FOTO EPA-EFE
Iulian Chifu:
Războiul lui Trump cu America
7 ianuarie 2021, 08:57
Donald Trump intră urât în istorie. Îşi încheie mandatul demonstrând că nu ar fi trebuit să ajungă niciodată preşedinte. Demonstrează faptul că democraţia fără lege, fără instituţii, fără Constituţie şi fără stat de drept nu există!
Că populismul şi pretinsa democraţie directă cu masele nu înseamnă altceva decât manipulare calificată şi haos. Şi mai demonstrează ceva: democraţia fără meritocraţie, fără responsabilitate poate aduce în prim plan personaje precum Donald Trump, care aruncă în aer America pentru zeci de ani!
Donald Trump e în război cu America. E în război cu Constituţia americană, cu democraţia, cu legea. Cum altfel poţi să menţii poveşti şi iluzii care frizează patologicul şi să menţii captivă o întreagă populaţie care are încredere în tine, incitând-o să vină la Washington, să protesteze în ziua validării simbolice şi formale a preşedinţiei contracandidatului tău, şi să o arunci asupra Congresului pentru a te menţine la putere dincolo de votul poporului american, a statelor, a Electorilor? Cum e posibil ca să te rupi de propriul tău partid, Partidul Republican, care te-a susţinut, să te rupi de ramura legislative aleasă pe care vrei să o răstorni, de administraţiile statelor americane, inclusive republican, care au organizat şi desfăşurat alegerile, de curţile de justiţie care au judecat, şi de propria administraţie centrală, ba chiar de propriul vicepreşedinte? Iată cum. Iată unde duce spirala tăcerii, unde duce ocrotirea orgoliului unui personaj, fie şi preşedinte de stat, unde duce să nu spui adevărul întotdeauna şi la timp. Cu orice risc!
Ieri, consilierii din jurul lui Trump au intrat în exasperare deplină. Nu au mai avut nici o reacţie. Au urlat neputincioşi în faţa nebuniei care s-a declanşat. Nu au mai avut argumente şi au transmis public că preşedintele a înnebunit, că nu mai poate fi controlat, că nu mai e preşedinte. Cetăţeanul Donald Trump, cu umorile şi limitele sale, cu toate metehnele sale, s-a revărsat şi a preluat rolul Preşedintelui Donald Trump, care nu a mai putut fi îndiguit de proprii colaboratori, de instituţiile democratice ale statului american, de lege. Şi s-a revărsat peste America. S-a certat cu congresmenii republicani, cu stafful său, cu propriul vicepreşedinte pentru că nu făceau ceea ce vroia el, chiar dacă i s-a spus că e ilegal, imposibil, nedemocratic, neconstituţional. Liderul majorităţii republicane din Senat a fost atacat, alături de numărul doi pentru care Trump a ameninţat că-i va pune un contracandidat în alegerile viitoare. Presiuni, ameninţări, şantaj, totul pentru a rămâne la putere dincolo de vot, de lege.
Evenimentele de ieri sunt incalificabile. Luarea cu asalt a Congresului era de neconceput. Şeful Executivului American, preşedintele Trump, a fost cel care şi-a trimis trupele de susţinători fanatici, extremişti, contra Congresului. În cea mai mare democraţie a lumii. Fiecare va plăti, începând cu fiecare participant care a pătruns în Congres şi terminând cu Donald Trump, care devine un cetăţean obişnuit din 20 ianuarie. Şi va ajunge, foarte probabil, în faţa instanţelor. Iar cea mai suprarealistă imagine a fost cea a unui comunicat în care vicepreşedintele American, alături de şefii Camerelor, de Ministerul Apărării şi Primarul Washingtonului luau măsuri pentru încheierea dezordinii iar Preşedintele american nu se mai afla nicăieri în spaţiul gestionării haosului pe care l-a creat.
Fiecare va răspunde în faţa legii pentru cee ace a făcut. Aceasta e frumuseţea şi puterea democraţiei. Dar acest lucru nu explude faptul că America pe care o lasă Trump în urmă e bolnavă. Bolnavă, scindată, cu falii majore în interiorul societăţii care vor necesita o perioadă îndelungată de vindecare. Coeziunea societală este la nivelul cel mai de jos pe care-l cunoaştem, în condiţiile unei Americi care a trecut şi prin segregaţionism, şi prin luptele pentru drepturile populaţiei de culoare, şi pentru drepturile femeilor, şi prin asasinate politice. O parte ţine de Donald Trump, de populism şi modul în care a ajuns la conducerea statului american. O parte ţine de social media şi construcţia unei tehnologii ale cărei consecinţe sociale nu au fost scontate, fără criterii şi calificări, cu falsuri şi incitări la ură lăsate mult prea multă vreme să circule şi cu emoţiile care au luat locul raţiunii şi umorile care au luat locul regulilor.
Recompunerea Americii va dura. Şi va fi grea. Se va realiza cu greu şi în timp. Prestigiul Americii va fi recâştigat exact prin forţa democraţiei sale de a se vindeca şi de trumpism. Altfel, după mine, Donald Trump şi-a încheiat cariera politică, visele unei noi candidature în 2024 sunt deja date uitării, iar posibilitatea de a controla Partidul Republican sau măcar o parte a Partidului Republican pălesc astăzi după enormitatea petrecută la 6 ianuarie.
FOTO EPA-EFE
Un val masiv de ruşine se abate asupra contestatarilor rezultatelor alegerilor, contestatari fără probe, fără argumente. Înseamnă să te lupţi cu poporul american, cu votul său exprimat, fără argumente şi fără probe, pe bază de poveşti, presupuneri şi cu teorii ale conspiraţiei nesubstanţiate vreodată în instanţe, eventual cu violenţa contra reguli şi democraţiei. Deci şi adepţii lui Trump vor păli în rândurile republicanilor, pas cu pas. Şi, oricum, vor fi supuşi oprobiului public. Şi Partidul Republican îşi va reveni, menţinând linia roşie a democraţiei ca far călăuzitor al limitelor acţiunii politice. Din păcate, Donald Trump l-a costat enorm, iar Republicanii au pierdut majoritatea în Senat pe mâna lui Trump, în Georgia, tot miercuri.
Cred că evenimentele de miercuri, 6 ianuarie trebuie să fie o lecţie învăţată şi pentru România. Şi pentru orice democraţie. Trebuie să înţelegem că e un timp pentru decenţă, bun simţ, respect al fiecăruia, şi un timp când trebuie ca toţi cei cu scaun la cap să se ridice împotriva ilegalităţilor şi a politicienilor abuzivi şi complet ieşiţi din spaţiul raţiunii, argumentelor, realităţii. Care trăiesc în universuri paralele, în care Adevărul e doar ceea ce cred ei că e adevărat. Am demonstrat că am ştiut să facem acest lucru şi la 10 august, şi la referendumul pentru justiţie, şi la alegerile prezidenţiale, şi trebuie să o facem în continuare.
Trebuie să înţelegem că a spune public că AUR e o infecţie şi nu un produs al democraţiei este o obligaţie. Că a umbla cu mănuşi cu nişte lideri aberanţi apăruţi întâmplător în politică nu înseamnă că protejăm democraţia, din contra. Da, e important de studiat şi bolile societăţii, de vindecat şi lipsa de lidership calificat şi ruptura elitei politice actuale de elita profesională şi de cea naturală a societăţii. Toate trebuie vindecată, sunt boli ale societăţii noastre, şi AUR nu e decât expresia acestei situaţii la nivelul societăţii. E un simptom al unei boli ce trebuie abordată.
Şi nu sunt vinovaţi alegătorii sau cetăţenii care au căutat un debuşeu în lipsă de opţiuni. Înseamnă că trebuie ca partidele democratice să le ofere opţiuni. Să umble puternic la rezerva de cadre, să se deschidă, să schimbe nivelul de pregătire al actualilor politicieni de prim plan. Să se lupte pentru a aduce valuri noi de oameni pregătiţi, cu cariere, recunoscuţi, buni profesionişti. Cu riscul de a pierde propriile poziţii din prim planul partidelor. Doar aşa ne putem vindeca. Împreună, fără a lăsa pe cineva în urmă. Dar spunând lucrurilor pe nume.
Un val masiv de ruşine se abate asupra contestatarilor rezultatelor alegerilor, contestatari fără probe, fără argumente. Înseamnă să te lupţi cu poporul american, cu votul său exprimat, fără argumente şi fără probe, pe bază de poveşti, presupuneri şi cu teorii ale conspiraţiei nesubstanţiate vreodată în instanţe, eventual cu violenţa contra reguli şi democraţiei. Deci şi adepţii lui Trump vor păli în rândurile republicanilor, pas cu pas. Şi, oricum, vor fi supuşi oprobiului public. Şi Partidul Republican îşi va reveni, menţinând linia roşie a democraţiei ca far călăuzitor al limitelor acţiunii politice. Din păcate, Donald Trump l-a costat enorm, iar Republicanii au pierdut majoritatea în Senat pe mâna lui Trump, în Georgia, tot miercuri.
Cred că evenimentele de miercuri, 6 ianuarie trebuie să fie o lecţie învăţată şi pentru România. Şi pentru orice democraţie. Trebuie să înţelegem că e un timp pentru decenţă, bun simţ, respect al fiecăruia, şi un timp când trebuie ca toţi cei cu scaun la cap să se ridice împotriva ilegalităţilor şi a politicienilor abuzivi şi complet ieşiţi din spaţiul raţiunii, argumentelor, realităţii. Care trăiesc în universuri paralele, în care Adevărul e doar ceea ce cred ei că e adevărat. Am demonstrat că am ştiut să facem acest lucru şi la 10 august, şi la referendumul pentru justiţie, şi la alegerile prezidenţiale, şi trebuie să o facem în continuare.
Trebuie să înţelegem că a spune public că AUR e o infecţie şi nu un produs al democraţiei este o obligaţie. Că a umbla cu mănuşi cu nişte lideri aberanţi apăruţi întâmplător în politică nu înseamnă că protejăm democraţia, din contra. Da, e important de studiat şi bolile societăţii, de vindecat şi lipsa de lidership calificat şi ruptura elitei politice actuale de elita profesională şi de cea naturală a societăţii. Toate trebuie vindecată, sunt boli ale societăţii noastre, şi AUR nu e decât expresia acestei situaţii la nivelul societăţii. E un simptom al unei boli ce trebuie abordată.
Şi nu sunt vinovaţi alegătorii sau cetăţenii care au căutat un debuşeu în lipsă de opţiuni. Înseamnă că trebuie ca partidele democratice să le ofere opţiuni. Să umble puternic la rezerva de cadre, să se deschidă, să schimbe nivelul de pregătire al actualilor politicieni de prim plan. Să se lupte pentru a aduce valuri noi de oameni pregătiţi, cu cariere, recunoscuţi, buni profesionişti. Cu riscul de a pierde propriile poziţii din prim planul partidelor. Doar aşa ne putem vindeca. Împreună, fără a lăsa pe cineva în urmă. Dar spunând lucrurilor pe nume.
citeste totul despre: donald trump statele unite protest violente washington
Citeste mai mult: adev.ro/qmjwyg
