Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
miercuri, 28 august 2024
marți, 27 august 2024, 12:59 Armand Goșu despre partea pro-rusă din statul român: „Mă tem mai puțin de Silviu Predoiu și de rezerviști, ci mai mult de colegii activi din serviciile de informații” Lucian Popescu HotNews.ro
Armand Goșu despre partea pro-rusă din statul român: „Mă tem mai puțin de Silviu Predoiu și de rezerviști, ci mai mult de colegii activi din serviciile de informații”
Silviu Predoiu, fostul șef SIE, a spus că incursiunea din Kursk este o provocare a ucrainenilor riscantă și pentru aliați, pentru că poate trezi demonii de dincolo de „linia roșie” a Rusiei. Istoricul Armand Goșu declară, într-un interviu acordat pentru Contributors, că „Premisa de la care a plecat fostul șef al SIE este falsă. Putin s-a jucat prea mult cu „liniile roșii”ca să mai fie luat în serios”. Goșu se referă la cei care „produc mesaje pro-rusești”.
În opinia analistului, odată cu incursiunea Ucrainei în Kursk foarte importantă este relansarea războiului de manevră, care a fost abandonat în toamna lui 2022, după eliberarea Herson, și ieșirea din paradigma războiului de uzură, în care Rusia este greu de învins pentru că are mai multe resurse.
Armand Goșu, care predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București, consideră că succesul acestei operațiuni lansate de Ucraina în Rusia în 6 august consolidează prestigiul generalului Oleksandr Sîrski, comandantul trupelor ucrainene, care îl învinge a doua oară pe generalul Aleksandr Lapin, comandantul grupului nord de armate, după ofensiva spectaculoasă din regiunea Harkov, din septembrie 2022.
Armand Goșu comentează și explică și semnificațiile declarațiilor recente făcute de fostul șef al SIE Silviu Predoiu și preluate de presa rusă.
Comentând politica externă a României, Armand Goșu spune că în zilele dinaintea declanșării invaziei în Ucraina în niciun document oficial, public, românesc nu era menționată Rusia: „Comunicatele MAE, chiar și cele de la mijlocul lunii februarie, avertizau asupra situației de securitate. De exemplu, MAE a ridicat nivelul de alertă pentru Ucraina, a luat măsuri de repatriere a membrilor familiilor personalului diplomatic și consular al României și a recomandart evitarea deplasărilor”.
„E importantă această victorie a Ucrainei pentru moralul armatei și încrederea în comandantul ei”
Redăm pentru cititorii HotNews.ro o parte a interviului acordat de Armand Goșu:
–Contributors: Cum a comentat presa rusă declarația fostului director operativ al SIE Silviu Predoiu, în care-l critică pe președintele Zelenski, care ar fi creat riscul unui atac nuclear pentru că a pornit incursiunea în regiunea provincia Kursk? A fost depășită „linia roșie”, spune Predoiu. Zelenski și-a asumat riscul unui „atac nuclear” și – mai spune fostul șef al spionilor români, „l-a asumat în numele nostru”.
–Armand Goșu: A fost o depeșă TASS de la București, care conținea pasaje din intervenția domnului Predoiu, traduse în limba rusă. Și RIA Novosti, o altă agenție de presă, a dat știrea. Și am mai găsit un articol, ceva mai elaborat în publicația electronică gazeta.ru. Declarația a fost preluată de presa rusească, era previzibil asta. În titluri care variau de la o publicație la alta, apărea cuvintele „expert” și „șeful spionilor României”, „linia roșie”.
–Contributors: Incursiunea în regiunea Kursk a fost un fel de complot al lui Zelenski care a prins pe picior greșit America, spune Predoiu. Chiar așa să fie? Chiar nu știau occidentalii că Ucraina pregătește această ofensivă? Și care au fost obiectivele acestei manevre?
–Armand Goșu: N-am informații, dar este puțin probabil să nu fi știut. Aliații occidentali relevanți probabil că știau, deși neagă.
Mai important este însă faptul că nu cunoaștem obiectivele Kievului. Nu știm care au fost resursele implicate de Ucraina în această operațiune. Nu sunt militar, cunoștințele mele de istorie militară sunt limitate, dar cred că această ofensivă care a intrat în a treia săptămână și armata ucraineană încă avansează, este un succes. Comandantul trupelor americane din Europa a afirmat asta, nenumărați analiști militari occidentali au spus că această operațiune va intra în manuale și va fi predată în școlile de război, prefer să-i creditez pe aceștia.
Trupele ucrainene, în doar câteva zile, au preluat controlul unui teritoriu mai mare decât cel ocupat de trupele rusești în Donbass de la începutul anului și până astăzi.
Dacă punem în balanță pierderile suferite de cele două părți, Ucraina iese cu mult mai bine. Succesele operaționale sunt evidente. Succesele tactice sunt ceva mai modeste. Presupun că obiectivul tactic primordial era scăderea presiunii în Donbass, în zona Pokrovsk, în primul rând, unde trupele rusești au avansat la 10-12 km de oraș. Pokrovsk este un oraș mare, circa 50.000 de locuitori și un nod rutier și feroviar important.
Chiar dacă vedem că populația este evacuată, este probabil ca armata ucraineană să reziste acolo multe săptămâni și să crească prețul plătit de ruși. Și nu este deloc sigur că Putin va reuși să ocupe Pokrovsk până în noiembrie, la alegerile americane. Deci, Putin a ales, pentru el este mai important ca să cucerească întreaga regiunea Donețk, decât să respingă ofensiva ucraineană din Kursk.
Referitor la campania aceasta de presă, că dacă pică Pokrovsk, va fi o tragedie. Nu va fi nici o tragedie, vă asigur. Așa s-a spus și la Bahmut, la Avdiivka și nu s-a întâmplat nimic. Ucrainenii s-au așezat pe un nou aliniament pe care l-au apărat. Pentru acest an, armata rusă și-a epuizat resursele, va mai forța câteva zile, poate săptămâni, în direcția Pokrovsk, după care va încerca să înghețe linia frontului.
Succesul ofensivei ucrainene a confirmat faptul că Rusia nu are o rezervă operațională, nu are trupe pregătite să intervină, că militarii din rezervă sunt în majoritate recruți, care nu sunt pregătiți nici mental, nici tactic pentru a lupta, predându-se în număr mare. De altfel, obținerea unui număr mare de prizonieri care să fie schimbați cu militarii ucraineni a fost unul dintre obiectivele asumate public de Zelenski.
Foarte importantă mi se pare relansarea războiului de manevră, care a fost abandonat în toamna 2022, după eliberarea Herson, și ieșirea din paradigma războiului de uzură, în care Rusia este greu de învins pentru că are mai multe resurse.
Succesul acestei operațiuni consolidează prestigiul generalului Oleksandr Sîrski, comandantul trupelor ucrainene, care-l învinge a doua oară pe generalul Aleksandr Lapin, comandantul grupului nord de armate, după ofensiva spectaculoasă din regiunea Harkov, din septembrie 2022. E importantă această victorie pentru moralul armatei și încrederea în comandantul ei.
„Dacă rușii ar fortifica și ar îngropa în beton toate țintele posibile și ar adapta apărarea anti-aeriană, eficiența dronelor ar fi mai scăzută”
– Contributors: Și speranțele Ucrainei se leagă de acest „buzunar” în regiunea Kursk cum îi spuneți dvs?
–Armand Goșu: Sunt și alte tactici de succes ale ucrainenilor. Această strategie a loviturilor în adâncime pare extrem de eficientă.
Înainte de discuția noastră, am făcut un inventar al loviturilor din ultimele săptămâni și mă declar impresionat. În fiecare noapte, drone ucrainene au lovit și distrus obiective militare (baze, depozite, aeroporturi, posturi de comandă) și obiective civile cu întrebuințare militară, cum sunt rafinăriile, rezervoarele de combustibil etc. Sunt drone cu rază lungă de acțiune, pe care ucrainenii le construiesc în mod independent, cu care au lovit ținte la mii de kilometri distanță. Sigur că aceste drone transportă o încărcătură explozivă limitată.
Dar, din fericire pentru ucraineni, rușii nu și-au betonat bazele aeriene, depozitele, centrele de comandă, așa că dronele produc pagube serioase. E o strategie inspirată din războaiele punice sau din războiul peloponesiac. Dar e o strategie care poate fi contracarată. Dacă rușii ar fortifica și ar îngropa în beton toate țintele posibile și ar adapta apărarea anti-aeriană, eficiența dronelor ar fi mai scăzută.
„Riscul ca numărul incursiunilor să crească este tot mai mare”
–Contributors: Ofensiva de la Kursk va obliga Rusia să-și poziționeze trupe bine pregătite nu doar în zona Donbass, ci de-a lungul întregii frontiere, punând problema unei noi mobilizări.
–Armand Goșu: După câteva zile de blocaj, Putin a arătat că se teme mai mult de reacțiile interne la mobilizare decât de perspectiva ca armata ucraineană să ocupe părți din teritoriul Rusiei. După prima mobilizare parțială, din septembrie 2022, decretată în urma ofensivei ucrainene din Harkov, când în cinci zile trupele conduse de generalul Sîrski au eliberat peste 10.000 km pătrați, Putin a făcut tot posibilul ca să evite o nouă mobilizare. Se pare că să n-o mai poate evita, iar până la finalul anului să fie obligat să mai facă o mobilizare.
În ultimele luni s-a văzut că, în ciuda creșterii sumei de bani pentru cei care semnează contract și merg la război, numărul doritorilor este tot mai mic. Chiar acum câteva ore ascultam comentariul unui analist care afirma că regiunile reusești vor să trimită doar o treime din cât li se cere, deși guvernatorii aruncă cu milioane de ruble în dreapta și-n stânga. În condițiile în care pierderile din Donbass sunt mari, o parte din unitățile din Harkov și Zaporojie au fost transferate în Kursk, pentru a opri ofensiva ucraineană, riscul ca numărul incursiunilor să crească este tot mai mare. Mai ales în condițiile în care succesul din Kursk a ridicat serios moralul armatei ucrainene și populației. Și a reconfirmat cancelariilor occidentale faptul că Putin poate să fie înfrânt.
„Putin s-a jucat prea mult cu „liniile roșii”ca să mai fie luat în serios”
–Contributors: Nu există teama că Putin se va răzbuna pentru atacarea regiunii Kursk? Și că pe termen lung Ucraina și-a făcut mai mult rău prin această ofensivă?
–Armand Goșu: Sigur că va încerca să se răzbune. El are psihologia bătăușului din spatele blocului, ca să-ți menții poziția de lider în lumea infractorilor trebuie să te răzbuni. Nu știu ce formă va îmbrăca răzbunarea, cucerirea Pokrovsk, dar asta mai durează, amenințare cu o bombă tactică nucleară. Sau va ridica miza, cum a făcut de mai multe ori de la începutul războiului. Problema lui Putin e că nu mai are prea multe instrumente la îndemână. Succesul ofensivei de la Kursk l-a pus în dificultate pe Putin. Evoluțiile de pe front păreau să fie în favoarea sa. Sancțiunile economice n-au reușit să gripeze prea tare mașina de război. În SUA, se contura victoria lui Trump, de care Putin își leagă speranțele. În sensul că odată ajuns președinte, Trump va negocia cu Putin o nouă reîmpărțire a sferelor de influență, un fel de Teheran, Ialta, Postdam 2.0. Nu vor împărți doar Ucraina, ci Putin dorește o reorganizare a întregii lumi, cu un nou sistem de securitate global, cu Rusia într-o poziție dominantă. Asta e principalul obiectiv strategic al Moscovei.
”Premisa de la care a plecat fostul șef al SIE este falsă”
–Contributors: Dar „linia roșie” pe care o invocă Silviu Predoiu există. Nu de puține ori Putin a spus că un atac asupra teritoriului Rusiei va provoca o ripostă nucleară. Asta prevede și doctrina de securitate a Rusiei.
-Armand Goșu: Putin s-a jucat prea mult cu „liniile roșii” ca să mai fie luat în serios. Nu uitați că potrivit modificării Constituției și cele patru regiuni din Ucraina anexate în septembrie 2022, precum și Crimeea anexată în martie 2014, sunt teritoriu al Federației Ruse. Iar Putin nici măcar nu controlează integral aceste regiuni, armata rusă încă n-a ieșit la granițele administrative și va dura multă vreme până se va întâmpla asta, ani buni, dacă păstrează acest ritm.
În cazul pe care-l discutăm noi, premisa de la care a plecat fostul șef al SIE este falsă pentru că aici Ucraina este victima, ea a fost atacă de Rusia. În sistemul militarizat românesc, competența este adesea confundată cu cinismul.
Acești „experți” produc mesaje pro-rusești. Am observat asta la unii rezerviști din serviciile armatei, SRI, SIE, foști diplomați care de la începutul războiului ies public cu mesaje pro-rusești, în presa scrisă, pe rețelele sociale, la radio, la televiziune. Unii cântau fericiți victoria Rusiei în iunie 2022 și cerea ucrainenilor să se predea, sub pretextul „scurtării suferinței”. Sincer să fiu, mă tem mai puțin de ei, cât de cei activi, de colegii foștii lor care încă sunt în serviciile de informații.
„Nu uitați că SIE a profesat mulți ani o linie anti-ucraineană”
–Contributors: Îmi povesteați în vara 2022, la puține luni de la începerea războiului, că declarațiile pro-ruse ale fostului șef al SIE stârniseră atenția unor reprezentanți ai partenerilor strategici ai României.
–Armand Goșu: Îmi amintesc de un interviu al fostului șef SIE, de la sfârșitul lunii iunie, în care era promovat narativul rusesc, încă înainte ca acesta să fie formulat oficial de Kremlin. Ceea ce, recunoașteți, e o performanță. Ideea centrală a interviului fiind aceea că ticăloșii de lideri occidentali le-au dat arme ucrainenilor, încurajându-i să continue războiul cu Rusia, în loc ca Ucraina să-și cedeze teritoriile lui Putin. Din cauza asta, mai spune generalul SIE în interviu, poziția ucrainenilor s-a radicalizat, de la o zi la alta. Și era dezamăgit generalul că România susține Ucraina pentru că așa-i cere Occidentul și n-are politicieni cu viziune. Regreta că României nu e un fel de Ungarie, iar Iohannis un Viktor Orban 2.0.
–Contributors: Cum explicați pozițiile acestea pro-rusești care sunt formulate în spațiul public?
–Armand Goșu: Depinde de la om la om. Nu sunt pentru generalizări. În cazul generalului Predoiu nu trebuie să uitați că și-a început cariera în Securitate, înainte de 1989. I-a lipsit contactul cu zonele culturale relevante, mai ales cu lumea occidentală în perioada formării profesionale, culturale, intelectuale. La asta se adaugă eșecurile profesionale, nu uitați că SIE a profesat mulți ani o linie anti-ucraineană. Acest lucru a fost observat în cancelariile aliaților României și a ridicat întrebări privind capacitatea Bucureștiului de a citi corect evoluțiile din spațiul ex-sovietic. Sigur, nici Kievul n-a făcut nimic pentru detensionarea relației. Însă, în cazul generalului Predoiu sunt și lucruri personale, un prieten a trebuit să fie retras în grabă de la un consulat …. Niște afaceri cu pașapoarte au fost deranjate de ucraineni. În fine, e complicat cu serviciile, s-a adunat multă frustrare.
Nu știu dacă este momentul unei discuții. Poate după război. Deci, pe lângă unele cauze obiective, pe lângă prostie și incompetență, sunt și tulburări mentale care sunt deseori întâlnite la oameni care conduc astfel de structurile militare și încep să se creadă infailibili, niște dumnezei coborâți în pădurea de la Băneasa.
Și mai este o problemă de cultură instituțională aici. Ceva ce începe prost nu se poate transforma într-o poveste de succes. Nu uitați că primul director al SIE a fost Mihai Caraman.
„Când a început agresiunea Rusiei, Bucureștiul avea alte obsesii”
–Contributors: Singurul ofițer român de Securitate decorat de KGB. Această atitudine este răspândită în toate serviciile secrete din observațiile dvs? Sau doar în SIE?
–Armand Goșu: Obsesii anti-ucrainene și idei conspiraționiste anti-occidentale sunt în mod democratic răspândite la toate serviciile secrete, nu doar la cele din România, le găsiți și în alte țări. Ghinionul, ca să spun așa, este că la noi este mai vizibilă obsesia asta, pentru că intră în politică, scriu la gazete, fac analize pe la televizor. Legea românească nu le limitează accesul în spațiul public pentru măcar cinci ani celor care se retrag din activitatea de spionaj sau contra-spionaj. S-ar mai răcori, odată ieșiți la pensie, ar vedea că lumea nu funcționează după regulile serviciilor secrete, iar dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă e mai bine să citești cărți, să nu te limitezi la rapoarte care-ți pun la un loc detalii, care nu te ajută să înțelegi ce se întâmplă.
–Contributors: Astfel de poziții publice contrastează cu linia oficială a României. Pentru că în relațiile româno-ucrainene s-a produs o revoluție, cred că dvs spuneați asta. Oferirea unui sistem Patriot pentru a apăra cerul Ucrainei confirmă acest uriaș salt în relațiile dintre București și Kiev.
–Armand Goșu: Da, pare o revoluție. Dar, elita politico-militară românească are o uriașă capacitate de a se adapta, de a mima, de a lua forma oricărui vas. Ceea ce nu este neapărat rău.
Comentatorii reproșează executivului de la București că nu are o poziție solidă, că nu e un jucător într-un context regional extrem de favorabil României, că nu are proiecte și viziune, că e incapabil să obțină câștiguri pe care țara le-ar merita. Păi, nu are cum să aibă. Nu înțelege ce se întâmplă la Est de Prut. Așa că e mai indicat să stea cuminte, ca să nu facă prostii.
Principalul proiect al elitei politico-militare este să descopere încotro bate vântul, ca să se poziționeze în consecință. Dar nu cred că trebuie criticată pentru asta. Din contră, mi se pare extraordinară această capacitate de supraviețuire.
Când a început agresiunea Rusiei, Bucureștiul avea alte obsesii.
„În zilele dinaintea declanșării invaziei, n-o să găsiți în documentele oficiale românești menționată Rusia”
–Contributors: Acum, trebuie să le spunem cititorilor că ați venit cu un dosar și e plină masa de hârtii.
–Armand Goșu: Pentru rigoare, am adus cu mine notițele, cu extrase din comunicatele MAE, interviuri, privind relația cu Ucraina, așa cum mi-ați cerut. O discuție pe care am tot amânat-o despre România și războiul din Ucraina.
În zilele dinaintea declanșării invaziei, n-o să găsiți în documentele oficiale românești menționată Rusia. Comunicatele MAE, chiar și cele de la mijlocul lunii februarie, avertizează asupra situației de securitate. De exemplu, MAE ridică nivelul de alertă pentru Ucraina, ia măsuri de repatriere a membrilor familiilor personalului diplomatic și consular al României, recomandă evitarea deplasărilor.
Textul seamănă cu comunicatele din Liban, Orientul Mijlociu. Poți să te gândești că e război civil în Ucraina. Comparați cu comunicatele altor ministere de externe din regiunea noastră.
Cu cinci zile înainte de invazie, la Munchen, unde se desfășura Conferința de Securitate, s-au întâlnit miniștrii de Externe. Peste două zile, la 21 februarie 2022, s-au întâlnit din nou, la Bruxelles, la Consiliul Afacerilor Externe al UE, unde Kuleba a fost invitat. Evident,dacă citești comunicatul de pe site-ul MAE, în care – desigur – nu apare Rusia, poți să crezi că marțienii se pregătesc să atace Ucraina. Peste câteva zeci de ore, Rusia a atacat Ucraina. MAE are altă treabă, cere intensificarea dialogului – o secundă, să vă citesc din document – pentru soluționarea problemei drepturilor identitare și … formularea este genială: recunoașterea inexistenței așa – zisei limbi moldovenești. MAE al Ucrainei nici n-a dat comunicat, a înțeles că e total inadecvat ministrul român de externe.
Contributors: Când a apărut tema „limbii moldovenești”?
Armand Goșu: O găsiți în comunicatele MAE din 2021. La 23 aprilie 2021, în cadrul trilateralei România-Polonia-Turcia de la București, ministrul român de externe a cerut omologului polonez „să recunoască inexistența” limbii moldovenești, iar Kuleba a aratat deschidere pentru „soluționarea graduală” a problemei. La 19 iunie 2021, solicitarea a fost repetată, în marja unui forum de la Antalya. Bucureștiul dorea ca „inexistența limbii moldovenești” să rămână o afacere între România și Ucraina, în vreme ce Kievul cerea ca și Moldova să fie implicată, pentru că nu dorea să-și tensioneze relațiile cu Chișinăul.
Despre subiectul „inexistenței limbii”…. am auzit de prin 2019, în mediile diplomatice din București, care nu înțelegeau despre ce este vorba. Inițial am crezut că e un subiect inventat ca să acopere tema legii învățământului, unde MAE și-a săpat singur groapa alimentând o campanie de presă și acum nu mai putea face nimic, pentru că risca să se poziționeze alături de Budapesta. Miza reală era următoarea: Bucureștiul flutura perspectiva existenței unei mari comunități etnice, 150 de mii români plus 250 de mii moldoveni…. ar rezulta a treia etnie ca pondere în Ucraina, după ucraineni și ruși. Deci, mari oportunități de etno-business pentru diverse instituții sau persoane particulare, de la MAE, SIE… până la diverși profesori și așa-ziși experți care cu o mână flutură tricolorul cu alta-i caută la buzunare.
„Recunoașterea…. inexistenței limbii moldovenești”
– Contributors: Intervin cu precizarea că și din cauza distribuirii pașapoartelor românești în fostele republici sovietice, unor oameni care sunt arestați pentru activități criminale în diverse țări occidentale, noi avem probleme cu admiterea în Schengen și în Visa Waiver, ceea ce i s-a transmis Bucureștiului. Mai mult, americanii au cerut repetat modificarea legislației.
– Armand Goșu: Exact asta spuneam, sunt afaceri ciudate, cu firme obscure, tot felul de personaje sulfuroase. Deci, este un etno-business care este conectat și la rețelele de partid dar și la rețele criminale. Curat patrioți!
Am în fața comunicatul Președinției, de la 1 februarie 2022. Are loc convorbire telefonică Iohannis – Zelenski. În acel moment, deci când de peste patru luni cancelariile lumii, presa internațională vorbeau despre iminenta invazie rusească. În comunicatul Cotroceniului, nu e amintită Rusia, dar ne-am obișnuit cu asta. Circa 80% din comunicat se referă la interesul lui Iohannis pentru problemele legate de drepturile minorității române, păstrarea identității lingvistice, și evident „limba moldovenească” a cărei „inexistență” a fost recunoscută oficial de Ucraina în aprilie 2021. Comunicatul mai menționează faptul că Zelenski înțelege preocupările părții române. Găsiți comunicatul integral pe site-ul președinției României.
Dimineața de 24 februarie, la ora 5, începe atacul Rusiei. Sunt mai multe postări ale președintelui Iohannis în acea zi. O să mă refer la prima: România condamnă ferm, cere respectarea principiilor… și, la sfârșit, îi asigură pe toți cetățenii români de pe teritoriul Ucrainei că misiunile diplomatice și consulare sunt pregătite să ofere asistență consulară necesară. E prima dată, când un șef al statului român, recunoaște într-o postare pe o rețea de socializare, că Bucureștiul acordă cetățenie românească ucrainenilor care au interzisă prin Constituție dubla cetățenie. Mesajul este că doar cei cu pașapoarte românești pot beneficia de sprijinul instituțiilor românești. După șase ore, o nouă postare, pentru care n-am o explicație: „ultimii revizioniști ai istoriei trebuie să știe că lumea pe care vor să o reînvie a apus demult”.
- Continua lectura articolului pe Contributors.ro
INTERVIU Remus Stefureac (INSCOP): „Lasconi este pe un trend crescator”. Scorul real al lui Ciolacu este de 17-19% Matei Udrea | 27 august 2024 analize
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
INTERVIU Remus Stefureac (INSCOP): „Lasconi este pe un trend crescator”. Scorul real al lui Ciolacu este de 17-19%
|
analize
Aflat pe locul 2 in sondaje, cu dificultati strategice majore si doar ceva mai mult de jumatate din scorul partidului, Marcel Ciolacu este in pericol sa fie depasit de Elena Lasconi, care a ajuns la 15-16% in sondaje si este pe trend crescator, pe masura ce recupereaza la capitolul notorietate, explica Remus Stefureac, directorul INSCOP, intr-un interviu acordat aktual24.ro.
Alegerile prezidentiale din 2024 se vor deosebi de toate celelalte de pana acum, cu exceptia celor din 2000, arata sociologul. Avem un grup de 5 candidati foarte apropiati unii de altii si e posibil ca in turul II al alegerilor prezidentiale sa se intre cu un scor mai mic de 20%.
In acest moment, spune Remus Stefureac – al carui institut de sondare a opiniei publice s-a dovedit cel mai apropiat de realitatea de la urne in ultimii ani –, singurul care trece de 20% in sondaje este Mircea Geoana, care si conduce. Marcel Ciolacu are un scor real de 17-19%, iar pe locul 3 este Elena Lasconi, cu 15-16%. Pe locurile 4-5, la mare lupta, sunt extremistii George Simion si Diana Sosoaca, acestia invartindu-se in jurul a 13-14%. Pe ultima pozitie, deja decuplat de grup, este candidatul PNL, generalul Nicolae Ciuca, aflat la sub 10%.
Foarte importante, in acest moment, sunt tendintele, arata sociologul. Mircea Geoana, Marcel Ciolacu, George Simion si Diana Sosoaca sunt pe un platou de mai multa vreme – nu cresc si nu scad, se mentin in limitele scorurilor descrise mai sus. Singurele evolutii notabile se observa in dreptul Elenei Lasconi, candidata USR care este in plina ascensiune pe masura ce reuseste sa se faca mai cunoscuta romanilor, si in dreptul lui Nicolae Ciuca, presedintele PNL aflat in picaj, deja mult in urma grupului.
Cateva elemente vor conta foarte mult in turul I al alegerilor prezidentiale, unde e posibil sa vedem o departajare de un punct procentual intre candidatii de pe locurile 2, 3 si 4, spune Remus Stefureac. In primul rand, votul diasporei s-ar putea dovedi decisiv. Aici, avantajati sunt Geoana, Simion, Sosoaca si, posibil, Lasconi.
In al doilea rand, devine foarte important ce va face candidata USR in lunile urmatoare. Daca aceasta va reusi sa combine inspirat valorile si mesajele sale conservatoare cu valorile progresiste si chiar laice ale unei parti din electoratul nisei USR-iste, are o sansa mare sa intre in turul II, probabil cu Geoana. Daca nu va reusi acest lucru, va pierde votanti in favoarea lui Geoana si va rata calificarea in finala.
Directorul INSCOP a facut un foarte interesant apel la romani, sa faca distinctie intre institutele de sondare a opiniei publice serioase, care dau rezultate corecte, si cele care fac „graffiti pe pereti“, dupa cum s-a exprimat el. Remus Stefureac a refuzat sa nominalizeze institutele la care face referire, dar a citat, ca exemplu, asa-zisul sondaj dat de Avangarde, institutul condus de controversatul Marius Pieleanu, care cu cateva zile inaintea alegerilor locale ii dadea pe Nicusor Dan cu 31% si Gabriela Firea cu 29%.
Scorul real de la urne a fost de 47,94% pentru Nicusor Dan si de 22,18% pentru Gabriela Firea, adica o diferenta de aproape 26 de procente! Nicaieri in lumea democratica nu exista asa ceva, iar explicatia data ulterior la unele televiziuni, cum ca de vina sunt romanii care mint la chestionarele din sondaje, nu sta in picioare, subliniaza Remus Stefureac. Erori statistice pot exista, dar nu asemenea dimensiuni uriase, iar astfel de sondaje ne pot duce cu gandul la altceva. Directorul INSCOP face apel la jurnalisti, sa specifice de fiecare data cui ii apartine sondajul si ce rezultate a avut respectivul institut in trecut, iar publicul sa verifice cat de seriosi sunt cei care dau sondajul.
„Elena Lasconi a recuperat toate voturile din nisa USR-ista. Tocmai de aceea astazi se afla la un 15%. Daca va reusi un melanj fericit intre valorile sale conservatoare si valorile progresiste ale unei parti importante a sustinatorilor USR, are o sansa importanta sa intre in turul II“
Matei Udrea: Domnule Remus Stefureac, v-am sunat pentru ca am observat ca INSCOP, institutul sociologic pe care il conduceti, da rezultatele cele mai apropiate de ce se intampla la urne in ultima perioada. Va propun sa discutam pe marginea ultimelor evolutii in lupta pentru alegerile prezidentiale. Se schimba ceva in dinamica electorala odata cu anunturile facute de Ciolacu si de Geoana in ultimele zile? Primul si-a lansat oficial candidatura duminica, al doilea a spus destul de clar azi (marti) ca va face acest lucru dupa ce paraseste postul de la NATO.
Remus Stefureac: Evident ca e de asteptat sa apara unele evolutii, in sensul in care – haideti sa spunem – despre candidatura domnului Ciolacu nu cred ca erau foarte mari dubii. Mai erau acum in cercurile politice speculatii cu privire la faptul ca acesta nu prea si-ar dori o candidatura deoarece e constient ca sansele de castig sunt, totusi, limitate. Dar, evident, anuntul unei candidaturi inseamna o confirmare pentru bazinul electoral propriu si aici putem sa vedem niste evolutii. In cazul anuntului – sau semianuntului – domnului Mircea Geoana, si aici a fost o confirmare destul de clara. Si aici o parte a populatiei nu era foarte lamurita cu privire la intentia domniei sale de a candida. Acum lucrurile se clarifica si, prin urmare, scepticii sau cei care nu credeau ca va candida au o optiune destul de clara in acest moment si, evident, acest lucru s-ar putea sa determine niste mutari. Mutari, sigur, in raport cu poza si cu tendintele din acest moment. Si ma refer la poza corecta, masurata sau realizata cu instrumente serioase si nu alte povesti.
Matei Udrea: Exista un favorit la aceste alegeri prezidentiale in momentul de fata? Putem vorbi despre asa ceva?
Remus Stefureac: Bun, poate ar merita sa avem o discutie un pic mai aprofundata legata nu doar de poza momentului din masuratorile sociologice, ci si legata de tendintele din ultimul an. Noi am masurat constant, in cadrul unui proiect de masuratori sociologice independente, realizate cu o agentie de presa. Practic, lunar am avut pe sondaje de opinie. Le-am si publicat, de altfel, in ultimele saptamani, chiar daca nu am publicat in lunile de vara. Lucrurile sunt destul de clare in acest moment: exista un singur candidat care trece de 20%. E o situatie cumva atipica fata de orice alta competitie prezidentiala din ultimii aproape 35 de ani. Practic, il avem pe Mircea Geoana, singurul care trece de 20%, apoi urmeaza un grup de candidati care isi disputa locul 2, dar destul de apropiati unii de altii, daca luam in considerare si marja de eroare a sondajului (3% – n. red.). Marcel Ciolacu e situat pe locul doi, cu procente undeva, intre 17-19%. Sigur, pot varia. Urmeaza doamna Lasconi, care a crescut destul de mult in ultima perioada, cu procente de 15-16%. Domnul Simion si doamna Sosoaca – 13-14%, trecand in fata cand unul, cand celalalt, si domnul Ciuca, cu sub 10%, pierdut cumva in ultimele saptamani, in contextul, sigur, numeroaselor atacuri care au fost la adresa domniei sale. Daca ne uitam in perspectiva, asa cum spuneam, observ in datele noastre o stabilitate destul de mare a intentiei de vot pentru Mircea Geoana. La fel si in cazul domnului Ciolacu. Singurele, sa spunem, evolutii notabile au fost ale doamnei Lasconi, care e nou-venita in aceasta cursa si care si recupereaza la capitolul notorietate. Doamna Sosoaca si domnul Simion cam acolo s-au aflat in ultimele luni. Au variat cumva, haideti sa spunem, intre 12-14%, uneori chiar 15%. Si o involutie, de aceasta data, in cazul domnului Ciuca, o scadere in ultimele saptamani. Aceasta este si poza, si tendinta de la care plecam. Cele doua anunturi (ale lui Ciolacu si Geoana – n. red.) sigur ca ar putea determina, sa spunem, poate o usoara crestere pentru domnul Ciolacu, poate o usoara crestere pentru domnul Geana, dar e deocamdata doar o intuitie. Ea trebuie sa fie si confirmata de masuratori viitoare.
„In cazul lui Geoana si Lasconi e un proces de recuperare a notorietatii. In cazul domnului Geoana nu a numelui, ci a candidaturii. In cazul doamnei Lasconi e vorba de construirea notorietatii. A plecat de la 60%, dar in ultima luna si jumatate a recuperat, este la peste 70%“
Matei Udrea: Deci, din ce inteleg eu, corectati-ma daca gresesc, pare sa existe o anumita stabilitate in privinta lui Geoana si a lui Ciolacu in intentia de vot, o tendinta crescatoare pentru Elena Lasconi si o tendinta descrescatoare pentru Nicolae Ciuca. E corect?
Remus Stefureac: Exact! Si o oarecare stabilitate si in cazul domnului Simion si a doamnei Sosoaca.
Matei Udrea: Avem acum doi oameni care se situeaza oarecum la poluri opuse ca situatie in cursa prezidentiala. E Mircea Geoana, despre care se spune de peste un an ca va candida, deci este probabil cel mai vechi candidat, chiar daca n-a anuntat oficial. Si la polul opus este Elena Lasconi, care a aparut oarecum din neant, pe la sfarsitul lunii iunie, dupa alegerile locale. Deci, unul care este de foarte multa vreme cunoscut, un altul care a aparut oarecum in ultima clipa. Din experienta dumneavoastra de sociolog si de observator al acestui tip de alegeri, care este varianta mai buna pentru un candidat? Cea in care lumea stie de foarte mult timp ca vei candida sau cea in care apari oarecum pe nepusa masa?
Remus Stefureac: Aici comparam cumva doua lucruri oarecum paradoxale. Despre candidatura lui Mircea Geoana, sigur, se stie in cercurile jurnalistilor, in cercurile cunoscatorilor, ale celor care urmaresc in mod frecvent media. Insa din evaluarile noastre putem sa spunem ca a fost pana acum o candidatura cu un grad foarte ridicat de notorietate. Altfel spus, intreaga populatie a Romaniei da, stie ca Mircea Geana va candida. Tocmai, dimpotriva, este un handicap major pentru domnia sa in acest moment faptul ca nu foarte multi romani stiu efectiv ca domnia sa isi va asuma o candidatura la alegerile prezidentiale. Masuratorile aduc in atentia oamenilor acest scenariu si, sigur, ei raspund, afland inclusiv din masuratori ca Mircea Geoana ar putea fi o optiune. Chiar daca, e adevarat, se discuta in mass-media de mult timp, informatia nu ajunge intotdeauna atat de usor. Mult mai notorii, de exemplu, erau si sunt candiaturile potentiale, confirmate deja ale domnului Ciolacu sau ale domnului Ciuca, pentru ca beneficiaza si de o alta forta de mediatizare, de impingere, de vizibilitate evidenta in spatiul public. In ceea ce o priveste pe doamna Lasconi, e adevarat, e proaspat venita. Domnia asta se confrunta cu un alt tip de deficit de notorietate. Nu a candidaturii, ci a numelui, care nu e ca al domnului Geoana. In momentul in care a intrat Elena Lasconi in aceasta cursa avea o notorietate de vreo 60%, comparativ cu peste 90% in cazul domnul Geoana. In ultima luna si jumatate a recuperat, este la peste 70% astazi si sigur ca e intr-un proces de recuperare si vedem o campanie destul de intensa, cumva oarecum similara cu a domnului Ciuca, cu panouri peste tot in care suntem anuntati ca Elena Lasconi exista, este lider USR, scrie acolo si presedinte, deci cumva candidat pentru aceste alegeri. Deci, ce as dori sa precizez si, cumva, raspunsul final la intrebarea dumneavoastra este ca in cazul ambilor e un proces de recuperare a notorietatii. In cazul domnului Geoana nu a numelui, ci a candidaturii. In cazul doamnei Lasconi, atat a numelui, cat si a candidaturii. E vorba de construirea notorietatii.
„Elena Lasconi a recuperat toate voturile din nisa USR-ista. Tocmai de aceea astazi se afla la un 15%. Provocarea este abilitatea de a genera un compromis intre valorile sale conservatoare si valorile progresiste, laice uneori, ale unei parti importante a sustinatorilor USR. Daca va reusi un melanj fericit, poate sa atraga voturi din zona mai conservatoare. Daca va reusi sa fure de acolo cateva procente, are o sansa importanta sa intre in turul II“
Matei Udrea: Daca tot am vorbit de Elena Lasconi, exista pe retelele de socializare mai multe tipuri de abordare. I se reproseaza destul de vehement, din partea bulei sustinatorilor traditionali ai USR, ca se afiseaza prea mult cu familia traditionala, ca are cruciulite la gat, ca mesajele ei nu vizeaza stilul partidului. Altii spun ca e o strategie buna pentru a lua voturi si din alte zone de public. Voiam sa va intreb daca lucrul asta se simte in sondaje, daca afecteaza intentia de vot in ceea ce o priveste.
Remus Stefureac: Deocamdata nu se simte, pentru ca pana in acest moment cred ca obiectivul doamnei Lasconi a fost sa recupereze cumva toate tipurile de voturi de pe aceasta nisa USR-ista, sa-i zicem. Voturi care la alegerile europarlamentare au fost fragmentate, impartite intre USR, REPER, cei doi candidati independenti, Vlad Gheorghe si Nicu Stefanuta, fosti USR-isti si cu un mesaj progressist, pana la urma, amandoi. Cumulat, REPER, cei doi candidati independenti si Alianta Dreapta Unita aveau vreo 15%. Cumva, Elena Lasconi in acest moment – nu stiu daca a fost o strategie explicita sau nu – a recuperat toate aceste voturi. Tocmai de aceea astazi se afla la un 15% care e potentialul oarecum natural al bazinului in care isi desfasoara activitatea. Si, evident, putem observa – iar masuratorile reflecta acest lucru – ca dansa nu are un concurent explicit direct pe acest bazin, asa cum are domnul Ciolacu, de exemplu, in persoana domnului Geoana. Domnul Ciolos, de exemplu, nu mai e candidat, a anuntat ca nu mai candideaza. Si atunci doamna Lasconi, reprezentant al USR, e cumva singurul candidat care capteaza aceste voturi. Provocarea pentru viitor, si aceasta poate sa insemne o pierdere de voturi sau o oportunitate de castig, este abilitatea de a genera un compromis intre discursul sau valorile conservatoare, uneori chiar intens conservatoare ale doamnei Lasconi, afisate explicit, si valorile sa spunem progresiste, laice uneori, ale unei parti importante a sustinatorilor USR. Si de ce spun ca poate fi si oportunitate, dar si un risc: pentru ca, daca va reusi un melanj fericit, evident, doamna Lasconi poate sa atraga voturi, sa spunem, din zona mai conservatoare, uneori intens conservatoare din Romania, voturi de peste 20%, voturi care astazi merg la domnul Simion, merg la doamna Sosoaca. Daca va reusi sa fure de acolo cateva procente, evident ca are o sansa importanta de calificare in turul II. Daca insa nu va reusi un melanj fericit, atunci o parte din alegatorii USR vor migra. Poate ca, haideti sa spunem, cei mai progresisti, mai deschisi, mai cosmopoliti, vor migra spre un alt candidat, cel mai probabil Mircea Geoana.
Matei Udrea: Mi se pare foarte interesant ca, practic, totii sociologii cu care am vorbit in ultimul an mi-au spus ce mi-ati spus si dumneavoastra, deci e clar ca e o parere cumva impartasita de intreaga breasla, si anume ca anul acesta e un grup compact de candidati si ca se va intra in turul II al alegerilor prezidentiale cu un scor destul de mic. Din punctul dumneavoastra de vedere, cu cat se va intra in turul doi?
Remus Stefureac: Fata de toate celelalte alegeri prezidentiale in care, in general – poate cu exceptia momentului in care a candidat Corneliu Vadim Tudor (in 2000 – n. red.) si a fost o fragmentare foarte puternica a voturilor de dreapta, iar Vadim Tudor a intrat cu aproximativ 20% – eram obisnuiti cu un candidat care intra cu 40%, altul cu 30%. In general, candidatul stangii si candidatul dreptei, iar candidatul dreptei castiga. In acest moment, pe fundalul acestei concurente intense si o fragmentare a voturilor si a numarului de candidati puternici, cred ca va fi o surpriza daca se va intra in turul II cu scoruri mai mari de 25%. Singurul care pare a avea acest potential, in acest moment, e Mircea Geoana, dar sigur ca nu e obligatoriu. In general, ma astept ca in turul II sa se intre cu scoruri intre 20 si 25%. E posibil, la limita, daca concurenta va fi foarte intensa, sa vedem un candidat de turul doi care intra si cu 18-19%, mai ales daca vom avea un loc 3 la o distanta de 1-2 procente, un loc 4 la o distanta de 1-2 procente, asa cum ne arata acum sondajele de opinie, de exemplu. E important de precizat ca sondajele de opinie – si chiar e relevant acest aspect – reflecta votul romanilor rezidenti pe teritoriul tarii. Iar la alegerile prezidentiale, cel putin daca ne comparam cu ultimul scrutin, cand au venit in turul II aproape 1.000.000 de votanti, daca ne raportam la acele alegeri, perspectiva de a avea 700-800.000 de votanti din diaspora – asta inseamna intre 7 si 10% din masa electorala – va influenta semnificativ performanta candidatilor care se vor califica in turul II. Mai ales daca vor fi aceste diferente foarte mici. Altfel spus, 2-3 procente in plus aduse din diaspora inseamna diferenta dintre a fi sau a nu fi presedinte.
Matei Udrea: Pe cine ar putea sa avantajeze aceasta variabila pe care o introduce diaspora?
Remus Stefureac: In mod cert, cei mai avantajati vor fi Mircea Geoana, din perspectiva pozitiei de secretar general NATO, Simion, chiar si Sosoaca si, de asemenea, posibil si doamna Lasconi. Mircea Geoana are o deschidere catre exterior, un anumit titlu de respectabilitate care rezoneaza in zona diaspora. Dar si in diaspora sunt niste contraste, pana la urma. Candidati care reprezinta zona mai radicala, mai extremista, de asemenea, pot avea un scor bun. Ma refer la Simion, chiar si Sosoaca. Dar si doamna Lafroni, mai ales daca ne gandim la voturile importante pe care USR a reusit sa le mai mobilizeze in diaspora.
„Ciolacu are o dificultate strategica data de 3 factori: 1) este prim-ministru in functie, 2) are o concurenta foarte puternica in propriul bazin electoral prin Mircea Geoana, care atrage un calup de 25-30% din zona PSD, si 3) tine de calitatile sale, de educatie, de diplome, de abilitati. Poate si de un deficit legat de carisma personala, talent oratoric“
Matei Udrea: Nu ati pomenit deloc pe Ciolacu. Mi-ati spus ceva mai devreme ca are in jur de 17-19%. Asta inseamna ceva mai mult de jumatate din scorul partidului. Cum e posibil ca presedintele PSD sa aiba aproximativ jumatate din scorul partidului?
Remus Stefureac: Ceva mai mult de jumatate. Haideti sa spunem ca PSD are un scor de 29-30%. Explicatia cred ca e destul de simpla. Pe de o parte, explicatia generala este ca niciun candidat al unui partid nu va lua niciodata si n-a luat niciodata 100% din voturile partidului. In general, performanta maxima la care se duce un candidat este de 90%, dar performanta medie de 80% din scorul partidului, din voturile partidului pe care-l reprezinta, vin in dreptul candidatului. Nu e un transfer absolut de vot. In cazul domnului Ciolacu, insa, dificultatea domniei sale si dificultatea candidaturii sale – si este una strategica in acest moment! – este data de trei factori. In primul rand, este prim-ministru in functie la finalul unui ciclu de guvernare. Un ciclu de guvernare, sigur, marcat in ultimii doi ani de un lucru pozitiv, si anume stabilitatea tarii intr-o perioada complicata, dar marcat in acelasi timp de o inflatie care anul trecut era cu doua cifre, care a muscat puternic din veniturile populatiei. Prin urmare, duce o povara destul de complicata. Vrea, nu vrea, asta e situatia. Un prim-ministru in functie care candideaza nu are cum sa nu fie afectat de orice problema care, sa spunem, afecteaza nivelul de trai, calitatea vietii, orice tip de nemultumire. O a doua problema a domnului Ciolacu – si e o premiera pentru toti candidatii PSD din ultimii 34 de ani, PSD, FSN, ma rog – este ca domnul Ciolacu are o concurenta foarte puternica pe propriul bazin electoral. Ma refer la Mircea Geoana, un fost lider al PSD. Sigur, domnul Geoana are in acest moment un profil mai general, atrage voturi si de la PSD, si de la PNL, si de la USR, si din zona independentilor. Dar atrage un calup important de voturi din zona PSD, intre 25 si 30%, ceea ce sigur ca reprezinta o problema strategica pentru domnul Ciolacu. Asa se explica procentele mai mici decat ale partidului. Revin la prima dumneavoastra intrebare: in ce masura anuntul candidaturii, oficializarea sa, va determina o mobilizare mai buna a votantilor PSD in zona domnului Ciolacu, o coerenta, o suprapunere mai buna, un transfer dinspre partid inspre candidatura sa, asta vom vedea impreuna, vom masura. Nu as dori sa speculez prea mult, pentru ca e bine, mai ales in postura in care ma aflu acum, orice comentarii sa fie totusi sustinute si de date. Iar al treilea punct, sigur, tine de calitatile domniei sale. Am vazut la ultimul congres o incercare de a-l prezenta pe domnul Ciolacu asa, mai general, ca un om simplu, un candidat al oamenilor, mai din popor. Cumva, compensand anumite dezavantaje, atacuri care au fost destul de numeroase la adresa domniei sale in ultima perioada legate de educatie, de diplome, de abilitati sau inabilitati in zone-cheie ale profilului unui bun presedinte, si anume politica externa, securitate nationala. Poate un deficit legat de carisma personala, talent oratoric, toate aceste lucruri evident ca atarna si ele in balanta.
„Eu sper ca oamenii sa faca totusi diferenta intre sondaje serioase si graffiti pe pereti. Cu 4 zile inaintea alegerilor locale din Bucuresti, un institut dadea o diferenta intre doamna Firea si domnul Nicusor Dan de doar doua puncte. La alegeri, sigur, diferenta a fost de 26 de puncte! S-a gresit de 13 ori! Intotdeauna pot exista erori, dar nu la o asemenea diferenta! Este imposibil! Nicaieri in lumea democratica, chiar si acolo unde sunt candidati supusi oprobiului public, nu se intampla astfel de diferente!“
Matei Udrea: O ultima intrebare. As vrea parerea dumneavoastra pentru aceste situatii care se repeta, cu unele institute sociologice care gresesc in mod constant cu 20-30% in sondaje fata de rezultatele reale consemnate la vot. Chiar daca, sa spunem, dumneavoastra sau institutul noastra, INSCOP, nu sunteti implicati in asa ceva, e o situatie care pune, practic, un semn de intrebare peste toate sondajele care sunt publicate in Romania. Apare o neincredere a publicului, pentru ca oamenii de multe ori nu-si dau seama ca e vorba de CURS, ca e vorba de Avangarde sau de INSCOP. Ei citesc acolo un titlu si constata ca nu se confirma respectivele sondaje.
Remus Stefureac: Eu sper ca, totusi, oamenii usor-usor sa faca totusi diferenta intre sondaje serioase si graffiti pe pereti. E ca si cum am spune ca, daca citim orice jurnal care se autointituleaza ziar sau televiziune, toate sunt la fel. Nu, nu toate sunt la fel! Si toti oamenii, dar absolut toti oamenii, de la jurnalisti la comentatori, la analisti, la orice cetatean, are la dispozitie un instrument foarte simplu. Acesta se numeste Google.com sau Google.ro. Fiecare poate, cu o simpla cautare, sa compare foarte usor. Si poate n-ar fi rau ca, atunci cand si jurnalistii publica datele unor sondaje de opinie, sa completeze faptul ca, uite, acel institut, de-a lungul timpului, a avut rezultate care au fost confirmate de vot sau nu a avut rezultate care au fost confirmate de vot. Pentru ca aici e foarte simplu. Cu o simpla cautare Google poti sa vezi ce date a publicat institutul ABC inainte de alegerile locale, de europarlamentare, de prezidentialele de acum 5 ani, de parlamentarele de acum 4 ani, de prezidentialele de acum 10 ani, de acum 15 ani. Si in felul acesta putem sa avem o reflectare si o intelegere corecta a acelor institute care reprezinta date corecte si a acelor institute care prezinta date incorecte. Si cel mai simplu e – apropo, inteleg probabil la ce va referiti, e vorba de ultimele sondaje care tot apar in saptamanile acestea, in cursul lunii august – sa ne uitam la alegerile europarlamentare si la cele locale. As dori sa evit pronuntarea numelor unor institute, nu este treaba mea sa fac acest lucru, dar jurnalistii pot sa faca, evident, aceasta chestiune. Sa compare, de exemplu, faptul ca un institut, cu 4 zile inainte de alegerile locale din Bucuresti, dadea o diferenta intre doamna Firea si domnul Nicusor Dan de doar doua puncte. Nicusor Dan – 31%, doamna Firea – 29% (e vorba de sondajul Avangarde, institutul condus de Marius Pieleanu – n. red.). Sunt date publice, usor de gasit. La alegeri, sigur, diferenta a fost de 26 de puncte! Adica de la doua puncte la 26 de puncte s-a gresit, asa, de vreo 13 ori! Nu dubla eroare, nu tripla eroare, nu de patru, nu de sase, nu de 10, ci de 13 ori! Ceea ce evident ca ridica mari, mari semne de intrebare. Si de aici, sigur, putem sa ne punem si alte intrebari. Cum au fost realizate…
Matei Udrea: Dar cum e posibil asa ceva? Am auzit o explicatie intr-un studio de televiziune, ca romanii obisnuiesc sa minta cand raspund la intrebari.
Remus Stefureac: Nu pot sa minta la un operator de interviuri si la celalalt sa nu prea aminta! Adica nu poti ca, la un sondaj realizat in acea saptamana, sa aiba o asemenea eroare si la un alt realizat in aceeasi saptamana, diferentele sa fie semnificativ mai mici. Mi-aduc aminte, la aceste alegeri locale, de exemplu, noi a publicat date cu aproximativ o luna inainte de alegeri. Estimarile noastre, cu o luna inainte de alegeri, erau Nicusor Dan in jur de 39% si doamna Firea in jur de 24%. Repet, cu o luna inainte, adica netrecand prin campania electorala! Noi am mai realizat si in proximitatea alegerilor, dar n-am mai publicat atunci. Diferentele au fost destul de apropiate de cele din alegeri. Nu cred ca e vorba de vreo minciuna. Intotdeauna pot exista erori intre ceea ce declara oamenii si votul real. Sunt erori statistice. Uneori mai sunt si erori care tin de faptul ca unii candidati poate nu sunt tocmai frecventabili sau asocierea cu ei nu e tocmai onorabila. Si atunci oamenii refuza sa declare, dar vor vota altfel. Insa nu la o asemenea diferenta! Este imposibil sa se intample asa ceva, un asemenea fenomen! Nicaieri in lumea democratica, chiar si acolo unde sunt candidati supusi oprobiului public, nu se intampla astfel de diferente. Explicatia cred ca este destul de evidenta, dar repet, as prefera sa nu o dau eu! E important, de fiecare data cand se publica astfel de date, sa existe foarte clar entitatea care comanda datele, foarte clar descrisa metodologia, perioada de culegere si poate avem mai multe lamuriri cu aceasta ocazie. Dar, repet, e o chestiune, pana la urma, legata si de credibilitate. E o analogie simpla. Daca citesti intr-un mijloc media de 10 ori niste dezinformari sau informatii false, probabil ca a 11-a oara n-o mai citesti, ca stii ca citesti baliverne. La fel si in acest caz, daca constati ca de-a lungul timpului datele nu sunt serioase, sunt doar simple graffiti, simple desene pe pereti, de la un punct incolo evident ca ar trebui sa-ti iei informatiile din alta parte.
Matei Udrea: Va multumesc foarte mult pentru pentru interviu!
Remus Stefureac: Va multumesc si eu!
