Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
Firea
și Pandele au părăsit România și se află în țara în care este refugiat
Sorin Oprescu. Cei doi, demascați de amicul lor, Ciutacu: Firea a plecat
pe la protocol, cu pălărie mare și ochelari de soare
Cei doi au fost demascați de amicul lor, Victor Ciutacu, pe care l-au invitat la nunta lor și la botezul celor doi copii.
Foto: Captură Antena 3
Firea și Pandele au părăsit România
Firea și Pandele ar fi plecat alături de Gigi Nețoiu, om de afaceri
penal, fiind condamnat la 3 ani și 4 luni de încarcerare pentru evaziune
fiscală și spălare de bani.
Acum, acesta face afaceri cu energie. În aprilie, presa scria că acesta va realiza un parc fotovoltaic în extravilanul comunei Cetate din județul Dolj.
„Construcția se va face pe terenul firmei East Way Spedition SRL,
deținută în trecut de Nețoiu, și care în prezent are printre acționari
pe europarlamentarul PSD Claudiu Manda, soțul primarului Craiovei,
Olguța Vasilescu, dar și pe administratorul public al comunei doljene
Ișalnița, Ovidiu Flori, naș de căsnicie al cuplului Manda-Vasilescu.
Mai trebuie precizat și faptul că Gigi Nețoiu este administratorul firmei la acest moment”,
Potrivit informațiilor furnizate de Ciutacu, la RTV, Firea a plecat
pe la salonul protocol și purta o pălărie mare și ochelari de soare.
Reporterii România TV au reușit să ia legătura cu cei doi. Gabriela
Firea a declarat că se află într-un concediu în Grecia, care ar fi fost
programat încă din luna februarie.
Există cel puțin cinci aspecte care au ieșit în evidență în atitudinea șefului guvernului de la Budapesta, Viktor Orban,
la Băile Tușnad, unde vine în fiecare an pentru a menține viu
sentimentul apartenenței maghiarilor transilvăneni la națiunea ungară.
Orban își lansează de mai bine de 25 de ani ideile aici, în acest mic
oraș, care are puțin peste 1000 de locuitori, situat în mijlocul României și al Ținutului Secuiesc.
(1) Anul acesta discursul lui nu a avut nici coerența, nici
însuflețirea de altădată și nu a reușit să înlocuiască vechea vervă cu
ceva consistent.
(2) Dacă ambasadorul Ungariei
la București nu ar fi fost chemat, zilele trecute, la Ministerul Român
de Externe, pentru a i se comunica în ce condiții poate să-și țină
premierul ungar tradiționala cuvântare și despre ce nu are voie să
vorbească, poate că n-ar fi făcut decât să-și repete sloganurile din
anii trecuți. Așa a fost nevoit să recunoască autoritatea Bucureștiului
asupra comunității maghiare și a regiunii în care aceasta locuiește, o
situație pe care guvernul de la Budapesta nu o contestă de jure, dar pe
care o pune între paranteze din 2010, de când Viktor Orban se află în
fruntea guvernului ungar.
(3) Prin decizia diplomației române, Viktor Orban a fost obligat
să-și recunoască limitele, chiar dacă a făcut-o folosind ironia
naționalistă: „Ei scriu să nu vorbim despre unități administrative
teritoriale românești inexistente. M-am întrebat la ce s-au referit,
cred că la Ardeal și la Ținutul Secuiesc. Dar noi nu am afirmat
niciodată că acestea ar fi unități teritoriale române.” Viktor Orban a
recunoscut că se supune unui „act oficial al statului român”, plin de
condiționalități care îi amintesc de vechiul regim dinainte de 1989 și
de una din glumele lui Hofi, celebrul comediant din perioada comunistă,
despre „cine poate să spună dintr-o singură răsuflare: imperialist,
revizionist, burghez, clerical, și șovinist, fascist.”
(4) Remarca lipsită de scrupule despre Transilvania îl readuce pe
șeful guvernului de la Budapesta în ceea ce era și până acum: o persoană
nefrecventabilă pentru oficialii români, chiar la scurtă vreme după ce a
avut întâlnirea privată cu primul ministru Marcel Ciolacu. A fost un
interludiu pe care Viktor Orban nu a știut să-l valorifice în interesul
țării sale, preferând să ia în derâdere apartenența Transilvaniei la
România. Izolat în Uniunea Europeană din cauză că s-a dedicat cu trup și
suflet Rusiei în conflictul din Ucraina, Viktor Orban demonstrează că
și atunci când i se întinde o mână, el preferă să o muște, în loc să o
strângă amical. E un precedent la care vor lua aminte și ceilalți
posibili parteneri ai Ungariei. Într-un fel, primul ministru ungar a
recunoscut că liderii români nu-l mai bagă în seamă, atunci când a spus
că președintele Klaus Iohannis a fost invitat la Budapesta, dar că
deocamdată nu răspuns acestei invitații
(5) Linia ferată de mare viteză care să lege Bucureștiul de Budapesta
și alte proiecte regionale pe care Ungaria ar fi putut să le înceapă
prin intermediul României, cu sprijin financiar de la Bruxelles, pentru a
ajuta inclusiv la repornirea economiei ungare aflate în impas, vor
continua să se amâne, în logica revanșardă balcanică.
.
Există, pe de altă parte, cel puțin două puncte de inflexiune, unde
retorica lui Viktor Orban se întâlnește cu cea a lui Marcel Ciolacu:
Biserica și suveranitatea în interiorul Uniunii Europene. După ce două
organizații ortodoxiste, Calea Neamului și Frăția Ortodoxă, și-au
mobilizat membrii să vină la Tușnad, dar jandarmii i-au ținut departe,
pentru ca situația să nu degenereze în violențe, Viktor Orban li s-a
adresat implicit și lor: „Am ajuns în siguranță aici. Luptăm pentru
valorile creștine și noi trebuie să fim alături și avem nevoie de frații
noștri ortodocși români”, amintindu-le că diplomația română i-a cerut
să nu pună într-o lumină proastă valorile occidentale, dar că aceste
valori înseamnă „migrație, LGBT și război”. Extremiștii români se
recunosc deplin în afirmațiile premierului ungar. De altfel, ei îl
admiră pe Viktor Orban, chiar dacă îi urăsc pe unguri: „Sunt Viktor Orban al României”, se lăuda George Simion, liderul AUR
În discursul său de la Tușnad, premierul ungar a răspuns cu ironii grosiere mâinii pe care i-a întins-o omologul său român. Un precedent care îl va izola și mai mult în Europa. O analiză de Sabina Fati.
Există cel puțin cinci aspecte care au ieșit în evidență în atitudinea șefului guvernului de la Budapesta, Viktor Orban,
la Băile Tușnad, unde vine în fiecare an pentru a menține viu
sentimentul apartenenței maghiarilor transilvăneni la națiunea ungară.
Orban își lansează de mai bine de 25 de ani ideile aici, în acest mic
oraș, care are puțin peste 1000 de locuitori, situat în mijlocul României și al Ținutului Secuiesc.
(1) Anul acesta discursul lui nu a avut nici coerența, nici
însuflețirea de altădată și nu a reușit să înlocuiască vechea vervă cu
ceva consistent.
(2) Dacă ambasadorul Ungariei
la București nu ar fi fost chemat, zilele trecute, la Ministerul Român
de Externe, pentru a i se comunica în ce condiții poate să-și țină
premierul ungar tradiționala cuvântare și despre ce nu are voie să
vorbească, poate că n-ar fi făcut decât să-și repete sloganurile din
anii trecuți. Așa a fost nevoit să recunoască autoritatea Bucureștiului
asupra comunității maghiare și a regiunii în care aceasta locuiește, o
situație pe care guvernul de la Budapesta nu o contestă de jure, dar pe
care o pune între paranteze din 2010, de când Viktor Orban se află în
fruntea guvernului ungar.
(3) Prin decizia diplomației române, Viktor Orban a fost obligat
să-și recunoască limitele, chiar dacă a făcut-o folosind ironia
naționalistă: „Ei scriu să nu vorbim despre unități administrative
teritoriale românești inexistente. M-am întrebat la ce s-au referit,
cred că la Ardeal și la Ținutul Secuiesc. Dar noi nu am afirmat
niciodată că acestea ar fi unități teritoriale române.” Viktor Orban a
recunoscut că se supune unui „act oficial al statului român”, plin de
condiționalități care îi amintesc de vechiul regim dinainte de 1989 și
de una din glumele lui Hofi, celebrul comediant din perioada comunistă,
despre „cine poate să spună dintr-o singură răsuflare: imperialist,
revizionist, burghez, clerical, și șovinist, fascist.”
(4) Remarca lipsită de scrupule despre Transilvania îl readuce pe
șeful guvernului de la Budapesta în ceea ce era și până acum: o persoană
nefrecventabilă pentru oficialii români, chiar la scurtă vreme după ce a
avut întâlnirea privată cu primul ministru Marcel Ciolacu. A fost un
interludiu pe care Viktor Orban nu a știut să-l valorifice în interesul
țării sale, preferând să ia în derâdere apartenența Transilvaniei la
România. Izolat în Uniunea Europeană din cauză că s-a dedicat cu trup și
suflet Rusiei în conflictul din Ucraina, Viktor Orban demonstrează că
și atunci când i se întinde o mână, el preferă să o muște, în loc să o
strângă amical. E un precedent la care vor lua aminte și ceilalți
posibili parteneri ai Ungariei. Într-un fel, primul ministru ungar a
recunoscut că liderii români nu-l mai bagă în seamă, atunci când a spus
că președintele Klaus Iohannis a fost invitat la Budapesta, dar că
deocamdată nu răspuns acestei invitații
(5) Linia ferată de mare viteză care să lege Bucureștiul de Budapesta
și alte proiecte regionale pe care Ungaria ar fi putut să le înceapă
prin intermediul României, cu sprijin financiar de la Bruxelles, pentru a
ajuta inclusiv la repornirea economiei ungare aflate în impas, vor
continua să se amâne, în logica revanșardă balcanică.
.
Există, pe de altă parte, cel puțin două puncte de inflexiune, unde
retorica lui Viktor Orban se întâlnește cu cea a lui Marcel Ciolacu:
Biserica și suveranitatea în interiorul Uniunii Europene. După ce două
organizații ortodoxiste, Calea Neamului și Frăția Ortodoxă, și-au
mobilizat membrii să vină la Tușnad, dar jandarmii i-au ținut departe,
pentru ca situația să nu degenereze în violențe, Viktor Orban li s-a
adresat implicit și lor: „Am ajuns în siguranță aici. Luptăm pentru
valorile creștine și noi trebuie să fim alături și avem nevoie de frații
noștri ortodocși români”, amintindu-le că diplomația română i-a cerut
să nu pună într-o lumină proastă valorile occidentale, dar că aceste
valori înseamnă „migrație, LGBT și război”. Extremiștii români se
recunosc deplin în afirmațiile premierului ungar. De altfel, ei îl
admiră pe Viktor Orban, chiar dacă îi urăsc pe unguri: „Sunt Viktor Orban al României”, se lăuda George Simion, liderul AUR
.
Nu e clar dacă premierul român îl admiră sau nu pe șeful cabinetului
ungar. Ar vrea, poate, să copieze unele măsuri impuse de autocratul de
la Budapesta, dar deocamdată nu poate. În orice caz, deschiderea lui
Ciolacu spre Orban a fost luată peste picior de primul ministru maghiar:
„România are un nou prim-ministru, îi dorim noroc, e al 20-lea de când
sunt eu premier.” Altfel spus, e doar încă unul printre ceilalți. Și va
pleca în curând.
Dincolo de argumentele pro-China și pro-Rusia, de premonițiile sale
care prevestesc căderea democrațiilor în fața autocrațiilor,
remarcile neinspirate, care au avut loc la două zile de la întrevederea
cu primul ministru român, sugerează că Victor Orban își pierde
instinctul politic. Scrisoarea de mulțumire adresată lui Marcel Ciolacu post factum
, cu gândul că poate drege busuiocul, nu face decât să scoată în evidență stângăciile și derapajele din discursul lui Orban.
