http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Deutsche Welle
Foto Shutterstock
Glasul cui lipseşte
Deutsche Welle
Nelibertatea ameninţă SUA. Unde te ascunzi, Europa?
Foto Shutterstock
8 iulie 2020, 19:58
Angrenate într-un război civil cu propria istorie, SUA riscă scufundarea în nelibertate. Salvată repetat de americani, Europa s-ar putea, acum, revanşa. Dacă nu s-ar ascunde în antitrumpism şi împăciuitorism.
Când Bătrânul Continent s-a prăbuşit în tenebrele ucigaşe ale primului război mondial, ce speranţă mai rămăsese? Ce nădejdi mai aveau românii în 1917 cu ţara distrusă şi sfârtecată de oştirile Puterilor Centrale şi cu aliaţii ruşi căzuţi în hăul revoluţiei bolşevice?
Ce datorăm SUA
Pe români şi pe europeni i-a salvat, in extremis, America progresistului preşedinte Woodrow Wilson. Era omul ale cărui idei au pus bazele Ligii Naţiunilor şi multilateralismului foarte drag cancelarei germane. Salvatoarea lui decizie de a intra în război a dăruit Europei şansa renaşterii şi două decenii de libertate. Iar românilor, Marea Unire şi România Mare.
America s-ar fi putut ţine deoparte şi în timpul tentativei Axei de a cuceri lumea. Monstruosului tiran nazist, care îngenunchease Europa cu ajutorul aliaţilor lui rasişti şi antisemiţi, i-au ţinut piept singuri, ani la rând, britanicii premierului Churchill. Doar America le mai furniza arme englezilor.
După război, SUA au repus pe picioare o Europă zdrobită de nebunia hitleristă. Înţelegând că renaşterea Bătrânului Continent slujeşte nu doar europenilor, ci şi propriului interes, Washingtonul a pompat gigantice fonduri izbăvitoare în acele părţi necomunizate ale Europei, care, la adăpost de Stalin, şi-au păstrat dreptul de a accepta ajutorul planului Marshall.
După război, SUA au repus pe picioare o Europă zdrobită de nebunia hitleristă. Înţelegând că renaşterea Bătrânului Continent slujeşte nu doar europenilor, ci şi propriului interes, Washingtonul a pompat gigantice fonduri izbăvitoare în acele părţi necomunizate ale Europei, care, la adăpost de Stalin, şi-au păstrat dreptul de a accepta ajutorul planului Marshall.
A mai durat patru decenii şi, aliată cu Regatul Unit, tot America lui Ronald Reagan, cea întemeiata cândva de George Washington şi apărată, ca Uniune, de campionul abolirii sclaviei, Ulysses S. Grant, a sfârşit prin a asigura lumii libere epocala victorie asupra tiraniei totalitare comuniste.
Hidoasa faţă a revoluţiei culturale
Mai nou, Universitatea Princeton a cedat revendicărilor BLM şi Antifa alcătuind vârful de lance al extremei stângi marxiste aliate cu partea cea mai laşă a oligarhiei de peste ocean. Întrucât, în consens cu moda timpului şi cu progresismul (rasist) al epocii lui, Wilson a crezut în enormitatea segregării şi în prostia fără margini a rasismului, Princeton a intrat în acţiune. Preşedintele universităţii a acceptat să şteargă numele eminentului om de stat de pe una din clădirile sale. La fel a facut şi Universitatea Monmouth.
Mai nou, Universitatea Princeton a cedat revendicărilor BLM şi Antifa alcătuind vârful de lance al extremei stângi marxiste aliate cu partea cea mai laşă a oligarhiei de peste ocean. Întrucât, în consens cu moda timpului şi cu progresismul (rasist) al epocii lui, Wilson a crezut în enormitatea segregării şi în prostia fără margini a rasismului, Princeton a intrat în acţiune. Preşedintele universităţii a acceptat să şteargă numele eminentului om de stat de pe una din clădirile sale. La fel a facut şi Universitatea Monmouth.
În ideea în care istoria trebuie anihilitată odată cu cultura americană, căci prea susţin ambele drepturi şi libertăţi, gloata stimulată de împăciuitorismul elitei americane a atacat, vandalizat sau demolat nu doar statuile unor generali confederaţi. A distrus ori pângărit sculpturile reprezentând eterne repere ale democraţiei. Între ele, statuia unui proeuropean ca Churchill, ale unor eroi ai libertăţii ca George Washington, dar şi cea a eroului luptei împotriva sclaviei, Ulysses S. Grant.
În răstimp, un asurzitor tumult parvine şi din capitala ţării. În ziarul "Washington Post" a apărut recent, culmea ironiei, un articol cerând înlocuirea numelui capitalei americane. Or, cum scriam la 21 iunie, "dacă eroi ai libertăţii ca Churchill, învingătorul lui Hitler, precum şi Washington, întemeietorul democraţiei americane sunt atât de 'câh' încât trebuie să li se dărâme statuile, în timp ce la Gelsenkirchen, în vestul Germaniei, i se ridică una lui Lenin, se pun nişte întrebări. Cât... o să mai aibă...un ziar de stânga ca Washington Post insolenţa de a-şi purta gloriosul nume...? Dar capitala Statelor Unite? Când i se va spune ziarului "Lenin Post"? Şi când i se va spune capitalei (SUA) Stalinton? Sau poate Beriatown?"
Nimic nu dovedeşte mai clar care e miza reală a acestei campanii. Nu e antirasismul pretextat. Nici progresismul ei clamat. Nimic nu probează mai persuasiv decât atacurile concertate asupra unor repere ale istoriei şi culturii fără de care libertatea americană şi universală n-ar fi rămas decât o utopie, că asistăm la o tentativă fanatică, totalitară, de anihilare a societăţii umaniste, deschise, liberale.
Că aşa este, iar această minabilă tentativă nu se opreşte la statui sau la economia de piaţă, cotată drept inerent "rasistă", în speţă drept "antineagră", de către fondatorii ori sponsorii marxişti ai BLM e, de asemenea, limpede. Slăbirea poliţiilor prin tăierea fondurilor alocate lor, obţinută sub presiunile extremei stângi, a dus la creşterea exponenţială a crimelor comise de gloată în marile oraşe americane, conduse de primari de stânga, democraţi.
În răstimp, s-a ajuns să se împuşte şi copii. A fost omorâtă recent, la Atlanta, o fetiţă de culoare de numai opt ani. Au asasinat-o în automobilul mamei ei doi protestatari înarmaţi ai BLM ocupând, împreună cu restul mulţimii răzvrătite şi cu permisiunea iresponsabilă a primăriţei de culoare, o zonă a oraşului.
Cazul e emblematic, fiindcă ilustrează pe cine va victimiza, până la urma, aceasta obsesiva autovictimizare menită, chipurile, să emancipeze o de mult emancipată minoritate afro-americană. Scopul actual al autodesemnaţilor ei reprezentanţi extremişti, care pretind să fie altceva decât sunt, e să obţină pe lângă epurarea draconică a elitelor intelectuale, economice şi politice, şi ceea ce-şi dorea revoluţia culturală chineză. Năruirea vechilor cutume, culturi şi idei. Pe scurt, nivelarea totalitară sub impactul terorii.
Ce au obţinut? Si ce vor obţine?