Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
vineri, 28 iulie 2023
Ce porcărie!/Foștii ofițeri de securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș au fost achitați definitiv în procesul istoric al morții dizidentului Gheorghe Ursu- comisarul.ro joi, 27 iulie 2023, 13:04
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Ce porcărie!/Foștii ofițeri de securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș au fost achitați definitiv în procesul istoric al morții dizidentului Gheorghe Ursu
comisarul.ro
Judecătorii Curţii Supreme i-au achitat joi pe foștii securiști Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş, acuzați de procurori de uciderea disidentului Gheorghe Ursu, potrivit minutei de ședință.
Cei doi fuseseră achitați și de Curtea de Apel, în 2019.
Minuta ședinței:
2500/2/2017: Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, de părțile civile Ursu Andrei Horia, Ursu Ștefan Olga și Ursu Sorana și de părțile responsabile civilmente Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinței penale nr. 196/F din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală, în dosarul nr. 2500/2/2017 (1030/2017).
Obligă pe fiecare dintre apelantele părți civile și pe apelanta parte responsabilă civilmente Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 27.07.2023.
Context. Procurorii militari au susţinut că cei doi au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.
În schimb, cei doi inculpaţi au susţinut în faţa judecătorilor că sunt nevinovaţi. „Eu am îndeplinit comenzi primite. Nu făceam niciun act pe lângă comenzile primite,” a declarat Hodiş.
Procesul a mai avut încă doi inculpați, foştii miniştri de interne George Homoştean şi Tudor Postelnicu, care au fost acuzați de complicitate. Aceștia au murit între timp.
Inginerul Gheorghe Ursu este unul dintre cei mai cunoscuți luptători împotriva regimului comunist.
La începutul anilor 80, trimitea scrisori la Europa Liberă, afișa manifeste împotriva lui Ceaușescu și încerca să creeze o rezistență intelectuală împreună cu prietenii săi, Dan Deșliu, Nina Cassian, Geo Bogza și Radu Cosașu.
Pentru a încerca să evite un caz de persecuţie politică ce ar fi fost neprielnic pe plan internaţional regimului Ceauşescu, Securitatea i-a înscenat lui Gheorghe Ursu un caz de drept comun (pentru posesia a 17 dolari), pentru care l-a arestat pe 21 septembrie 1985.
A fost închis într-o celulă cu doi deţinuţi de drept comun, Marian Clită şi Gheorghe Radu, care au primit ordin de la securişti să exercite acte de violenţă asupra lui.
A murit la 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.
Andrei Ursu, fiul dizidentului ucis, a declarat în urmă cu o lună că „asta este miza, aceşti foşti torţionari nu sunt doar Pîrvulescu (Marin – n.r.) şi Hodiş (Vasile – n.r.). Sunt sute. Fiindcă la Braşov au fost – ştim şi avem pe listă – am găsit lista ofiţerilor de Securitate care i-au scos pe braşoveni la anchetă, de la CNSAS. Îi ştim, cu nume şi prenume, cum îi scoteau nopţile, ore întregi şi martori, victimele, povestesc cum erau bătuţi într-un mod bestial, cum spun ei, în mod stalinist sau medieval. Torturi medievale, în 1987. Oamenii ăştia sunt printre noi, torţionarii. Dacă îi condamnă pe aceşti doi, înseamnă că a existat situaţia – premisă. Înseamnă că a fost, într-adevăr, un regim criminal şi după 1965. Şi până la urmă, de aia noi românii am acceptat un regim care ducea ţara de râpă şi ne umilea cultul personalităţii lui Ceauşescu – nu de frica lui Ceauşescu, de frica Securităţii, cei 500.000 de informatori. Asta e miza”.
Iohannis a reinstaurat Securitatea peste "România eșuată". Securitatea câștigă o nouă luptă împotriva românilor. De ce a demisionat Hellvig de la conducerea SRI - Cap de Pod - Marius Oprea - Jul 27, 2023 13:34 1983
Iohannis a reinstaurat Securitatea peste "România eșuată". Securitatea câștigă o nouă luptă împotriva românilor. De ce a demisionat Hellvig de la conducerea SRI
- Marius Oprea
- Jul 27, 2023 13:34
- 1983
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Iohannis a reinstaurat Securitatea peste "România eșuată". Securitatea câștigă o nouă luptă împotriva românilor. De ce a demisionat Hellvig de la conducerea SRI
- Marius Oprea
- Jul 27, 2023 13:34
-
1983
Iohannis a reinstaurat Securitatea peste "România eșuată". Am trimis aseară spre publicare un articol (la Mediafax - nota Podul.ro), l-am retrimis dimineață, dar nu a fost publicat. Prevestea ce s-a întîmplat azi, prin achitarea torționarilor lui Gheorghe Ursu. Îl public pe Facebook și pe Podul.ro, spre știință.
Azi am trăit o cotitură a istoriei. Ce a început Iliescu, a desăvîrșit Iohannis și ”guvernul său”, justiția sa, independentă față de democrație și interesele țării, dar profund dependentă. De Securitatea ei, cu pensii speciale cu tot.
În cele ce urmează vă prezint articolul scris de mine încă de ieri, dar care avea să fie respins de la publicare:
COMENTARIU / Securitatea cîștigă o nouă luptă împotriva românilor: demisia lui Hellvig ar putea însemna achitarea în dosarul Ursu
Aș vrea ca ipoteza de mai sus să fie demontată de realitate, cînd se va da sentința dosarului celui mai arzător care s-a aflat de ani buni încoace pe masa Înaltei Curți de Casație și Justiție. Mi-e teamă însă că lucrurile nu vor sta așa. Că ”sistemul”, despre care toți vorbim, fără ca nimeni să-l descrie în amănunt, dar e intuit de toți, va învinge din nou. Că ”securiștii”, despre care toți știm că sînt la butoane din ’90 încoace sînt prea prudenți, ca o breșă de asemenea anvergură, precum condamnarea a doi dintre ei, pentru crimă împotiva umanității, prin faptele comise înainte de 1989, să fie creată.
Eduard Hellvig însuși e prudența întruchipată, ceea ce l-a făcut ușor adaptabil la această lume în care secretul bate decretul și departe de ochii lumii se face puterea adevărată. Probabil că știa, încă înainte de a ajunge director al Serviciului Român de Informații, cum văd cei din acestă lume a ”serviciilor” raportul dintre ei și restul lumii, rezumat de un fost ofițer KGB astfel: ”unii scriu istoria, noi o facem”. Cu alte cuvinte, era conștient în ce intră. Și a fost, de departe, cel mai pregătit să o facă, cu un bagaj solid de cunoștințe politice teoretice și practice. Versat, adaptabil și totuși îndeajuns de moral pentru a nu fi corupt rapid, prin jocurile subtile în care beția puterii și un sentiment fals al ”atotputerniciei” și veșniciei numiților și aleșilor îi fac pe aceștia tocmai vremelnici și interșanjabili, în ”jocul operativ” al celor pe care nu-i schimbă nimeni, pentru că ei sînt ”elita” care apără însăși ”esența statală”. Dar nici Hellvig n-a reușit, pînă la capăt, mare lucru.
Taman acum, cînd lucrurile s-au liniștit, cînd despre cine-a tras în noi se mai vorbește doar în cărți sau la comemorări și nu în tribunale, cînd Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului reia și reîncălzește anchete din trecut, soldate deja cu închiderea dosarelor pe motivul prescrierii răspunderii penale asupra faptei comise de diverși icși și igreci din Securitate, iată că Andrei Ursu a reușit, cu o rară abnegație, să împingă procesul celor doi securiști anchetatori, despre care nenumărate probe scrise și martori susțin că au stat la originea uciderii tatălui său, în beciurile de la Rahova în 1985, pînă la pronunțarea sentinței finale. Se ajuge la o vorbă care-mi place, anume că nu e prea tîrziu pentru adevăr. Dar mi-e teamă că nu vom avea parte de adevărul așteptat.
Vasile Hodiș, unul din securiștii anchetatori acuzați, n-a fost un oarecare în sistem, ci șeful Oficiului Juridic al SRI, timp de două decenii. Îndeajuns timp ca să-și creeze un sistem de protecție și relații în sistem, care să-i asigure inamovibilitatea – mai ales în raport cu justiția. E unul de-al lor, așa cum mare parte a justiției a devenit una de-a SRI-ului, și nu vorbim aici doar de celebrele ”protocoale”, ci de faptul că între ”servicii” și justiție există o colaborare mult mai veche și strînsă. La nivel uman. În 1990, în baza unui procol încheiat în 1968 între Iulian Vlad și Mircea Malița (primul, pe atunci, șeful Direcției Învățămînt și Perfecționarea Cadrelor din Consiliul Securității Statului, cel de-al doilea ministru al învățămîntului), s-a încheiat un protocol prin care Școala de Securitate de la Băneasa a devenit secție a Facultății de Drept din București. Nu mult după revoluție, mi-a povestit președintele Emil Constantinescu, pe atunci prorector, șiruri lungi de securiști au făcut coadă la Rectorat, pentru a-și echivala studiile de la Băneasa, cu cele de Drept. Legal, nu exista nicio piedică în calea acestei ”echivalări” prin care șiruri lungi de securiști au pătruns în magistratură și au impregnat-o cu spiritul lor, care domnește încă. Acum, lupul pus generic paznic la oi judecă lupi ”prinși în faptul” unui omor. Mai mult decît atît – o crimă împotriva umanității.
Hellvig nu e deloc un om care să se lase pradă iluziilor. Realist, și-a dat seama că un verdict de achitare în cazul celor doi torționari ai Securității, ambii cu stagii în SRI, îi va demola tot discursul anterior de delimitare de fosta Securitate. Îl va compromite personal și îi va atîrna o piatră de picior, în cariera politică viitoare. A ales demisia, cu o zi înaintea verdictului anunțat inițial pe 4 iulie. Pe cale de consecință, pronunțarea sentinței a fost amînată, pentru 27 iulie, pentru a nu se face o legătură directă de cauzalitate între demisie și achitare. Cîteva zile mai tîrziu, președintele Iohannis a anunțat rînjind că Hellvig și-a dat demisia ”din motive personale”. Iohannis presupune și el că sentința va fi, probabil, una de achitare și îi convine – sistemul, conservat și imuabil, îl servește pe el. N-are nevoie de scandal în paradis, așa că demisia lui Hellvig a fost consecința logică a actului de conservare a sistemului de securitate din România. Care e azi, la fel de puternic ca în vremurile de glorie în care Iulian Vlad se ocupa de ”perfecționarea cadrelor” din mașinăria de tocat destine, numită Securitate.
De obicei, fiecare analist dorește să fie confirmat de evoluția faptelor. Eu sper, din toată inima, să mă fi înșelat și tot ce am scris mai sus să se dovedească o falsă presupunere. Iar cei doi securiști să-și ispășească pedeapsa pentru crima comisă. Iar Andrei Ursu să-și găsească în sfîrșit liniștea, în fața portretului îndoliat al tatălui, căruia i-a făcut dreptate, după trei decenii de luptă cu ”sistemul”, cu securiștii și moștenitorii lor.
Inocentarea Răului: Poziția GDS în cazul achitării asasinilor disidentului Gheorghe Ursu Grupul Pentru Dialog Social | 28.07.2023
Inocentarea Răului: Poziția GDS în cazul achitării asasinilor disidentului Gheorghe Ursu
Grupul Pentru Dialog Social | 28.07.2023
Achitarea asasinilor lui Gheorghe Ursu de către justiția română e revoltătoare.
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Grupul pentru Dialog Social o socotește o barbarie judiciară - o formă de a pedepsi victima și după asasinarea ei de către un regim totalitar. Pentru a înțelege mai bine mizeria morală a unei astfel de decizii juridice, trebuie să ne imaginăm oroarea revoltată pe care ar fi simțit-o o lume întreagă dacă judecătorii de la Nürnberg i-ar fi achitat pe ofițerii naziști.
O astfel de decizie ar fi prăbușit încrederea în justiție. E ceea ce face și decizia în cazul Gheorghe Ursu: compromite încrederea într-o justiție care știe să vadă clar natura unui regim totalitar și să-i pedepsească în mod adecvat represiunea specifică. Achitându-i pe asasinii lui Gheorghe Ursu, justiția română admite că nu e capabilă să recunoască natura unui regim totalitar - și să distribuie în mod corespunzător vinovățiile din interiorul lui.
România în care asasinii lui Gheorghe Ursu au fost achitați e o Românie pentru care totalitarismul nu e un rău absolut - și nici măcar un rău în sine. Iar asta e înfiorător. Fiindcă a inocenta totalitarismul înseamnă a-l resuscita ca formă politică viabilă.
Decizia justiției române de a achita asasinii lui Gheorghe Ursu este, așadar, cea mai radicală formă juridică de reabilitare a totalitarismului comunist de după Revoluție.
Grupul pentru Dialog Social
27 iulie 2023
