Necazurile minerilor, „tratate” cu băi de mulţime. Diana Şoşoacă: „Le-am spus tuturor, jos masca” VIDEO 21 februarie 2021, 07:59 de Daniel Guţă :Diana Șoșoacă, baie de mulțime la Lupeni

Necazurile minerilor, „tratate” cu băi de mulţime. Diana Şoşoacă: „Le-am spus tuturor, jos masca” VIDEO 

                                                                                Protest la Lupeni. 

                                                                     Foto: ADEVĂRUL. Daniel Guţă

21 februarie 2021, 07:59

de

Daniel Guţă

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Oamenii s-au strâns, sâmbătă, la Lupeni pentru a-şi arăta sprijinul pentru minerii grevişti, care s-au blocat în subteran.

Sâmbătă seara, sute de oameni s-au strâns în faţa sediului Exploatării Miniere Lupeni pentru a-şi arăta susţinerea faţă de cei peste 80 de mineri care, de miercuri, s-au blocat în subteran, nemulţumiţi de întârzierile salariale şi de situaţia îngrijorătoare în care se află Complexul Energetic Hunedoara.

GALERIE FOTO DE LA LUPENI

Marşul localnicilor, confiscat de politicieni

Necazurile minerilor izolaţi în întunericul abatajului aflat la 350 de metri sub pământ au trecut, însă, de mai multe ori, în plan secund, odată cu ieşirea la rampă a politicienilor care au condus mitingul.

 Printre aceştia din urmă s-au numărat primarul Lupeniului, Lucian Resmeriţă, fratele său – senatorul Cristian Resmeriţă, parlamentarii Ilie Toma, Viorel Sălan, Natalia Intotero, Preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Laurenţiu Nistor – toţi reprezentanţi ai PSD şi senatorul Daniela Şoşoacă, fostă membră AUR. 

Marşul localnicilor spre EM Lupeni a început de la primăria municipiului, trecând pe lângă „Palatul cultural” o clădire de epocă, reabilitată în anii trecuţi cu fonduri europene şi iluminată în prezent de lămpi în culori stridente. De acolo, pe ultimii sute de metri ai traseului, care trece printre clădirile ponosite ale minei, în fruntea coloanei s-au aşezat politicienii locali.

                                  Mineri la proteste. 

                                               Captură: Mondo tv.


Tot ei au fost cei care s-au aliniat pe treptele din faţa intrării în clădirea administrativă a E. M. Lupeni şi au ţinut discursuri, în pauza cărora au răsunat Imnul României – „Deşteaptă-te, române!” şi Imnul minerilor. Aleşii locali le-au spus oamenilor că nu au venit să facă politică, însă au vorbit doar despre adversarii politici, pe care i-au acuzat de dezastrul din minerit. Mulţimea a strigat „Unitate!”, „Minerii şi Valea şi-au pierdut răbdarea” şi a huiduit conducerea Complexului Energetic Hunedoara, care nu a fost prezentă la manifestaţie.

Protest în Valea Jiului: minerii stau de 5 zile în subteranul EM Lupeni. Mesajul greviştilor 

Primarul Devei i-a înfuriat pe mineri: „Devenii suferă că ei nu-s în stare să dea cărbune. Numai se plâng” 

Diana Şoşoacă a confiscat protestul din Valea Jiului. Vrea să aducă minerii la Bucureşti VIDEO 

„Nu mai există pandemie în România”

Senatorul Diana Şoşoacă, invitată să se adreseze oamenilor, a vorbit cel mai mult. S-a plâns că nu este lăsată să coboare în subteran şi le-a transmis oamenilor că se va întoarce la Lupeni, pentru a intra în mină, într-una din zilele următoare, de îndată ce va primi aprobarea conducerii CEH.

 „Să se dea drumul la toate minele din ţară, pentru că există soluţii economice”, le-a spus Diana Şoşoacă participanţilor la protest. Apoi, discursul parlamentarului a deviat spre tema restricţiilor impuse în contextul pandemiei de Covid 19.

 „Pandemia a luat sfârşit. Nu mai există pandemie în România, cum nu mai există la nivel mondial”, a afirmat aceasta. „Le-am spus tuturor, hai, jos masca pentru că nu are rost”, a completat Diana Şoşoacă. Nici ea, nici primarul Lucian Resmeriţă nu au purtat mască, iar câţiva dintre politicienii aflaţi pe treptele EM Lupeni le-au urmat exemplul.

                                                  Diana Şoşoacă, Lucian Resmeriţă şi Sorin Palesică, fără măşti.

                                                                      FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL

„Nu mai este ce fura”   

După discursurile de pe treptele E.M. Lupeni, politicienii au plecat, iar Diana Şoşoacă a mai rămas pentru a sta de vorbă cu oamenii. Un tânăr de 23 de ani i-a relatat că a apucat să lucreze doar câteva luni ca paznic la Mina Vulcan, dar s-a decis să îşi încerce norocul în Anglia. 

„La Vulcan, la un moment dat venea lumea şi îmi zicea: Cătăline, tati, vrem să furăm şi noi de aici, să fac pact cu ei. Eu le spuneam: bă, vă las, dar nu mai aveţi ce fura. Au furat hoţii destul, în toţi anii care au trecut. Nu mai lucrez eu aici, în România. Plec în Anglia, pentru că acolo salariul e de 1.200 de lire, iar aici lucram pe 1.200 de lei”, i-a spus tânărul senatoarei, care l-a felicitat pentru vârstă. 

Un alt localnic a relatat că, fiind miner, a trecut adesea prin momente tragice: „Am scos oameni morţi, pe braţe afară din mină. Şi alţii m-au scos pe mine din surpare, aproape mort. Am văzut moartea cu ochii. Am pupat-o, am dat mâna cu ea şi i-am spus: nu mi-e frică de tine. Pentru eroismul ăsta aş vrea şi eu o pensie specială”, a relatat fostul miner.

                                                                    Basorelieful de la Lupeni. 

                                                                   Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Printre personajele nelipsite în timpul mitingului din preajma primarului Lucian Resmeriţă şi a familiei Şoşoacă a fost Sorin Palesică, recidivistul care în februarie 2016 a snopit în bătaie o tânără, şi a agresat alţi doi tineri într-un local din Straja. 

Fostul condamnat la 8 ani şi 6 luni de închisoare pentru tentativă de omor şi pentru lipsire de libertate în anii 2000, lăsat în libertate după agresiunea din Straja (2016), după ce victimele şi-au retras plângerile, în prezent şi cu un ordin de protecţie emis împotriva sa, Palesică le-a purtat de grijă politicienilor şi le-a urat drum bun la plecare.

                                                                    Foto: captură video: Mondotv  

Declinul ireversibil al mineritului

După ce mitingul s-a încheiat, sediul EM Lupeni s-a afundat treptat în linişte şi întuneric. În faţa clădirii au mai rămas câţiva oameni, ortaci de la Vulcan şi Lupeni şi apropiaţi ai celor din subteran. Nimeni nu ştia însă ce se întâmplă cu minerii grevişti şi cât vor mai rămâne acolo. Statuia neagră a unui muncitor veghează şi ea, neclintită, la intrarea în EM Lupeni. 

Dincolo de gardul societăţii şi de clădirea administrativă, se află întinderea ocupată de secţii miniere - un uriaş labirint de construcţii vechi, cele mai multe dintre ele cuprinse de degradare şi rugină.

                                                                                      Foto: Adevărul.
Într-una din ele, un basorelief înfăţişează scene din faimoasa grevă a minerilor din 1929, încheiată cu represalii care au dus uciderea a peste 20 de oameni. Opera din 1979 a rămas solitară pe un perete devastat de igrasie, în camera pustie, „împodobită” doar cu un automat de cafea.

                                                                     Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Vă recomandăm să citiţi şi:

  Greva minerilor din Lupeni: „Oamenii au rămas în subteran şi nu mai ies decât scoşi de salvatori”  

 Termocentrala Mintia, oprită. Mii de locuinţe din Deva au rămas fără căldură şi apă caldă

 Revoltă în subteran. Minerii din Lupeni au oprit lucrul din cauza întârzierilor salariale  

Mina Lupeni, protestul minerilor 0

Lupeni. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL.

IMAGINI DIN ACEEASI GALERIE

citeste totul despre: necazuri mineri multime diana sosoaca lupeni hunedoara

Citeste mai mult: adev.ro/qov665
PS.

Din crimele lui Pacepa, „omul cu injecția”, adulatul lui Tismăneanu și Liiceanu. Asasinarea la București a disidenților sârbi Alexander Opojevici, cetățean român și Djoka Stojanovic, cetățean belgian și răpirea lui Vladimir (Vlado) Dapcevic, în 1975 - de ACTIVENEWS și MARIIAN GHEȚIANU - Știri publicate vineri 19 februarie 2021

Dumitru G Sin

16h  · Shared via AddThis  · 

Distribuit pentru: Public

ACTIVENEWS.RO

Din crimele lui Pacepa, „omul cu injecția”, adulatul lui Tismăneanu și Liiceanu. Asasinarea la București a disidenților sârbi Alexander Opojevici, cetățean român și Djoka Stojanovic, cetățean belgian și răpirea lui Vladimir (Vlado)

La moartea inventată a mortului Pacepa, în fața deșănțatei propagande a 

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Din crimele lui Pacepa, „omul cu injecția”, adulatul lui Tismăneanu și Liiceanu. Asasinarea la București a disidenților sârbi Alexander Opojevici, cetățean român și Djoka Stojanovic, cetățean belgian și răpirea lui Vladimir (Vlado) Dapcevic, în 1975

DE ACTIVENEWS ȘI MARIAN GHIȚEANU  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 19 februarie 2021, 13:10   / 

  

La moartea inventată a mortului Pacepa, în fața deșănțatei propagande a moștenitorilor aparatului kaghebist care l-a propulsat pe agentul Moscovei până la Washington, ne simțim nevoiți să aducem aminte adulatorilor acestuia cel puțin una dintre crimele sale directe - „Pacepa, omul cu injecția letală”. Despre această crimă dublă a relatat în urmă cu mai mulți ani colegul nostru Marian Ghițeanu cât și, de asemenea, cunoscutul jurnalist și scriitor Viorel Ilișoi, într-un reportaj-anchetă de colecție de unde am preluat și cele două fotografii din textul de mai jos, cu victimele și urmașii acestora. Redăm aici materialul de arhivă al lui Marian Ghițeanu:

O crimă de-a lui Pacepa

Una dintre crimele odioase la care Ion Mihai Pacepa si-a adus nemijlocit contributia, alaturi de seful sau direct Nicolae Doicaru, defunctul sef al spionajului romanesc, este asasinarea lui Alexandar Opojevici, un fost comandant de partizani si ofiter sarb, opozant al lui Tito, care se refugiase la Bucuresti. Totul in urma unei intelegeri intre Tito si Ceausescu, prin care primul dorea sa-si elimine adversarii din emigratia sarba. Crima a avut loc in noaptea de 8-9 august 1975, intr-o camera a hotelului Dorobanti, si a fost executata de Pacepa si de oamenii sai, sub coordonarea lui Doicaru. Maria Opojevici, vaduva fostului disident sarb, dezvaluie, in exclusivitate pentru cititorii ziarului, circumstantele, atatea cate au putut fi aflate, ale uciderii sotului sau.

IMPOTRIVA LUI TITO

"Sotul meu era comandantul aeroportului Zemun, de la Belgrad, cum e Otopeni la noi. Cu un avion a fugit la Timisoara, pe 19 aprilie 1949. Era militar, fusese partizan timp de cinci ani de zile, de la varsta de 17 ani, fusese printre cei mai aprigi, curajosi si cunoscuti comandanti de partizani, avea gradul de maior. In urma unei tradari, parintii sai si cei sapte frati au fost executati de ustasi. Dar dupa razboi, devenise un oponent al lui Tito, cum erau de altfel majoritatea sarbilor, Tito fiind croat, iar croatii fusesera aliatii nemtilor in al doilea razboi mondial, si sarbii nu prea inghiteau chestia asta! Sotul era nascut intr-o comuna, Atasevzi, aflata la 120 km de Belgrad, spre vest. Nu a mai fost niciodata in Iugoslavia, pana a fost omorat.

Eu l-am cunoscut in 1950, avea 25 de ani. A primit cetatenia romana. In 1951, ne-am casatorit. Aici, in Bucuresti, se formase un nucleu al emigratiei iugoslave. Au avut un post de radio si un ziar. Pe urma, dupa ce s-a impacat Tito cu Hrusciov si pe urma cu ceilalti, s-a desfiintat aceasta organizatie a lor care era sustinuta de Comitetul Central al PCR (PMR). De ei se ocupa Ghizela Voss, ea era la Ministerul de Externe, care se ocupa de emigratie – era evreica, era la Sectia Externa a CC al PCR. Organizatia n-avea o denumire anume, ziarul mi se pare ca se numea "Pentru pace trainica”. Dupa aceea sotul meu a fost trimis la Academia Jdanov, care s-a numit apoi Stefan Gheorghiu. A facut acolo trei ani si pe urma a fost numit lector la CEPECA, pe langa Otopeni, acolo veneau din toata tara si faceau cursuri.

VENIREA LUI DAPCEVICI DE LA BRUXELLES

In 1964, a fost un congres al comunistilor iugoslavi – Verdet a condus delegatia romana. Acolo s-a insistat ca toti sarbii emigranti, care au functii mai mari, sa fie scosi din posturile acelea. Vreo trei au fost scosi, sotul meu, Zvetozar Markusev – a murit recent, si Kojevici. Atunci a vrut sa plece din Romania, dar nu i s-a dat voie. A murit intre timp Dej, a venit Ceausescu si au venit si i-au propus un post la Regiunea Bucuresti, director la Cinematografie. A stat acolo, pe urma a trecut inspector la Centrala Cinematografiei si acolo lucra in 1975, cand a fost asasinat. Sotul meu era prieten din partizanat si pastra legatura cu Vlado Dapcevici, un fost adjunct de-al lui Tito si devenit si el, dupa razboi, un oponent al maresalului. El se stabilise in Belgia, era casatorit si avea o fetita. In 1975, Vlado i-a scris ca vor sa vina aici in concediu, cu sotia si copilul. Si au stabilit ca vor veni pe 3 august. In acel moment, a venit un securist, Petrescu se numea, care raspundea de ei – pentru ca sarbii de aici au fost permanent in vizor -, si i-a spus sotului meu, cam pe 1 august, sa-l anunte pe Dapcevici sa-si amane calatoria in Romania, fiindca s-a aflat ca iugoslavii pregatesc ceva! Sotul meu a incercat, i-a dat telefon, dar el deja plecase, in loc sa plece pe 3, a plecat pe 1 august, insotit de Djoka Stoianovici, un prieten sarb care lucra in Belgia, pe care il cunoscuse acolo, era tanar si era si garda lui de corp. Au venit, dar fara familii. Deci a venit Dapcevici pe 1 august, eu nu eram in Bucuresti, trebuia sa vin pe 3 august, eram la Pitesti, la parintii mei, dar am primit telefon de la sotul meu si am venit pe 1 august. Ei toti, intre timp, s-au dus in vizita la familia fratilor Markusev, alti prieteni sarbi de aici, si ei antititoisti. In tot timpul asta, Dapcevici si Stoianovici erau cazati la hotelul Dorobanti, pentru ca nu aveam voie sa primim oaspeti din strainatate peste noapte.”

 

ASASINATUL

"In ultima seara, pe 8 august 1975, i-am avut la cina, in casa noastra de pe Grigore Mora. Au venit pe la ora 18, Dapcevici, Stoianovici, Markusev. Markusev a plecat pe la 22. Se facuse 23. Fiul meu era plecat prin oras si cand a venit, a intrat prin intrarea de serviciu. Sotul meu cand a plecat cu invitatii, a plecat pe intrarea principala. I-am spus fiului meu: du-te repede prin fata, sa-ti iei ramas bun de la Dapcevici si Stoianovici, ca pleaca! Sotul meu a spus ca-i conduce pana la hotel! Era troleibuzul 82 pe atunci. Incepuse o ploaie de vara! Eu ies pe balcon. Am vrut sa-i spun baiatului du-te si tu cu tata, dar m-am abtinut. In timp ce stateau, absolut din intamplare, a venit un tip cu masina, era fiul sefului sotului meu de la cinematografie (erau vecini cu noi) si l-a rugat sa-i duca pana la Dorobanti. Si acel domn i-a dus pana la usa. Nu stiu de ce sotul meu a intrat si el in hotel! Si l-am asteptat, si l-am asteptat. Eu pe urma am vorbit cu acest domn, Vasile Rachita il cheama, era tanar ofiter in Armata si este si acum ofiter. Domnul Rachita ne-a spus ca i-a dus pana la usa, dupa ce a aflat ca sotul meu disparuse. A doua zi, pe 9 august, vine cineva, la 6 dimineata, cineva care trebuia sa se intalneasca cu Dapcevici la hotel, sa le dea ceva, un pachet. Acest domn era suparat: ce oameni neseriosi, am stabilit sa ne intalnim la 6 dimineata, si de la receptie mi-au spus ca au plecat la 12 noaptea! Pe urma vin fratii Markusev, le dadusem eu telefon, pentru ca stiam si eu ca trebuie sa-i conduca la aeroport pe Dapcevici si Stoianovici. Fratii Markusev s-au dus si ei si de la receptie li s-a spus acelasi lucru. S-au dus la aeroport, acolo nu i-au gasit, iar lista pasagerilor nu au vrut sa le-o arate. Si de atunci, ani de zile, am tot cautat sa aflu ce s-a intamplat cu sotul meu! Toti imi spuneau ca nu stiu nimic. Sau imi aruncau felurite diversiuni, ca a fost o echipa de sportivi sarbi, cu un autobuz si ar fi plecat si ei.

Chiar Doicaru mi-a spus treaba asta, pentru ca pana la urma m-a primit, deoarece voiau sa afle ce stiu eu. Doicaru m-a primit pe 23 iunie 1976, dupa nenumarate memorii si plangeri. El mi-a spus sa nu port corespondenta cu strainatatea, fiindca mi s-ar putea trimite o bomba cu plastic in plic si sa ma omoare! Dar raspunsurile erau ca nu se stie nimic. La un an de la disparitie, a aparut in presa iugoslava o stire care spunea ca pe teritoriul iugoslav a fost prins Vlado Dapcevici care desfasura activitate antistatala. Pe urma, peste jumatate de an, a avut loc procesul lui. Avocatul belgian al lui Dapcevici s-a ridicat si a raspuns ca rechizitoriul este mincinos, ca Dapcevici a fost rapit din Romania si pentru asta i-a cerut ca martori pe prietenii acestuia, Opojevici si Stoianovici, ca sa declare ca au fost rapiti. Atunci s-a suspendat sedinta publica, si Dapcevici a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare. Din ’75 pana in ’87, cand a aparut cartea lui Pacepa, Orizonturi rosii, am tot sperat ca el e in puscarie. In volum, Pacepa descrie o parte din actiunea pe care a condus-o. El scrie ca sotul meu a fost omorat pe loc, si Stoianovici a murit pe drum.”

MARTURIA LUI DAPCEVICI

"A fost lovit de cei de la USLA in cap si a murit pe loc, a facut stop cardiac, pentru ca la expertiza, cand l-am exhumat, acum doi ani, capul nu era spart, dar probabil din cauza socului loviturii a facut stop cardiac. Dapcevici a mai trait pana acum doi ani, pana la varsta de 84 de ani. M-am intalnit cu el in Iugoslavia, in 1992. Mi-a povestit cum s-a intamplat, din ceea ce a putut sa-si aminteasca: "M-am dus la receptie sa le spun sa ne trezeasca la cinci, pentru ca aveam avion spre Belgia la 9. Pe Alexandar si pe Stoianovici i-am lasat in hol. Cand m-am intors, nu i-am mai vazut. M-am gandit ca s-au dus in camera. Cand sa intru in lift, erau niste zdrahoni care se uitau doar si nu spuneau nimic. Am intrat, au intrat si ei si cand am iesit pe etaj, la 13, am fost lovit in cap si mi-am mai revenit intr-o camera necunoscuta. Langa mine, in aceeasi camera zaceau si sotul tau si Stoianovici, dar nu mi-am dat seama ca sunt morti. Cand m-am trezit, mi s-a facut o injectie si m-am mai trezit intr-o celula in Iugoslavia”.

Din ceea ce mi-a declarat Dapcevici, am aflat ca, atunci cand s-a trezit prima data, se aflau in vila conspirativa a Securitatii de la kilometrul 12, la Baneasa.”

Dapcevici, Stoianovici si Opojevici au fost preluati de la Pacepa de catre doi agenti ai securitatii lui Tito si transportati in Iugoslavia, cu "spatele logistic” asigurat in continuare de Pacepa si de oamenii sai.

DEOCAMDATA, PACEPA N-A RASPUNS

Prin intermediul avocatului Catalin Dancu, reprezentantul intereselor generalului Pacepa in Romania, i-am solicitat fostului adjunct al Directiei de Informatii Externe opinia despre marturiile doamnei Maria Opojevici. In plus, l-am rugat pe generalul Pacepa sa ne trimita si eventuale alte amanunte despre aceasta afacere murdara, avand in vedere ca, in celebrul sau volum "Orizonturi rosii”, apar o serie de inadvertente in legatura cu acest caz. Ieri, pana la intrarea la tipar a ziarului, sefa de cabinet a avocatului Dancu ne-a spus ca inca nu primise nici un raspuns de la generalul Pacepa, dar ca este foarte probabil ca o opinie a acestuia sa ne parvina peste un timp. Noi o asteptam.

In urma nenumaratelor sale cereri si investigatii facute pe cont propriu, doamna Maria Opojevici a aflat unde este inmormantat sotul sau. In 1990, a primit primele informatii ca sotul sau, alaturi de Stoianovici, este inmormantat in cimitirul Tomasevsc din orasul Zrenianin, dar fara a i se cunoaste identitatea. Dupa mai mult de zece ani de cereri repetate catre autoritatile sarbe, pe 27 mai 2002, are loc exhumarea. Dupa stabilirea identitatii celor doua cadavre, familiile le-au facut slujbe si i-au inmormantat crestineste in localitatile in care s-au nascut.

Fiul lui Alexandar Opojevici, inginer de profesie, a avut foarte multe necazuri dupa uciderea tatalui sau. Oamenii lui Doicaru au avut grija sa-i faca viata un calvar, deoarece nu se impaca deloc cu gandul ca nu poate afla ce s-a intamplat cu tatal sau. Reuseste, dupa o alta tentativa nereusita, sa treaca Dunarea inot in Iugoslavia, la sfarsitul lunii octombrie 1989. Sarbii il elibereaza de-abia pe 25 decembrie 1989, in ziua executiei lui Ceausescu. De acolo, a plecat in America si s-a stabilit in California.

Pacepa si-a primit inapoi gradul de general si urmeaza sa i se restituie si averea. Nimeni dintre participantii la crimele de atunci sau dintre sefii autoritatilor detinatoare de arhive nu spune nimic. La fel cum a facut si Doicaru.

Marian Ghițeanu

Din crimele lui Pacepa, „omul cu injecția”, adulatul lui Tismăneanu și Liiceanu. Asasinarea la București a disidenților sârbi Alexander Opojevici, cetățean român și Djoka Stojanovic, cetățean belgian și răpirea lui Vladimir (Vlado) Dapcevic, în 1975

Din crimele lui Pacepa, „omul cu injecția”, adulatul lui Tismăneanu și Liiceanu. Asasinarea la București a disidenților sârbi Alexander Opojevici, cetățean român și Djoka Stojanovic, cetățean belgian și răpirea lui Vladimir (Vlado) Dapcevic, în 1975: La moartea inventată a mortului Pacepa, în fața deșănțatei propagande a moștenitorilor aparatului kaghebist care l-a propulsat pe agentul Moscovei până la Washington, ne simțim nevoiți să ...