Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

luni, 5 aprilie 2021

disidentului Gheorghe Ursu, îi cer lui Nicolae Ciucă să predea arhivele Securității de la MApN- 03.04.2021 18:09- Editor : Luana Pavaluca - Sursă . DIGI24

Trei cercetători CNSAS, între care fiul disidentului Gheorghe Ursu, îi cer lui Nicolae Ciucă să predea arhivele Securității de la MApN

cnsas arhive mapn scrisoare nicolae ciuca
Într-o scrisoare deschisă, trei cercetători CNSAS îi cer lui Nicolae Ciucă să predea arhivele Securității pe care le deține Ministerul Apărării Foto: Octav Ganea / Inquam Photo

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Trei cercetători de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Mihai Demetriade, Mădălin Hodor, şi cercetătorul asociat Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, îi cer ministrului apărării, Nicolae Ciucă, într-o scrisoare deschisă publicată sâmbătă, ca Ministerul Apărării să predea către CNSAS arhiva pe care o are cu documente care au aparţinut Securităţii.

Cercetătorii susțin că de-a lungul timpului, Ministerul Apărării Naționale a trimis „selectiv și parcimonios” anumite documente către CNSAS și acuză instituția de „tăcere arogantă” și „lipsă de voință în restituirea in integrum a arhivelor capturate în contextul Revoluției române”.

„Ascunzând memoria represiunii, domnule ministru, deveniți complice cu răul. Prin gestul continuu și ilegal al ministerului pe care-l conduceți, pagini dureroase și infame din istoria principalului actor represiv al regimului totalitar sunt excluse circuitului civil, dezbaterii democratice și înfăptuirii juridice a dreptății. Ați antrenat, prin lipsa dumneavoastră de voință, un lung șir de consecințe nefaste. Un trecut odios a fost ascuns privirii victimelor, potențialele acțiuni în instanță reglementate de lege au fost anulate înainte de a fi putut să existe, voința însăși a statului privind decomunizarea prin deschiderea arhivelor represive a fost scandalos încălcată” - spun cei trei semnatari ai scrisorii, adresându-se ministrului apărării, Nicolae Ciucă.

Semnatarii scrisorii sugerează că Armata română „ascunde cu bună știință un trecut criminal”, iar lipsa de cooperare a ministerului poate fi percepută ca o formă de complicitate. În plus, o astfel de atitudine contravine valorilor comunității NATO din care România face parte.

„Captivitatea rușinoasă a acestor fonduri arhivistice în 2021, dincolo de posibilitatea de a le cerceta și investiga, afectează ceea ce sperăm că este și pentru dumneavoastră fundamentul parteneriatului euro-atlantic: valorile lumii libere și cultura statului de drept. Refuzăm să credem că, la două decenii de la stabilirea obligației legale de predare către C.N.S.A.S. a tuturor documentelor fostei Securități, Armata română ascunde cu bună știință un trecut criminal. Tăcerea ministerului pe care-l conduceți, în mod fatal și previzibil, a fost public receptată ca o formă a complicității. Dincolo de nerespectarea continuă a legii, stă lipsa de loialitate față de dezideratele societății și față de ordinea de drept” - punctează Mihai Demetriade, Mădălin Hodor și Andrei Ursu.

Textul integral al scrisorii deschise transmise de cercetătorii CNSAS

Prezentăm în continuare textul integral al scrisorii deschide, așa cum a fost publicat pe conturile de Facebook ale celor trei semnatari:

„Scrisoare deschisă adresată ministrului Apărării Naționale

Domnului Nicolae-Ionel CIUCĂ

Statul român a decis, prin legea de funcționare a C.N.S.A.S., că toate documentele fostei Securități trebuie să fie predate Consiliului.

Deținerea împotriva legii si în secret a acestor dosare prejudiciază nu numai procesul de decomunizare și deconspirarea Securității. Ea obstrucționează justiția în mod inechivoc, încălcând drepturile fundamentale ale victimelor și ale urmașilor acestora. Dreptatea restitutivă garantată prin legea de funcționare a C.N.S.A.S., care stabilește drepturi esențiale pentru victime sau rudele celor care nu mai sunt, este imposibilă acum – într-o semnificativă proporție – din cauza indeciziei ministerului pe care-l conduceți. Pentru arhivele Securității pe care le dețineți, drepturile de acces la propriul dosar, cel al stabilirii calității de lucrător și colaborator pentru cei care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului nu pot fi, pur și simplu, exercitate.

Sperăm, domnule ministru, că realizați gravitatea acestei situații. Nu doar un mandat de voință al statului român este ignorat dar – mai presus de orice – drepturile acordate cetățenilor de a-și cunoaște, studia și clarifica identitatea unei întregi infrastructuri a răului, au fost încălcate. Ascunzând memoria represiunii, domnule ministru, deveniți complice cu răul. Prin gestul continuu și ilegal al ministerului pe care-l conduceți, pagini dureroase și infame din istoria principalului actor represiv al regimului totalitar sunt excluse circuitului civil, dezbaterii democratice și înfăptuirii juridice a dreptății. Ați antrenat, prin lipsa dumneavoastră de voință, un lung șir de consecințe nefaste. Un trecut odios a fost ascuns privirii victimelor, potențialele acțiuni în instanță reglementate de lege au fost anulate înainte de a fi putut să existe, voința însăși a statului privind decomunizarea prin deschiderea arhivelor represive a fost scandalos încălcată.

Faptul că M.Ap.N. a trimis, selectiv și parcimonios, anumite fonduri arhivistice către C.N.S.A.S. de-a lungul timpului, domnule ministru, nu modifică natura lipsei de voință în restituirea in integrum a arhivelor capturate în contextul Revoluției române. Îndeplinirea unei părți dintr-o obligație legală nu poate fi interpretată ca o acoperire și asumare a obligației ca atare. Cultura omisiunii, a selectivității lipsite de criterii transparente, a tăcerii arogante a marcat și marchează dinamica culturii instituționale în România, afectând, în opinia noastră, fundamentul încrederii publice, esențial pentru o societate democratică.

Suntem cu totul în asentimentul dumneavoastră atunci când, „în numele celor peste 1.000 de oameni căzuți din sete de libertate, dintre care peste un sfert au fost militari și salariați civili din Ministerul Apărării Naționale”, v-ați asumați recent „datoria morală de a aduce lumina în toate ungherele umbrite sau întunecate care mai există în legătură cu evenimentele de atunci”.

Datoria de care aminteați în declarația din 17 decembrie 2020 ne așteptăm să fie probată printr-un gest lipsit de ambiguitate și clarificator: predarea neîntârziată a tuturor documentelor pe care Armata le-a preluat de la Securitatea comunistă.

Alte instituții ale statului roman au făcut, inclusiv recent, pași importanți în finalizarea restituirii arhivelor represive. Este timpul ca și propria dumneavoastră instituție să se conformeze cadrului legal. Predarea dosarelor Securității aflate în posesia M.Ap.N. dar și a documentelor din fondurile Comitetului Central al P.C.R. (Secția pentru Probleme Militare și Justiție) către A.N.R., facilitând, astfel, cercetarea istorică, îndeplinirea legii și documentarea cauzelor penale în dosarele istorice, înainte de a fi o datorie de onoare, este – în primul rând – o obligație legală. Ne întrebăm, nefiind nici emitentul acestor documente și nefiind nici cel care să le fi acordat vreun grad de clasificare, în ce bază legală le deține Ministerul dumneavoastră, și prin ce modalitate le-a „clasificat”?

Documentele despre care vorbim implică fonduri preluate din arhivele tuturor direcțiilor centrale ale D.S.S. dar și de la fostele Inspectorate județene ale M.I. începând din decembrie 1989 până cel puțin în prima parte a anului 1990. Depozite întregi de arhivă au fost preluate atunci preferențial de M.Ap.N., din care doar o mică parte au fost predate la C.N.S.A.S. În aceeași situație sunt, spre exemplu, și fișetele de lucru ale ofițerilor din conducerea Securității conținând documente esențiale din zilele Revoluției, aflate acum tot în arhivele ministerului pe care-l conduceți. Existenta acestor fonduri a mai fost contestată în trecut de succesivele conduceri ale M.Ap.N., pentru ca ulterior adevărul să iasă la iveală. Documente doveditoare aflate în arhivele C.N.S.A.S. și multiplele relații instituționale dovedesc, fără putință de tăgadă, că arhivele care fac obiectul scrisorii de față se află acum „în conservare” la Ministerului Apărării. În ciuda mai multor adrese schimbate între C.N.S.A.S. și M.Ap.N. sau a unor întâlniri inter-instituționale care au avut loc, ministerul pe care-l conduceți refuză transparentizarea demersului, accesul nemijlocit la inventarele fondurilor deținute și rapida demarare a procesului predării. Ne întrebăm și vă întrebăm: timpul indiferenței, al uitării, al digresiunilor sau al ignorării deliberate a legii, de partea cui curge? Implicați cu toții în ecuația consolidării democrației, cum credeți că vor interpreta cetățenii în slujba cărora sunteți și partenerii euro-atlantici, tehnicile derobatorii și lipsa voinței în acoperirea unui mandat legal?

Domnule ministru, în fața legii, precum semnatarii acestei scrisori deschise, suntem cu toții egali. A pretinde, subreptice, că ar exista motive întemeiate care să justifice un fapt scandalos, și anume că ministerul pe care-l conduceți continuă să blocheze predarea arhivelor Securității, predare instituită ca o obligație legală a statului român, este pur și simplu inacceptabil. Ascunderea unei istorii scandaloase și nedemne este o sfidare. Prin natura esențialmente represivă a instituției care le-a creat, fondurile de arhivă care fac obiectul scrisorii de față au un statut excepțional. Ignorarea, cenzurarea, predarea selectivă, întârzierea unui dialog transparent cu instituția responsabilă să le primească, lipsa dialogului onest cu societatea generează continuu frustrare, consolidând sentimentul impunității. Pentru că dacă o instituție fundamentală a statului român (M.Ap.N.) refuză să restituie C.N.S.A.S., în baza unei obligații legale indeniabile, toate documentele preluate de la Securitate, o întreagă infrastructură a drepturilor și libertăților fundamentale este încălcată. A face imposibilă condamnarea unui lucrător al Securității pentru încălcarea drepturilor omului este la rându-i, o formă de încălcare a acestora. Captivitatea rușinoasă a acestor fonduri arhivistice în 2021, dincolo de posibilitatea de a le cerceta și investiga, afectează ceea ce sperăm că este și pentru dumneavoastră fundamentul parteneriatului euro-atlantic: valorile lumii libere și cultura statului de drept. Refuzăm să credem că, la două decenii de la stabilirea obligației legale de predare către C.N.S.A.S. a tuturor documentelor fostei Securități, Armata română ascunde cu bună știință un trecut criminal.

Tăcerea ministerului pe care-l conduceți, în mod fatal și previzibil, a fost public receptată ca o formă a complicității. Dincolo de nerespectarea continuă a legii, stă lipsa de loialitate față de dezideratele societății și față de ordinea de drept.

Vă transmitem în final, domnule ministru, că așteptăm din partea dumneavoastră o decizie urgentă de restituire a tuturor documentelor aparținând fostei Securități.

3 aprilie 2021
Mihai Demetriade
Mădălin Hodor
Andrei Ursu”

Editor : Luana Pavaluca

sâmbătă, 3 aprilie 2021

Nicolae Ciucă, ministrul Apărării și Ion Cristoiu la #România9

Secretele lui Valter Roman, tatăl lui Petre Roman

Secretele lui Valter Roman, tatăl lui Petre Roman Publicat la 31 martie 2021, 09:00 de Mihai Popescu Ultima modificare în 31 martie 2021, 14:45- Sursă : Evenimentul zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Secretele lui Valter Roman, tatăl lui Petre Roman

Ultima modificare în 31 martie 2021, 14:45
Valter Roman, tatăl lui Petre Roman este unul din cei mai interesanți comuniști ai anilor '40-'50. Evenimentul Istoric a refăcut biografia sa, adăugând date și întâmplări necunoscute publicului.Valter Roman este una din figurile mai puțin cunoscute ale comunismului românesc, dar extrem de important în contextul instaurării regimului dictaturii proletariatului, după 1947. Făcea parte dintr-o elită a ilegaliștilor, unul dintre puținii comuniști care-și dovedise curajul și abnegația pe frontul războiului civil din Spania, care supraviețuise terorii staliniste de la Moscova, ajuns la București ca ofițer în Divizia ”Horia Cloșca și Crișan”. În materialul video de mai sus puteți găsi fotografii inedite și amănunte până acum necunoscute cu cel care a fost tatăl fostului prim-ministru Petre Roman.
”Cazul lui Valter Roman este simptomatic din acest punct de vedere: fost voluntar în Brigăzile Internaţionale din Spania, refugiat politic la Moscova în anii celui de-al II-lea război mondial, responsabil al postului de radio România Liberă al Internaţionalei Comuniste, Roman va deveni general în Armata Română, apoi Ministru al Telecomunicaţiilor, înainte de căderea sa în anii 50, în perioada isteriei antioccidentale şi a persecuţiei foştilor voluntari din Spania şi a combatanţilor din Rezistenţa franceză, suspectaţi de simpatii titoiste şi înclinaţii cosmopolite. Repus în drepturi de către Dej, după eliminarea grupului Pauker-Luca. Valter Roman va juca rolul de alibi pentru pretinsa inocenţă politică a lui Gheorghiu-Dej, o mărturie vie a unei imaginare opoziţii a dictatorului comunist român faţă de linia teroristă sugerată de Kremlin şi zelos aplicată de membrii fracţiunii deviaţioniste.

Proba cea mai elocventă a rolului destinat lui Roman în scenariul istoric conceput de Dej şi Răutu o constituie luarea sa de cuvînt în cadrul Plenarei Comitetului Central din decembrie 1961, declaraţia sa făcută publică prin intermediul Scînteii, în virtutea căreia "numai graţie tovarăşului Gheorghiu-Dej, partidul nostru nu are de reabilitat pe nimeni post-mortem. Şi fiindcă nu consecvenţa este valoarea centrală a eticii socialiste, Valter Roman nu a absentat de la Plenara CC din aprilie 1968, amintindu-şi de această dată perfect de cei care trebuie reabilitaţi post mortem, victimele directe ale cîndva adulatului tiran.…„ scria istoricul Vladimir Tismăneanu în cartea sa Arheologia Terorii.

Noul număr Evenimentul Istoric poate fi găsit la toate punctele de difuzare a presei. Ediția te va surprinde cu două subiecte explozive ce s-au desfășurat în perioada regimului Ceaușescu: povestea diplomatului Mircea Răceanu prins și condamnat de Securitate că a colaborat cu serviciile secrete externe și detalii despre publicarea primului ziar clandestin tipărit în România, publicație ce viza abuzurile aceleiași puteri comuniste. Găsești noul număr la chioșcuri și online pe .


Dosarul Secret al Spionului Rus ajuns în fruntea Armatei Române

Dosarul secret al generalului Nicolae Militaru – un spion rus în fruntea armatei --Publicat la 2 aprilie 2021, 08:54 de Mihai Popescu- Sursă : Evenimentul zilei

Dosarul secret al generalului Nicolae Militaru – un spion rus în fruntea armatei

Nicolae Militaru a fost ofițerul superior cu cel mai mare grad recrutat de serviciile secrete rusești.Serviciile secrete sovietice au fost extrem de active în România comunistă. O parte a rețelei de informatori, colaboratori sau chiar ofițeri acoperiți ai KGB au fost preluați și după 1989. De aceea este important să știm întreaga istorie, mai ales că sunt unii istorici care încearcă să acopere urmele rușilor. Cazul generalului-colonel Nicolae Militaru este cel mai spectaculos.

Recrutat de GRU, a fost supravegheat de Securitate. Povestea sa este prezentată în materialul video de mai sus.

Ce înseamnă GRU 

Direcția Principală de Informații (rusă:Гла́вное разве́дывательное управле́ние|r=Glavnoye razvedyvatel’noye upravleniye|p=ˈɡlavnəjə rɐzˈvʲɛdɨvətʲɪlʲnəjə ʊprɐˈvlʲenʲɪjə), abreviat GRU (rusă:ГРУ), este agenția de informații militare externe a statului major al Forțelor Armate ale Federației Ruse (fostul Stat Major al Armatei Sovietice a Uniunii Sovietice). Începând cu anul 2010, numele oficial complet al agenției este Direcția Principală de Activitate a Statului Major General al Forțelor Armate ale Federației Ruse (rusă:Гла́вное управле́ние Генера́льного шта́ба Вооружённых Сил Росси́йской Федера́ции).

GRU este cea mai mare agenție de informații externe a Rusiei.[2] În 1997 a desfășurat de șase ori mai mulți agenți în țări străine decât SVR, succesorul KGB-ului . De asemenea, acesta a comandat 25.000 de trupe Spetsnaz în 1997

Declarații oficiale despre Militaru. Olteanu Constantin, fost ministru al apărării:

,,Am fost atenţionat de generalul de securitate Nicolae Pleşiţă cu privire la faptul că exista bănuiala asupra generalului Militaru privind colaborarea lui cu GRU ( … ) Urmare unor verificări, generalul Militaru s-a autodenunţat şi a relatat, în scris, legătura lui reală cu GRU. Această declarație s-a aflat asupra generalului Ion Coman, ministru al apărării la acea dată, iar în 1980 mi-a predat-o, odată cu preluarea de către mine a funcţiei”

Chelaru Mircea – UM O 1315 Bucureşti

Fostul şef al Compartimentului cercetare din Divizia nr. 57 Tancuri Bucureşti, după revoluţie a îndeplinit funcţia de şef al MStM al Armatei Române (general de corp de armată):

,,Pentru exercitarea diversiunii au conlucrat două categorii. O primă categorie a fost reprezentată de o reţea a generalilor din armată, orientaţi cu toţii spre Moscova, în sensul că cel puţin aveau studiile militare făcute în URSS. Aceşti generali erau în legătură cu două structuri din fost a URSS. Este vorba de GRU (Serviciul de informaţii al armatei sovietice) şi KGB. 

O a doua categorie a fost formată din civili controlaţi la rândul lor de serviciile sovietice. Mă refer la persoane precum Teodor Brateş, Silviu Brucan, Alexandru Bârlădeanu şi alţii ( … ) Reţeaua generalilor despre care vorbeam mai sus era formată în ordinea importanţei de către gl. Militaru, gl. Kostyal Ştefan, gl. Pletos, gl. Ciubăncan, gl. Pancea, gl. Vasile Ionel, gl. Stănculescu. 

Raţiu Gheorghe – şef al Direcţiei I din cadrul DSS: 

“Cunoşteam că Ion Iliescu se afla în atenţia Serviciului de contraspionaj sovietic (UM O 11 O) făcând obiectul unui dosar de urmărire informativă ca urmare a unor legături cu generalul Militaru, profesorul Măgureanu şi alţii ( … ) Consider că a fost o mişcare revoluţionară evidentă, căreia i s-a suprapus puciul militar, lovitura de stat militară coordonată de agenţii KGB, pe baza indicațiilor date de la Moscova ( … ) Când mă refer la puciul militar, numesc aici pe ofiţerii de rang superior şi anume Stănculescu, Logofătu, Efţimescu, Militaru, ca fiind cunoscuţi în sluiba serviciilor de informaţii sovietice”.

Detaliile Dosarului “Corbii” le puteți găsi în materialul video realizat de Evenimentul Istoric.http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

vineri, 2 aprilie 2021

Pacepa. De la corupția sistemului la prăbușirea rețelelor DIE (3) - Madalin Hodor- 30.03.2021 -Sursă : Revista22

Pacepa. De la corupția sistemului la prăbușirea rețelelor DIE (3)

Pacepa nu a inventat corupția, nici cea din DIE, nici cea din aparatul de stat. A fost suficient de inteligent încât să se folosească de ea pentru a ajunge până în cercul lui Nicolae Ceaușescu

Madalin Hodor30.03.2021



http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Probabil cea mai consistentă parte a anchetei declanșate după plecarea lui Pacepa privea corupția endemică din interiorul Direcției de Informații Externe. De fapt, din interiorul întregului aparat al Securității. De fapt, din întregul sistem comunist. Asta, dacă cineva chiar și-ar fi propus să pună cap la cap declarațiile celor peste 400 de ofițeri de Securitate în care este descris cu lux de amănunte un întreg sistem complex, construit în zeci de ani sub privirile binevoitoare și cel mai adesea cointeresate ale unor înalți oficiali ai partidului. Chiar ale tovarășului, de fapt.

Ideea de bază a comisiei era aceea de a documenta modalitatea în care Pacepa și „gașca” (Doicaru, Luchian, Marcu și ceilalți) reușiseră să își cumpere influența și să-i corupă atât pe subordonați, cât și pe cei care erau deasupra lor. Ar fi fost vorba, astfel, de un plan diabolic care se folosea de vulnerabilitățile sistemului, scopul fiind obținerea unor poziții cât mai importante în cercul de putere din jurul lui Nicolae Ceaușescu. Culmea, tocmai în această presupunere, membrii comisiei de anchetă nu erau departe de adevăr. Și, culmea, tocmai acest adevăr nu putea fi spus, pentru că ar fi însemnat recunoașterea faptului că fenomenul corupției era generat de chiar sistemul comunist. Și că el ajunsese la cel mai înalt nivel.

Fără îndoială că Mihai Pacepa a fost un corupt, mărturie stând pozele realizate la reședința sa din Aleea Alexandru nr. 28. Existau magazine destinate nomenclaturii comuniste care aveau mai puțină marfă (băuturi, țigări, obiecte casnice) provenită din Occident decât avea generalul în subsolul vilei. Oricine își imagina însă că Pacepa nu avea de gând să fumeze singur sutele de pachete de Kent și să bea sutele de sticle de whisky. De asemenea, nu avea nevoie de câteva zeci de frigidere, aparate de aer condiționat, casetofoane etc. Nu. Marfa era destinată să intre „în circuit”. Cu ea, generalul urma să cumpere bunăvoința unora, să se asigure de loialitatea altora și să recompenseze serviciile subordonaților.

Misiunile în străinătate ale lui Mihai Pacepa din ultimii săi ani aveau o importantă componentă „comercială”. În mod concret, generalul primea „liste de cumpărături” de la diferiți demnitari comuniști și odată ajuns în țara de destinație folosea ofițerii rezidenței DIE pentru a achiziționa respectivele produse. De cele mai multe ori, achitarea lor cădea tot în sarcina respectivilor ofițeri. Care nu aveau de ce să se plângă, pentru că la rândul lor se ocupau tot cu acest tip de trafic, la scară mai mică, evident. Oricum, cei mai mulți dintre ei își cumpăraseră trimiterea la post, o afacere care ajunsese atât de extinsă, încât interesul operativ devenise un fel de pretext.

Să dăm însă crezare ideii că de toate acestea vinovat era doar Pacepa ar fi o mare prostie. La data la care tânărul căpitan se transfera de la Direcția de Contrasabotaj la Direcția de Informații Externe, rețelele de corupție erau deja adânc implantate în toate instituțiile comunismului românesc. Sub marea transformare ideologică stătea o realitate a jafului generalizat: averile „dușmanilor poporului” se scurseseră spre noua clasă conducătoare. Iar ofițerii de Securitate, avangarda acestei lumi noi, își luaseră partea. Și intenționau să o păstreze și să își continue activitățile lucrative. Am mai spus și, cu riscul de a mă repeta, o mai spun o dată: cei 50 de ani de comunism au însemnat un jaf permanent, au însemnat îmbogățirea unei pături privilegiate pe spinarea a milioane de sclavi. Atât de simplu.

Pacepa nu a inventat corupția, nici cea din DIE, nici cea din aparatul de stat. A fost însă, el și grupul din jurul lui, suficient de inteligent încât să se folosească de ea pentru a ajunge până în cercul lui Nicolae Ceaușescu. Când membrii comisiei de anchetă din 1978 au descoperit liniile de legătură ale rețelei construite și faptul că ele duceau direct la membrii importanți ai conducerii, mai ales cei din noua generație a „speranțelor”, s-au speriat. De aceea, după ce au radiografiat problema și au realizat o poză „de etapă”, au îngropat concluziile și, cu excepțiile care nu au putut fi evitate, nu s-a întâmplat mare lucru. Exact cum se mai întâmplase, problemele reale erau dezgropate doar pentru a fi îngropate și mai adânc.

Mai existau problemele care țineau efectiv de activitatea de spionaj.

Fugi, Agheană, fugi!

Nu este o exagerare că spionajul românesc a suferit o grea lovitură de la Mihai Pacepa, acesta fiind unul dintre principalele motive pentru care unii dintre foștii săi colegi i-au păstrat un loc special în inimile lor și din „trădător” nu l-au scos. Pe de altă parte, să pui în sarcina exclusivă a acestui episod faptul că „epoca de aur” a DIE/CIE s-a terminat la sfârșitul anilor ’70 este o exagerare. Mai aproape de adevăr este faptul că și spionajul românesc a suferit consecințele izolării tot mai accentuate a regimului de la București. „Spionii” noștri nu prea mai aveau ce „spiona” pentru că pur și simplu nimeni nu mai intra în relații economice cu Bucureștiul.

Adevărat e însă că, după fuga lui Pacepa, rețele întregi ale DIE au căzut. Sute de ofițeri au fost retrași de la posturile lor, conducerea DIE a fost înlocuită de activiști de partid, pe ideea „întăririi controlului partidului”, iar Nicolae Ceaușescu nu s-a mai uitat niciodată cu aceiași ochi la „băieții lui de aur”. Operațiuni care au presupus ani de muncă a trebuit să fie abandonate. Să dau un exemplu.

La sfârșitul anilor ’50, într-un sat din Moldova, un tânăr numit Ion Agheană, provenind dintr-o familie săracă de țărani, murea înecat. A fost înmormântat în sat și, din motive necunoscute, familia a ținut să dea și un scurt necrolog la ziar. 20 de ani mai târziu, Nicolae Ceaușescu se pregătea de o vizită extrem de importantă în Statele Unite, unde urma să îl întâlnească pe președintele Nixon. De prisos să spun câtă importanță s-a dat la București vizitei.

Pentru a exploata propagandistic la maximum momentul, Editura Politică a editat o lucrare (185 de pagini) dedicată întâlnirii, intitulată „Vizita tovarășului Nicolae Ceaușescu în SUA”. În debutul cărții este prezentat un interviu generos acordat de secretarul general unui jurnalist „american” pe nume John Pearson, redactor-șef adjunct la publicația „Business Week”. Impropriu spus „interviu”, pentru că, de fapt, este vorba despre un elogiu adus „personalității de renume mondial” a președintelui român.

Știa Nicolae Ceaușescu în 1973 că „jurnalistul american” John Pearson era, de fapt, Ion Agheană, una dintre „fantomele” DIE? Știa că tânărul mort în România apăruse cu o biografie creată de la zero în Statele Unite, că fusese sprijinit să se căsătorească și să își întemeieze o familie, că fusese „ajutat” să ajungă redactor-șef adjunct la o publicație nu lipsită de oarece prestigiu și că în această calitate executa o misiune de propagandă în folosul său? Poate. Cert este că imediat după fuga lui Pacepa, Agheană a fost obligat să își părăsească intempestiv viața din SUA și să revină în România. Ani buni a încercat fără succes fie să își aducă familia în RSR (soția a refuzat net, din motive de înțeles), fie să plece definitiv. Urmele lui Ion Agheană se pierd în arhivă la începutul anilor ’80.

Nu putem estima la câte astfel de cazuri a condus fuga lui Pacepa, iar în absența deschiderii arhivelor americane e greu de cuantificat contribuția exactă a generalului la destructurarea rețelelor de spionaj ale Securității în Occident. Insistența cu care statul american a pledat pentru grațierea sa și repunerea lui în drepturi ne dă o oarecare idee. //

TAGS:

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima