Pensiile de lux din Romania, Un Privilegiu Pentru Ei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Dedesubturile Noii Ordini Mondiale – Cum A Luat Nastere Aceasta Conjurat...

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Oculta Mondiala, Amenintata Se Prefigurează o Noua Ordine Mondiala- Ci...

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU, 14 IULIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU, 13 IULIE 2020, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Industria compasiunii de Mircea Mihaies, scriitor - Luni, 13 Iulie 2020, ora 00:02- Sursă : Ziare.com

Citeste toate textele scrise de Mircea Mihaies pentru Ziare.com


http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html


Luni, 13 Iulie 2020, ora 00:02

Industria compasiunii

      Banuiam ca, mai devreme sau mai tarziu, duplicitarismul moral, demagogia, populismul desantat, nerusinarea abjecta a multi-milionarilor cu vederi de extrema stanga de la Hollywood vor fi taxate. Va veni si randul ideologilor radicali din campusuri, acesti fatarnici impenitenti, aparati de statutul de inamovibili si remunerati cu sume imense pentru o munca adeseori fara nicio valoare.

Mi-ar placea sa cred ca vor plati si politicienii, dar aici lucrurile sunt complicate. Statisticile arata ca ticalosii de ieri se adeveresc a fi, prin comparatie cu nemernicii de azi, adevarate repere morale. Politica e un perpetuum-ul mobile al infamiei, dar inca n-a fost inventat si mecanismul care sa-l anihileze. As spune chiar ca nu exista nicio sansa ca el sa apara candva.

Ma indignez de ani de zile de schizofrenia personajelor din categoriile amintite. Cum poti fi, simultan, un imbuibat care achizitioneaza proprietati de milioane de dolari, iahturi, insule, sa ai in banci conturi ale caror niveluri l-ar speria si pe Ali Baba, si totodata sa plangi de mila saracilor? Pana unde merge nerusinarea de a-ti declara solidaritatea cu amaratul care abia are bani de metrou, cand tu te lafai in masini de lux pe care pana si praful se simte intimidat sa se aseze? Cata murdarie se afla in sufletele lor, incat sa treaca, printr-o simpla clipire de ochi, de la discursul demagogic la sauna personala mare cat un stadion?

Imi pasa prea putin de bogatasii lumii, de magnatii si potentatii de toate categoriile. Atata vreme cat si-au dobandit banii legal (banii multi nu pot fi niciodata castigati moral!), nu ma intereseaza ce fac cu ei. Problema intervine atunci cand privilegiatii imbraca haina fraternitatii cu "umilitii si obiditii". Cand ii surprind in astfel de posturi, ma apuca greata. Culmea e ca, de regula, falseturile lor sunt intampinate cu lacrimi de recunostinta. Si asta pentru ca exista in adancimile fiintei umane o irepresibila nevoie de protectie si intelegere. Buni psihologi, acesti fatarnici invederati dau cu doua maini o marfa care nu-i costa nimic: incurajari, compatimiri, mila, indulgente, lacrimi de crocodil.

In realitate, in spatele acestei industrii a compasiunii se afla un calcul cinic. Abili, imbuibatii de la Hollywood s-au pus la adapost profesand un silogism desuchiat: "Eu cand spun ca iau, iau, iar cand spun ca dau, spun." In felul acesta, isi asigura pozitii inexpugnabile indiferent de deznodamant. Oricare ar fi, in cele din urma, pozitia invingatoare, ei triumfa. Daca biruiesc "umilitii si obiditii", au alibiul de a fi fost mereu de partea lor. Daca nu se schimba nimic, raman cu banii intacti. Sa tot joci o asemenea ruleta ruseasca fara gloante pe teava!

Iata insa ca intervin situatii in care imunitatea garantata de duplicitarism joaca feste. Au simtit-o pe propria piele cateva staruri mascate in altruisti. Lovitura de traznet a venit chiar in primele zile ale pandemiei. Oportunisti cum ii stim, darnici cu sfaturile gratuite si cu vorbele goale, multe dintre vedetele adorate ale planetei s-au incolonat in armata salvatorilor si au emis o ploaie de recomandari: "stati acasa", "spalati-va pe maini", "pastrati distanta sociala" etc. Dintre acestea, se pare ca cel mai mult a enervat indemnul cu statul acasa. Intre altele, pentru ca multi dintre cei vizati nu prea aveau case. Ori daca le aveau, nu le venea sa stea cu lunile in ele. Multi au fost nevoiti sa se aciueze pe la parinti si rude, pe "domenii" ce nu semanau deloc cu cele din Beverly Hills.

Drept urmare, "profesorii de caritate" s-au trezit luati la pumni (la figurat, desigur), prin intermediul unui hashtag numit guillotine2020. De ce tocmai acest instrument de mare popularitate in timpul Revolutiei franceze? Simplu: deoarece situatia amintea izbitor de frustrarile care au condus la grozaviile din 1789. Bogatasii de la Hollywood erau desemnati drept aristocratii lumii actuale, iar "izolatii" de la domiciliile precare fraternizau, simbolic, cu ceata revolutionara. Alegerea ghilotinei face o trimitere directa la pedeapsa promisa pseudo-proletarilor din dealurile californiene: taierea capetelor.

Intr-un articol din Magazine litteraire, Gerald Bronner vorbeste explicit despre sentimentul de frustrare provocat de un gest care, altminteri, se voia unul de solidaritate. Motivatia ar fi legata de faptul ca vedetele duc un stil de viata sfidator, etalandu-si cu nerusinare bogatia. Garderobele luxoase, care ar asigura hrana a mii de copii africani timp de multe luni, stralucirea fudula a aparitiilor publice contrasteaza cu cenusiul vietii celor care le admira filmele sau cantecele.

Cand locuiesti, precum Pharrell Williams, pe un domeniu cu "zece camere si unsprezece bai, cu o vedere splendida spre Los Angeles", e bine sa nu joci prea apasat partitura compasiunii lacrimogene. Nu de alta, dar e posibil ca indemnurile tale sa fie percepute drept ceea ce sunt: exercitii de cinism si demagogie ale unor "buni samariteni" de mucava. De acelasi tratament a avut parte si Gal Gadot, vedeta ultimei versiuni a lui Wonder Woman. Culmea nerusinarii: o stire de acum cateva zile informeaza ca diva care murea de grija victimelor coronavirusului a incalcat regulile carantinei: sosita in Israel de la Los Angeles, nu a respectat legislatia privind combaterea epidemiei, intalnindu-se in repetate randuri cu grupuri mari de prieteni si chefuind pe cinste.

De atentii similare au avut parte Ryan Reynolds si Jennifer Lopez, vedete adulate de milioane de fani, intre altele si pentru stilul de viata extravagant. Si totusi, vechea fascinatie s-a risipit ca un abur. Iata care e, potrivit lui Gerald Bonner, explicatia: "Reflexele de comparatism la care incita toate aceste personalitati din lumea divertismentului s-au dovedit distructive in momentul izolarii. Comparatia devenea jignitoare pentru ca, de data aceasta, eram imbarcati pe aceeasi corabie, in acelasi timp.

Fie ca eram vedete sau anonimi, experientele izolarii timp de saptamani erau masurabile. Asa se face ca fanii au fost cuprinsi de furie. Aceste creaturi adulate nu au inteles cum s-a putut transforma admiratia in pasiune egalitara si cum au ajuns sa fie considerate embleme ale raului contemporan".

Avem aici un exemplu-scoala al felului in care minciunile intretinute de sistemul demagogiei atotcuprinzatoare poate sa ruineze, peste noapte, conspiratia atent intretinuta a pseudo-milosteniei din lumea elitelor planetare. Dispusi la orice compromis, gata sa mimeze fara sa clipeasca emotia, tristetea si camaraderia, campioni ai tuturor cauzelor ce le mentin cota financiara in stratosfera, n-au luat in calcul si posibilitatea ca zambetele lor false sa fie descifrate in adevarata lor semnificatie: ele sunt doar ranjetele unor giruete morale interesate exclusiv de profit.

In aceeasi categorie a oportunistilor de calibru mare se inscriu si universitarii occidentali. Dispusi la oirce ticalosie care le garanteaza privilegiile, au devenit, in clipa de fata, avangarda distrugerii ideii de ratiune si normalitate. Un exemplu stupefiant e cel oferit de Imperial College din Londra. Vorbim de una dintre cele mai bune universitati din lume, clasificata in fiecare an pe primele locuri. M-am intrebat de mai multe ori cum de o universitate cu un astfel de nume n-a fost inca daramata piatra cu piatra de catre propriii studenti si profesori - cu totii inamici ai imperialismului, colonialismului si exploatarii rasiale.

Ei bine, iata ca acel moment se apropie. Nascut pe bazele Colegiului Regal de Chimie, fondat in 1845, Imperial College a ajuns la forma actuala in 1907, cand a inglobat mai multe institute de studii superioare. Vreme de un secol, din 1908 pana in 2007, a facut parte din University of London, iar de treisprezece ani exista sub titulatura actuala. Dezvoltarea sa pare sa nu se fi oprit nici astazi. In 1998 s-au deschis portile lui Imperial College School of Medicine, iar in 2004 a aparut Imperial College Business School. In urma cu trei lustri, vocabula "Imperial" nu zgaria nicio ureche. Astazi, ea zdreleste sensibilitatea progresistilor de toate nuantele si caprariile.

Recent, sub impulsul miscarilor Black Lives Matter, un grup de studenti a somat conducerea universitatii sa renunte la logo-ul vechi de 112 ani. Ce continea jignitor motto-ul in limba latina? Pentru o minte normala, in datele lui istorice, nimic: Scientia imperii decus et tutamen inseamna "Stiinta este podoaba si temeinicia Imperiului". Cuvintele erau un enunt cat se poate de firesc in conditiile anului 1912, cand Marea Britanie se falea, intr-adevar, cu titulatura de imperiu. Or, in clipa de fata, cand se duce o lupta crunta pentru rescrierea trecutului, postura a devenit neconvenabila. Ca la orice natiune care si-a pierdut nu doar stima de sine, ci si increderea in propria supravietuire, la englezi turnarea cenusii in cap a devenit un sport obligatoriu.

Fara sa astepte protestele violente ale studentilor radicalizati, conducerea s-a executat pe loc si a eliminat cuvintele de pe emblema universitatii. Motivatia care insoteste aceasta decizie merita sa figureze in orice antologie a lasitatii institutionale si a ticalosiei morale: "Stim ca acest motto face trimitere la o mostenire istorica inradacinata in puterea si opresiunea coloniala. Am decis sa nu ne negam istoria, dar nici sa nu fim definiti de ea." Un cretinism a carui profunzime o bate la puncte pe aceea a filmului de mare succes "Adio, dar raman cu tine!" Panta pe care au luat-o lucrurile e insa mult prea abrupta pentru ca astfel de sofisme gretoase sa convinga pe altcineva decat pe spalatii de creier din mediul academic.

Sa nu ne amagim, insa: in ciuda gesticulatiei progresiste, practicile "imperiale" continua. Chiar in timp ce conducerea lui Imperial College razuia constiincios urmele originii blamabile a universitatii, a aparut decizia de a mari taxele pentru studentii straini. Astazi, ele sunt de maximum 9250 de lire. Incepand cu anul universitar 2021/ 2022, se vor tripla. Cu sau fara blazon in latina, business is business! Daca tot nu le-a placut motto-ul cu stiinta, poate il incearca pe acesta: negotium est negotium.

de Mircea Mihaies, scriitor

Omenirea, față-n față cu o descoperire epocală! Cea mai mare structură cosmică din Univers. E aproape imposibil de conceput! - Autor: Radu Novac - 12 iulie 2020 - Sursă: Evenimentul Zilei

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Omenirea, față-n față cu o descoperire epocală! Cea mai mare structură cosmică din Univers. E aproape imposibil de conceput!

Astronomii au descoperit o structură cosmică uriaşă, care se întinde pe 1,4 miliarde de ani-lumină.

O spectaculoasă hartă 3D a Universului a dezvăluit existenţa uneia dintre cele mai mari structuri cosmice descoperite vreodată – un „zid” aproape imposibil de conceput, care se întinde pe 1,4 miliarde de ani-lumină şi care conţine sute de mii de galaxii, transmite vineri Live Science, care citează un studiu publicat joi în The Astrophysical Journal.

„Zidul Austral”, aşa cum a fost denumită această structură, se ascundea la vedere, rămânând nedetectat până acum, pentru că o mare parte din el se află la aproximativ 500 de milioane de ani-lumină în spatele strălucitoarei galaxii Calea Lactee. Zidul Austral rivalizează ca dimensiuni cu Marele Zid Sloan, aflat pe locul al şaselea în clasamentul celor mai mari structuri cosmice descoperite.

Astronomii au observat de mult timp că galaxiile nu sunt împrăştiate aleator prin Univers, ci se adună de-a lungul aşa-numitei „pânze cosmice”, formată din filamente de hidrogen gazos, pe care galaxiile se înşiră asemenea mărgelelor dintr-un şirag, ce înconjoară regiuni extinse de vid cosmic
Determinarea modului în care este dispusă această pânză cosmică ţine de domeniul cosmografiei, care reprezintă „cartografia cosmosului”, după cum explică unul dintre autorii studiului ce însoţeşte descoperirea Zidului Austral, Daniel Pomarede, cosmograf la Universitatea Paris-Saclay din Franţa.Cosmografii au identificat configuraţia altor structuri galactice şi supragalactice, aşa cum este şi structura ce deţine în prezent recordul de mărime, Marele Zid Hercules-Corona Borealis, care se întinde pe 10 miliarde de ani-lumină şi reprezintă mai mult de o zecime din întregul Univers vizibil.În 2014, Daniel Pomerade şi colegii săi au descoperit superclusterul galactic Laniakea, o structură supragalactică din care face parte şi galaxia noastră, Calea Lactee. Lanaikea se întinde pe 520 de milioane de ani-lumină şi are masa calculată a aproximativ 100 de milioane de miliarde de sori.

Pentru noua hartă, echipa a folosit o serie de date noi cu privire la o regiune cosmică denumită Zona de Obscuritate Galactică. Aceasta este o regiune în partea sudică a cerului, care nu poate fi observată cu uşurinţă pentru că este blocată de lumina provenită de la Calea Lactee

Cosmografii determină de obicei distanţa până la diferitele obiecte cosmice apelând la conceptul de „deplasare spre roşu” (redshift) – un fenomen care indică viteza cu care un obiect se distanţează faţă de Terra din cauza expansiunii Universului şi care depinde de distanţa până la respectivul obiect, conform lui Pomarede. Cu cât un obiect se află mai departe, cu atât va părea că se îndepărtează mai rapid de Pământ – conform unor observaţii făcute încă din 1929 de celebrul astronom Edwin Hubble, aflate la baza descoperirii că Universul se extinde accelerat.

Însă Daniel Pomarede şi colegii săi au folosit o tehnică derivată, uşor diferită, care se bazează pe observarea vitezei particulare a galaxiilor. Aceste măsurători au inclus deplasarea spre roşu, dar au ţinut cont şi de mişcarea galaxiilor unele pe lângă celelalte, consemnând interacţiunile gravitaţionale dintre galaxii.

Avantajul acestei metode este că poate detecta materia ascunsă care influenţează modul în care galaxiile se deplasează şi, implicit, poate detecta indirect materia întunecată, tipul de materie a cărei existenţă nu a putut fi demonstrată direct pentru că nu emite lumină şi nu interacţionează cu mediul înconjurător decât prin gravitaţie. Despre acest tip de materie cercetătorii cred că ar reprezenta 83% din materia din Univers şi 23% din masa-energia sa. Apoi, prin aplicarea unor algoritmi privind deplasările individuale ale galaxiilor cunoscute, echipa a putut obţine o hartă 3D a distribuţiei materiei în interiorul şi în jurul Zonei de Obscuritate Galactică.

Harta rezultată a dezvăluit existenţa unei aglomerări colosale de materie centrată în cel mai sudic punct al cerului, şi care se extinde pe de-o parte spre nord, în direcţia constelaţiei Cetus, respectiv spre sud, în direcţia constelaţiei Apus.

Cunoaşterea modului în care arată Universul la o scară atât de extinsă îi ajută pe astronomi să probeze validitatea actualelor modele cosmologice, după cum explică şi Neta Bahcall, astrofizician în cadrul Universităţii Princeton, din New Jersey, care nu a participat la noul studiu. Însă determinarea limitelor unor structuri atât de vaste la nivel cosmic este foarte dificilă, a adăugat ea pentru Live Science.

„Atunci când te uiţi la reţeaua de filamente şi goluri (viduri) cosmice, întrebarea unde începe o structură şi unde se termină şi începe o alta devine o chestiune de semantică”, a susţinut ea.

În cadrul studiului, echipa lui Daniel Pomarede recunoaşte că poate nu a reuşit să identifice exact cât de mare este Zidul Austral, cercetătorii fiind limitaţi de perspectiva pe care o au asupra structurii. „Nu vom putea fi siguri de dimensiunile sale sau despre caracteristicile sale până nu vom reuşi să cartografiem Universul la o scară semnificativ mai mare”, scriu ei în studiul publicat în The Astrophysical Journal.

Sursa: Agerpres

Autor: Radu Novac

12 iulie 2020