Discursul lui Vladimir Putin este un răspuns la contraofensiva ucraineană, însă liderul de la Kremlin a ales mobilizarea parțială și nu pe cea generală de teama să nu transforme războiul din Ucraina într-un război civil, susține analistul și istoricul Armand Goșu.

Armand GosuFoto: Hotnews

„Putin se temea să declarare mobilizarea generală tocmai pentru a nu pune arme în mâna populației, în care nu are absolut nici o încredere. Acei oameni pot întoarce armele împotriva lui Putin însuși, iar războiul cu Ucraina s-ar putea transforma într-un război civil. De aceea a acceptat să declare o mobilizare parțială”, a precizat el, într-un interviu pentru Contributors.ro.

E primul discurs televizat al președintelui Putin după cel din dimineața de 24 februarie, când a anunțat începerea agresiunii militare împotriva Ucrainei. E un moment important, explicați-ne contextul. De ce acum? De ce tot acest spectacol, cu zeci de milioane de oameni care stau lipiți de televizor de ore bune așteptând discursul lui Putin?

Au mai fost discursuri televizate și după 24 februarie. Unele importante, altele mai puțin. De ce acest discurs este important? Mă întrebați în ce context vine el. Corect, contextul e foarte important. De ce acum?

Prin acest discurs, Putin răspunde contra-ofensivei ucrainene, care a început la 29 august, la Herson, și a continuat la 5 septembrie, cu și mai mult succes în regiunea Harkov. Cea mai importantă victorie este, fără îndoială, ocuparea practic fără luptă a Izium, un hub logistic esențial pentru aprovizionarea armatei ruse din Donbass.

Totodată, Putin răspunde și interlocutorilor de la Samarkand, summit la care a fost bombardat, nu doar de către Erdogan, ci practic de către toți șefii de stat cu care s-a întâlnit, cu cereri de a înceta războiul din Ucraina. Felul în care Putin a fost tratat la Samarkand, faptul că a fost lăsat să aștepte în fața camerelor pe fiecare din omologii săi cu care avea întâlnire, l-a făcut să înțeleagă mai bine situația precară în care el personal, dar și Rusia, se află în acest moment, și să reacționeze.

Marți seara, la ora 20.00 trebuia să fie discursurile lui Putin și ministrului Apărării, Serghei Șoigu. Televiziunile rusești au așteptat cu comentatorii de serviciu în studiouri, difuzarea discursurile. La ora 22.00 doi apropiați ai Kremlinului, Markov și Simonian au anunțat pe rețelele sociale că discursul va fi difuzat miercuri dimineața, la ora 8.00. În cele din urmă a fost difuzat, dar de la 9.00 și, în fond, n-a conținut nimic, dar absolut nimic neașteptat.

Faptul că difuzarea înregistrării discursului a întârziat, confirmă luptele de culise de la Kremlin, din anturajul lui Putin cât și faptul că președintele realizează gravitatea situației. Ceea ce nu-l face să renunțe la unele teme ale propagandei.

Ce a spus în acest discurs?

În ordinea inversă, pe locul trei ar fi temele patriotice. S-a referit la Rusia istorică, deci obsesia cu istoria și cu granițele. La faptul că rușii o să-și apere suveranitatea și integratatea teritorială, în fața ofensivei Occidentului care vrea să distrugă Rusia. Noutatea ar fi că Putin împinge tot mai evident spre narațiunea - “patria în pericol”, trebuie ca tot poporul rus să pună mâna pe armă ca s-o apere. Deci, Putin se inspiră din discursurile lui Stalin. Ceea ce n-ar fi o noutate. În condițiile în care mii de soldați ruși fac rapoarte pentru a ieși din armată și nu văd nici un motiv pentru care ar continua războiul împotriva Ucrainei, tentativa lui Putin de a zugrăvi Rusia ca fiind amenințată, e o încercare de a mobiliza populația pentru războiu.

Doar amintesc tema propagandei rusești, anume că Rusia nu luptă cu Ucraina, ci cu Occidentul, care vrea să distrugă Rusia. E o temă mai veche, n-o dezvolt aici.

Al doilea subiect important, ar fi că Rusia trebuie să susțină dorința celor din Ucraina care vor să-și decidă singuri viitorul în referendumurile anunțate. Putin folosește un termen ciudat, concetățenii noștri. Adică, locuitorii din Herson, Zaporojie, Donbass sunt considerați deja cetățeni ai Rusiei. Poate e doar o scăpare. Eu doar am ascultat discursul, poate ar trebui să mă uit mai atent pe transcriere, deocamdată nu se pot accesa site-ul Președinției ruse.

Și, pe locul întâi, cel mai important punct, este anunțarea — la cererea Ministerului Apărării, repetă asta de cel puțin două ori în discurs - a mobilizării parțiale. Deci, nu e vrut, ci Șoigu.

Ce înseamnă mobilizarea parțială? Și cum poți să faci mobilizarea când Rusia nu e în război, ci doar desfășoară o operațiune militară specială?

Grea întrebare, eu n-am răspuns la ea. Putin ar trebui să vă răspundă. E un paradox aici, cum bine sesizați. Formal Rusia nu a declarat război, dar a declarat mobilizare, fie ea și parțială.

Decretul de mobilizare parțială a fost deja publicat. A ieșit și ministrul Șoigu cu câteva detalii importante. Ministrul Apărării spune că vor fi mobilizați 300.000 de oameni, dar că Rusia ar avea o capacitate de mobilizare mult mai mare, cu un total de 20 de milioane de rezerviști.

Decretul e important, înainte ca să vorbim m-am uitat pe el. Pe scurt: mobilizarea parțială începe de astăzi, 21 septembrie. Cei mobilizați primesc statutul de militari cu contract, ceea ce înseamnă că vor fi plătiți la fel ca militarii cu contract. Pot fi scutiți cei care lucrează în intreprinderi din complexul militaro-industrial, iar guvernul va defini clar aceste categorii. Pot fi scutiți de armată pe motiv de vârstă, starea sănătății sau dacă au fost condamnați la închisoare pentru anumite fapte.

Această decizie de mobilizare a fost pregătită marți de modificarea Codului Penal de către Duma de Stat. În ce fel?

După ce Putin s-a întors de la Samarkand, din Uzbekistan, evoluția evenimentelor a căpătat o altă dinamică. S-a cerut un răspuns adecvat contra-ofensivei victorioase ucrainene care în 5 zile a eliberat peste 8000 km pătrați, cât a reușit să ocupe armata rusă în 6 luni de război în regiunea Harkov. De notat, această contra-ofensivă nu a putut fi oprită la granița administrativă a regiunii Lugansk. Astfel, după eliberea regiunii Harkov, a început și eliberarea regiunii Lugansk, singura regiune pe care Rusia reușise la începutul lunii iulie s-o ocupe 100%.

Cum armata rusă nu face față trupelor ucrainene, s-a implicat politicul. Duma a modificat Condul Penal în sensul definirii unor termeni, mobilizare, stare de război, vreme de război. Au fost introduse pedepse pentru jaf, pentru cei care se predau inamicului, pentru cei care pleacă din armată.

Spuneam că armata rusă este supusă unei presiuni uriașe, legislația permite militarilor ruși să ceară lăsarea la vatră din cauza convingerilor lor. Erau mii de astfel de cereri la comandamentul trupelor din Izium, cereri care mai apoi au fost publicate de presa ucraineană.

Cine vor fi cei mobilizați?

În Rusia e o loterie întreaga viața, nu doar mobilizarea. Ministrul Șoigu are nevoie de 300.000 de oameni. El spune că vor fi folosiți pe linia de contact, unde vor fi trimiși după ce vor fi atrenați corespunzător.

De ce 300.000? Cred că e vorba aici de infanterie. În vreme de pace, armata rusă are 280.000 militari trupe de infanterie. Cele mai multe unități au fost distruse de ucraineni. S-a luat decizia desființării totale a unor unități, printre care și cea care în martie ocupase Bucea. Pur și simplu 80 chiar 90% din personalul acestor unități a fost nimicit în luptă. Deci, cei 300.000 vor forma trupele de infanterie pentru viitoarele încercări de ofensivă.

În zona de frontieră, mai ales în regiunea Bolgorod, în ultimele două săptămâni au fost trimiși zeci de mii de tineri de 18 ani, soldați în termen, care abia au depus jurământul. Deja comitetele mamelor soldaților au început acțiuni de protest pentru a-i salva pe acești tineri, a-i ține cât mai departe de zona luptelor.

Faptul că armata rusă nu are soldați s-a văzut cel mai bine în Donbass, unde după pregătire de artileri de câteva ore, nu mai are cine să mai plece la atac, pur și simplu sunt prea puțini soldați, armata e prost organizată.

Putin a tot amânat această decizie de mobilizare. De ce a semnat un decret de mobilizare parțială și nu mobilizarea generală? Care vor fi consecințele politice ale acestei decizii? Dar cele militare? Citeste continuarea artiolului pe Contributors.ro