Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
joi, 14 octombrie 2021
”2 + 1 probleme” - Cristian Patrasconiu | 12.10.2021 - Revista22
”2 + 1 probleme ” - de Cristian Patrasconiu | 12.10.2021 - Revista22
Într-un interval de câteva săptămâni, la Editura Polirom au apărut trei cărți care „fotografiază” foarte convingător o parte a problemei – reale, nu inventate – a islamului și a formulelor sale radicale. Mă grăbesc să salut aceste trei volume, inclusiv pentru motivul că, pentru a ști cum să te aperi, trebuie să devii conștient mai întâi că trebuie să te aperi și trebuie să cunoști de ce anume trebuie să te aperi. Cele trei cărți au ca autoare (două autoare, mai precis, pentru că una dintre ele e prezentă cu două cărți) personalități care trăiesc în Occident aflate în centrul unor scandaluri răsunătoare.
1. În 2020, la începutul anului, în Franța – Occident, sistem democratic, stat laic – izbucnește și se întinde cu repeziciunea focului ceea ce avea să fie cunoscut în întreaga lume drept „scandalul Mila”. Tensiunea izbucnește în urma unor postări dezinhibate cu privire la islam ale unei tinere de pe Instagram. Atee, „Mila” îi dă o replică unui utilizator violent în comentariile de la o transmisiune video de pe rețeaua socială mai sus menționată, în care tânăra făcea considerații despre propria sexualitate; între altele, Mila spune despre islam că este „o religie a urii”. Urmările sunt teribile: valuri nesfârșite de amenințări (nu puține dintre acestea, zeci de mii, de fapt– amenințări cu moartea, cu tortura sau cu violul), hărțuiri înfiorătoare (la telefon sau pe rețelele de socializare), imposibilitatea de a reveni la școală, anchete ale poliției cu privire la atitudinea fetei și mai ales în legătură cu suita scabroasă a amenințărilor la care Mila a fost supusă. În două săptămâni de la izbucnirea scandalului, ministrul de interne din Franța anunță că Mila se află, împreună cu întreaga familie, sub protecția poliției, iar „scandalul Mila” devine prilej de dezbatere națională în Franța. „Mila – sunt prețul libertății voastre” spune, cu patos bine calibrat și cu multă personalitate, povestea extrem de tensionată în care a fost, fără voia sa, „eroină principală”, convinsă fiind că sensul acestei povești e cât se poate de relevant pentru condiția actuală a civilizației libertății și pentru viitorul acesteia. Ca victimă a „unui linșaj sistematic și exponențial”, Mila a văzut „haita punându-se în mișcare, participând la violență și la îndemnul la asasinarea unei adolescente, uniform, fără să gândească, în numele apărării unei religii a iubirii și a păcii. Vestitorii violenței și ai asasinatului: asta deveneau, ascunși în spatele bunelor lor intenții”. O notă aparte a suitei confesive a autoarei cărții privește toxicitatea rețelelor sociale. E de reținut, de meditat și de pus în dezbatere: „Rețelele de socializare îmi îndobitocesc generația cu toate informațiile false care circulă, cu pseudo-influencerii care profită de notorietatea lor ca să discrediteze unele cauze și ca să le îngroape sub valul de prostii... În adolescență sau când abia te poți numi adult, ești mai influențabil și mai ușor de manipulat. Totul este amplificat pe internet încât realitatea ajunge să se confunde cu universul virtual”. Toate acestea, în numele unui mecanism, simplu și aproape implacabil, pe care Mila îl denunță ca atare: „Ignoranța duce la teamă. Teama duce la ură. Ura duce la violență”. În 2021, în Franța – Occident, sistem democratic, stat laic – Mila, împreună cu familia, continuă să trăiască sub protecția poliției pentru îndrăzneala de a fi fost și de a se încăpățâna să fie în continuare un om liber.
2. Christopher Hitchens spune despre autoarea următoarelor două cărți că „pentru mine, cele mai frumoase două cărți din noua limbă a rezistenței împotriva tiraniei sunt Ayan Hirsi Ali”. Născută într-o familie de credincioși musulmani în Somalia, de la 8 ani trăind în exil, împreună cu familia sa, în Arabia Saudită, Etiopia și Kenya, pleacă la 22 de ani către Canada, acolo unde – conform tradiției musulmane – tatăl său îi „aranjase căsătoria” cu o rudă. Aceasta este călătoria care reprezintă un „moment de cotitură” pentru Ayah Hirsi Ali. În drum spre cel care urma, conform aranjamentului, să îi devină soț, face o escală în Germania. Și, în loc să își continue drumul spre Canada, alege să fugă – locuiește, pentru mai mulți ani, în Olanda, își continuă ceea ce ea numește a două călătorie, călătoria mentală, devenind în scurt timp o figură cunoscută pe piața discursurilor libere și critice cu privire la islam și la numeroasele excese ale practicării acestei religii, în regim literal-fundamentalist. Mai cu seamă o carte anume o propulsează pe Ayan Hirsi Ali în atenția lumii întregi – odată cu „Necredincioasa”, lucrarea profund personală, o confesiune care marchează bornele cele mai semnificative ale „călătoriei mentale” despre care am adus vorba ceva mai înainte: de la lumea închisă, o societate totalitară în micro, în care a crescut, până la țara libertății în care, după multe peripeții și umilințe, a avut norocul să ajungă, Olanda (o lume în care, deși poate vorbi liber despre ororile practicilor islamiste, primește des amenințări în care îi este amenințată, serios, integritatea fizică). Ayah Hirsi Ali ajunge să creadă că, odată cu „Necredincioasa” și odată cu alegerea sa în parlamentul olandez (ajunge acolo pe listele Partidului Liberal și beneficiază de o gardă de corp permanentă), hărțuielile celor lezați de suita de adevăruri cu privire la societățile închise islamiste vor înceta. Și, în felul acesta, vrea să creadă că a doua sa călătorie, călătoria mentală, se va fi încheiat. Nu se întâmplă așa ceva - și Ayan Hirsi Ali alege să se mute în Statele Unite ale Americii, „în căutarea șansei de a-mi clădi viața și a-mi câștiga traiul în libertate și în siguranță, o viață la un ocean distanță de toate nenorocirile la care am fost martoră și de conflictul interior pe care l-am trăit”. „Nomada” e cartea care continuă „Necredincioasa”; este cartea care rezumă o altă suită de experiențe cruciale în raport mai ales cu formule occidentale ale practicilor musulmane și, nu e lipsit de importanță, în raport cu formule de complicitate la aceste practici venite dintr-o lume (încă) liberă, dar care își joacă, la ruleta iresponsabilității, libertatea. „Nomada” este cartea care explică de ce Ayan Hirsi Ali – soția lui Niall Ferguson, marele și celebrul istoric – a ales să trăiască, cu soțul și cu cei doi fii ai lor, în America. Atenție: de data aceasta, nu fugind din Kenya sau Somalia, ci alegând, cu tristețe, să părăsească Olanda.
3. Cea de-a doua carte a lui Ayan Hirsi Ali apărută recentissim la noi – „Prada” – e, în măsură covârșitoare, o analiză a unui fenomen de dată recentă. Un fenomen care implică, tot mai mult, unele efecte dramatice: „chiar dacă fluxul de migranți a mai scăzut în ultimii câțiva ani, există în continuare foarte mulți care încearcă să traverseze Mediterana sau să ajungă în Europa pe alte rute. Una dintre consecințe este o schimbare la nivelul poziției femeilor din Europa”. Despre acest orizont/ univers tematic este volumul de față: migrația în masă, violența sexuală și drepturile femeilor în Europa. Mai precis, despre „un eșec colosal al establishmentului politic european. Și despre soluțiile la aceste probleme, false și reale”. Există, pe de o parte, „relatări despre o pandemie din umbră a violenței domestice” în țările occidentale și nu puține dintre ele au legătură cu comunitățile musulmane. Există, pe de altă parte, în raport cu problemele din această specie – precum cele care derivă din implicațiile sociale, culturale, civilizaționale ale migrației masive din ultimii ani care provine din Mediterana -, multe, le numește Ayan Hirsi Ali, „strategii ale negării” și, adaug eu, strategii ale relativizării. Sunt strategii ale negării care se declină în abordări științifice și de comunicare pe care Ayan Hirsi Ali le critică, precum acestea: „Nu prea are logică să insiști că nu putem considera exagerat numărul imigranților din statisticile despre infracțiunile sexuale și nici că nepublicarea unor asemenea statistici e preferabilă riscului de a exacerba sentimentele antiimigranți. Obscurantismul de acest fel nu duce niciodată la ceva bun”. Analitica pe care Ayan Hirsi Ali o pune la lucru aici – din nou: să nu uităm de unde vine, din ce orizont al experiențelor nemijlocite de contact cu atrocitățile practicilor fundamentaliste musulmane vine Hirsi Ali! – include cel puțin patru dimensiuni foarte importante: a) o privire în față a problemei, un diagnostic în termenii realității și nu ai cortinelor ideologice (capitolul despre „Străzile nesigure”, cu numeroase statistici despre violența sexuală, cu analize despre cum sunt erodate drepturile femeilor și, important, despre neputința actualelor pachete legislative de a opri un asemenea declin); b) o critică dură - și justă – despre cum establishmentul european se străduiește să rateze acest moment important pentru civilizație (capitolul despre, bunăoară, „geamurile sparte ale justiției liberale” sau despre „setul de strategii ale negării” ori despre „impasul feministelor”); c) o reîncadrare, în lumina noilor date care ne parvin din ultimii ani, despre „ciocnirea civilizațiilor”; d) în fine, un inventar al soluțiilor – pe de o parte, al soluțiilor false; pe de alta, al soluțiilor reale, care implică însă „o nouă abordare față de integrare”. Toate acestea sunt fără echivoc împotriva unei reducții care dă seama, esențial, despre un declin de civilizație și, la limită, chiar despre forme ale barbariei: „Noi, femeile, suntem în stare și trebuie să refuzăm – notează Ayan Hirsi Ali – să fim reduse, așa cum am fost în trecut – așa cum am fost și eu la un moment dat - la statutul de pradă”. //
Mila
Sunt prețul libertății voastre
Traducere: Nicolae Constantinescu
Editura Polirom, București, 2021, 168 pagini
Ayaan Hirsi Ali
Nomada. Din Islam în America.
O experiență personală
a ciocnirii civilizațiilor
Traducere: Silvia Pavel
Editura Polirom, București, 2021, 312 pagini
Ayaan Hirsi Ali
Prada
Traducere: Adina Avramescu
Editura Polirom, București, 2021, 320 pagini
TAGS:
Crize peste crize „E trist dar adevărat”- . de Tia Serbanescu - 12.10.2021 - Revista 22
Crize peste crize
„E trist dar adevărat”- astfel începu Iohannis condoleanțele pentru guvernul Cîțu căzut cu mult zgomot în parlament.
