Etichetă: Dumitru Dincă
Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
Continui prezentarea rechizitoriului în „dosarul revoluției” printr-un nou episod, legat de evenimentele din București, în 21 decembrie 1989 și noaptea de 21/22 decembrie 1989. Înainte de a prezenta fragmentul de rechizitoriu, fac cîteva comentarii legate de acest fragment.
Vezi și episoadele anterioare din acest rechizitoriu:
– Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Constituirea grupului dizident Iliescu
– Timișoara – autoritate de lucru judecat
Și în acest fragment se vede problema recurentă și de fond a rechizitoriului, de a se bizui pe cercetările Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989”. Reamintesc contestarea activității acelei comisii chiar în perioada cînd își desfășura lucrările:
– Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
– Adresările Asociaţiei „17 Decembrie” către Comisia Senatorială „Decembrie 1989” condusă de Valentin Gabrielescu
– Boicotarea Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” de către Asociaţia „17 Decembrie”
– Emisiune TV despre revoluţia din 1989, cu Sergiu Nicolaescu nervos
– Vizita la Timişoara a unor membri ai comisiei senatoriale „Decembrie 1989” (1994)
– Despre Chiţac şi Stănculescu, în 1999 (1). Comisia Senatorială „Decembrie 1989” a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara (video)
– 31 martie 1994, audierea mea la Comisia Senatorială „Decembrie 1989”. „Prejudecata dumneavoastră este că trebuie să se afle adevărul despre revoluţie”
În ceea ce privește organizarea mitingului din 21 decembrie 1989, Parchetul consideră că inițiativa i-a venit personal lui Nicolae Ceaușescu, în mod „spontan”. Este citată o declarație a lui Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei Prezidențiale, care descrie felul cum Nicolae Ceaușescu a hotărît mitingul, cum a discutat cu Barbu Petrescu, primarul capitalei, pentru organizarea acestuia și surprinderea lui Iulian Vlad, șeful securității, cînd a aflat că se plănuiește acest miting. Cu alte cuvinte, ideea că mitingul a fost pus la cale de securitate cade.
Tulburarea mitingului este pusă pe seama unor benzi cu sunete de joasă frecvență care au fost difuzate din autospeciale ale UM 02348 București. Este citată mărturia ofițerului Ionel Dumitrescu, dată în 30 octombrie 2017 la Parchet, același martor precizînd însă că benzile magnetice respective nu apăreau ca fiind înregistrate în evidențele unității. De altfel, la scurt timp după obținerea acelei mărturii, Parchetul a dat și un comunicat (linc) în care anunțat că a lămurit dezorganizarea mitingului din 21 decembrie 1989 și declanșarea protestelor din București. Mi-am exprimat la vremea respectivă scepticismul față de descoperirile parchetului, în articolul Tulburarea mitingului lui Ceauşescu din 21 decembrie 1989. Parchetul General în 2017 şi Agenţia France Presse în 21 decembrie 1989 (linc). Citește în continuare
Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (4). Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Actualizare 9 iunie 2019: Adăugare filmare cu discuții în CPUN despre evenimentele din Piața Universității.
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
Vezi primele 3 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
În fragmentul de acum prezint, din ceea ce Parchetul numește „starea de fapt”, evenimentele din perioada 8-12 iunie 1990, cînd s-a pregătit intervenția din Piața Universității.
IV. STAREA DE FAPT
La data de 9 iunie 1990, au fost convocate, în prima şedinţă, cele două camere ale Parlamentului, Camera Deputaţilor, respectiv Senatul, pentru a stabili comisiile de validare a mandatelor de deputaţi şi senatori, făcându-se astfel aplicarea art. 79 din Decretul Lege nr. 92/1990.
În data de 8 iunie 1990, la sediul F.S.N. din str. Varşoviei nr. 4, a avut loc o întâlnire la care au participat inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman, Dumitru S. Nicolae, Cazemir Benedict Ionescu, precum şi (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlnirii s-a pus în discuţie eliberarea Pieţei Universităţii, discutându-se trei posibile scenarii şi anume: neintervenţia forţelor de ordine pentru înlăturarea manifestanţilor, intervenţia forţelor de ordine pentru eliberarea Pieţei Universităţii de persoanele care au mai continuat să demonstreze, iar cel de-al treilea scenariu l-a reprezentat implicarea muncitorilor în eliberarea Pieţei Universităţii şi, în mod special, a minerilor având în vedere precedentele intervenţii ale acestora, din 28-29 ianuarie 1990 şi respectiv 18-19 februarie 1990. Unii dintre cei prezenţi s-au opus eliberării Pieţei Universităţii, cu motivarea că numărul celor prezenţi în Piaţă este în continuă scădere, iar demonstraţiile se vor stinge de la sine. La un moment dat, inculpaţii Ion Iliescu şi Petre Roman au părăsit sediul F.S.N., iar întâlnirea celor menţionaţi s-a încheiat fără a se lua vreo decizie referitoare la Piaţa Universităţii (…). Citește în continuare
Rechizitoriul din procesul mineriadei (3). Manifestația din Piața Universității
Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
Vezi primele 2 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
În această parte a rechizitoriului, Parchetul face o descriere istorică a apariției și dezvoltării mișcării din Piața Universității din București, din 1990. Se povestesc evenimentele de dinainte de ziua de 13 iunie 1990, cînd au început tulburările propriu-zise. Descrierea evenimentelor e făcută pe alocuri într-un mod de-a dreptul poetic (se citează în întregime „cîntecul golanilor” care se cînta în piață).
Remarc o faptă concretă pusă în seama inculpatului Adrian Sîrbu (cel care avea să înființeze mai apoi ProTV): „Inculpatul Adrian Sârbu, consilier al inculpatului Petre Roman a fost în stare să gîndească atacuri teroriste asupra manifestanţilor din Piaţa Universităţii, solicitînd ministrului apărării să-i pună la dispoziţie 20 kg de trotil pentru a-i arunca în aer pe protestatari”. Dar este o faptă care nu s-a dus la îndeplinire și e dinainte de evenimentele care fac obiectul inculpărilor din dosar.
Pentru felul cum a început manifestația din Piața Universității, recomand un articol din 2016 a lui Ondine Gherguț din „România Liberă” (linc).
Redau mai jos următorul fragment din rechizitoriu. Cu litere cursive între paranteze drepte am mai inserat unele explicații.
III. MANIFESTAŢIA DIN PIAŢA UNIVERSITĂŢII Citește în continuare
Emisiune din 1992 despre revoluție, cu Lorin Fortuna. Dumitru Dincă: Zecile de mii de oameni aduși la mitingul lui Ceaușescu au mers liniștiți către casă, îmi spuneau că sînt nebun. Iosif Dan: Pe baricadă au fost 100 de tineri… Paul Negruți ne-a spus deschideți ușa că a venit guvernul. Care guvern? Guvernul condus de Ion Iliescu. Petre Roman: (în 21 decembrie) doi tineri din Timișoara ne-au vorbit despre Timișoara (video)
Actualizare 28 noiembrie ora 11,08: Lorin Fortuna va fi înmormîntat mîine 29 noiembrie 2016, ora 14, în cimitirul din Calea Lipovei.
Să ne amintim de recent dispărutul Lorin Fortuna vizionînd o emisiune TVR din 1992 în care apare și acesta. Emisiunea a fost pusă pe youtube de utilizatorul „luminaalba”, care observ că a pus pe youtube multe alte înregistrări video cu Lorin Fortuna. Emisiunea nu este prezentată în întregime. Moderatorul emisiunii a fost Mihai Tatulici. Iau cuvîntul în emisiune, în afara moderatorului (în ordine): Claudiu Iordache, Lorin Fortuna, ?, Dumitru Dincă, Dan Iosif, Petre Roman, Florin Filipoiu, Nicolae Militaru, Nicolae Dide, Adrian Nicolae, Alexandru Mironov, Zainea?, Teodor Brateș.
Marian Munteanu îşi retrage candidatura la funcţia de primar al Bucureştiului
Actualizare 3 mai 2016: Adăugare manifest FSN din iunie 1990
N-a trecut mult de cînd PNL l-a propus pe unul din conducătorii mişcării din Piaţa Universităţii la funcţia de primar al Bucureştiului (linc) că respectiva candidatură a fost retrasă. În locul lui Marian Munteanu, PNL îl propune acum pe Cătălin Predoiu.
În răstimpul cîtorva zile de după anunţarea candidaturii lui Munteanu, în mijloacele de informare în masă din Bucureşti s-a ajuns la un consens cu privire la faptul că Ion Iliescu a avut dreptate în 1990 cînd a vorbit despre primejdia legionară existentă în cadrul manifestaţiei din Piaţa Universităţii. Ca dovezi în acest sens au fost invocate fapte precum aflarea lui Marian Munteanu în cercul apropiaţilor lui Petre Ţuţea, fost deţinut politic legionar. Petre Roman, fostul prim-ministru FSN-ist împotriva căruia se desfăşura mişcarea din Piaţa Universităţii, acum membru PNL deci în partidul care trebuia să-l susţină pe Munteanu la primărie, a observat că într-un interviu din 1994 Marian Munteanu, referindu-se la I. G. Duca, primministrul liberal ucis de legionari în 1933, a spus: «Nu putem vorbi de asasinii lui I.G. Duca fără a vorbi de asasinul I.G. Duca». „Nu am auzit vreodată ca Partidul Naţional Liberal să se dezică de I.G. Duca. Dimpotrivă, totdeauna a fost un far al PNL. Ori, dacă noi acceptăm comentariul lui Marian Munteanu, înseamnă că PNL ar trebui să se dezică de I.G. Duca, în favoarea Mişcării Legionare. Aşa rezultă din acest articol al lui Marian Munteanu”, şi-a exprimat părerea domnul Roman (linc). Citește în continuare
Discuția primministrului Victor Ponta cu revoluționarul Dumitru Dincă despre OUG 95/2014 (video)
De pe youtube preiau o înregistrare cu o discuție între primministrul Victor Ponta și revoluționarul Dumitru Dincă, care a avut loc recent.
Transcriere înregistrare: Citește în continuare
Miting al revoluționarilor la București (video). Actualizare: Declarații Victor Ponta: „Bani pentru impostori nu o să dăm niciodată. Banii pentru cei care au fost cu adevărat revoluţionari … îi avem alocaţi şi îi vom plăti” (video)
Actualizare: Declarații Victor Ponta
La București a avut loc un miting al revoluționarilor, în care s-a cerut respectarea legii 341/2004 și reluarea plății indemnizațiilor prevăzute de această lege. Participanții s-au îmbrîncit cu jandarmii. Mai jos, filmări despre cele întîmplate difuzate la posturile de televiziune. Domnul Dumitru Dincă (cel care în 1990 inițiase mitingul din Piața Universității) a fost transportat la spital.
După mitingul revoluționarilor, primul ministru Victor Ponta, aflat la Buzău, a declarat (linc): Citește în continuare
Asociaţia „Victoria” (condusă de Lorin Fortuna) se împotriveşte unei străzi Sergiu Nicolaescu în Timişoara
Din partea asociaţiei „Victoria” condusă de Lorin Fortuna, am primit prin e-mail un comunicat. Ţinînd seama de rolul jucat de domnul Fortuna în revoluţie, cînd a fost conducătorul comitetului revoluţionar intitulat „Frontul Democratic Român” constituit în clădirea operei din Timişoara, consider oportun să reproduc mai jos punctul dumisale de vedere. Nu împărtăşesc toate opiniile din acest comunicat. Nu am timp de o analiză amănunţită a părerilor domnului Fortuna, dar îmi exprim dezacordul mai ales faţă de considerarea ca dată de început a revoluţiei a zilei de 20 decembrie 1989 (cînd s-a înfiinţat Frontul Democratic Român condus de Lorin Fortuna). Nu numai acum ci în fiecare an la Timişoara şedinţa festivă a consiliului local care aniversa începutul revoluţiei a avut loc pe 16 decembrie. Domnul Fortuna este şi membru în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu (linc), fiind coleg cu Sergiu Nicolaescu, pînă la moartea acestuia, în acest organism de conducere al IRR.
Către:
– Consiliul Local Timişoara
– Primăria orașului Timişoara
– Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a Parlamentului României
– Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional
– Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989
– Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
– Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989
– Mass-media
Comunicat
Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul Dan Diaconu, al oraşului Timişoara
(reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989) de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ, sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi, din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat şi incinerat. Citește în continuare
Schimbările plănuite în art. 8 din legea 341/2004
În 26 martie, pe saitul asociaţiei „21 Decembrie” s-a publicat ultima formă a amendamentelor care se doresc aduse Legii 341/2004 (linc). Voi comenta acum amendamentele care se doresc aduse articolului 8 al legii.
În textul actual al Legii 341/2004 se spune: „De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sînt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat sub orice formă împotriva Revoluţiei”.
Amendamentul propus la acest articol sună astfel: Citește în continuare
Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
Actualizare: Vezi înregistrare video pe saitul B1TV (linc)
Într-un articol despre conducătorul SSPR George Costin scris de Mihai Voinea şi Cristian Delcea (linc) se povestesc lucruri reale despre mizeria „acestui fenomen al certificatelor de revoluţionar, transformat într-o afacere din care se scot profituri de milioane de euro”. George Costin era şef al gărzilor patriotice de la IMGB şi a depus, prin asociaţia „Metrou” pe care o conducea, mii de dosare dubioase pentru obţinerea certificatelor de revoluţionar. Printre alţii soţia şi fratele său au obţinut asemenea certificate. Asociaţia „Metrou” îşi constituise 38 de filiale în mai multe oraşe, iar unii membri ai acestei asociaţii au plătit cîte 19000 lei pentru reprezentare juridică în scopul obţinerii certificatului de revoluţionar. Alţi membri n-au plătit şi sînt somaţi prin avocat să vină să plătească conform contractului. Citește în continuare
Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
Din revista „Europa”, publicaţie apropiată fostei securităţi, am găsit un interviu interesant acordat de Teodor Mărieş (actual preşedinte al asociaţiei „21 Decembrie”) reporteriţei Angela Băcescu. Cu prilejul aniversării evenimentelor din 13 iunie 1990, cred că e folositor să readuc în atenţie acest interviu, în care e vorba şi de ziua de 13 iunie 1990. În urma acelor evenimente, domnul Teodor Mărieş a fost osîndit la 1 an de zile cu suspendare, fiind considerat unul din vinovaţii de tulburarea ordinii în acea zi. De precizat că, în ciuda a ceea ce se înţelege din recenta hotărîre a CEDO (linc), la acea vreme Mărieş nu era membru în asociaţia „21 Decembrie” ci conducea o altă organizaţie care fusese prezentă în mişcarea din Piaţa Universităţii – Alianţa Poporului. Comentariile mele au fost inserate în text cu litere cursive, între paranteze drepte. Precizez că prima parte a interviului dat de Teodor Mărieş doamnei Angela Băcescu nu o am (colecţia mea de revista „Europa” nu e completă), dar cred că e cea prezentată de domnul Richard Andrew Hall aici (linc). Citește în continuare
George Costin, noul secretar de stat al SSPR
Video: Dumitru Dincă îl acuză pe George Costin
Prin hotărîrea primministrului Emil Boc, domnul George Costin a fost numit în fruntea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (linc). Postul era vacant din iunie 2009, de la demiterea lui Emilian Vasile Cutean, care fusese condamnat de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (primă instanţă) la 5 ani de închisoare cu executare (linc) pentru o faptă mai veche săvîrşită tot în calitate de secretar de stat la SSPR, anume alocarea către propria sa asociaţie de revoluţionari a sumei de 3 miliarde lei vechi. Procesul lui Cutean este încă în curs de judecare la instanţele superioare. Citește în continuare
„Căpuşele revoluţiei” la N24TV (4): 450 de luptători în Timişoara şi 12000 în Bucureşti
Mai jos, transcrierea unor replici din acest fragment de emisiune. Comentariile mele sînt cu litere cursive, între paranteze drepte.
00:00 Doru Braia: Şi Brăila are un număr foarte mare. Dar e după 22 numărul de victime. Pentru că e clar, tot ce s-a murit, că tot i se atribuie domnului Ion Iliescu, sigur că el poartă răspunderea, vrînd-nevrînd, ca om care s-a erijat în postura de şef al statului, poartă incontestabil o răspundere. Dar este de asemenea fără tăgadă faptul că primindu-se sau luîndu-se arme de la miliţii, de la unităţi militare, au avut loc şi acte de conflict. Mă gîndesc la unul care ştia că nevasta îl înşeală cu altul. Păi primul lui drum era la ăla. Şi ăla, sărmanul, figurează astăzi cu siguranţă ca erou al revoluţiei. Dom’le el a fost împuşcat doar că (Fesan: Colateral), el figurează ca erou al revoluţiei, şi el n-a avut decît nişte nopţi plăcute cu o doamnă.
[Nu cunosc nici un caz de felul celui pomenit de Braia. Teoretic ar putea exista asemenea situaţii, dar cred că problema impostorilor nu provine de la cei împuşcaţi în revoluţie, ci de la interpretarea foarte largă a ceea ce se numeşte „faptă deosebită” în timpul revoluţiei]
01:01 Dumitru Dincă: Domnu’ ministru. Cîţi luptători are Timişoara?
01:05 Puiu Nicolae Fesan: 450, şi au luptat o săptămînă înaintea noastră.
01:10 Dumitru Dincă: Deci 450.
01:12 Puiu Nicolae Fesan: 900 de arestaţi, dar numai 600. Domnu’ Dincă, 900 de arestaţi.
[Vrea să spună că la Timişoara au fost 900 de arestaţi în timpul revoluţiei, din care numai 600 au cerut certificat de luptător în revoluţie]
01:16 Doru Braia: Timişoara are cam 350000 de locuitori. La 400 …
01:19 Dumitru Dincă: Deci 350000. Staţi, un moment.
01:21 Doru Braia: La 400, o proporţie. La 2 milioane cît ar avea Bucureştiul ar trebui să fie de 6 ori mai mult. 6 x 4, 2400. 3000. 4000. 5000, dar nu 12000.
01:36 Puiu Nicolae Fesan: Nu, 12000 sînt numai luptători. Aici mai vin şi răniţii, reţinuţii, urmaşii de eroi martiri, eroii martiri.
[Atît numărul de 450 referitor la Timişoara cît şi cel de 12000 referitor la Bucureşti se referă la cei care au cerut titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite. Suplimentar faţă de aceştia mai există răniţii, reţinuţii, eroii martiri şi urmaşii de eroi martiri]
01:41 Dumitru Dincă: Domnu’ ministru. Eu această întrebare nu am pus-o ca să mă aflu în treabă, eu nu obişnuiesc să fac asemenea lucruri.
01:50 Doru Braia: Domnul Dincă înţeleg ce spune. La un număr de români obidiţi în decembrie 1989, cam asta este proporţia de oameni care răbufnesc.
02:04 Dumitru Dincă: Deci, cam acesta este procentul celor care ar fi meritat. În opinia mea, această fabrică de revoluţionari, pentru că ăsta este marele ghinion al lor, a devenit o afacere pe cît de murdară, pe atît de nelalocul ei, abjectă chiar.
02:39 Doru Braia: Fiindcă revoluţia asta trebuia să rămînă ca un monument al acestui neam.
[Timişoara cred că este singurul oraş în care legea 341/2004 a fost în linii mari respectată. Există şi în Timişoara impostori în rîndul revoluţionarilor, dar proporţional numărul acestora e mult mai scăzut. Ca urmare a numărului mic de timişoreni cu titlu de luptător în revoluţie, în aşa-numita „mişcare revoluţionară” oraşe ca Bucureşti, Braşov sau Constanţa contează mult mai mult şi persoanele de acolo fac jocurile]
02:43 Dumitru Dincă: Îmi aduc aminte că am stat odată de vorbă cu Costin. Că am fost, ne cunoşteam. Şi i-am spus: „bă băiete, opreşte-te odată! Ai făcut 10, 20, 30, 40”.
02:54 Doru Braia: Cînd i-aţi spus „opreşte-te”, ştiaţi deja! Şi dînsul era subsecretar de stat.
03:01 Dumitru Dincă: Da, era subsecretar de stat la momentul acela. „Opreşte-te, lasă-i dracu, vezi-ţi de treaba ta, că ai să intri la închisoare odată şi odată!”. N-a ascultat, după cum bine ştiţi, tot ceea ce s-a întîmplat acum cu greva foamei …
03:18 Doru Braia: Domnule Costin, dacă veţi insista să vă dau vreun drept la replică aşa cum mi-aţi spus la telefon, vă anunţ că tot ceea ce se pronunţă în această emisiune provine dintr-un ziar al asociaţiei „21 Decembrie”, drept pentru care respectivul editor poartă întreaga răspundere. Domnul Dumitru Dincă face nişte comentarii, aşa cum găseşte de cuviinţă, pe marginea celor scrise, negru pe roşu, în acest document deja, pentru că este un ziar al anilor 2001.
03:51 Dumitru Dincă: Precum şi pe marginea informaţiilor pe care le-am primit de la anumiţi cetăţeni care sînt în asociaţia lui. Nu mai departe, cu martori pot să probez, că un cetăţean care este membru al asociaţiei „23 decembrie”, astăzi chiar a venit şi mi-a spus următorul lucru: „Domnu’ Dincă, dumneata văd că te baţi cu ei, eu n-am putere, mie mi-e frică. Dar eu pot să spun următorul lucru: domnul Costin, împreună cu staful lui, cu clica lui, că acolo e o clică, ne-au cerut cîte un milion de lei, fără să ne elibereze nici un fel de chitanţă”.
04:31 Doru Braia: Vă daţi seama că e foarte grav ceea ce spuneţi. Vă puteţi susţine această afirmaţie?
04:34 Dumitru Dincă: Absolut. Dacă spun că eu o pot proba (…)
04:50 Dumitru Dincă: Oamenilor acestora li s-a cerut cîte un milion, fără să li se elibereze chitanţă, sub pretext că le-ar trebui aceşti bani ca să dea în judecată SSPR-ul ca să le dea certificate. Deci, eu am făcut calculul, că mă pricep la calcule din astea. Deci, 7000 de revoluţionari, din care zic nu 7000, 5000 dacă au dat cîte un milion, 5 miliarde de lei vechi. (Fesan: 150000 de euro) Este o sumă pentru care (Braia: sînt sume fabuloase), este o sumă pentru care merită să ne îngrijorăm?
[În această problemă Dumitru Dincă se îngrijorează fără rost, banii respectivi nu au fost delapidaţi ci au fost folosiţi cu adevărat aşa cum li s-a făgăduit oamenilor, pentru a deschide procese contra SSPR-ului. După cum declara Puiu Nicolae Fesan în octombrie 2008 în faţa plenului Senatului, SSPR-ul are pe rol 9800 de procese legate de preschimbarea certificatelor]
05:34 Doru Braia: Păi sigur că da, mai ales că cunoaştem cu toţii, sînt încă oameni cu sechele foarte grave de pe urma evenimentelor din decembrie ’89, poate că banii le-ar fi mai necesari acelora.
05:44 Dumitru Dincă: Şi asta n-ar fi nimic. Dar se mai practică o metodă. O metodă pe cît de murdară, pe atît de des folosită. Adică cel care cere un certificat de revoluţionar, şi se duce şi îi spune numai un minut, vă rog frumos ajutaţi-mă şi pe mine să-mi iau certificat. Poate că omul are dreptate sau nu are.
06:09 Doru Braia: Domnilor, din păcate iar a fugit timpul (…)
„Căpuşele revoluţiei” la N24TV (3). Fesan: în jurul meu sînt numai falsuri, falsuri şi falsuri. Ţi-e groază să mai deschizi un dosar
00:21 Doru Braia: Domnule Fesan, rămăsesem la fenomenul duplicatelor. Deci 7000 de membri înscrişi în asociaţia revoluţionară „Metrou”, 3008 au primit duplicate, din care 800 au şi primit drepturi. Ce înseamnă drepturi?
00:41 Puiu Nicolae Fesan: Unii şi-au luat terenuri, spaţii comerciale, locuinţe, locuri de veci. Ce dă legea, foi de drum [12 bilete de tren gratuite], cartelă Metrorex, bani de la bancă.
00:52 Doru Braia: Să înţelegem că acele pauze din enumerarea cronologică a revoluţionarilor (Fesan: S-au folosit), acele pauze de cîte 70, 80, chiar o sută şi ceva, sărea numărul de la 483 la 560, să spunem, acolo aveau loc aceste duplicate, erau introduse aceste duplicate?
01:12 Puiu Nicolae Fesan: Da. Aceşti oameni care nu au fost trecuţi în Monitorul Oficial, care şi-au luat certificate în ’96, oamenii aceştia şi-au luat certificate în ’92. În ’92 după ce şi-au luat certificatul, şi-au preschimbat certificatul în ’96. N-au fost trecuţi în nici un Monitor Oficial, în schimb în 2002 sînt făcute aceste duplicate în locurile rămase goale.
01:31 Doru Braia: Ia arătaţi-ne.
01:33 Puiu Nicolae Fesan: Un certificat duplicat este acesta în care se vede foarte clar semnătura domnului Iordan Rădulescu, este o ştampilă, iar semnătura domnului director este de asemenea o ştampilă.
01:44 Doru Braia: Stimaţi telespectatori, sigur că pe ecran probabil nu veţi remarca, dar cu ochiul liber se vede (e arătată imaginea unui asemenea certificat), aceste două semnături sînt nişte semnături-ştampile. Deci, cu siguranţă, cei doi înscrişi aici nu au văzut acest certificat pentru a-l semna. Este un duplicat, scrie şi aicea.
02:05 Puiu Nicolae Fesan: Dar pe matcă nu scrie duplicat. (Braia: Pe matcă nu?) Pe matcă nu, ca să ne inducă pe noi în eroare, cei care venim după dînşii.
02:11 Doru Braia: Iată încă o metodă de a frauda banii publici, nu puţini, de către nişte oameni lipsiţi totalmente de scrupule, pentru care eu aş putea să bag mîna în foc că n-au nici în clin, nici în mînecă cu revoluţia şi o folosesc exclusiv ca o făbricuţă de făcut bani de unde ei pot suge ca nişte caracatiţe. Aşa scrie în acest ziar. Aşa am citit şi eu. Ziarul asociaţiei „21 Decembrie”. Cu ce dată e ziarul acela?
02:46 Puiu Nicolae Fesan: Din 21 decembrie 2001 (Braia: 7 ani deja).
02:52 Dumitru Dincă: Numai că atunci Mărieş nu era preşedinte la asociaţia „21 Decembrie”. Domnu’ Braia …
[La acea vreme preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie” era Constantin Calancea]
03:00 Puiu Nicolae Fesan: Acuma nu putem să-l acuzăm pe Mărieş. Dumneavoastră vreţi să spuneţi că domnul Mărieş i-ar spăla imaginea domnului Costin acuma? După părerea dumneavoastră? (Dincă: da). Domnule, intru în această discuţie cu dumneavoastră, de ce? Fiindcă prea mult aceşti doi oameni sînt legaţi total, de cînd am venit aicea sînt împreună peste tot. Doru Mărieş este considerat de mine o poziţie extraordinară în asociaţia „21 Decembrie”, şi asociaţia „21 Decembrie” este asociaţia, din punctul multora, multor revoluţionari, asociaţia cea mai verticală din România.
03:43 Doru Braia: Vreau să vă spun ceva domnule Dumitru Dincă şi dumneavoastră domnule Fesan. Domnul Teodor Mărieş a fost de cîteva ori în această emisiune şi domnia sa mi-a reclamat deasemeni atare situaţii: falsuri, duplicate, merite nemeritate. Eu nu pot să cred că dacă domnul Mărieş ar afla că domnul Viorel Hrebenciuc, mare cerber al partidului comunist român în Bacău, are certificat de revoluţionar, nu pot să cred că nu s-ar burzului.
04:17 Puiu Nicolae Fesan: Dar nici nu cred că l-a văzut vreodată domnul Hrebenciuc, certificatul ăla.
04:22 Doru Braia: Mă rog, dar îl are. I s-a dat. De ce nu l-a dat înapoi?
04:24 Dumitru Dincă: Vă înşelaţi, pentru că între mine şi domnul Mărieş fiind şi o legătură de prietenie care a existat din ’90, am încercat să discut cu el această …
04:41 Doru Braia: Subiectul e „căpuşele revoluţiei”. Îl consideraţi o căpuşă a revoluţiei pe Teodor Mărieş? Înţeleg că n-are certificat.
04:48 Puiu Nicolae Fesan: Nu are certificat şi nu beneficiază de nimic. Şi este cel mai corect om pe care îl am ca preşedinte de asociaţie. Din toţi preşedinţii de asociaţie cu Doru Mărieş n-am avut niciodată nimic. Nici cu George Costin n-am avut nimica. Problema a început în momentul în care mi-a cerut să fac acea hotărîre de guvern. De acolo a început tot măcelul. De fapt el începuse cu două luni înainte.
05:12 Doru Braia: O secundă, domnu’ Dincă. Parcă printre predecesorii dumneavoastră s-a aflat la un moment dat şi domnul Dorin Lazăr Maior?
05:19 Puiu Nicolae Fesan: Dorin Lazăr Maior a fost şi era precum domnul Emilian Vasile Cutean, în perioada 2000-2002.
05:26 Doru Braia: A, era şeful de recunoaştere a calităţii (Fesan: Exact) de revoluţionar, luptător, etc. Păi cum, un om care a luat 230 de miliarde de la Bancorex şi n-a mai returnat nici un leu?
05:41 Puiu Nicolae Fesan: La vremea aia nu cred că avea aşa (Braia: Este inculpat într-un proces, într-un megaproces). Nu cunosc situaţia (Braia: A fost şi arestat la un moment dat). A avut nişte probleme, într-adevăr, dar ni ştiu exact nimic, nu pot să vă spun nimic despre dînsul, că nu m-a interesat.
05:56 Doru Braia: Dar a fost şeful comisiei.
05:57 Puiu Nicolae Fesan: A fost şeful comisiei parlamentare, sigur.
[Pe lîngă SSPR mai există şi o comisie parlamentară care verifică corectitudinea acordării certificatelor de luptător în revoluţie]
06:00 Doru Braia: V-au apărut de la acele comisii certificate recunoscute de acele comisii care ulterior s-au dovedit a fi false?
06:06 Puiu Nicolae Fesan: Nu, că n-au trebuit. N-au trebuit recunoscute de către comisie aceste duplicate, că n-au ştiut decît …
06:11 Doru Braia: Nu, false în sensul că, mi-aţi arătat în episodul trecut cum o persoană, în documente, era trecută în acelaşi loc, în trei locuri, în acelaşi moment în trei locuri.
06:22 Puiu Nicolae Fesan: Aşa este. Era tot de la asociaţia „23 metrou”. Omul a făcut revoluţie la Mangalia şi a apărut …
06:31 Doru Braia: Respectivul om a avut certificat confirmat de o comisie parlamentară?
06:35 Puiu Nicolae Fesan: Nu. Respectivul certificat n-a fost confirmat de o comisie parlamentară, a fost făcut un duplicat în 2002, şi i s-a dat omului, şi atît. Era publicat într-o erată.
[Una din şmecheriile făcute cu certificate de revoluţionar, despre care am mai scris pe acest blog, este publicarea în Monitorul Oficial, de către SSPR, a unor „erate” la Decretul Prezidenţial prin care s-au atribuit titluri de luptători în revoluţie conform vechii Legi 42/1990. SSPR nu avea dreptul legal să corecteze un decret prezidenţial]
06:44 Doru Braia: Un duplicat în genul ăstuia care mi l-aţi arătat acuma. (Fesan: Şi s-a publicat într-o erată) A, acuma înţeleg eu, duplicatele astea erau făcute pentru a se eluda comisia parlamentară.
06:54 Puiu Nicolae Fesan: Păi da, nu mai exista nici o comisie parlamentară, din 13 mai 1997.
[Puţin înainte Fesan spusese că Dorin Lazăr Maior a fost şeful comisiei parlamentare a revoluţionarilor în perioada 2000-2002, acum zice că n-a mai existat nici o comisie parlamentară de acest fel din 1997. Coerenţa este unul din duşmanii personali ai domnului secretar de stat Puiu Fesan]
07:00 Dumitru Dincă: Legal, nu mai trebuia să fie acordat nici un titlu de luptător cu merite deosebite, rănit sau erou-martir, atîta timp cît comisia îţi încheiase lucrările.
07:11 Doru Braia: Se oprise procesul de recunoaştere, din acel moment.
07:15 Dumitru Dincă: Din momentul desfiinţării comisiei (Braia: Ştiu, ne amintim cu toţii că s-au anunţat nişte date, cine se anunţă pînă la data de), nu mai trebuia să mai existe.
07:22 Doru Braia: Aşa au mai fost date nişte certificate cu forma asta de duplicat.
07:25 Puiu Nicolae Fesan: 761 de oameni, stimate domn, au fost trecuţi peste alţi oameni. De exemplu, peste Costel Balint a fost trecut un cetăţean Ciobanu. Peste secretarul comisiei parlamentare a fost trecut altă persoană.
07:39 Doru Braia: Atuncea, domnule secretar de stat, nu-mi rămîne decît să-mi nominalizaţi cine a făcut aceste treceri. Că datele le ştiţi, anii îi ştiţi, cine răspunde?
07:49 Puiu Nicolae Fesan: Deocamdată, această lucrare există dată la DNA, fiindcă prejudiciul este mult mai mare decît un milion (Braia: cam la cît s-ar ridica?) Se ridică la ordinul zecilor de milioane de dolari, zecilor de milioane de euro. Este dat la DNA şi aştept, şi o să aştept pînă o să-mi cadă tot părul din cap. Pînă cînd o să fiu chemat acolo şi o să fiu confruntat cu ei. N-am ce face. Eu sînt obligat să încep de la adevăr către dreptate şi chiar dacă stăm strîmb, de multe ori stăm strîmb, să judecăm drept. Sînt obligat prin asta. Prin măsurile pe care le iau, eu sînt obligat în momentul ăsta să judec cinstit. Şi nu pot să judec cinstit atîta timp cît în jurul meu sînt numai falsuri, falsuri şi falsuri. Ţi-e groază să mai deschizi un dosar. Te îngrozeşti. Te apucă frica.
08:45 Doru Braia: Domnule secretar de stat, domnule Dincă, vă propun un punct următor, şi anume: cineva, cu inspiraţie formidabilă, a atribuit aceeaşi cifră 8 unui articol foarte important al Legii 341, şi anume de a nu se acorda nici o recunoştiinţă, nici o formă de recunoştiinţă acelora care au fost colaboratori sau mai mult chiar, agenţi ai securităţii. Ce părere aveţi, domnule Dincă, de acest punct? Seamănă cu punctul 8 al proclamaţiei de la Timişoara.
09:18 Dumitru Dincă: Al proclamaţiei de la Timişoara, da. Consider că cel care, legiuitorul, în speţă, care a avut în vedere asemenea persoane, s-a gîndit că o parte dintre foştii torţionari, dintre foştii oameni care au creat probleme în perioada comunistă cetăţenilor, nu merită ca să aibe certificat.
09:47 Doru Braia: Asta spune legea. Spune colaboratori, nu numai torţionari, nu numai ăla care a dat cu bîta. Colaboratori, deci informatori, deţinători de locuinţe conspirative.
[Amintesc că şi despre Doru Braia s-a afirmat că a fost colaborator al securităţii, motiv pentru care a fost exclus din Societatea „Timişoara”. Vezi şi replica lui Doru Braia, referitoare la această problemă]
„Căpuşele revoluţiei” la N24TV (2). Puiu Nicolae Fesan: Hrebenciuc şi Sechelariu au primit certificate de revoluţionar fără să ceară (video)
00:00 Dumitru Dincă: Să mă dea în judecată [George Costin] (Braia: Vă va da cu siguranţă. Mi-a dat un telefon şi mi-a spus că vă va da) În cazul în care este nemulţumit de ceea ce spun să mă dea în judecată. Poate fi comparat domnul George Costin cu Petre Ioan, de exemplu, de la „Tic-Tac”, cu Liviu Crăciun Viorel, cu Romeo Raicu, cu Radu Silaghi, cu Dan Iosif, cu Popa Ionel, cu Nicolae Dide, cu Mircea Dinescu, cu Diana Lupescu, cu Adrian Ştefănescu (Fesan: Şi Dide nici nu are certificatul preschimbat; Braia: N-a cerut), cu Viorel Curt? Deci Adrian Ştefănescu, Viorel Cociu şi Nicolae Viezure sînt oamenii care au făcut marşuri, care au plecat de la Piaţa Romană pe Ştefan cel Mare, platforma Obor cu Mecanică Fină şi aşa mai departe.
00:52 Doru Braia: Şi în opinia dumneavoastră înţeleg că aceste persoane sînt autentici revoluţionari?
01:00 Dumitru Dincă: Dacă împotriva domnului George Costin am un cui şi bine justificat, pentru oamenii ăştia bag mîna în foc şi sînt gata oricînd să mor pentru cele ce afirm. Oamenii ăştia au făcut revoluţie, oamenii ăştia au făcut-o conştient, deci nu au driblat cum se spune în fotbal. (Braia: Radu Filipescu) Mircea Dinescu (Braia: Ion Caramitru, care i-a fost alături), Mircea Dinescu a fost în data de 21 decembrie în stradă. Ion Caramitru, împreună cu Mircea Dinescu, împreună cu Sergiu Nicolaescu, împreună cu alţi oameni, cu Gelu Voican, cu toţi cei care au apărut pe la televiziune, în data de 22 decembrie au fost acolo şi au rupt porţile televiziunii.
01:54 Doru Braia: Aşa-i consider şi eu şi foarte multă lume din opinia publică, pe aceştia îi consideră autenticii luptători. Restul au fost mai mult sau mai puţin chibiţi, mai mult sau mai puţin trecători pe stradă la momentul X, mai mult sau mai puţin accidentaţi. Chiar aş vrea să comentez şi cu dumneavoastră domnule secretar de stat. Am citit mai multe nume prin cimitirul, aşa-numitul cimitir al eroilor. Eu spun aşa-numitul, pentru că eu acolo am găsit şi nume de miliţieni, şi nume de securişti, şi nume de militari, oameni care au ieşit din locurile lor de baştină şi de muncă împotriva revoluţionarilor de pînă în 22 decembrie ora 12 şi 8 minute [ora la care Ceauşescu a fugit cu elicopterul din sediul C.C.]. Eu aia o consider, pînă acolo lupta. După aia a fost beneficiul aflării în treabă.
02:52 Puiu Nicolae Fesan: De la 1052 a crescut eroilor datorită faptului că au fost asimilaţi şi cei care au murit în legătură cu evenimetele din decembrie, aşa li se spunea atunci. Deci a crescut numărul eroilor deoarece şi cei care au fost pe baricada cealaltă, aicea făceam o paralelă cu domnul Dincă şi spuneam „dom’le nu trebe să asemănăm pe Ioan fără de Ţară cu legea 42, Magna Carta cu legea 42. Aicea voiam eu de fapt să vă spun că oameni care au luptat împotriva revoluţiei au certificate şi beneficiază de prerogativele legii 341 sau au beneficiat de prerogativele legii 42, iar oameni care au fost şi au luptat în revoluţie dar n-au fost atît de şmecheri, cum se foloseşte pe aici un termen şi nu şi-au luat certificate, au rămas pe dinafară. Oameni adevăraţi.
[Secretarul de stat Puiu Fesan pare să nu cunoască art. 8 din Legea 341/2004 (disponibilă pe saitul SSPR), care spune: „De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele, civili sau militari, care sînt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei din decembrie 1989„. Este anume datoria lui Fesan să elimine pe cei care au acţionat „sub orice formă” împotriva revoluţiei dintre cei care vor beneficia de preschimbarea certificatelor, dacă nu înţelege să-şi facă această datorie este foarte grav]
03:40 Doru Braia: În estimările dumneavoastră, cam cîte persoane dintre acestea ar putea fi aşa?
03:46 Puiu Nicolae Fesan: Eu cred că peste 30%.
03:48 Doru Braia: Deci din 23161 plus 28, să spunem 23190, 30%, păi ar fi deja vreo 6000, 7000? Atîţia sînt impostori, practic.
[Se pare că 23190 este numărul total al celor care au cerut preschimbarea certificatelor conform Legii 341/2004. Acest număr ar putea să crească ca urmare a prelungirii termenului de depunere a cererilor de către guvernul Tăriceanu, prin Ordonanţa nr. 1/2008]
04:00 Puiu Nicolae Fesan: Da, aşa este. Sînt oameni care au [neînţelegibil] la revoluţie, sînt oameni care au murit la revoluţie, sînt oameni care n-au avut nimic de-a face cu revoluţia şi şi-au făcut doar datoria, c-a fost ofiţer al armatei române, c-a fost ofiţer al Ministerului de Interne sau al securităţii, şi şi-a făcut doar datoria.
04:18 Dumitru Dincă: C-a fost salariat.
04:23 Doru Braia: Apropo. Ne-aţi pus la dispoziţie şi vă mulţumim pentru asta, întregul nomenclator al revoluţionarilor recunoscuţi, în ce condiţii vom mai cerceta şi veţi mai cerceta, şi cu stupoare am citit la poziţia 274 numele Viorel Hrebenciuc. E acelaşi cu şeful grupului parlamentar PSD?
04:49 Puiu Nicolae Fesan: Da. Cu părere de rău. (Braia: păi dînsul era mare grangure în PCR-ul de Bacău!) Dînsul nu cred c-a cerut vreo dată certificatul de luptător cu merite deosebite în revoluţie. Certificatul de luptător cu merite deosebite i-a fost dus dînsului, în 2002 (Braia: peşcheş). Nu cred c-a plătit. I s-a dus certificatul ca să arate cît sîntem noi de plecaţi, sau mai ştiu eu cum.
05:17 Doru Braia: Îl găsesc, o poziţie înaintea domniei sale, pe domnul Dumitru Sechelariu, vestitul baron.
05:25 Puiu Nicolae Fesan: Aşa este. În aceste duplicate apar.
05:28 Doru Braia: Aveţi cunoştiinţă, domnul Sechelariu, măcar în documentele alea care cu siguranţă sînt. Cum a fost redat ca revoluţionar?
05:32 Puiu Nicolae Fesan: Nu am dosarele şi dînşii nu au cerut preschimbarea certificatelor şi nici nu şi-au luat certificatele vreodată. Această fabrică de revoluţionari care a apărut în 2000-2002, sînt 761 de persoane care nu au …
[Conform art. 11 alin. 2 din HG 1412/2004 – normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 – cererea pentru preschimbarea certificatelor de revoluţionar se depune doar personal sau prin mandatar cu procură legalizată. Este o îmbunătăţire faţă de vechea Lege 42/1990, fiind de nădăjduit că nu vor mai apărea astfel de cazuri cu posesori de certificat care dacă sînt luaţi la întrebări declară că n-au cerut ei certificatul şi nu se ştie cine l-a cerut în numele lor. Într-o vreme pe saitul SSPR se puteau vedea toate cererile de preschimbare în ordine cronologică, inclusiv cu persoana care a depus respectiva cerere (titular sau mandatar), dar informaţia a fost scoasă de pe sait, s-a considerat că prea multă transparenţă strică]
05:46 Doru Braia: Să luăm cele două nume. Cît timp au deţinut certificatele legea 42 şi-a făcut efectele. Domnul Hrebenciuc probabil n-a plătit impozit, că dînsul a fost numai salariat la stat.
06:01 Puiu Nicolae Fesan: Nu. La vremea aia nu. Pe legea 42 era tăiat impozitul, dînsul a obţinut, i s-a făcut un duplicat în 2002 iar impozitul pe salar s-a tăiat în 1997.
06:13 Doru Braia: Dar pînă în 1997? (Fesan: păi n-a avut, pînă în 2002 n-a avut) A, n-a avut. Dar în 2002 i s-a adus aşa un certificat de luptător cu merite deosebite?
06:20 Puiu Nicolae Fesan: Da, i s-a adus. (Braia: Cine i l-a adus?) Se spune că fostul subsecretar de stat, domnul George Costin. Domnul George Costin a venit la mine chiar la început, dacă vă uitaţi în agenda mea este primul om care a venit în audienţă, a 2-a zi, uitaţi: George Costin, Bucureşti, marţi 26.07, cu o sută de dosare a venit la mine, şi a venit să-i fac o hotărîre de guvern prin care să încalc legea partidelor şi să-şi poată cumpăra spaţiul de pe strada Ghiocei, că vrea să-şi construiască acolo hotel. Şi a venit şi cu hotărîrea de guvern gata făcută, trebuia doar s-o trimit mai departe.
06:58 Doru Braia: E acelaşi domn Costin care se află acum în fruntea greviştilor foamei?
07:04 Puiu Nicolae Fesan: Sigur, dom’le, el este aceeaşi persoană. El este peste tot. Dacă ne uităm, el este omul care este preşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor, el este omul care făcea certificate în 2002 că aşa spune ziarul, nu eu spun, uitaţi, presa spune, asociaţia „21 Decembrie” spune lucrul ăsta, „fabrica de revoluţionari”.
07:23 Doru Braia: Ia mai citiţi-ne ce mai scrie acolo.
07:26 Puiu Nicolae Fesan: Spune că fabrica de revoluţionari nu şi-a închis porţile şi funcţionează. Deci după 5 ani, după ce nu mai lucrează nici o comisie, nu mai există nici comisie guvernamentală nici comisie.
07:37 Doru Braia: Eu nu mai înţeleg nimic. Acest ziar este editat de asociaţia „21 Decembrie”? Înţeleg că asociaţia „21 Decembrie” i s-a alăturat domnului Costin acum.
07:49 Puiu Nicolae Fesan: Ei sînt prieteni acuma, nu ştiu. S-a schimbat (Braia: păi dînşii au scris ce au scris) Da, dînşii au scris, asociaţia „21 Decembrie”.
[Asociaţia „21 Decembrie” îl criticase pe Costin în publicaţia proprie în vremea cînd era condusă de Constantin Calancea. Odată cu schimbarea conducerii asociaţiei părţile s-au împăcat]
(Va urma)
„Căpuşele revoluţiei” la N24 TV (1). Dumitru Dincă îl acuză pe George Costin (video)
Emisiune la N24TV despre „căpuşele revoluţiei”. Moderator: Doru Braia. Invitaţi Puiu Nicolae Fesan (secretar de stat la SSPR) şi Dumitru Dincă. Mai jos, transcrierea cîtorva replici din emisiune cu comentariile mele cu litere cursive între paranteze drepte.
02:21 Puiu Nicolae Fesan: Duplicatele au apărut în anul 2002 cînd domnul Iordan Rădulescu era secretar de stat iar subsecretar de stat era domnul George Costin, preşedintele asociaţiei „Metrou 23 decembrie”. (Braia: Actualmente preşedintele asociaţiei „Metrou”) Da. Era şi atunci, este şi acuma.
02:37 Doru Braia: Domnia sa mi se pare că deţine şi funcţia de preşedinte al Blocului Naţional al Revoluţionarilor?
02:44 Puiu Nicolae Fesan: Este ceva în conducerea Blocului Naţional al Revoluţionarilor, ei încă nu şi-au definitivat conducerea.
[În presă George Costin semna cu titulatura „preşedinte executiv” al Blocului Naţional al Revoluţionarilor]
02:51 Doru Braia: Dînsul a fost la un moment dat subsecretar de stat. Ce perioadă, în ce ani? (Fesan: 2000 – 2002). 2000-2002? Păi cum, un membru marcant al Partidului Democrat putea să guverneze împreună cu PSD-ul?
03:06 Puiu Nicolae Fesan: Păi dînsul atunci era membru al Partidului Social-Democrat. (Braia: Şi acum e la PD?) Eu nu ştiu. (…)
04:30 Puiu Nicolae Fesan: În anul 2001, această gazetă, o publicaţie naţională a asociaţiei „21 decembrie ’89” din Bucureşti publică „Fabrica de revoluţionari”. Şi spune: „Fabrica de revoluţionari nu şi-a închis porţile, ea funcţionează în continuare cu mult mai mult spor. Sistemul de acordare frauduloasă a certificatelor de revoluţionar a fost demascat de mai mulţi colaboratori ai domnului George Costin”. Deci vreau să vă spun că ziarul există, nu eu l-am inventat, asociaţia „21 Decembrie” l-a scos. (…)
[Este vorba de revista „21 Decembrie” editată de Asociaţia „21 Decembrie” din Bucureşti în perioada cînd era condusă de Constantin Calancea. Acum asociaţia e condusă de Teodor Mărieş care are relaţii bune cu George Costin şi organizează împreună acţiuni pentru aflarea adevărului despre revoluţie]
05:16 Doru Braia: Dar la asociaţia asta „Metrou” sînt 7000 de înscrişi? (Fesan: Atîţi membri. 7000 de oameni). 7000? Doar de la metrou? Avea metroul atîţia salariaţi?
05:30 Puiu Nicolae Fesan: Sînt şi de la Fieni, de la Pucioasa, şi de la toată platforma de acolo de unde era IMGB-ul.
05:38 Doru Braia: IMGB-ul care aplauda pe mineri? Au şi ei merite în revoluţie?
[Or fi aplaudat cei de la IMGB pe mineri, dar George Costin apare acum, alături de Sorin Ilieşiu de la Alianţa Civică, Vladimir Tismăneanu de la Comisia Prezidenţială de Analiză a Dictaturii Comuniste şi Teodor Mărieş de la Asociaţia „21 Decembrie” ca semnatar al unui apel care cere interdicţia de a ocupa funcţii publice pentru cei vinovaţi de „fratricidul din iunie 1990”]
05:44 Puiu Nicolae Fesan: Sînt persoane care consideră că au merite deosebite în revoluţie, care, deocamdată foarte puţini dintre dînşii au primit certificatul de luptător cu merite deosebite în revoluţie, şi urmează ca dînşii să vină la discuţii, pe rînd săptămînile viitoare pentru a vedea exact ce facem cu acele duplicate şi ce facem cu gărzile patriotice, pentru că gărzile patriotice, conform unui decret dat, 178 mi se pare, dat din 17 decembrie 1989, gărzile patriotice au fost înarmate, şi o parte din gărzile patriotice au luptat împotriva revoluţiei, şi atunci normal că n-au ce căuta între noi. Dar nu ştiu dacă şi dînşii sînt.
[Problema aceasta, că foarte puţini dintre membrii asociaţiei „Metrou” au primit – de fapt Fesan se referă la preschimbare – certificatul de luptător cu merite deosebite, e pe cale să o rezolve tot Fesan, care, în discursul de la congresul BNR de anul acesta, prezentat deja pe acest blog, spunea că „o asociaţie care are aproape 7000 de oameni trebuie tratată ca atare” şi critica pe foştii secretari de stat ai SSPR care au marginalizat această asociaţie]
06:30 Doru Braia: În cunoştiinţa mea este că cel puţin în marile centre, Timişoara, Cluj, Bucureşti, au fost înarmate detaşamente ale gărzilor patriotice care au fost asmuţite pur şi simplu împotriva revoluţionarilor. Nu-i aşa?
06:44 Dumitru Dincă: Da, aşa este. Mai mult decît atît, există informaţii că în data de 22 decembrie, cînd oamenii îşi dădeau sufletul şi voiau să iasă toţi în stradă, nu vorbim de 21, vorbim de 22, uşile de la secţiile IMGB-ului, precum şi porţile, au fost sudate. La acea dată factorii de răspundere din IMGB erau, în ordine: directorul general, secretarul de partid care era şi comandantul gărzilor patriotice şi domnul Costin George care era şeful statului major al gărzilor patriotice din IMGB. Deci, iată cum, un personaj macabru, după părerea mea…
07:49 Doru Braia: Sugeraţi că domnul Costin ar fi co-sudat împreună cu ceilalţi enumeraţi?
07:54 Dumitru Dincă: Ei erau cei trei factori de răspundere din IMGB care au dat dispoziţie să se sudeze acele porţi şi uşile secţiilor. Cu toate acestea, am foarte mare stimă şi foarte mult respect pentru cei aproximativ 40-50 de salariaţi de la IMGB, care au rupt, la propriu au rupt porţile IMGB-ului şi au ieşit la revoluţie.
08:27 Doru Braia: La foarte scurt timp după aia, două sau trei luni, s-a născut, cutremurătorul în odioşenia lui, slogan „IMGB face ordine” şi oameni nevinovaţi au fost ciomăgiţi pînă la inconştienţă de aceeaşi muncitori de la IMGB. Iar cei ciomăgiţi nu erau academicieni, erau tot muncitori.
08:52 Dumitru Dincă: Dacă stăm să ne gîndim, în toată povestea asta au contribuţie şi cei care conduceau IMGB-ul în 22 decembrie, cînd nu au trecut de partea revoluţiei. Ei au trecut de partea revoluţiei în 23 decembrie, formal. Pentru că nu mai aveau ce să mai facă, ştiau despre ce este vorba, şi atunci s-a petrecut şi la ei o schimbare. Însă, cu următoarea precizare: domnul Costin George nu a părăsit nici o clipă IMGB-ul. (Braia: De unde ştiţi?) Pentru că a declarat-o şi el, şi sînt foarte mulţi salariaţi de la IMGB care susţin acest lucru.
09:39 Doru Braia: O fi rămas omul să apere uzina de aşa-numiţii terorişti.
09:42 Dumitru Dincă: Da. Teroriştii, în 21 şi 22 eram noi, cei care luptam împotriva dictaturii şi împotriva comunismului, iar pe 23 a schimbat macazul, cum bine ştiţi.
10:00 Doru Braia: Toţi au schimbat macazul. Toţi şefii, şefuleţii, evidenţiaţii în întrecerea socialistă, toţi au schimbat macazul pe 23. Pe 21 stăteau ca potîrnichile.
(va urma)
Puiu Nicolae Fesan: „Tot timpul mi se spune dă-le drumul dom’le la certificate” (video)
Continuarea emisiunii cu Puiu Nicolae Fesan, Dumitru Dincă şi Dan Claudiu Tănăsescu din 25 martie 2008 de la Cosmos TV.
Fragmentul anterior al emisiunii: Puiu Nicolae Fesan: Cum să vin eu acum să spun unei persoane că nu mai e revoluţionar?
Comentariile mele cu litere cursive, între paranteze drepte.
00:00 Se arată un document falsificat pe baza căruia se cere preschimbarea unui certificat de revoluţionar.
00:06 Puiu Nicolae Fesan: Este vorba despre semnătura lui Costel Balint, care era şeful comisiei guvernamentale din [strada] Transilvaniei, şi a luat-o, a tăiat-o frumos cu foarfeca şi a lipit-o aicea, ca s-o scaneze
00:24 Dan Claudiu Tănăsescu (se uită la document): Deci este în relief.
00:30 Moderatoarea (se uită şi ea la document): Extraordinar!
00:32 Dumitru Dincă: Cu hîrtia asta am să merg la DNA şi am să-i trag de bărbi şi de mustăţi pe oamenii ăia, şi am să le spun că primesc bani. Ei primesc bani din banii mei (Moderatoarea, uitîndu-se tot la document: E pur şi simplu lipită!), pe care eu îi muncesc. Eu sînt contribuabil. Eu muncesc de dimineaţă pînă noaptea, plătesc taxe şi impozite la stat pentru ca nişte oameni care nu vor să-şi facă datoria să primească salarii. Şi salarii foarte mari! Domnul ministru a făcut sesizare, a trimis un număr de dosare la DNA şi nici pînă în momentul de faţă, (către Fesan: cîte luni sînt domnu?)
01:11 Puiu Nicolae Fesan: Ba da, pentru unele mi-a venit neînceperea urmăririi penale. Şi ce pot să fac în momentul ăsta? Nu mă obligă să-i dau certificatul, fiindcă va urma un alt proces, dar neînceperea urmăririi penale m-a făcut să mor încet. Am muncit degeaba! Am cumpărat (arată spre un teanc de hîrtii) astea le-am cumpărat, să nu credeţi că mi le-a dat cineva gratis, că nu mi le-a dat nimeni, le-am cumpărat eu, i-am spus „bă, de unde ai avut ăstea la dosar, că nu-ţi trece dosarul niciodată, de unde le ai?” şi-mi spune „dom’le, nu am cum să vă fac rost de ele” şi spun „dom’le fă-mi şi mie rost de un lot din ăsta” şi mi-a adus lotul ăsta. Uitaţi hîrtia, este gata îngălbenită.
04:25 Moderatoarea (în timp ce arată o fotografie din revoluţie pe care sînt lipite nişte chipuri): Vă rog să-mi spuneţi şi mie. Iată, arăt către telespectatori o fotografie, mare mulţime se vede în planul îndepărtat, dar iată am aici în prim plan trei chipuri, trei feţe (Fesan: Îs mai multe, sînt nouă) lipite. Lipite pe alte trupuri! Am senzaţia că sîntem în filmele alea cu proşti, americanii mai fac lucrurile astea. Morala la final e dă Doamne mintea de pe urmă. Ce facem, domnule ministru? Astfel de dovezi aţi intrat în posesia lor şi aveţi la dosar?
04:59 Puiu Nicolae Fesan: Le găsesc în dosar. Deci, toate chestiile astea… Vreau să vă spun ceva. Oamenii care au ieşit în 21 decembrie, din 16 decembrie la Timişoara, la Bucureşti, la Sibiu, la Cluj, peste tot, acei oameni n-au ieşit cu aparatele de fotografiat la revoluţie. Şi oamenii sînt disperaţi şi încearcă să găsească tot felul de chestiuni, pentru că legea le cere probe, ei nu au de unde să aducă probe şi încearcă tot felul de chestii săracii. Mie efectiv mi-e milă de aceşti oameni, fiindcă puteam să fim oricare dintre noi în această situaţie.
06:51 Puiu Nicolae Fesan: Guvernul României, actualul guvern al României nu are nimic de a face cu revoluţionarii. N-a făcut niciodată revoluţionari, niciodată guvernul României, actualul premier, nu merită ce i se întîmplă zilnic de 9 luni de zile să i se strige la poartă „jos Fesan”, „jos Tăriceanu”, „jos PNL-ul” şi toate ăstea. (Moderatoarea: DNA-ul?) DNA-ul. Eu am trimis nişte tabele cu 3008 duplicate prin care am cerut ca să-mi spună exact ce va trebui să facem cu aceste duplicate care au fost fabricate în 2002. Deci au apărut revoluţionari fabricaţi în 2002, sînt oameni mari, oameni politici, generali, ce să vă spun, oameni de afaceri, tot felul de indivizi care apar acolo pe acele liste, ţi se face pielea găină.
[Anterior Fesan vorbise de 761 de duplicate, acum vorbeşte de 3008. Haos total]
07:44 Moderatoarea: în cazurile astea DNA-ul tace, dă neînceperea urmăririi penale.
07:46 Puiu Nicolae Fesan: Aştept, aştept. Într-o zi voi fi sunat şi mă va chema probabil pe mine, şi o să spună că eu sînt vinovat că de ce le-am trimis acolo. Sau nu ştiu. (…) Nu am pe nimeni, eu sînt singur chiar împotriva tuturor. Am rămas singur. Singurul om care este alături de mine la ora asta, singurul om este consiliul moral al revoluţiei.
08:11 Moderatoarea: Domnul Tăriceanu, domnul premier ştie?
08:13 Puiu Nicolae Fesan: Cum să nu ştie?
08:14 Moderatoarea: Ştie, i-aţi dat o listă cu toate numele astea şi cu domnul acela, Balint?
08:16 Puiu Nicolae Fesan: Au fost date publicităţii. Le-am pus pe internet, le-am pus peste tot.
[Între timp, le-a scos de pe internet]
08:40 Puiu Nicolae Fesan: Da, este independenţă totală. Nu se amestecă guvernul în problemele secretariatului de stat. Şi tot timpul mi se spune: „dă-le drumul dom’le la certificate, fă-i revoluţionari, să nu mai văd oameni la poartă zilnic!”
[Cine dă drumul la certificate cîştigă voturi, cine refuză certificatele pierde voturi şi are parte de demonstraţii de protest. În fapt, politicienii n-au nevoie de revoluţionari care să constituie un reper moral pentru societate, ci doar de masă de manevră. Cu cît standardele de acordare a titlului de luptător în revoluţie vor fi mai scăzute, cu atît acest titlu va avea prestigiu mai mic, şi nu va mai fi o ameninţare morală pentru politicieni]
09:20 Puiu Nicolae Fesan: Din ultimile dosare citite de mine, în jur de, ultimele 6000 de dosare, am respins 5000. 5000 am respins! Majoritatea spun aşa, unii spun: „Am fost la întreprindere, am ieşit împreună cu întreprinderea obligat să mergem la mitingul organizat de Ceauşescu, am participat la miting, s-au auzit nişte zgomote puternice în difuzoare, am fugit acasă, a 2-a zi m-am dus iar la instituţie, am aflat de la televizor că a fugit Ceauşescu şi ne-am dus din nou în Piaţa Palatului, CC-ului. Şi, povesteşte el acolo. Şi după care, a 3-a zi s-a dus iar la întreprindere, şi în loc să lucreze la strung, întreprinderea a spus „trebuie să păzim instituţia, parcă ne-am fi luptat cu altă ţară. Şi s-au apucat să facă pază la întreprindere, pază la gurile de metrou. Acesta nu este un merit deosebit. Omul acela a fost plătit în perioada aceasta cît a făcut pază. Deci eu nu pot să-i dau titlul de luptător cu merite deosebite acestui om. Trebuie să înţeleagă, dar nu înţelege acest om, omul nu înţelege, spune „eu mi-am riscat viaţa că m-am dus cu puşca în stradă”.
[Respingerea acordării titlului de „luptător în revoluţie remarcat prin merite deosebite” pentru cei care doar s-au dus la demonstraţie împreună cu întreaga întreprindere la care lucrau iar apoi au păzit întreprinderea sau metroul de „terorişti” este singura soluţie legală. Acelor oameni li se poate da, conform Legii 341/2004, titlul onorific de participant la revoluţie şi o diplomă pe care s-o arate la nepoţi, fără avantaje materiale. Proporţia de 5/6 dosare care nu se corespund condiţiilor legale, despre care vorbeşte Fesan, e probabil corectă, ceea ce trebuie dumnealui e doar să aplice legea. Problema e că între timp Fesan s-a răzgîndit şi, conform cuvîntării de la congresul BNR prezentată anterior pe acest blog, vrea să dea certificate de luptător celor vreo 7000 de păzitori ai metroului. O altă problemă e că, prin prelungirea de nu ştiu cîte ori a termenului de depunere a actelor pentru preschimbare, s-a dat posibilitatea unor persoane care iniţial declaraseră doar fapte minore la revoluţie, de tipul celor amintite de Fesan, să vină cu noi declaraţii prin care să-şi aroge merite mai substanţiale la revoluţie, care să se încadreze în condiţiile prevăzute de lege. Credibilitatea acestor noi declaraţii este, după părerea mea, extrem de îndoielnică]
10:28 Moderatoarea: Noi conlucrăm bine în ţară, domnul preşedinte ştie ceva de toată situaţia asta, domnul Traian Băsescu?
10:34 Puiu Nicolae Fesan: Domnul preşedinte are din 12 decembrie 2006 un număr de peste 3200 de oameni cărora trebuie să le semneze brevetele. Şi probabil domnul preşedinte nu le semnează nu pentru că ar avea ceva cu oamenii, domnul preşedinte nu le semnează pentru că n-a trecut perioada de preschimbare, n-a trecut perioada de contestaţii, şi apoi urmează perioada de semnare a certificatelor şi brevetelor. Dînşii au făcut o greşeală. De la început s-a făcut o greşeală. Această greşeală, ştiţi ce-a făcut? Acuma, în momentul acesta este gravă situaţia. Ce se întîmplă? Parlamentul îmi trimite mie un document prin care îmi cere să spun cîţi revoluţionari care nu au titlu, deci brevet, conform articolului 9 cu 6, semnat de preşedintele României, primesc drepturi din punct de vedere al Legii 341, deci drepturi băneşti, mă întreabă. (…) Am trimis imediat la Ministerul Muncii. Vă daţi seama ce ar însemna asta? Ar însemna că dacă mîine Ministerul Muncii ar spune că dacă n-are titlu, conform articolului 9, eu nu-i mai dau drepturile. Vă daţi seama ce s-ar întîmpla cu toţi oamenii ăştia? Unii oameni care n-au titluri, deci toată prorogarea asta şi această nebunie cu prorogarea termenelor a dus de fapt la ce? Dacă la 31 martie se termina preschimbarea certificatelor, mai urmau 6 luni de contestaţie, oamenii puteau să-şi ia din octombrie drepturile pe lege. Se semnau brevetele cum spune legea. În momentul ăsta noi, guvernul României, am făcut o ordonanţă simplă, că am fost abilitaţi să emitem ordonanţe pe perioada vacanţei parlamentare, am cerut ca să se proroge termenul datorită presiunii care s-a făcut din stradă. Să nu creadă cineva că dacă îmi completează acum dosarul cu un document din 2006 sau 2007, comisia guvernamentală va ţinea cont de acel document, dacă nu are în spate o bază. Dacă în spatele acelui document, care l-a emis acuma, nu există un document din ’90 sau din ’89, documentele acestea le aduce degeaba. Îs documente fabricate. Şi-au luat oamenii săracii, şi-au scris cărţi, şi-au fabricat ziare, au făcut tot felul de chestiuni ca să vină cu documente să spună, dar ziarele sînt de astăzi, sînt de ieri, de alaltăieri.
[Ministerul Muncii a început deja să plătească indemnizaţii unor revoluţionari care au certificatul confirmat de SSPR şi de comisia parlamentară, dar care n-au fost confirmaţi şi prin decret prezidenţial cum spune legea. Faptul este într-adevăr ilegal, dar se speră că se va acoperi ilegalitatea prin emiterea ulterioară a decretului prezidenţial. Fesan îşi dă seama că prorogarea termenelor este doar un prilej de a da celor interesaţi timpul necesar ca să-şi fabrice documente, cum ar fi de pildă cărţi tipărite ieri-alaltăieri care să confirme faptele revoluţionare ale celor interesaţi (investiţia se amortizează din drepturile materiale cîştigate). Spune Fesan că nu va ţine seama de noile documente dar instanţele de judecată ar putea ţine seama de ele, dacă în lege nu există o prevedere expresă cu privire la inadmisibilitatea lor]
Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: “diversiune” şi “revoltă populară” (2)
Comentariu la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005)
Episoadele precedente:
– “Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Stoenescu” – comentariu la primul volum al acestuia despre revoluţie – “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (I)”, Editura Rao Bucureşti, 2004.
– “Securitatea în revoluţia din 1989, după părerea lui Alex Stoenescu” – comentariu la capitolul “Departamentul Securităţii Statului la începutul revoluţiei” din “Istoria loviturilor de stat în România – vol. IV (II)”, Editura Rao Bucureşti, 2005.
– Greşita distincţie a lui Alex Stoenescu: „diversiune” şi „revoltă populară” (I) – prima parte a comentariului la capitolul „Lovitura principală – Bucureşti 21 decembrie 1989” şi la alte referiri despre începutul revoluţiei din „Istoria loviturilor de stat în România” vol. IV (II) de Alex Mihai Stoenescu (Editura Rao 2005)
Totuşi, serviciile secrete pot arunca cu vorbe la întîmplare. Ştim asta din pilda recentă a zvonurilor despre armele irakiene de distrugere în masă. Referitor la raportul SRI despre revoluţie, subsemnatul, în numele Asociaţiei „17 Decembrie” a răniţilor şi familiilor îndoliate din revoluţie Timişoara, am contestat acest raport imediat ce a fost publicat (1994), cerînd şi destituirea directorului SRI Virgil Măgureanu. Există, cel puţin la Timişoara, o opinie larg răspîndită că instituţiile statului român, inclusiv SRI, au avut constant interesul să ascundă vinovaţii de crimele din 1989, inclusiv prin lansarea în mijloacele de (dez)informare în masă a unor false teorii despre revoluţie. Această opinie primeşte confirmări chiar şi de la Stoenescu, care ne spune că multe documente au fost „prelucrate” la M.Ap.N. după revoluţie (notă de subsol la pag. 290). Dacă la M.Ap.N. s-au putut falsifica documente, cum ne spune fostul şef al Direcţiei de Relaţii Publice al Armatei Alex Stoenescu, de ce n-ar putea falsifica documente şi SRI-ul? (Totuşi, la SRI pare să fie vorba mai mult de formulări ambigui şi insinuări decît de falsificare directă de documente)
Pe de altă parte, premeditarea dezorganizării mitingului din 21 decembrie nu e neapărat opusă teoriei revoltei spontane. Leon Nica, de pildă, imediat după revoluţie a declarat că a sabotat mitingul lui Ceauşescu, şi a făcut-o premeditat, adică a mers la miting cu gîndul bine stabilit să provoace o revoltă anti-Ceauşescu. Ca Leon Nica puteau să aibe gînduri similare şi alţi bucureşteni, sau chiar timişoreni despre care sînt indicii (amintite chiar de Stoenescu) că s-au deplasat la Bucureşti ca să revolte populaţia.
Într-o mulţime de zeci de mii de oameni e firesc să apară spontan şi cîţiva oameni cu iniţiativă. Odată cu anunţarea mitingului, cunoscut fiind de către opinia publică că la Timişoara au fost omorîţi oameni, ar fi fost chiar de mirare ca din 2 milioane de bucureşteni să nu se găsească cîţiva să acţioneze contra lui Ceauşescu. Cîtă vreme nu s-a dovedit că aceia care au acţionat au legături cu organizaţii oculte, teza revoltei spontane nu e deloc respinsă. E firesc ca o revoltă să înceapă cu un număr mic de participanţi iar pe parcurs să cîştige din ce în ce mai mulţi adepţi.
„Începînd cu ziua de 20 decembrie, la Timişoara s-a declanşat revolta populară, condusă din după amiaza aceleiaşi zile de Frontul Democrat Român” (pag. 253). Iarăşi vedem minimalizarea şi contestarea caracterului autentic revoluţionar al primelor zile ale revoluţiei, în care s-a desfăşurat represiunea (morţii Timişoarei au fost între 17-19 decembrie şi după 22 decembrie; din 20 decembrie pînă la fuga lui Ceauşescu n-au mai fost morţi).
„Serviciile secrete americane au încurajat formarea unor grupuri de rezistenţă anticomunistă în care au fost implicaţi, ca urmare a înţelegerilor de cooperare, şi agenţi sovietici”, scrie Stoenescu (pag. 259), iar apoi prezintă grupul „Mansarda”, care avea ca membri pe Octavian Mihăescu, Ion Rădoi, Marian Mierlă şi alţii. Practic, un grup de prieteni care se întîlneau într-o mansardă unde criticau regimul comunist. Poate au existat zeci de asemenea grupuri prin Bucureşti, grupul „Mansarda” avînd intenţii nobile dar rezultate practic nule anterior revoluţiei. Octavian Mihăescu i-a scris lui Stoenescu că grupul hotărîse „pentru ziua de 1 decembrie 1989, o întîlnire a 200 de studenţi la statuia lui Mihai Viteazul şi darea scînteii. Trebuia să fiu pe fază, pentru a comunica Ambasadei SUA numele celor arestaţi. La întîlnire nu sosiseră decît 5 persoane din 200! Căzuse acţiunea” (pag. 262). Dorinţa de anunţa Ambasada SUA (sau alte ambasade străine) despre eventuale cazuri de arestări politice e o formă firească de apărare a celor care luptă cu un sistem totalitar, care nici nu vrea să recunoască existenţa oponenţilor. Însă, atîta vreme cît nu Ambasada SUA le-a spus acestor oameni ce să facă, afirmaţia că grupul „Mansarda” ar fi fost format de serviciile secrete americane e gratuită. Ceea ce a făcut grupul „Mansarda” şi toate celelalte grupuri de acest fel care or mai fi fost prin Bucureşti să intre în acţiune au fost evenimentele de la Timişoara (cunoscute prin radio Europa Liberă), care au transmis românilor îndemnul „acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soartă”. Cei care au rămas pasivi după ce au aflat ce s-a întîmplat la Timişoara, să nu ne mai plictisească cu poveşti despre rezistenţa lor în faţa dictaturii.
Fanii unei echipe de fotbal se vor întîlni la meciul echipei favorite fără să plănuiască dinainte asta, datorită simplei răspîndiri a veştii că are loc meciul (fiecare dintre fani luînd pe cont propriu hotărîrea de a merge la meci). Aşa a fost la Timişoara, cînd vestea că „se întîmplă ceva” la casa Tokes a atras ca un magnet pe toţi cei care erau dispuşi să acţioneze împotriva lui Ceauşescu, chiar dacă nu ştiau prea bine şi nici nu îi interesa cine este Laszlo Tokes. Tot aşa a fost la mitingul anunţat de Ceauşescu în 21 decembrie. Nici un complot sau punere la cale de forţe oculte nu e necesar pentru a realiza asta, rezultatul l-ar fi putut prevedea şi Ceauşescu, dacă ar fi avut mai multă inteligenţă.
Stoenescu adună cu grijă orice declaraţie sugerează că manifestanţii din 21 decembrie 1989 nu erau români. În intersecţia cu strada Luterană era un grup „încercînd să convingă oamenii să strige Jos Ceauşescu! Martorii oculari afirmă că erau străini, cel mai probabil basarabeni” (pag. 238). Cine-s martorii ăia, nu ni se spune. Un oarecare Tudor Calotă a declarat că „am fost la Inter. Acolo erau nişte cetăţeni care strigau: Nu plecaţi! Nu erau români”, iar Petre Copilici pretinde că a fost chiar ameninţat cu arma de nişte străini să rămînă la manifestaţie (pag. 244). Nici Calotă, nici Copilici nu explică din ce cauză consideră că respectivii nu erau români, iar declaraţia cu participarea la manifestaţia anti-Ceauşescu sub ameninţarea armelor e hilară. Nicolae Dumitru a văzut un lider revoluţionar din Piaţa Universităţii care „avea o privire de ucigaş (…) nu părea a fi de la noi” (pag. 267-268). Dumitrule dragă, chiar şi un român poate avea privire de ucigaş în asemenea momente, mai ales dacă te bănuieşte că eşti securist (apropo: eşti?). Mihai Montanu a văzut nişte inşi care au coborît din nişte dacii şi s-au ataşat demonstranţilor, care „greu de spus de partea cui erau (…) aş fi tentat să zic că nu erau de-ai noştri”, de unde Stoenescu trage concluzia că daciile „aparţineau Consulatului URSS” (pag. 301). Martorul ocular Montanu nu trăsese această concluzie. Miliţianul Ionel Bejan a văzut 3 turişti sovietici care se uitau pe o hartă, dar nu rezultă din declaraţia lui că aceştia au avut legătură cu revoluţia (pag. 305-306).
Dan Iosif spune că printre revoluţionarii din Bucureşti s-au aflat şi timişoreni, veniţi să „exporte” revoluţia (pag. 280). Acei timişoreni sugerau la baricadă, prin bileţele, scandarea unor nume care să facă parte din viitorul guvern, precum Corneliu Mănescu, Mazilu, Iliescu. Aceste nume care s-ar fi scandat la baricadă sînt confirmate, după o şovăială, de Dan Iosif, dar la presiunea psihologică a interviatorului Stoenescu, care în loc să lase martorul singur să amintească numele liderilor politici presupus amintiţi la baricadă, îi dictează aceste nume lui Dan Iosif şi îi cere să le confirme (ăsta-i stilul de lucru Stoenescu, similar face cu martorul Dragoş Constantinescu – pag. 338 – acesta confirmînd doar generic că s-au scandat nişte nume, fără să indice care).
Prezenţa timişorenilor în Bucureşti nu se potriveşte cu teoria dragă lui Stoenescu despre agenturile străine, de aceea autorul nu crede că aceia ar fi fost timişoreni adevăraţi. „Ce rost avea ca tinerii timişoreni care se încadraseră mişcării de la Inter (…) să comunice cu colegii lor prin bileţele?” (pag. 282). Păi, dacă portavocea era la Dan Iosif, era normal să i se scrie pe un bileţel propuneri de scandări, cel cu portavocea dădea tonul şi nu era cazul să fie atacat Iosif ca să i se smulgă portavocea. Metoda bileţelelor a fost folosită şi în balconul Operei din Timişoara (Mariana Cernicova – „Noi suntem poporul”, Editura Intergraf, Reşiţa 2004). „Este greu de înţeles cum timişorenii care aveau la Timişoara deja o formaţiune politică bine conturată, Frontul Democrat Român, cu un program anticomunist explicit, cereau la Bucureşti un guvern format din comuniştii Corneliu Mănescu, Dumitru Mazilu, Ion Iliescu? (…) Se pare că a existat cel puţin un grup diversionist care s-a autointitulat timişorean, şi care n-avea altă legătură cu Timişoara decît diversiunea pe care o provocase acolo cu patru zile în urmă” (pag. 282). Frontul Democratic Român era denumirea pe care şi-o luase comitetul revoluţionar din clădirea Operei din Timişoara, dar acesta nu era o formaţiune politică bine conturată, căci n-avea o ideologie clară (de aia s-a destrămat după revoluţie) şi nici un program anticomunist explicit. „Proclamaţia” FDR din 21 decembrie 1989 (reprodusă la pag. 204) cerea „dialog” cu guvernul comunist a lui Dăscălescu. În plus, venirea unor timişoreni la Bucureşti nu era rezultatul unei misiuni explicite primite de la conducerea FDR. A existat în Timişoara ideea generală că trebuie făcut ceva ca revoluţia să se extindă în alte oraşe, şi este credibil să fi apărut spontan grupuri care au hotărît să plece spre Bucureşti. Oamenii mai acţionează şi din proprie iniţiativă, nu numai „manevraţi” sau „manipulaţi” cum crede Stoenescu. Din cîte ştiu, singurul oraş în care a fost trimis un om cu misiune explicită de către FDR a fost Aradul.
„Procedurile armatei americane pentru situaţii de confruntare cu tulburări civile se potrivesc cu cele aplicate de trupele armatei române la Timişoara şi Bucureşti”, încearcă Stoenescu să legitimizeze represiunea (pag. 299). Dar la aprecierea legalităţii unor fapte se ţine seama de procedurile în vigoare în momentul săvîrşirii faptelor.
„În ansamblul dosarelor revoluţiei există o coincidenţă tulburătoare: cel puţin în patru locuri – Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Cluj – primul foc mortal, primul glonţ care a omorît un om, nu-şi găseşte autorul (…) Traiectoria glonţului care a omorît-o pe Lepa Bărbat la Timişoara nu poate fi reconstituită” (pag. 307). La majoritatea gloanţelor nu s-a stabilit autorul, dar pentru cazul Lepa Bărbat există un autor prezumtiv – ofiţerul Vasile Joiţoiu a fost trimis în judecată, osîndit iniţial la 18 ani închisoare, apoi sentinţa a fost casată şi s-a cerut rejudecarea. De ce nu se poate reconstitui traiectoria glonţului care a ucis-o pe Lepa Bărbat am explicat în cartea mea „Revoluţia din Timişoara şi falsificatorii istoriei”: fiindcă burlanul care purta urma glonţului a fost furat. În Bucureşti, primul foc mortal a fost produs de un miliţian, care e cunoscut – G. Rodeanu. Armata „s-a ocupat cu distrugerea probelor, cu împiedicarea cercetărilor, refuzînd să predea armamentul prezent la Inter pentru cercetare şi punîndu-i pe soldaţi să-şi cureţe armele” (pag. 321). Dacă-i aşa, de ce mai răspîndeşte Stoenescu învinuirea de deschidere a focului asupra misterioşilor agenţi străini? Nu e limpede că teoria agenturilor străine e doar o cărămidă în plus la zidul minciunii care urmăreşte scăparea adevăraţilor vinovaţi de crimele din 1989? Nu se poate demonstra nimic, dar se urmăreşte crearea a ceea ce în termeni juridici se cheamă „îndoială rezonabilă”, suficientă pentru a-i scoate basma curată pe criminali.
La Timişoara „imaginea unei orori inadmisibile a constituit mecanismul revoltei populare din dimineaţa de 20 decembrie” (pag. 342). Păi n-a fost o „imagine de oroare” ci o oroare reală!
„Cauza imediată a revoltei populare din Timişoara din 20 decembrie a fost represiunea declanşată împotriva diversiunii din 16-17 decembrie, iar cauza imediată a revoltei populare de la Bucureşti din 22 decembrie a fost represiunea declanşată împotriva diversiunii puse în acţiune la mitingul din 21 decembrie. Această cauzalitate nu implică persoanele care s-au angajat la evenimente din convingere, dar care au fost însă foarte puţine – estimez un număr rezonabil de 120-200 de persoane pentru Iaşi, Timişoara, Cluj, Braşov şi Bucureşti, împreună – şi care merită pe drept titulatura de revoluţionari” (pag. 427).
O regulă a cercetării istorice este că, pe măsură ce evenimentele devin mai îndepărtate în timp, cantitatea de mituri şi legende despre ele creşte. Se poate vedea asta şi în cazul cărţilor lui Stoenescu. Dacă în primul volum, tipărit în 2004, accepta numărul de 2000 de „cetăţeni autentic revoltaţi ai Timişoarei” în data de 17 decembrie 1989 (vol. I pag. 504), iată că în volumul 2, tipărit în 2005, au mai rămas maxim 200 revoluţionari, în total pentru 5 oraşe! Nici nu vreau să mă gîndesc ce estimare a numărului de revoluţionari autentici va face dl. Stoenescu peste încă 2-3 ani.
Numai numărul celor împuşcaţi la Timişoara în 17 decembrie (morţi şi răniţi) depăşeşte ultima estimare a lui Stoenescu. Deasemeni, numai la Bucureşti în 21 decembrie au fost reţinuţi şi duşi la Jilava mai mult de 200 de persoane. Există însă interesul de minimalizare a mişcării revoluţionare din zilele în care s-au înregistrat morţi, răniţi şi arestaţi, de a pretinde că atunci nu a fost revoluţie adevărată, nici măcar revoltă, ci doar o diversiune străină. E mai legitim să deschizi focul împotriva unor „diversionişti” aflaţi în slujba agenturilor străine decît împotriva poporului revoltat! Totuşi, cei împuşcaţi sau arestaţi au fost cetăţeni români simpli, nu s-a dovedit în nici un caz legătura cu agenturile străine.
Pentru a susţine separarea dintre „diversiunea” din primele zile ale revoluţiei şi „revolta” ulterioară, ni se dau informaţii false. „Ca fenomen interesant, dar şi semnificativ, apariţia liderilor politici ai revoltelor populare – Lorin Fortuna şi Claudiu Iordache la Timişoara, Petre Roman şi Mihai Montanu la Bucureşti – nu surprinde o continuitate, deoarece liderii revoltelor populare nu au fost şi liderii manifestaţiilor generate de diversiune – Gazda Arpad sau Sorin Oprea la Timişoara, Dan Iosif sau Dumitru Dincă la Bucureşti. Aici nu e vorba de calitatea oamenilor sau de condiţia lor socială, ci de două secvenţe distincte ale revoluţiei” (pag. 427). Referitor la Timişoara, Gazda Arpad a fost arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989, deci nu mai putea să fie lider în 20 decembrie, dar arestarea sa nu poate fi o dovadă a „distinctivităţii” mişcării din 16 decembrie faţă de cea din 20. Sorin Oprea a fost unul dintre membrii FDR din 20 decembrie 1989, a participat la negocierile cu primul ministru Dăscălescu şi apoi a procurat un pistol mitralieră, devenind şeful gărzii revoluţionare. Că n-a fost el preşedintele FDR e adevărat, omul n-a dat din coate să obţină funcţii, era un simplu muncitor iar acolo se aflau persoane cu studii superioare şi pretenţii. Rolul lui Sorin Oprea în FDR n-a fost însă marginal. Istoricii de bună credinţă nu pot contesta că Sorin Oprea a fost un lider al revoluţiei timişorene nu numai în 16 decembrie, ci şi în data de 20 (vezi Titus Suciu – “Lumea bună a balconului”, Editura Almanahul Banatului 1995, pag. 118-152). Pe lîngă Sorin Oprea, mai găsim printre membrii comitetului revoluţionar format în 20 decembrie la Timişoara (FDR) multe alte persoane active şi în zilele de 16-17 decembrie: Ioan Chiş, Petru Boroşoiu, Rodica Marina Giura, de pildă. Liderii revoluţionari de la Timişoara din 20 decembrie au provenit în mare parte dintre revoluţionarii zilelor de 16-17 decembrie. Firesc că alături de aceştia, au apărut şi lideri noi. „Distinctivitatea” pe care o introduce Stoenescu între zilele de 16-17 decembrie şi ziua de 20 este doar o manevră propagandistică menită să justifice represiunea.
În ceea ce priveşte Bucureştiul, din chiar scrierile lui Stoenescu aflasem că Petre Roman, cel care „venea din stradă, era un perfect reprezentant al revoltei populare” (pag. 557), participase şi la manifestaţia anticeauşistă din 21 decembrie („Interviuri despre revoluţie”, Ed. Rao 2004, pag. 169), fapt valabil şi pentru Mihai Montanu (pag. 301). Se pare că Stoenescu nu crede în ceea ce el însuşi a scris despre prezenţa lui Petre Roman şi Mihai Montanu în mişcarea din 21 decembrie. Oricum, Dan Iosif şi Dumitru Dincă au jucat rol de lideri şi în 22 decembrie, au fost printre primii pătrunşi în clădirea C.C., Dincă a fost şi pe lista guvernului Verdeţ, iar despre Dan Iosif însuşi Stoenescu scrie „se ceruse la un moment dat numirea lui Dan Iosif în conducerea statului, dar acesta (…) refuză” (pag. 539). Deci, nici în cazul Bucureştiului, nu se poate susţine „distinctivitatea” dintre „revolta populară” din 22 decembrie şi „diversiunea străină” din 21 decembrie.
Remarcăm şi anumite merite ale lucrării colonelului Stoenescu. E vorba de ceea ce a constatat personal cînd a avut funcţie importantă în M.Ap.N. despre falsificarea unor documente şi mărturii de către armată, şi anumite observaţii corecte. „Deşi se scrie cu insistenţă despre ameninţarea militară externă, Ceauşescu nu aminteşte niciodată de ea în numeroasele sale intervenţii, teleconferinţe, la televizor şi la miting” (pag. 352). „Mulţi revoluţionari şi apoi oameni politici au preluat versiunea unui Milea-erou (…) Un număr infim de revoluţionari, toţi de la Timişoara, îl acuză de crime (…) Vocea lor rămîne şi astăzi izolată şi neauzită. În realitate, generalul Vasile Milea este al doilea personaj, după Nicolae Ceauşescu, vinovat de crime în formă calificată. Dacă ar fi trebuit să fie cineva executat pe lîngă soţii Ceauşescu, acesta era Vasile Milea” (pag. 362). Sînt unul dintre aceşti izolaţi şi neauziţi, mă bucur că măcar Stoenescu m-a auzit.
Puiu Nicolae Fesan: Cum să vin eu acum să-i spun unei persoane că nu mai e revoluţionar? (video)
Emisiune la Cosmos TV din 25 martie 2008 cu Puiu Nicolae Fesan, secretarul de stat al SSPR, Dumitru Dincă, cunoscut lider al manifestanţilor de la baricada din Piaţa Universităţii din 21 decembrie 1989, iar apoi unul dintre iniţiatorii manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990 şi senatorul Dan Claudiu Tănăsescu. Pe vremea aceea Puiu Nicolae Fesan încă mai încerca să facă o curăţenie printre cei care voiau preschimbarea certificatelor, să aleagă grîul de neghină, cum zice la un moment dat. Acum a renunţat la această poziţie, după cum se vede din cuvîntarea sa de la congresul BNR, prezentată anterior pe acest blog, în care se arată gata să dea certificate celor aproape 7000 de păzitori ai gurilor de metrou din Bucureşti.
Cîteva afirmaţii din emisiune, cu comentariile mele inserate cu litere cursive, între paranteze drepte:
00:20 Dumitru Dincă: Ceea ce am făcut noi pînă acum, şi eu şi domnul ministru [Puiu Nicolae Fesan, secretar de stat] se datorează tocmai acestui fapt. Nu mai dorim ca pe spinarea poporului să mai vină nişte oameni fără nici un merit care să beneficieze de nişte drepturi materiale care constituie o povară pentru societatea românească. Pentru cei adevăraţi, e-n regulă! Să li se dea pentru că aşa a hotărît poporul. Dar pentru cei care nu sînt adevăraţi şi vor să obţină acele drepturi, eu cred că este un furt (…)
02:14 Puiu Nicolae Fesan: Zilnic sînt fluierat şi huiduit şi se strigă „jos Fesan”, în ultimul timp nu se mai strigă „jos Fesan”, se fluieră doar. (…) Meritul deosebit în revoluţie este merit deosebit, te-ai ridicat deasupra tuturor. (…) Unii au fost făcuţi [au primit certificatul de revoluţionar] în 2002, după 5 ani, alţii au fost făcuţi în 1996, după 12 ani, iar unii au fost făcuţi revoluţionari în 1992, deci vă daţi seama, după 16 ani vine unul de la Sibiu [Fesan e din Sibiu] în Bucureşti şi le spune „dom’le nu mai eşti revoluţionar”. „Păi cum poţi tu să-mi spui mie că eu nu mai sînt revoluţionar?” Şi eu îi spun „păi din dosarul dumitale nu reiese că mai eşti revoluţionar. Sau în dosarul dumitale sînt documente care nu sînt în regulă, sînt falsuri”.
[Problemă pusă greşit de Fesan, care pare să nu cunoască Legea 341/2004. Nu trebuie să spună acelor oameni că „nu mai eşti revoluţionar” ci că „nu eşti revoluţionar remarcat prin fapte deosebite conform art. 3 alin (1) pct. b din Legea 341/2004, eşti participant la revoluţie conform art. 3 alin (1) pct. c din Legea 341/2004”. Calitatea de revoluţionar e dată de participarea la revoluţie, fiind independentă de comisii birocratice înfiinţate de Stat (poţi fi revoluţionar chiar dacă n-ai cerut nici un certificat). SSPR, în calitatea sa de organism birocratic al statului, trebuie să ateste doar încadrarea în lege a celor care cer preschimbarea certificatului de revoluţionar]
03:16 Puiu Nicolae Fesan: Vedeţi dumneavoastră, eu sînt într-o situaţie ingrată. Nu sînt eu inchizitorul şef al revoluţiei române. Nu pot eu să judec pe toată această mare masă de oameni. Această comisie care judecă dosarele, într-o bună zi oamenii ăştia care stau în stradă şi care îşi aşteaptă drepturile, într-o bună zi, unul care nu mai poate, care nu mai poate răbda, ieri am vorbit cu un om din ăsta, care a spus către mine: „dom’le, bine că mi-ai dat certificatul”. „De ce”? Zice, „dom’le mă tot gîndeam cum să fac să-ţi iau gîtul”. Vă dau cuvîntul meu de onoare. Şi eu stăteam aşa uimit şi mă uitam la el „da pentru ce?”. „Faptul că nu-mi dădeai certificatul, am zis că trebuie să fac şi eu ceva. Şi am întrebat pe medicul de la spitalul de nebuni”, aşa mi-a spus omul, vă dau cuvîntul meu de onoare, poate mă vede şi la televizor, că i-am spus că sînt astăzi aici, zice „l-am întrebat, dom’le pe mine mă mai apucă cîteodată aşa nebunia, ce mi se întîmplă dacă îl gîtui pe ăsta, dacă-l omor pe ăsta că nu-mi dă certificatul? Şi zice, dom’le, vei răspunde. Şi m-am gîndit, mă duc în puşcărie, acolo îmi dădea şi de mîncare, îmi dădea de toate, şi nu mai aveam grija zilei de mîine”.
[Prin funcţia sa de secretar de stat, Fesan are nu numai dreptul ci şi obligaţia să judece acea masă de oameni, nu din punct de vedere moral, ci strict conform prevederilor Legii 341/2004. Funcţia deţinută nu are numai avantaje ci şi dezavantaje, cum ar fi aceea de a fi acuzat că e inchizitor-şef. Cei nemulţumiţi de activitatea SSPR au posibilitatea legală de a acţiona în instanţă]
04:42 Puiu Nicolae Fesan: Eu trebuie să fac o analiză foarte atentă vizavi de aceşti oameni, împreună cu o comisie, sîntem 8 oameni în comisie şi de multe ori eu le dau drumul dosarelor respective şi ajung la parlament, parlamentul îmi ia prin sondaj doar cîteva dosare şi constată că oamenii ăia nu au merite deosebite aşa cum ar vrea unii din comisia parlamentară. (Moderatoarea: Şi ce se va întîmpla?) Oamenii aceştia vor rămîne pe dinafară, se va alege grîul de neghină.
05:10 Moderatoarea: Din cei 700, cîţi vor fi, toţi 700 sînt falşi?
05:13 Puiu Nicolae Fesan: Acei cu duplicate, 761? Nici nu mai îmi pun problema acelor dosare. Toate dosarele acelea le sigilez şi intră în arhiva instituţiei. Dînşii au posibilitatea, după ce se termină perioada de contestaţii, au posibilitatea să dea instituţia în judecată. Şi dacă instanţa consideră că eu le-am încălcat acest drept, vedeţi, toată lumea consideră că este un drept imuabil, consideră că este un drept pe care şi l-a cîştigat şi pe care nici Dumnezeu nu-l mai poate lua înapoi. (…) Este una din marile probleme ale guvernului, nimeni nu-şi doreşte să aibă revoluţionarii la poartă. Cel care va veni după mine trebuie să le dea titlurile acestor oameni sau să nu le dea titlurile acestor oameni. Eu sînt pus în situaţia cînd diferiţi cetăţeni cîştigă drept de a li se elibera certificatul cu o hotărîre definitivă şi irevocabilă, iar eu nu-i dau titlul, nu dintr-o ambiţie personală, nu am posibilitatea. Cum să-i dau titlul unui om care n-a avut certificat pînă acum? Eu ce fac? Doar preschimb un certificat, şi îi certific calitatea pe care a avut-o înainte.
[Există problema aşa-numitelor certificate-duplicat, adică la un anumit număr de certificat corespund două persoane diferite. Întîi s-a eliberat certificatul cu numărul n pentru Ionescu, apoi la acelaşi număr n s-a eliberat un „duplicat” de certificat pentru Popescu. Practic duplicatul e un fals, iar Popescu nu se regăsea în evidenţele SSPR deşi avea duplicat de certificat eliberat de SSPR. Pe matca certificatului numărul n este trecut doar Ionescu. Putem bănui dar nu putem dovedi în ce condiţii s-au eliberat aceste duplicate. Problema e că SSPR, ca instituţie emiţătoare şi a acestor duplicate (căci şi duplicatele sînt semnate şi ştampilate de SSPR), nu a emis nici o decizie oficială prin care aceste duplicate să fie anulate. Astfel, la orice proces, duplicatele cu ştampila SSPR sînt opozabile instituţiei. Altă problemă este faptul că, după cum spunea Nicolae Dide într-o emisiune TV prezentată anterior pe acest blog, s-au tipărit multe certificate în alb care n-au mai fost apoi predate la scăderea de gestiune a fostului secretar Costel Balint. Apar mulţi indivizi care nu figurează în evidenţele SSPR că ar fi primit certificate de revoluţionar dar care au asemenea certificate. În cazul dispariţiei unor formulare cu regim special dintr-o instituţie (cum e cazul acestor certificate de revoluţionar) legea prevede anumite proceduri pentru declararea drept nule a acestor formulare. Neuronului aflat în posesia secretarului de stat Puiu Nicolae Fesan nu i-a venit ideea să emită decizii de anulare a certificatelor duplicat (decizii pe care, desigur, cei interesaţi le pot ataca în contencios administrativ), şi nici să declare nule fiind pierdute, cu respectarea prevederilor legale, a certificatelor dispărute anterior din gestiunea SSPR. Astfel SSPR pierde procese cu persoanele care nu figurează în evidenţa SSPR, dar care prezintă certificate de revoluţionar ştampilate şi semnate de SSPR, pe formularul tip al SSPR. La sfîrşit, cînd va fi întrebat de ce s-au strecurat impostori printre revoluţionari, Fesan va putea spune „eu am încercat să refuz preschimbarea certificatelor, dar justiţia m-a obligat să dau certificate şi în aceste cazuri”]
07:27 Dumitru Dincă: Peştele a început să se strice nu de acum. El s-a stricat din 1990, de cînd a fost elaborată Legea 42, pentru că atunci, din dorinţa de a-şi cîştiga adepţi, cei care au elaborat această lege au conceput-o prost. În sensul că un individ, cu ajutorul a trei declaraţii, care puteau să fie adevărate sau false, putea să obţină un asemenea certificat. Ulterior au venit cu nişte reglementări şi au şi explicat ce înseamnă luptător remarcat prin fapte deosebite, ceea ce a făcut ca o parte dintre cei care aveau certificate, luate în mod corect sau mai puţin corect, să vină acum să pretindă acele certificate. Numai că domnul ministru şi comisia parlamentară nu pot să treacă peste spiritul şi litera legii. În lege spune destul de clar: luptător remarcat prin fapte deosebite este numai acea persoană care a făcut următoarele lucruri: a condus un grup de manifestanţi, a făcut ceva, ceva deosebit. De exemplu, eu am un prieten, îl cheamă Cochiu (?) Viorel. Omul acesta, în data de 21 decembrie, cînd nimeni nu mişca în front, a plecat de la Piaţa Romană de unde i-a împrăştiat domnul general Suceavă, care n-a împuşcat pe nimeni şi n-am avut nici un rănit la Piaţa Romană, dar i-a împrăştiat. Ce a făcut omul ăsta? A plecat de acolo, a luat-o prin Bucureşti, a ajuns pe la circ, a strîns o coloană de oameni şi a venit cu acea coloană în Piaţa Universităţii şi ne-a ajutat în seara zilei de 21 decembrie. Este un fapt deosebit acesta? Cine a avut atunci curajul să plece cu o asemenea coloană prin Bucureşti? (…) Ar trebui să avem 2 milioane de revoluţionari? Şi domnul ministru şi preşedintele comisiei parlamentare pentru legea 341 au spus că cei care nu se încadrează la luptător cu merite deosebite pot să primească nişte certificate de participant.
[Dincă pare să fi înţeles foarte bine spiritul şi litera Legii 341/2004. Titlul de luptător remarcat prin fapte deosebite înseamnă şi unele drepturi materiale, titlul de participant la revoluţie este pur onorific]
11:35 Puiu Nicolae Fesan: Păi da, dar cum să vin eu acum, după 18 ani sau după 16 ani, să-i spun unei persoane că nu mai e revoluţionar, domnule Dincă? Cum să-i spun acelui om care ştie că, 18 ani sau 16 ani, majoritatea sînt 16 ani, 16, 12 şi 5 ani de cînd sînt revoluţionari, că unii şi-au primit titlurile prin 2002, asta-i altceva. dar eu vin şi-i spun acum unei persoane dom’le nu mai eşti revoluţionar. „Cum să-mi spui aşa ceva dom’le, cînd eu sînt revoluţionar cu merite deosebite, cînd eu ştiu ce-am făcut la revoluţie, cum vii dumneata să-mi spui că n-am făcut?”. (…)
[Degeaba, pentru Fesan Legea 341/2004 e încă o necunoscută, în ciuda explicaţiilor lui Dincă. Iarăşi invocă că nu poate să spună cuiva că nu e revoluţionar, cînd de fapt ar trebui să elibereze respectivelor persoane titlul pur onorific de participant la revoluţie]
12:56 Dumitru Dincă: Uitaţi-vă şi dumneavoastră. Adeverinţă în alb, cu ştampila CFSN, unde scrie comandant din partea CFSN. Nici nu exista titulatura. Nu exista! Deci, iacătă, asemenea oameni care se prezintă cu asemenea documente, păi merită să-i dai omului ăsta (moderatoarea: nu merită, merită să fie închis) Domnule ministru, în momentul în care aţi face lucrul ăsta, să daţi unui asemnea om certificat de luptător cu merite deosebite, eu vin la poarta SSPR-ului şi vă fluier eu pe dumneavoastră. (…)
14:00 Se arată la cameră o împuternicire în alb ştampilată şi semnată „vicepreşedinte al CFSN Ionescu Cazimir”
14:08 Dumitru Dincă: Putem să dăm unor oameni nişte drepturi materiale, să împovărăm poporul ăsta cu şi mai mult decît este împovărat, pentru că un număr de derbedei, nu dau cifre, dar dacă ei sînt de ordinul a zece mii (…)
14:59 Dumitru Dincă: Uitaţi-vă fals grosolan. Mi s-a pus pata. (Se vede o „adeverinţă” în alb semnată de Costel Balint, fost preşedinte al Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din Decembrie ’89: „Se certifică de noi că Domnului …., fiul lui …. şi al …. născut la data de ….. în localitatea ….., i s-a prezentat şi susţinut dosarul în faţa Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor revoluţiei din Decembrie ’89, în ziua de ….. şi a fost declarat LUPTĂTOR REMARCAT PRIN FAPTE DEOSEBITE, fiind înregistrat la nr ….. în evidenţa comisiei. Prezenta confirmă faptul că dosarul a fost discutat la comisie, în termenul legal, neeliberîndu-se certificat tipizat din lipsă de formulare”).
15:31 Puiu Nicolae Fesan: Este vorba de semnătura lui Costel Balint, care era şeful comisiei guvernamentale, şi a luat-o, a tăiat-o frumos cu foarfeca, ca s-o scaneze.
(Va urma)
Citeşte, pe aceeaşi temă: Şmecherii cu certificatele de revoluţionar, ieşite la iveală cu prilejul preschimbării
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
