Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
miercuri, 25 mai 2022
marți, 24 mai 2022
Ungaria-România: de la revizionismul asimetric la toleranță - Autor: Sabina Fati (DW) - jurnalist Deutsche Welle Luni, 23 Mai 2022, ora 13:17
Ungaria-România: de la revizionismul asimetric la toleranță
Dezvelirea statuii principelui maghiar Gabriel Bethlen de la Alba Iulia arată paradoxul relațiilor româno-maghiare: potențialul multicultural din Transilvania vs. naționalismul alimentat politic.
Noua președintă a Ungariei, Katalin Novak, instalată în funcție acum zece zile, s-a grăbit să-și arate atașamentul față de Transilvania. O conservatoare din cercul de apropiați ai lui Viktor Orban, Katalin Novak, la fel ca predecesorul său, nu așteaptă să primească o invitație oficială pentru a vizita România, fiindcă ar dura mult prea mult, ci preferă să găsească cea mai bună ocazie.
Născută și crescută la Szeged, oraș situat la doar 50 de kilometri de granița dintre Ungaria și România, Katalin Novak înțelege, poate, mai bine decât alți politicieni de la Budapesta felul în care ar trebui construită mai departe relația dintre cele două state. Președinta Ungariei s-a aflat la Alba Iulia pentru dezvelirea statuii principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, care a condus provincia între 1613 și1629, și pentru aniversarea celor 400 de ani, câți au trecut de când Bethlen a înființat la Alba Iulia Colegiul Academic, una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ din Ardeal.
Omagierea lui Bethlen la Alba Iulia scoate la iveală potențialul de toleranță al românilor și maghiarilor. Un principe maghiar calvin, care a știut să jongleze cu alianțele externe pentru a se menține la putere și cu banii pentru a-și dezvolta micul regat, Bethlen a fost nu doar un mare general, ci și un intelectual iubitor de artă.
Președintele UDMR, Kelemen Humor, a spus de altfel la dezvelirea statuii lui Gabriel Bethlen din Alba Iulia că prețuiește faptul că „o comunitate care este majoritară în oraş a acceptat eroul unei comunităţi minoritare” și că statuia nu a fost ascunsă de autoritățile locale într-un colț periferic: „Monumentul principelui Bethlen Gabor a primit loc în cetate, un loc care, pentru noi, semnifică perioada de aur a Transilvaniei, iar pentru prietenii noştri români evocă naşterea României moderne”.
Statuia a fost dezvelită de Katalin Novak, de episcopul Eparhiei Reformate din Ardeal, Kato Bela, şi de primarul municipiului, Gabriel Pleşa. A fost un eveniment rar, în care un fragment al istoriei comune a părut că poate lega cele două comunități de care se folosesc în egală măsură liderii de la București și cei de la Budapesta pentru câștiguri politice.
Pentru o clipă naționalismul de ambele părți a fost lăsat deoparte pentru a elogia o perioadă luminoasă a Transilvaniei, în care Bethlen a construit câte ceva important aproape în fiecare oraș ardelean.
Trecutul acestei provincii a fost distorsionat în manualele și cărțile de istorie ale celor două țări, iar istoricii români și maghiari nu s-au așezat încă la masă pentru a scrie împreună o istorie comună. Reconcilierea nu a avut, încă, loc, dar poate în viitor vor exista mai multe momente ca cel de la Alba Iulia, în care un primar român nu se mai rușinează să vorbească despre „perioada înfloritoare” a principatului transilvănean sub un principe maghiar.
E adevărat, pe de altă parte, că senatorul PSD de Alba, Călin Matieş, a vrut să strice sărbătoarea și a venit cu un tablou al lui Avram Iancu, spunând că vrea o statuie cu liderul moților. Gestul social-democratului era pentru televiziuni și pentru întreținerea naționaliștilor, fiindcă localnicii știu bine că la mai puțin de jumătate de kilometru distanță de noua statuie a lui Gabriel Bethlen se află una dedicată lui Avram Iancu.
Ceva mai subtil, președinta Ungariei a transmis la rândul ei mai multe mesaje: o fotografie sugestivă în care se sprijină de borna vopsită în tricolorul Ungariei de pe Piatra Secuiului, făcută după momente oficiale de la Alba Iulia, și declarația care a supărat ministerul român de Externe, potrivit căreia prioritatea ei este să reprezinte „toți maghiarii, indiferent dacă trăiesc înăuntrul sau în afara granițelor”.
Diplomația de la București a răspuns prompt printr-un lung comunicat de presă că „potrivit dreptului internațional, un stat nu poate să își aroge drepturi de orice fel în raport cu cetățenii altui stat”.
Katalin Novak a răspuns ferm, spunând că Ungaria „nu va tăia niciodată cordonul ombilical dintre patria-mamă şi maghiarii care au ajuns să trăiască în afara graniţelor” şi că Budapesta „nu va permite, niciodată, ca acesta să fie tăiat”.
Relațiile dintre România și Ungaria s-au răcit în ultimii ani tot mai mult, ceea ce nu înseamnă, însă, că Bucureștiul nu-i dă voie Budapestei să investească în Transilvania și să-și extindă influența în această provincie istorică. România face aceste concesii, fiindcă la rândul său își întinde puterea politică, economică și culturală în Republica Moldova. Așa cum cetățenii români din R. Moldova votează în alegerile din România, la fel și cetățenii maghiari din Ardeal votează în scrutinele ungare. Aceste distorsiuni nu sunt doar electorale și vor avea efecte politice în viitor. Deocamdată în comunitățile maghiare din Transilvania dictează Budapesta, într-un soi de revizionism asimetric, pe care Ungaria îl întreține în măsura posibilităților ei economice.
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.
duminică, 22 mai 2022
Klaus Iohannis, încă două mandate? Semnele - Ioana Ene Dogioiu - 22.05.2022, ora 00:09 - Sursă : :https://spotmedia.ro/
Klaus Iohannis, încă două mandate? Semnele
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Klaus Iohannis, încă două mandate? Semnele
Actuala Constituție are nevoie de revizuire. Contrar multor opinii, la momentul elaborării ei nu a fost o lege proastă, dimpotrivă, însă evoluția societății, involuția clasei politice și ieșirea CCR din rolul constituțional (ceea ce a fost posibil ca urmare a revizuirii din 2003) au generat situații pe care prevederile nu le-au putut acoperi. Ceea ce a sporit derapajul CCR, care s-a simțit și obligată și îndreptățită la legiferare.
Dar oricum ar fi ea, actuala Constituție are toate șansele să fie mai bună decât ceea ce ar putea genera demersul de revizuire intenționat de actuala coaliție.
Argumentul principal este capacitatea extrem de modestă de legiferare eficientă și consistentă a acestei majorități, dovedită de numeroasele legi inepte și greșite, dar și de înclinația fără precedent spre populism. Să nu uităm că revizuirea ar urma să se producă în perioada preelectorală. Dar și unele probabile interese personale.
Există deja un subiect asupra căruia majoritatea pare să fi ajuns la consens – trecerea la republica parlamentară, adică un președinte care să fie ales de Parlament, nu de popor. PSD și UDMR susțin deschis subiectul.
Social democrații știu că au șanse minime să cucerească reduta și că mereu trimit la sacrificiu un lider. Marcel Ciolacu nu vrea să fie acela, dar nici să riște ca printr-un neașteptat succes să creeze un alt pol de putere în partid.
În schimb, ca principal partid parlamentar, cum a tot fost PSD, sub diferitele sale denumiri, în ultimii 30 de ani, ar putea să fie factorul decisiv pentru alegerea președintelui în Parlament.
Socoteala este asemănătoare și în cazul UDMR, care mereu ar avea poziția de balama. Kelemen Hunor s-a pronunțat de altfel deschis pentru modificare.
PNL evită subiectul, dar a grăit Klaus Iohannis care nu a exclus soluția, pronunțându-se pentru o clarificare: „Vrem președinte ales de popor cu puteri multe sau vrem președinte ales de Parlament, care are o poziție mai degrabă protocolară? Sunt argumente pro și contra pentru ambele”. Care a fi argumentele pro președinte ales de Parlament în opinia președintelui ales?
Clarificarea e necesară pe fond, dar pusă în mâna actualului Parlament nu e nicio surpriză în ce direcție se va duce. Tocmai de aceea, nu ar fi fost de așteptat ca președintele în funcție să o apere, să se lupte pentru legitimitatea ei electorală, pentru legătura directă dintre popor și președinte?
Soluția pare să fie a unui președinte cu aceleași atribuții ca acum, dar numit de Parlament. Ceea ce e un dezechilibru invers celui actual. Dacă acum atribuțiile au devenit, după numeroase ciuntiri, prea puține în raport cu legitimitatea electorală maximă, în sistemul propus, ele ar fi prea multe pentru un președinte ne-ales.
Cu alte cuvinte, vor trece la Parlament, în mod indirect, deci fără raspunderea politică aferentă, toate atribuțiile actuale ale președintelui, care va fi un produs al majorității.
Sigur că, indiferent de voința clasei politice, revizuirea Constituției trebuie să fie votată de popor prin referendum. Atenție, însă, cel mai probabil nu se va vota articol cu articol. Nici nu ar fi fezabil, dacă vor fi multe modificări. Nu îi poți pune cetățeanului în brațe o carte de ștampilat, cu care să stea în cabină câte o jumătate de oră.
Proiectul se votează bloc, DA sau NU pentru tot. Și, atunci, alături de această schimbare fundamentală privind alegerea președintelui, vor fi introduse tot felul de bomboane pentru diferite categorii. Cum va vota electoratul USR dacă revizuirea va include, după cum sugerează Kelemen Hunor, și „fără penali în funcții publice”?
Poate va fi inclusă familia tradițională ca să vină în galop și electoratul naționalist conservator, nu doar al AUR, inhibat data trecută de Dragnea. Și cine știe ce alte populisme.
În plus, prăbușirea credibilității și încrederii în funcția prezidențială în mandatul lui Klaus Iohannis ar putea să slăbească rezistența celor care până acum nu ar fi conceput să nu își aleagă președintele.
De ce avem nevoie tocmai de acest demers când cade economia pe noi?
Pentru că, după toate semnele și informațiile, dl Iohannis nu vrea să plece la pensie în 2024. Unii au estimat că vrea să devină premier. E prea leneș pentru asta. Alții l-au văzut în diverse funcții externe. Se pare că nu are anvergura necesară.
Și atunci ce-i rămâne? Să rămână președinte al României încă un mandat, poate chiar două. O nouă Constituție, cu modificări de substanță ale funcției, ar însemna, așa cum a fost și cazul lui Ion Iliescu în 1992, reluarea de la zero a numărătorii mandatelor.
Va păstra controlul asupra PNL, incapabil deocamdată oricum să genereze alt lider și prezidențiabil, își va păstra atribuțiile care-i convin, va păstra privilegiile care dau dependență, dar va scăpa de grija de a fi pe placul prostimii care nu va mai conta în alegerea sa.
Și cum dupa 2024 se anunță tot o majoritate PSD-PNL, treaba va fi ușoară. Unul va da premierul, celălalt președintele.
