Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
La cazinoul din Constanța constructorii au găsit, sub straturile ieftine de glet, o fereastră secretă
Printre sutele de știri despre COVID 19 s-a strecurat, în urmă cu câteva zile, informația că autoritățile din Constanța au emis autorizația pentru lucrările de consolidare și restaurare a Cazinoului din Portul Tomis. O știre poate neînsemnată în oceanul de vești înspăimântătoare despre răspândirea și efectele noului coronavirus. Dar, spre uimirea tuturor, a localnicilor și a turiștilor, care acum urmăresc doar virtual valurile care se sparg de faleză, clădirea Cazinoului a fost îmbrăcată în schele, iar muncitorii chiar lucrează atât la interior, cât și la exterior.
Inițial, Cazinoul era mult mai suplu, mai subțire. Partea dinspre mare, așa cum o vedem acum, nu exista. Etajul superior avea doi pereți, fiecare cu câte o fereastră de mari dimensiuni, în formă scoică. Cea dinspre uscat, pe care o vedem și încă una pe peretele dinspre mare. În cursul anilor, clărirea s-a extins cu săli suplimentare de spectacole și restaurante, astfel încât a trebuit modificată. Cazinoului i s-a adăugat încă o încăpere uriașă, numită Sala Oglinzilor, pe partea dinspre mare. Era despărțită de Sala de Spectacol-Cabaret chiar de imensa fereastră încastrată în zid. Istoricul de artă, Doina Păuleanu povestește că a doua fereastră sub formă de scoică a dispărut în timpul lucrărilor de refacere. Iar arhitecul Radu Cornescu, cel care cunoaște clădirea Cazinoului ca liniile din propria palmă, este de părere că fereastra a fost astupată în 1971. Dar aceasta structură plină cu vitralii a ieșit la lumină în urmă cu două zile. Muncitorii care lucrează la refacerea interiorului dau jos tencuiala pereților, iar unul dintre ei și-a dat seama că sub straturile ieftine de glet stă de fapt o comoară. Descoperirea o veți găsi în acest video la secunda 32
Arhitecții care supraveghează refacerea Cazinoului vor să găsească o soluție pentru a lăsa la vedere fereastra sub formă de scoică.
În 27 de luni ar trebui să faceți fotografii cu noul Cazino din Portul Tomis
10 milioane de euro – acesta este bugetul alocat lucrărilor de refacere a vestitei clădiri din Constanța. Termenul de finalizare este de 27 de luni, iar constructorii spun că îl vor respecta. Iată cum arată planurile depuse de contructor la Primăria Constanța.
Sorina Matei, realizatoarea la B1 TV publica pe site-ul ei un lung text plin de invective la adresa tuturor (militari, medici, jurnalisti, politicieni, figuri publice, romani simpli), la finalul caruia sugereaza ca ar fi cam singura desteapta. „Romania este plina ochi de prosti, hoti, mitomani sau idioti sinistri. Blestemi ziua in care te-ai nascut pe acest pamant in aceasta dezgustatoare natie”, scrie Matei pe site-ul ei. La final, ea ofera citate din Nietzsche si Mahatma Gandhi, pe care subliniaza ca i-a citit, afirmand ca „desteptii mor in adevar si lumina”. Iata pasaje din textul Sorinei Matei:„ „
„Der Spargel” (Sparanghelul) are toate caracteristicile unei operațiuni speciale.
Transporturi organizate în secret, pe timp de noapte (deși, sau tocmai pentru că, Ordonanțele Militare interzic deplasările între orele 22.00 și 06.00), undă verde prin punctele de control de pe traseu, colaborare între autoritățile civile, poliție, jandarmerie și armată…
Aproape sigur, serviciile secrete – interne și externe – s-au implicat și ele pentru „acoperirea” operațiunii.
Fără această colaborare între toate organele statului, tipică operațiunilor speciale, „Der Spargel” ar fi fost imposibilă. Ceva ar fi răsuflat. Existau suficiente puncte vulnerabile, care riscau să cedeze în lipsa protecției informative.
Iată câteva dintre aceste verigi slabe:
– anunțurile de căutare a forței de muncă pentru Germania de pe rețelele specializate ar fi trebuit reperate și raportate de serviciile secrete;
– fireasca rivalitate politică dintre primarul pesedist și viceprimarul liberal din Pătrăuți ar fi trebuit să ducă la divulgarea de către cel de-al doilea a ilegalității celui dintâi, de frica unei complicități penale. Este evident, însă, că cineva i-a ordonat să tacă, promițându-i protecție;
– implicarea unui număr uriaș în operațiune – muncitorii, rudele acestora, vecinii, șoferii, membrii filtrelor, șefii lor, autoritățile locale;
– rivalitatea tradițională dintre organizațiile participante: armată, poliție, servicii, civili.
– nemulțumirea creată de implicarea unei firme germane de racolare a forței de muncă pe „teritoriul” firmelor românești de profil.
Toate aceste vulnerabilități trebuiau acoperite, orice fisură apărută trebuia „vulcanizată” imediat, înainte de a răsufla prea mult.
O prostie a făcut însă ca toată această uriașă operațiune să se fâsâie lamentabil. O meteahnă tipic românească pe care Creierul – aflat probabil la Berlin – nu a putut-o anticipa: îmbulzeala de la aeroport. Bulucul gălăgios de oameni și papornițe a atras atenția, iar imaginile haloimăsului de la Cluj au devenit virale în mai puțin de o oră.
Că totul a fost o operațiune specială, o arată apariția imediată a „măturătorilor”, scoși la înaintare pentru a minimiza daunele și a deturna atenția. Astfel, o parte a presei și a trolilor de pe rețelele de socializare a încercat să „inventeze” subiecte care să „concureze” interesul față de „Operațiunea Sparanghelul, pe care au eludat-o complet. O altă parte a încercat să deturneze atenția de la miezul chestiunii, propunând teme false precum: „E dreptul oamenilor să meargă să muncească în străinătate” – „E bine că ăia care ne-au adus infecția în țară pleacă înapoi” – „E bine că ne mai rărim, scade riscul de infectare” etc. etc.
„Ideea că permitem oamenilor (medicilor) să manipuleze și să se joace cu cifrele este o mare problemă, deoarece subminăm încrederea publică.”
Jensen a afirmat că, potrivit directivelor CDC, un pacient care moare lovit de un autobuz și este testat pozitiv la coronavirus, ar fi înregistrat ca decedat de coronavirus.
El a găsit și o posibilă explicație a „laxității” indicațiilor, când este vorba de actuala epidemie:
„Medicare (sistemul american de asigurări de sănătate) a stabilit că dacă ai un internat cu COVID-19 în spital, primești 13.000 de dolari. Dacă pacientul cu COVID-19 are nevoie de ventilație artificială, primești 39.000 de dolari; de trei ori mai mult. Nu-mi poate spune nimeni mie, după 35 de ani de medicină, că uneori astfel de lucruri nu au impact asupra a ceea ce facem.”
Profesorul Walter Ricciardi, consilier științific al Ministerului italian al Sănătății, oferea și el, într-un articol din 23 martie apărut în The Telegraph, o explicație halucinantă pentru rata mare a mortalității de COVID-19 în Italia:
„Modul în care clasificăm moartea în țara noastră este foarte generos, în sensul că toate persoanele care mor în spitale, cu coronavirus, sunt considerate că au murit din cauza coronavirusului.
„La reevaluarea făcută de către Institutul Național de Sănătate, doar 12% (!) dintre certificatele de deces ar arătat o cauzalitate directă cu coronavirusul, în timp ce 88% dintre pacienții care au murit aveau cel puțin o pre-morbiditate – mulți aveau două sau trei.”
Zilele trecut, Nelu Tătaru, declara cam același lucru:
„Am solicitat ca în fiecare județ toate decesele pe care le avem să fie considerate ca deces suspect de coronavirus și să avem în continuare o evaluare a lor completă.”
Ce efect are această practică de a înregistra la grămadă toți morții sub eticheta COVID-19, urmând ca – eventual – moartea lor să fie reevaluată ulterior (când, de către cine?, în condițiile în care medicii nu mai prididesc)? Simplu: îngrozește populația.
Reevaluările – când și dacă mai vin – au un efect minim: panica a fost deja indusă.
Este la fel ca în presă: calomnia are un efect devastator, pe care dezmințirea, retractarea, nu îl mai pot șterge.
De altfel, în lumea medicală se înregistrează în ultimele zile și un alt fenomen: reconsiderarea cifrelor apocaliptice inițiale.
Prietenul nostru, Anthony Fauci, declara joi seara, pe 9 aprilie, la emisiunea Today de la NBC News, că bilanțul final de morți al epidemiei „pare că va fi mai degrabă în jur de 60.000, decât 100.000 sau 200.000”.
Cu doar două săptămâni în urmă, doctorul care seamănă frapant cu piticul din Twin Peaks, speria America:
„Dat fiind ceea ce vedem acum, aș spune (că vom avea) între 100.000 și 200.000 de morți.”
Conform CDC, între 1 octombrie 2019 și 4 aprilie 2020, în Statele Unite au murit de gripă sezonieră între 24.000 și 62.000 de persoane.
Dar cine stă să numere morții de gripă când toată lumea este ținută cu ochii spre Coronavirus? Și cine să mai bage în seamă reevaluările când mintea ne-a fost ștampilată cu cifrele inițiale ale catastrofei care va veni?
Așa se facă că aproape nimeni nu a mai înregistrat spectaculoasa retractare a celui supranumit „Profetul Apocalipsei”, savantul britanic Neil Ferguson. El și echipa sa de la Imperial College din Londra au isterizat lumea cu un „studiu” care anunța 2,2 milioane de morți de Coronavirus în Statele Unite și peste o jumătate de milion în Marea Britanie, și afirma că este necesară impunerea unui regim de izolare total de 18 luni.
Audiat în Comisia de Sănătate a Parlamentului de la Londra, el a revenit, declarând că numărul morților din Marea Britanie nu va depăși 20.000. De la peste 500.000, cât prezicea apocalipsa inițială!
Vă amintiți că profetul nostru dâmbovițean, Streinu-Cercel, ne îngrozea și el în vara lui 2006, când spunea că se așteaptă ca gripa aviară să omoare 2 milioane de români?
**După acest excurs în lumea declarațiilor halucinante și a condamnărilor la moarte rectificate cu seninătate, care au înspăimântat o lume întreagă, au forțat-o să se zăvorască în case și au adus-o în pragul apoplexiei, pentru un pericol care NU se DOVEDEȘTE (ce puțin deocamdată) mai mare decât cel al gripei, să revenim la întrebarea pe care am lăsat-o în suspensie mai sus:
De ce a fost nevoie de o operațiune secretă, pentru punerea în aplicare a unui acord guvernamental bilateral, desfășurat în cadrul mai larg al recomandărilor UE?
De ce aceasta trebuia să se desfășoare noaptea, sub acoperire?
Simplu: pentru că o masă de 90.000 de oameni (unii provenind inclusiv din zone declarate închise) căreia i se permite să se deplaseze dintr-o țară în alta (mai ales când destinația este o „țară roșie”), pentru a culege sparanghel, aruncă în derizoriu toată campania de zăvorâre a populației!
Cu atât mai mult cu cât exodul se produce la solicitarea expresă a Angelei Merkel, mama Europei, mamaia globalizării și moașa imigrației.
Mai grav: o asemenea deplasare în masă în vreme de pandemie pune sub semnul întrebării seriozitatea motivelor pentru care viața a milioane și milioane de oameni a fost mutilată, libertățile le-au fost călcate cu bocancii și au fost zvârliți într-un Gulag, fie el de lux, dar nu mai puțin un lagăr de concentrare, de proporții planetare.
Operațiunea „Der Spargel” dovedește că totul este o mascaradă abil pusă la punct, prin transformarea unei epidemii obișnuite în oportunitate pentru instituirea unei noi Ordini Mondiale.
Mascarada a fost dezvăluită. Perdeaua după care se ascundeau păpușarii a fost trasă jos de bulucul nostru românesc.
Avem noi, românii așa un dar să încurcăm cu proverbiala noastră neseriozitate jocurile celor mari, tocmai când le e istoria mai dragă!*