Donald Trump / FOTO EPA-EFE http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Cum îşi iau adio populiştii planetei de la Trump. De la condamnări la „ştiţi că sunt legat de Trump”
10 ianuarie 2021, 05:04
de
Vlad Terteleac
Pentru unii dintre politicienii care s-au uitat la Donald Trump ca la un deschizător de drumuri, asaltul asupra Capitoliului a reprezentat pragul peste care au decis să nu treacă. Alţii au rămas tăcuţi. Un tipar se poate distinge, însă, în poziţiile trumpiştilor mapamondului.
Primii care au condamnat asaltul asupra Capitoliului şi rolul pe care Donald Trump l-a jucat în instigarea acestuia au fost politicienii americani, atât democraţi, cât şi republicani. Unii au făcut-o chiar în timp ce erau evacuaţi din clădirea invadată de gloată. Apoi au venit condamnările în termeni duri de la liderii aliaţilor. Liderii din Canada, Marea Britanie, Franţa, Germania, Uniunea Europeană, NATO şi multe alte state aliate şi-au vociferate anxietăţile create de imaginile de la Washington şi au avut un mesaj puternic de condamnare. Între timp, Rusia şi China dădeau fie lecţii de democraţie, fie ironizau prin agenţiile de presă oficiale situaţia din Statele Unite.
Apoi a venit rândul politicienilor populişti ai lumii să ia o poziţie, politicieni care în ultimii ani au privit către America lui Trump luându-şi notiţe şi reamintindu-şi că dacă ascensiunea unui politician ca Trump s-a putut întâmpla în Statele Unite, atunci se poate întâmplă şi-n propria ţară.
Nigel Farage a transmis, într-o postare pe Twitter, că „asaltul asupra Capitoliului e greşit”. Matteo Salvini, liderul de extremă dreapta al Italiei care îşi petrece o mare parte din viaţa recentă prin tribunale în urma acţiunilor luate ca ministru de Interne, a anunţat că „violenţa nu este niciodată soluţia, niciodată”. Geert Wilders, politicianul cunoscut drept „Trump al Olandei”, a transmis în timpul evenimentelor că „rezultatul alegerilor democratice trebuie întotdeauna respectat, fie că eşti câştigător ori înfrânt”.
„E regretabil ce s-a întâmplat aseară, violenţa este ultimul refugiu al incompetenţei. Mă îngrijorează că se întâmplă aşa ceva într-o democraţie consolidată precum cea din SUA. Cred că trebuie să muncim serios cu toţii, în toată lumea liberă, pentru ca îndoielile privind corectitudinea scrutinelor electorale să nu mai existe”, a transmis şi George Simion, lider al AUR. Acesta a refuzat, însă, să-l condamne în vreun fel pe Trump pentru rolul jucat în incitarea asaltului asupra Capitoliului.
Unii politicieni de extremă dreapta l-au sprijinit discursiv pe Trump în toată perioada post-electorală, când echipa de campanie a preşedintelui american încă în exerciţiu încerca să întoarcă rezultatul alegerilor acuzând fraude niciodată dovedite. Marine Le Pen n-a recunoscut victoria lui Joe Biden până săptămâna aceasta, iar premierul Sloveniei, Janez Jansa, chiar l-a felicitat pe Trump pentru victorie la puţin timp după sfârşitul scrutinului. Între timp, s-au răzgândit. „Toată lumea trebuie să fie foarte tulburată de violenţa din Washington”, a scris Jansa pe Twitter. Le Pen a condamnat „orice act violent care perturbă procesul democratic” şi l-a îndemnat pe Trump să facă acelaşi lucru.
O ruptură de înţeles
Declaraţiile acestora n-ar trebui văzute, însă, ca despărţiri ideologice, ci mai degrabă pragmatice, notează The Atlantic. Pentru majoritatea politicienilor de extremă dreapta, sprijinirea unei insurecţii nu pare o idee de imagine bună. Mai ales că nu e orice tip de insurecţie, ci una în care au fost implicaţi indivizi care fie au făcut parte, fie au simpatizat grupuri organizate în care purtarea de tricouri cu texte precum „camp auschwitz” şi „6mwe” nu este de neîntâlnit (n. red. - acronim pentru „Six millions wasn’t enough”; trad. „Şase milioane n-a fost suficient”, o referinţă la Holocaust). Pentru Le Pen cel puţin, conducătoarea unui partid cu o lungă istorie de xenofobie şi negare a Holocaustului, asocierea cu gloata pro-Trump ar fi fost un memento pentru acuzele de facism de care încearcă să se îndepărteze. Dincolo de considerentele pragmatice, se poate vorbi şi de o contradicţie performativă în care politicienii populişti s-ar fi angajat dacă ar fi condamnat un asalt motivat de dorinţa de a întoarce rezultatul unor alegeri. Chiar dacă n-au probleme în a a ataca şi respinge instituţii fundamentale ale unei democraţii liberale, întregul discurs populist este un construit pe opoziţia dintre un închipuit popor pur care are mereu dreptate şi elitele corupte dincolo de salvare. Atât timp cât vor să păstreze măcar umbra unui filon democratic în discursul lor, dacă cu cel liberal clar nu au multe în comun, asocierea cu o mişcare care a căutat să submineze un proces democratic fundamental nu pare, din nou, o idee bună.
Între tăcere şi acceptare până în ultima clipă În acest context, e notabil că majoritatea liderilor populişti şi naţionalişti care au ales să rămână tăcuţi în problema evenimentelor de la Washington sunt cei aflaţi la putere în diferite state. Andrzej Duda, preşedintele Poloniei, a declarat că asaltul asupra Capitoliului este „o problemă internă”, iar Viktor Orban al Ungariei, ardent susţinător al realegerii lui Trump, n-a vrut să intervină în „afacerile Americii”. La fel a făcut şi preşedintele Mexicului, Andres Manuel Lopez Obrador, care are la rândul lui în CV un refuz de a recunoaşte rezultatul unor alegeri prezidenţiale.
Mult mai vocal a fost preşedintele Braziliei, Jair Bolsonaro, aliat al lui Trump, a cărui campanie din 2016 a reprezentat un model pentru propriile efoturi de a cuceri puterea în Brazilia. Acesta a rămas până la capăt alături de preşedintele Statelor Unite. „Voturile prin poştă au crescut din cauza pandemiei, există oameni care au votat de trei, de patru ori, nimeni nu o poate nega”, a declarat Bolsonaro, adăugând: „Am urmărit totul. Ştiţi că sunt legat de Trump, aşa că ştiţi răspunsul meu. Există o mulţime de denunţuri de fraudă”. Tăcerea s-a aşternut când a venit vorba de condamnarea violenţelor.Citeste mai mult: adev.ro/qmp64yciteste totul despre: populisti trump notă
Sublinierile cu culoarea bleau aparțin blogger-ului Sile this Millennium