rea .

« E numai o indispoziţie trecatoare …. treci la culcare , cine doarme cînd trebuie creşte mare »

Bocetul acela de cobe din secunda rea s-a adeverit ca prevestitor al unui şir de circumstanţe fatale.

Ene era tolanit pe preşiul de la uşa dormitorului , cu botul pe labe . Din cauza unui mănunchi de raze jucauşe desprins din soarele dogoritor al amiezii, căţelul ţinea ochiul drept închis , celalat doar jumate . În dosul uşorului un păianjen atîrna pe un fir vestind apropierea norilor.

Lică era întins vis-à-vis , în pat , amirosind lenjeria cu parfum de levănţică , spălată în apa ploaie . Somnul nu s-a lipit de el imediat a privit un timp cu ardoare la prietenul patruped.

Aceasta a fost ultima frîntură din realitate . Doborit de somn , a alunecat pe nesimţite în altă lume . Lumea visului , o lume în care trupul se înalţă eliberat de lestul gravitaţional , în levitaţie asemeni unui fulg de păpădie desprins din capitule ...

Trupul astral zboară voios deasupra a ierburilor îmresmate, deasupra florilor sălbatice de cîmp însoţit de zumzetul gîzelor, de ciripitul păsărilor.
Spiritul se desfată în lumina aceea orbitoare şi se delectează cu amestecul savant de miraculos , plin de iubire , revelaţia raiului dezvăluit. Sufletul stochează aceasta pată trandafirie într-un ungher al memoriei....Doar hazardul în momentele de graţie hotărăşte ca parfumul, florii rodită din pomului vieţii să fie împrăştiat în adierea sa şi iată , din alchimia stranutului provocat de amirosire , se desprinde componenta volatilă a unui deja`vu .

........................................................................................................................

[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]

va continua

Publicat
de 8sin49

--

Cheresig paradisul din sertar - Cititor de Proză

Cheresig paradisul din sertar - Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

........................................................................................................................

[Din romanul-esEU a lui Dimitrio ]

va continua

Dumitru G Sin Home

Dumitru G Sin Home

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html

Dumitru G Sin

» Society Home

Publicat de 8sin49 la 9:17 AM

Fred despre sine sau simularea unui jurnalul de idei pe baza unui dicţionar de idei - Cititor de Proză

Fred despre sine sau simularea unui jurnalul
de idei pe baza unui dicţionar de idei
- Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
partea întîi


Fred despre sine sau simularea unui jurnalul
de idei pe baza unui dicţionar de idei
- Cititor de Proză

http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
partea întîi

Grecul Diogene[i], un alt

nebun care locuia într-un butoi ,

spunea despre spirit , că

„dintre toate cîte există,[….]

e cel mai iute, căci el

aleargă pretutindeni“.

”Povestască-se !”[ii]

ar decreta dom’ profesor ,

după ce ar lua pieptiş [1]

dealul Păltinişului:

Povestea Eu-lui şi visul său
, începe ca orice poveste , că
deh ! de n-ar fi nu s-ar povesti
: „A fost odată un Eu ,

singurul copil al Sinelui lui ,
într-o lume psihică nedefinită şi nelimitată care-i era

mamă , asemenea Sophiei
[2]fecioara de lumină [3].

Din care vis? – bineînţeles

nu din visul

obişnuit al omului

din fiecare noapte ,

nici din visul ,

paranormalului ca fereastră

deschisă într-o

viaţă anterioară ,

sau visul tifosului

science-fiction ca poarta

deschisă spre o altă dimensiune

ocolind teoria

freudiană carerelevă visul

ca o intimitate refulată a Sinelui ,

mai degrabă adoptînd

o teorie dezidentă

a acesteia în care

nu este important ce
visezi , sau cum visezi

ci cum te comporţi

în interiorul visului

- cum acţionează

Sinele , sursă a visului

- modul în care

rezolvi conflictul de viaţă

instalat în vis .
Braţ la braţ cu

continuatorii lui Jung [iii]

vom evalua un studiu de caz :

visul lucid al unui Eu pestriţ ,

care în stare de levitaţie ,

cu ochii deschişi la

Poarta de Vest

a Europei acţionează

şi iată se insăilează , o autobiografie a ideii [iv] de

„ Eu ”, este un vis apolinic[v],

inspirat din evoluţia

entităţii Eu-lui .

”Eu”-ul oniric eşti

şi tu cel ce visează

odată cu mine cititorule! .

Undeva în

Jurnalul său de idei

Constantin Noica

spunea cu modestie că
este un spermatozoid

la poarta consacraţilor

- mergînd pînă-n

transparenţa ideii

...................

Autorul după cum

s-a observat este ceea

ce generic numim :

un boem bine temperat ,

care speră să revine occidental

pe zi ce trece ,

în ciuda faptului că

s-au ivit nişte probleme

privind atît condiţiile

cît şi şi a

termenului de

aderararea la UE [4]]

El spune tuturor

în gura mare

că are verii

îndepărtaţi

bine situaţi ,

în ginta

latină , în a cărei

configuraţii evolutive

se regăseşte ....

Două teorii fac obiectul

acestor presupuneri

evoluţioniste despre om :

Ca cetăţeni ai lumii

suntem în aceiaşi

măsură interesaţi

în identificarea

strămoşilor prezumtivi

şi comuni .

Două teorii evoluţioniste

despre om :

una , în care , a evoluat

o specie

intermediară de hominizi

un soi de maimuţe

care trăiau în Africa ,

înainte ca strămoşii

noştri să se desprindă din

rîndul marilor maimuţe

dintre care se disting

„ doi părinţi” [vi]

afropitecus şi turcanopitecus

ca cele mai evoluate hominide ,

ale căror fosile

au fost descoperite

pe malul de vest

al lacului Turkana ,

Kenia (Kalodirr)

homo habilitis[vii],

homo erectus[viii],

cele mai evoluate

dintre hoimide ,

din care a

fost selecţionat prototipul

uman homo neandertalis .

Dar omul modern

– mai precis rasa negroidă

şi europoidă

- Homo sapiens

prototipul omului actual ,

care se presupune

că a descins din vatra

africană a strămoşilor

noştri , descoperirea

de pe malul lacului

Victoria stă

şi ea mărturie ,

cu nişte oase de

sinantropi [ix]

sunt aduse ca argument

în teoria lui homo sapiens

care a migrat din Africa ,

conform primei variante ,

în restul terrei , în

sprijinul celei

de a doua variante :

a lui homo sapiens
sapiens[x] antropologii

susţin că acest

homo decro-magnon

este produsul

unor specii

de homo sapiens

încrucişat

cu alte subspecii

un amestec

rasial a rezultat din

aceste combinaţii care

şi-a făcut

apariţia

nenderthalieni[xi]
în mai multe

locuri deodată ,

şi care reprezintă cu

adevărat prototipul omului
modern [xii].
Românii au semnalat

şi ei alături de francezi

şi spanioli pe

Homo pimigenius
[xiii]drept strămoşul nostru .

În sprijinul acestor

idei antropologi

i vin cu o nouă
descoperire ,

un mormînt al strămoşilor

comuni , osemintele

găsite într-o

peşteră din munţii Spaniei .

Eu-l nostru atît

de încercat de secole păgîne ,

peregrinarile sale în

vremurile vitrege apuse…

a evoluat se spune

dupa caderea lui Adam [xiv]

Autorul vă invită în muzeul depresupuneri
despre omul troglodit [xvi]

, recrutat din şirul

primiilor antropoizi [xvii].

Pe marginea acestei
idei s-a croşetat

un trecut ipotetic al omului ,

în care hominizii misterioşi ,
cînd apar ,

cînd dispar brusc în fundături ,

ale protoistoriei [xviii].

„ Darwin vorbeşte

despre ceva care nu este .”[xix]

afirmă Constantin Noica

„ Cînd a fost posibil Darwin ?

[xx]
”se întreabă el , parafrazîndu-l , pe filozoful român ,

încercăm să conducem
ideea în folosul nostru deci :

„ nu troglodiţii mor, ci
trogloditatea ?

după ce Linneus

fixase speciile

(Statuile se
mişcă ) [xxi]
Ӕncheiat citatul .

Nouă celor cu

Eul sub presiunea timpului[5]
nu ne este indiferentă

această chestiune aşa că

printr-un efort de imaginaţie
vom încerca să lămurim

lucrurile în felul nostru .

Un Eu , domnule cititor ,

doamnă cititoare ,

aşteaptă pitit

în ascunzişurile

memoriei …

de ce n-ar încerca

acum conducătorul

jocului tastatura şi

conectat la internet

să lase slobod un

roman interactiv, să navige

nemijlocit ,

fără escala în

aceasta editură virtuală

într-un dialog public

simultan ! .

Captivat de panorama defileelor săpate de
apele repezi în trupul munţilor Eu-l din visul candidatului
rătăceşte cu încăpăţînare prin văile ferite de vînt cu preţii perforaţi ,
schweizer de caverne şi grote , din văluri de aburi apar fantomatic ,

primele imagini

cu triburile de

vînători şi culegători .

Cîteva zeci de
asemenea indivizi

preumani care

s-au adăpostit

pentru a supravieţui

în peşteri .

Cea mai importantă

descoperirea acestei

epoci a fost focul [xxii].

Omul de Neanderthal experimentînd cu

două bucăţi de cremene ,

apoi cu două bucăţi de lemn

, a obţinut scînteia şi a trecut

la producera focului de către

om

(un soi de Prometeu) ,

putem spune deci că

tocmai am asistat la

primul foc
ca urgent s-a şi trecut

la producţia de serie ,

practia a demonstrat

că este necesară ,

construirea în prealabil

a unei vetre care să

izoleze focul şi să

protejeze

mama Natură

de dezastrul pe care o

flacără nepăzită

l-ar fi provocat ,

de unde se vede

că ideea de PSI

este o preocupare

mai veche decît o atestă

broşurile de spcialitate ,

tot aşa au probabil şi ideea

de badygoard ,

pentru că nu pare

a fi o mare

diferenţă între

paznicul acesta

înaramat cu un ciomag ,

acoperit de blănuri ,

şi scrutînd împrejurimile

cu o privire cruntă , şi un

badyguard înarmat

cu o bîtă debaseboal

care-şi face iarna

rondul în jurul focului .

Aceşti indivizi

s-au jucat caluşari

şi de-a v-aţi ascunselea

cîteva sute de ani şi

ultima dată după cum

ştiţi s-au ascuns

atît de bine

încît au fost daţi dispăruţi .

...................................

Cu ajutorul focului

această creatură

a devenitmai abilă ,

mai îndrăzneaţă ;

plasat dincoace de bine

şi de rău , omul primitiv,

stă chircit cu

Eul din dotare ,

lîngă rugul aprins din

vatra strămoşească

a devenirii .

„Noaptea e frumos să

crezi în lumină ” [xxiii],

în acestă poveste ,

presupune că
varianta acestui

prototip de computer

bologic [xxiv]

la veioza unei

flăcării jucăuşe ,

va fi prelucrat datele

din informaţiile de peste zi ,

va fi scanat şi stocat

flash-uri din

Universului cel viu ,

va a inventat

calcul binar cu două unităţi
, primul deget opozabil :

Unul din drapta

şi

Unul din stînga simetrică

,unu prim .

.......................................................................................................................................

Focul va fi tot mai

des prezent în Natură

semnalizînd lumii

şi vieţuitoarelor

necuvîntătoare ,

că prin apropiere locuiesc

oameni[6], astfel putem

spune că în această

fază homo naturalis

a inventat primul

mijloc de comunicaţie ,

prin care informa ca acolo

este el ,focurile aprinse

motivat pe măguri

(de unde si numele de

Măgureanu primul

SRI-ist care informa

prin semnalizarea cu focuri ),

sau , cu bunăvoinţă ,

putem spune că

focul era internetul

neoliticului[7].

........................................................................................................................................

Odată cu îmblînzirea focului omul primitiv
a devenit conştient de sinele său , s-a familiarizat
cu propria-i fire şi o emanaţie personală a fiinţei
a devenit o entitate extrem de familiarăşi confortabilă .
Această entitate, personalizată , cu multiplefaţete ,
reprezintă sinele conştient
– Eul care este eroul din visul despre noi .
Va fi existat din timpurile omului de neanderthal acest erou ?
ba bine că nu ! Din moment cel ni l-am imaginat :

este un fel de

Fred care vieţuieşte

într-un loc neadarthalizat

ca Flinstones

[xxv]
, un Fred nu atît de înapoiat

pe cît am fi fost înclinaţi să

ni-l imaginăm , ipoteză

sprijinită şi de o

descoperire recentă[8],

din Franţa[9]

- e vorba de alte oase ,

de data asta nişte

falangele atribuite

omului de neanderthal ,

care supuse analizei

cu imagini tridimensionale ,

duc la concluzia

că arătătorul putea atinge cu

uşurinţă buricul degetului mare –

ceea ce ne face să credem

că acest Fred

era un "macho"[10]

de prima mînă ,

un vînător experimentat

care putea executa cu

ajutorul mînilor operaţiuni de mare precizie ,

ca şi jumătatea lui ,

Wilma ,

o bucătăreasă excelentă

ale cărei degete dintre

care degetul mare deja

opozabil ,ei mînuiau dibaci ,

fleici de carne sfîrîindă ,

un barbecu acolo , pentru
Fred şi Barney pentru acum

avea şi prieten şi odată

cu cu socializarea,

în lipsa unui

canal tv privat

instalat în grotă ,a

semenea PRO-TV

care să te îndemne

din generic

„ gîndeşte liber ”

au făcut maţul gros

au rîgîit mulţumiţi

şi au trecut la

o partidă de sex urmată

înevitabil de o porţie de somn .

Aşa se face că din

vremuri legendare îi apare

Eului nostru din vis ,

ca într-un
clişeu , spectrul arhetipal ...

una din acele

rare nopţi de insomnie

cînd ceva n-a mers ,

în timpul zilei ,

s-au pur şi simplu

din cauza unor crampe ,

se va fi produs minunea

de a observa capriciile

unui gînd slobod ...

Fiecare separat ,

cu mult înainte ,

v-a fi avut

revelaţia propriului lui sex

„pentru că ce poate

fi mai personal decît un trup ?”

(Spinoza) ,

şi implicit a propriului lui Eu .

Nu putem depista cu precizie

cînd cei doi îngemănaţi ,

animal şi imaginea sa in detaliu

au devenit conştienţi ,

dar cu puţină imaginaţie

îi putem urmării

cum străbat veacurile

în căutarea împliniri

la dogoarea vetrei ,

trupul şi Eul său ,

va fi fost supus

unor miraculoase

transformări lăuntrice ,

imaginaţia încinsă

a autorului nu vede ,

totuşi , o Wilma ,

care în lipsa lui Fred[11], e invadată

de gînduri feministe ,

o Wilma care evocă la nesfîrşit

„ extazul născut din

delice şi cunoaştere ”[xxvi]

o Wilma care se refuleză

cu desene rupestre[xxvii]

sau o Wilma aflată

în acele clipele de indispoziţie ,

obsedată de condiţia

„cel [-lui] de-al doilea sex ”

[xxviii]

– Nu !................

Evident Wilma ,

nu este o Simone de Bevoir ,

ea nu este nici eroina sondajului

de opiniea realizat de revista

„ Elle ”în care 70%

din femeile lumii de azi ,

se declară îndrăgostite ,

iar din care

două treimi declară

că dragostea
este condiţia indispensabilă

pentru viaţa sexuală şi aşa

cum Fred nu este
Jean-Paul Sartre

sau vreunul din

acei bărbaţi

"metrosexuali"

("barbaţi

heterosexuali

din marilemetropole

cu tendinţe uşor narcisiste

şi cu venituri suficient de

mari încit să-şi permită

să aloce

fonduri importante

pentrua-şi modela silueta

şi înfăţişarea"[xxix] )

care populează megapolisurile de azi .

Bine observa înînsemnările

sale Constantin Noica [xxx],
femeia de Neandertal are

tutela speciei şi

răspunderile procreaţiei.

Înlăuntrul lui Fred

gîndirea s-a recunoscut pe sine ,

a fost o realizare deosebită

( autorul forţează

cît poate imaginaţia , dat fiind

că este imposibil să

avem un "Jurnal de idei"

scris a lui Fred

sau mărturie scrisă

a vreunui biograf ,

ori vreun autor de

" Dicţonar de idei de literatura "

vis a a vis de această
acest rebus autorul a dezlegat şarada cu un speraclu

german existenţialist

întrodus

în rădăcinile gîndirii ,

şi astfel a găsit

determinarea cauzei gîndirii

[xxxi] .

Dezlegarea problemei a demonstrat dacă mai

era nevoie Bărbatului de

Neanderthal

a devenit trestiea gînditoare

[xxxii]

a speciei care a dispărut

asemeni Elodiei.

.................................................................................................................................................................

Holbîndu-se în unda

apei după peşti Fred

recte homo naturalis[12]
s-a zărit pe sine absolut din întîmplare .

[Stop! intervine nepoftit cu un mesaj tipărit într-un

dreptunghi

galben- Calculatorul

personal al autorului

a fost botezat de către acesta ,

în derîdere Dino .

Acest Dino a fost
prevăzut

de către creatorii Microsoft

un soi de Eu al ului:

un vrajitor, un magician,

un Einstein de catroon

vioi şi activ

care a rupt

din gîndirea

de-o viaţă savantului

cu acelşi nume cîteva

fraze haioase ,

intervine în text

în momentele de blocaj

ale redactorului

punîndu-i acestuia

perspicacitatea la încercare

-

Nu vă scufundaţi

niciodată în ape întunecoase "

… ... no comment ! ]

Pe Fred l-a stîrnit

propria-i figură răsfrîntă

în unda netulburată a apei,

a declanşat în el o pofta

de nestăvilit a cunoaşterii

de sine .

[–Stop Einstein-ul
breloc arată cu

braţul spre

yellow submarin

[xxxiii]:
„Împresionant

cum se reflectă

realitatea în mintea
omenească ! ”

banalitatea

asta nu cred că

a mai spus-o el ,

probabil urechistul,

respectiv

I.T-istul a prins

momentul cînd

marele om trăgea apa

şi a trecut la planul B ,
interpolarea

- Legende vechi spun că dintre

toate animalele

omul a fost ursit

ca atunci cînd se va

recunoaşte în oglinda

să fie sedus de

propria-i imagine

-

se poate presupune suprafaţatranslucidă

a apei a servit drept cadru

magic pentru

autodeocherea lui

Fred de Neanderthal

-

o imagine virtuală de

neatins cu neputinţă

de reţinut iată

o vrăjitorie adevărată

şi apoi cine este bătrînul

cu părul sur străbătut de presentimentul morţii ?

Este un alt Fred

cu trăsăturile feţei surpate

peste gingiile ştirbe ,

dar cu acelaşi

suflet al tînarului Fred!

Bintuie pretutindeni

o întrebare

nedescoperită încă :

„To be or not to be ,

that is the question

[xxxiv]”.

Efectele

magice ale acestei vrăji de

apa ,

vor deveni înţelesuri logice ,

peste veacuri, grecul Tales va spune trezit pentru

o clipă din vrajă :

totul este apă ,

în penumbra

aceste gîndiri spuse ,

se vor construi

dedeucţiile şi

reducţiile logice:

de la totul sau nimic,

la unul şi

principiul unicităţii

conform

căruia EU ,Fred,

sunt unul dintre ceilalţi...

tu , Barney

eşti al doilea

după mine

dar tot unul dintre ceilalţi

aşa cum tu Wilma

eşti a doua după mine Fred

dar şi una din mulţimea,

cetei noastre ,

şi toţi îndiferent de sex

vor folosi pentru a se

identifica cu ei

înşişi

convenţionalul Eu

[13]
e prima dată în lume

cînd omul a folosit

fără să ştie

- asemeni personajului
lui Moliere

care nu ştia că vorbeşte în proză -
incepuse standardizarea

sinelui …a Eului fiecaruia

note

---

[1]la dom’profesor urcarul pe lîngă exerciţiul fizic presupune

şi un exerciţiu spiritual deci peripatetic ca la scoala lui Aristotel

[3] [3] * *„ Elementul semnifcativ care a impregnat cu feminitatea sa ,

Gnoza , a fost Sophia figură abstractă căreia i s-a dat curînd

o personificare romanescă .

Se ştie că ea reprezenta inţelepciunea,

[…] “ [pag.56 ]
„[…] pentru majoritatea gnosticilor , Sfîntul Duh se identifică cu o
femeie imaterială ,

soră şi soaţă a lui Hristos ; sufletul ar fi o tînără
închisă în

trupul bărbatului ..

”[ pag.55,56]

ALEXANDRIAN

„ Istoria filosofiei
oculte ” ,

editura ,

Humanitas ,

Bucureşti , 1994 .

[4] născut în unul dintre statele Occidentului ,

autorul se consideră

un cetăţean al

Occidentului,

adică cetăţean

europeano-american ,

stat federal care începe de la Sud-Est de

la Marea Neagră şi se prelungeşte pînă-n

Nord-Vest pe malul Atlanticului de Nord ,

în SUA deci un Eu aparţinînd

Statelor Unite ale Europei şi Americii ,

pentru conformitate mai trebuie o formalitate

şi poate spune că este cetăţean europeano-american ,

deci occidental

[5] data 2007este data la care expiră

cererea de aderare a României l

UE

[6] cu tată , mamă , fraţi , surori , verişori şi verişoare , veri îndepărtaţi etc

[7]aprinsul focurilor pe măguri , internetul din zona Maramureşului ,
este un obicei atestat de acum 2000 de ani ,(rugăm să fie consemnat
acest fapt indubitabil în caitul de şedinţă privind aderarea în UE mai ales că
o ramură din din arborele inventatorului internetului , Nicolas Negropontes
ajunge pe la Pontul Euxin, cînd grecii erau persecutaţi de Poarta Otomană ,

pe la 1870 s-au despărţit

în3 ramuri , luînd drumul exilului : o ramură în Franţa , una Ţara Românească şi
alta în Elveţia din cea din urmă au descins fraţii Negropontes : John ambasador
al Americii la ONU...şi Nicolas , inventatorul internetului amândoi verişori [ apropiaţi ! ]cu
Sanda Necropontes Tătărăscu , fiica fostului prim –ministru liberal Tătărăscu )

[8] cam cînd a începeut războiul în Irak

[9] ţara verişorilor noştri îndepărtaţi

[10] cuv. care azi desemnează un barbat de toata isprava ,

sinonim cu virilitatea.

[11] – veşnic Fred absorbit de profesie la vînătoare !

[12] strămoşul prezumtiv al omului

(deci şi al canditatului nostru)

[13] în franceză « Je »

---

[i] - nu afost ales întîmplător pentru a fi citat simpaticul
Diogene din Sinope (c.404-323 î..Hr.) filosof cunoscut Grecia antică ,

care a promovat ideea că omul trebuie să fie “ cetăţean al universului “

ci şi datorită faptului că într-un moment al preaderării noastre ,

crucial pentru noi românii , se află în exerciţiu la preşedinţia
UE , ministrul grec de externe

Georgios Papandreu care a declarat că integrarea
României în UE

nu este numai obiectivul guvernului de la Bucureşti ci şi al UE

[ii] cuvînt luat epilog din cartea «povestiri despre om ;

După o carte despre Hegel » apărută în anul 1980 ,

şi greu de găsit, a fost imprumutată de la

un ofiţer de miliţie iubitor de Noica şi
copiată în caiete dictando de cîte o sută de pagini ,

de autor lucrării de faţă , dintr-un astfel

de caiet a fost luat cuvîntul citat

[iii] In fruntea acestora îl recunoaştem pe

Dr. Strephon Kaplan-Williams , unul din cei mai
renumiţi specialişti contemporani

în domeniul oniric , fondator al Institutului
de Explorare a Viselor JUNG-SENOI , din California

şi al Asociaţiei Americane
pentru Studiul Visului .

[iv] Constantin Noica voia să realizeze

o carte intitulată “Autobiografia unei idei “

care să oglindească , ipostaza propriului gînd ,

care a fost realizată
postum de cei care l-au iubit , care au stabilit

textul după cum urmează
: Thomas Kleininger , Gabriel Liiceanu ,

Andrei Pleşu , Sorin Vieru carte
postumă care se numeşte nu întîmplător

“Jurnal de idei “, Ed. Humanitas , Bucureşti ,
1991.

[v] In sensul pe care îl atribuie Nietzche ,

acestui termen

[vi] [idem ]

[vii] idem ,

[viii]

[ix] referitor la acest subiect recomandăm şi alte completări :

propunem cititorului să intervină şi cu alte mostre din imaginaţia sa ,

sau ale altui autor aflat ca şi noi pe călător pe
drumul unui presupus trecut , din raniţa unui asemenea

călător am extras următorul pasaj :

” Descoperirile făcute pe malul lacului Victoria au permis

să se tragă concluzia că. Este îndeobşte cunoscut faptul

că sinantropii care trăiau cu 40.000 de ani în urmă ,

stăpîneau deja focul . Vetrele de foc descoperite

de oamenii de ştiinţă din Africa au însă

o vechime de c.c.a 1.400.000 de ani.

Faptul face să fie reconsiderată întreaga istorie a folosirii
focului de către om .”

[ , cules din publicistica scriitorului Dan Apostol ,

v. cartea „ Neştuta Natură ”

[x]

[xi]

[xii] Referitor la vîrsta omului modern ţinem cont de

informaţiile uni pasionat al genului pe care l-am mai citat :

„ adică cei aproape 600.000 de ani ,

vîrsta de actuală a umanităţii ,

afirmaţia poate suferi unele rezerve ”

George Cuşnarencu ,

[conspecte culese din caietul autorului pag 33

: „Scurt film despre umanitate ” ,

” George Cuşnarencu
, „Revuie des deux Mondes ”

Revista celor două lumi ” ]

[xiii]

[xiv]

[xvi] de la Trogbolii(din gr . trogle = cavernă , bios = viaţă , BIOL * ref animale
) animale a căror supravieţuire este asigurată de peşteră , termenul a fost
introdus de Emil Racoviţă

[xvii] .Darwin « Originea speciilor» (1859) şi « Descendenţa omului şi selecţia naturală »
(1871) Darwin a demonstrat pentru prima oară că omul provine dintr-o specie
de maimuţe dispărute , [Caiete,]

[xviii] altă mostră de imaginaţie din din raniţa tovarăşului de drum :

[xix] Op. Cit. ( II ,[160 ], pag. 85 )C.Noica

[xx] Op. Cit.., (II, [104] , pag. 62 )C.Noica

[xxi] ibidem

[xxii] CONTINUARE la proba de imaginaţie :

„ Următorul capitol a debutat în urmă cu vreo 200.000 de ani ,

cînd omul a făcut prima cucerire tehnică , focul.

Atunci trebuie să fi fost cam 500.000 totalul populaţiei mondiale ” ,

[cules din publicistica scriitorului GeorgeCuşnarencu , v. „Scurt film despre
umanitate ” ]

[xxiii] vorba francezului (vărul nostru îndepărtat ! )

în orig (franc.) „ C’est la nuit qu’il est beau de croire a la lumiere ”
Edmond Rostand (1868-1918 ) Chantecler , II , III , 240 ,[1920 ]

[xxiv] v. biol.( lat. ) substanţa nobilă a creierului ] care înveleşte crestele mintale ale
miraculoasului un hard cu ţesuturi nervoase
care antrenează programul software din cele două emisfere :

în care cea dreaptă lipsită de cuvînt sintetizează datele şi cea stîngă analitică
fişează operaţiile lingvistice , simbolice , numerice , cu lobi parietali

care informaează organismul si-l orientează
spaţial şi temporal , sistemul video
la bordul căruia funcţionează doi ochi simetrici , fereastre prin care
organismul captiv priveşte şi scanează spaţiul înconjurător , cu irisul
ochiului drept component al sistemului de autocontrol care avertizeză,

starea ficatului , a vezicii biliare , cu irisul ochiului stîng
care monitorizeză funcţionarea cordului , a pancreasului şi a splinei ; cu inima
, un motoraş longeviv de 250gr , cu
trapa esofagului pe unde alunecă combustibilul
, cu doi plămîni simetrici , două foale care asigură respiraţia
organismului , cu stomacul , o cambuză ale cărei provizii de acid clorhidric
sunt suficiente pentru a găurii o placă metalică , cu splina un termostat , cu
ficatul un laborator care fişază cca 500 de substanţe chimice , cu tunelul
alunecos al uretrei ,un eject pentru
substanţe toxice şi terminînd cu uterul pe post de imprimantă dar tot acest
organism , trebuia susţinută de ceva
această sarcină a fost preluată membrele inferioare dotate cu tălpici ,
piciorul organ complex constituit din 26 de oase , cu peste 30 de atriculaţii ,
cu un număr mare de ligamente , vase saguine , şi 7200 de articulaţii nervoase
devine instrumentul de precizie al corpului uman , puternic dar suplu ,
specializat în pentru multiple acţiuni fizice responsabil cu deplasarea
corpului în spaţiu , călcătura pătrată va lăsa urme semnate în vreme :
călcătura egipteană , asemenea formei tălpii egiptene sau greacă asemenea
formei greceşti este cel care dar şi forma americană cu călcătura sofisticată
de astronaut care va atinge solul lunar

[xxv]« The Flinstone » sau «Aventuri în epoca de piatră »

serial de desene animate pentru televiziune realizat în

sistem computerizat (1958 ) de către animatorii americani

William Hanna şi Joseph Barbera

[xxvi] Despre iubire , vers , din poezia lui Budelaire

[xxvii] enciclopedia cinematografului menţionează anul 12000 î. Hr

.anul în care omul primitiv
utilizează în reprezentările sale :desene şi

gravuri pe pereţii peşterilor

[xxviii] sintagmă care face aluzie la cartea

“Cel de-al doilea sex ” [ Le deuxieme sexe ]

publicată de scriitoarea existenţialistă de origine

franceză Simone de Beauvoire care
pledează cu insistenţă pentru emanciparea femeii

[xxix] sursă “Evenimentul Zilei “,

pag.3, DOSAR , Diana Evantia Barca /
„ Ev.Z...” nr. 3515/5.09.2003/Ev.Z

[xxx] Op. Cit.

[xxxi] vezi , termeni-cheie din gîndirea filozofului

existenţialist german Martin Heidegger

“Repere pe drumul gîndirii “,[

« Notă introductivă »,

cu subtitlu«Context şi tradiţie » ,

(pag 18, ) semnează traducătorii ]

traducere şi note introductive

Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu ,

1988 ,Ed. Politică , Bucureşti ,(actuala editura Humanitas)

[xxxii] corect « Omul nu este decît o trestie ,

cea mai fragilă din natură , dar este o trestie gînditoare »

în orig . fran.

«L’homme n’est qu’un roseau , le plus faible

de la nature mais c’est un roseau pensant »

Pascal , Pensees, VI ,347,

[xxxiii] “Submarinul galben

“cîntec la modă deceniul ‘60 al sec XX în cu acelaşi titlu

[xxxiv]« A fi sau a nu fi iată : întrebarea » W. Shakespeare , Hamlet , III ,
1.

[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]

va continua

Publicat
de 8sin49