Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
CTP: Regizorul filmului „Parasite” a reușit să creeze un sentiment inclasabil, un lucru foarte greu în artă
Criticul de film Cristian Tudor Popescua declarat că lungmetrajul „Parasite”, care a luat premiul Oscar pentru cel mai bun film, a fost chiar preferatul lui. Regizorul sud-coreean Bong Joon-ho reușește să creeze un sentiment inclasabil, ceea ce este un lucru foarte greu de creat în artă, a spus Cristian Tudor Popescu, la Digi24. Duminică noapte a avut loc, la Los Angeles, cea de-a 92-a ediție apremiilor Oscar , iar pentru prima data premiul pentru cel mai bun film a fost câștigat de o peliculă într-o limbă străină.
Volume 90%
„Parasite” este un film sud-coreean care reușește să se adreseze Europei de Vest și Americii. E bazat pe o idee europeană, pe ideea transformării temporare a sclavilor în egalii stăpânilor lor sau chiar să ajungă ca sclavii să fie serviți de stăpânii lor. Este ideea vechii sărbători grecești ateniene, Cronia, idee preluata apoi de antichitatea romană, în sărbătoarea numită Saturnalia. Transpunerea ei cinematografică este de o originalitate remarcabilă. Modul în care cei din clasa de jos se insinuează în clasa stăpânilor ca niște paraziți este surprinzător, original și memorabil.
Apoi, în partea a doua a filmului, finalul în special, foarte violent cu scene sângeroase care m-au dus cu gândul la spectacole desfășurate de la sfârșitul secolului 19 până în anii `60, în Paris. Acolo se întâmplau astfel de lucruri pe scenă care duceau spectatorii până la vomă sau până la excitații sexuale, sentimente foarte puternice, create de ceea ce se întâmpla pe scenă, mult sânge, dezmembrări, decapitări. Acest lucru reușește Bong Joon-ho să îl creeze, un sentiment inclasabil.
Sentimentele sunt în general cunoscute - iubire, ură - ele sunt clar definite. E foarte greu să creezi în artă un sentiment inclasabil, or asta face Bong Joon-ho. Am sesizat acest sentiment inclasabil pentru că violența nu este violență pur si simplu acolo. Ea are un ecart mic, dar prezent în fiecare din acele scene violente, care oscilează între plâns, râs, cădere pe gânduri în fața unei drame sociale.
Performanța lui este internaționalitatea acestui film. Îl poate înțelege orice locuitor al planetei, chiar dacă nu are subtitrări.
Este foarte expresiv cinematografic. Imaginile vorbesc, sunt atât de expresive, încât aproape că nu lasă rest pentru dialog, pentru vorbe. Ar fi putut să fie un film mut, un film nevorbitor. Nu era nevoie să auzim ce spun personajele”, a declarat Cristian Tudor Popescu.
Despre premiul pentru cel mai bun actor obținut de actorul Joaquin Phoenix, care l-a interpretat pe „Joker”, Cristian Tudor Popescu a declarat că se aștepta la acest deznodământ. „Este un rol făcut să ia premiul Oscar”, a spus Cristian Tudor Popescu.
Cea de-a 92-a gală a premiilor Oscar s-a încheiat duminică noapte la Los Angeles cu o mare surpriză, care scrie, de altfel istorie: filmul sud-coreean „Parasite” a câștigat atât la categoria cel mai bun film, cât și la categoria cel mai bun film într-o limbă străină, iar regizorul Bong Joon-ho a luat OSCAR pentru regie, învingând nume mari din cinematografie.
Brad Pitt a castigat primul sau Oscar ca actor. A concurat in categorie cu greii filmului (Video)
Luni, 10 Februarie 2020, ora 07:36
Foto: captura video
Brad Pitt a castigat duminica seara, la Los Angeles, premiul Oscar pentru cel mai bun actor in rol secundar, in cadrul celei de-a 92-a editii a galei organizate de Academia de film americana, gratie interpretarii sale din lungmetrajul "Once Upon a Time... in Hollywood", potrivit contului de Twitter al evenimentului.
La aceasta categorie au fost nominalizati Tom Hanks ("A Beautiful Day in the Neighborhood"), Anthony Hopkins ("The Two Popes"), Al Pacino ("The Irishman"), Joe Pesci ("The Irishman"), Brad Pitt ("Once Upon a Time...in Hollywood").
In acest film, dupa un scenariu si in regia lui Quentin Tarantino, Brad Pitt interpreteaza rolul unui cascador, dublura si prietenul unui actor de televiziune fara o cariera stralucita, in perioada de aur a Hollywood-ului, in Los Angeles-ul sfarsitului anilor '60.
Acesta este cel de-al doilea Oscar din 6 nominalizari pentru Brad Pitt, care a mai fost recompensat in 2014 cu productia "12 Years a Slave", castigatoare a categoriei cel mai bun film, in calitate de producator.
Surpriza de proportii la premiile Oscar 2020: Un film sud-coreean a castigat la categoria "cel mai bun film"!
Lungmetrajul sud-coreean "Parasite" a castigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, duminica seara, la Los Angeles, in cadrul celei de-a 92-a editii a galei de decernare a premiilor atribuite de Academia de film americana (AMPAS), potrivit contului de Twitter al evenimentului.La aceasta categorie au fost nominalizate productiile cinematografice
"Ford v Ferrari", "The Irishman", "Jojo Rabbit", "Joker", "Little Women", "Once Upon a Time in Hollywood", "Marriage Story", "Parasite" si "1917".
"Parasite" este marele castigator al acestei gale Oscar cu patru premii. In afara Oscarului pentru cel mai bun film, "Parasite" s-a impus si la categoria film international si i-a adus un Oscar pentru regie lui Bong Joon-ho si unul pentru scenariu pe care l-a impartit cu Han Jin-won.
Acest film sud-coreean a mai castigat un Glob de Aur pentru film intr-o limba straina si doua premii BAFTA pentru scenariu original si pentru film in alta limba decat engleza.
Filmul "Parasite", cu Kang-ho Song, Sun-kyun Lee si Yeo-jeong Jo, este o metafora despre clivajul social dintre saraci si bogati in societatea moderna si a mai fost nominalizat si la categoriile montaj si scenografie.
E primul film intr-o alta limba decat engleza care castiga premiul pentru "cel mai bun film".Joaquin Phoenix a fost recompensat cu Oscarul pentru cel mai bun actor in rol principal, dupa interpretarea din lungmetrajul "Joker";
Renee Zellweger a castigat premiul pentru cea mai buna actrita in rol principal, gratie interpretarii sale din filmul "Judy";
La cel mai bun actor in rol secundar s-a impus Brad Pitt, cu prestatia din "Once Upon a Time in Hollywood".
Laura Dern a castigat premiul Oscar pentru cea mai buna actrita in rol secundar datorita interpretarii sale din pelicula "Marriage Story".
Cea de-a 92-a gala de decernare a premiilor Oscar a avut loc la Dolby Theatre din Hollywood. Pentru al doilea an consecutiv, gala Oscar s-a desfasurat fara a avea un prezentator principal.
Iata lista completa a castigatorilor:
Cel mai bun film: "Parasite", de Bong Joon-ho
Cel mai bun regizor: Bong Joon-ho, pentru "Parasite"
Cel mai bun actor in rol principal: Joaquin Phoenix, pentru "Joker"
Cea mai buna actrita in rol principal: Renee Zellweger, pentru "Judy"
Cel mai bun actor in rol secundar: Brad Pitt ("Once Upon a Time... in Hollywood")
Cea mai buna actrita in rol secundar: Laura Dern - "Marriage Story"
Cel mai bun film strain: "Parasite", de Bong Joon Ho
Cel mai bun lungmetraj de animatie: "Toy Story 4", de Josh Cooley
Cea mai buna scenografie: Barbara Ling, Nancy Haigh - "Once upon a time... in Hollywood"
Cel mai bun scenariu adaptat: Taika Waiti - "Jojo Rabbit"
Cel mai bun scenariu original: Bong Joon Ho, Han Jin Won - "Parasite"
Cea mai buna imagine: Roger Deakins, pentru "1917"
Cel mai bun montaj: Michael McCusker si Andrew Buckland, "Ford vs Ferrari"
Cea mai buna coloana sonora: Hildur Guonadottir, pentru "Joker"
Cel mai bun cantec: Elton John si Bernie Taupin - "(I'm Gonna) Love Me Again" din "Rocketman"
Cel mai bun montaj de sunet: Donald Sylvester, pentru "Ford vs. Ferrari"
Cel mai bun mixaj de sunet: Mark Taylor si Stuart Wilson, pentru "1917"
Cele mai bune efecte speciale: Guillaume Rocheron, Greg Butler si Dominic Tuohy, pentru "1917"
Cele mai bune costume: Jacqueline Durran - "Little women"
Cel mai bun machiaj: Kazu Hiro, Anne Morgan si Vivian Baker, pentru "Bombshell"
Cel mai bun scurtmetraj animat: "Hair Love", de Matthew A. Cherry
Cel mai bun scurtmetraj de fictiune: "The Neighbours' Window", de Marshall Curry
Cel mai bun lungmetraj documentar: "American Factory"
Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Learning to Skateboard in a Warzone (If You're a Girl)"
Imigrarea în masă e un fenomen ale cărui cauze sunt abil create de Sistem şi pe care propaganda multietnică se chinuie să îl reprezinte ca fiind inevitabil. Cu acest articol încerc să demonstrez o dată pentru totdeauna că nu este vorba de un fenomen spontan. Ceea ce se încearcă să se afişeze ca fiind fructul ineluctabil al istoriei, în realitate este un plan studiat în jurul mesei şi pregătit de decenii pentru a distruge complet chipul Vechiului Continent. Puţini ştiu că unul dintre principalii ideatori ai procesului de intregrare europeană a fost cel care a planificat genocidul programat al popoarelor europene. Este vorba de un personaj obscur a cărui existenţă este ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. Numele său e Richard Coudenhove Kalergi.
În 1922, la Viena, pune bazele mişcării „Paneuropa” care are ca scop instaurarea unei Noi Ordini Mondiale bazată pe o Federaţie a Naţiunilor condusă de Statele Unite. Unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial.
În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi declară că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă fără jumătăţi de măsură că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere.
Kalergi, în „Praktischer Idealismus”:„Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi.”
Gerd Honsik descrie astfel esenţa Planului Kalergi:“Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei.”
Deşi nicio carte de istorie nu vorbeşte despre Kalergi, ideile sale au rămas principalele surse de inspiraţie ale actualei Uniuni Europene. Convingerea că popoarele Europei trebuiesc amestecate cu negrii şi asiatici pentru a distruge identitatea şi pentru a crea o singură rasă metisă, se află la baza tuturor politicilor comunitare adresate integrării şi apărării minorităţilor. Nu este vorba de principii umanitare, ci de directive emise cu o determinare nemiloasă pentru realizarea celui mai mare genocid din istorie.
În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europeiştii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel sau lui Herman Van Rompuy.
Merkel primind premiul Kalergi
Pe scurt, teza Planului Kalergi a constituit şi constituie şi astăzi fundamentul politicilor oficiale ale guvernelor menite să promoveze genocidul popoarelor europene prin imigrarea în masă. G.Brock Chisholm, fostul director al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), demonstrează că a învăţat bine lecţia lui Kalergi când afirmă:„Ceea ce oriunde in lume trebuie să se aplice e să se practice limitarea naşterilor şi căsătoriile mixte, şi asta cu scopul de a crea o singură rasă într-o lume unică ce depinde de o autoritate centrală” („USA Magazine” 12 august 1955)
Nota mea (Daniel Roxin): În spiritul perversității bruxeliene a politicii europene, liderii comunitari cer astăzi ca valul uriaș de imigranți din aceste zile să fie preluat proporțional de toate statele europene… Păi, cum?!? Consecințele Primăverii Arabe, care a generat toate nenorocirile și care știm că a fost opera SUA, a Israelului și a câtorva state europene, trebuie suportate de noi, ceilalți?!? Ei bine, așa ar vrea cei care se cred stăpânii noștri!
Planul Kalergi, CEI 5 STĂPÂNI AI LUMII şi efectele din zilele noastre. CONSPIRAŢII, MASONI, nume grele şi o legătură cu Hitler
Autor: Ovidiu Drugă24 mai 2018
Mulți dintre cei care cred că o conspirație uriașă încearcă să obțină puterea pe întreaga planetă se referă la așa-numitul Plan Kalergi. Și nu e vorba deloc de un fals, precum Protocoalele Înțelepților Sionului. Kalergi a existat cu adevărat, iar ideile sale stau la baza Uniunii Europene de astăzi. Numai că multe dintre transformările uriașe la care visa Kalergi abia acum se înfăptuiesc, fără ca vreun politician european să și le asume.
Iată, de pildă, ce scria contele Richard von Coudenhove-Kalergi despre ce se va întâmpla în Europa:„Omul viitorului va fi de rasă metisă, Rasele din zilele noastre și clasele vor dispărea (…) Rasa Eropo-Negroidă a viitorului va fi similară ca înfățișare cu egiptenii antici, va fi înlocuită diversitatea popoarelor cu diversitatea indivizilor”.
Richard von Coudenhove- Kalergi s-a născut pe 16 noiembrie 1894 la Tokyo. Tatăl său era reprezentantul diplomatic al Imperiului Austro-Ungar, iar mama sa fiica unui foarte bogat negustor din Japonia. În decembrie 1921, după dezintegrarea monarhiei bicefale, s-a alăturat unei loji masonice din Viena numită „Humanitas”. În 1922 a fost printre cofondatorii Uniunii Pan Europene alături de arhiducele Otto von Habsburg, pretendentul la coroana austriacă.
În 1923, publică un manifest intitulat Pan Europa în care se pronunță pentru social-democrație ca o îmbunătățire a „feudalei aristocrații militare”, Dar visul său era să înlocuiască democrația cu „o nobilime socială a spiritului”. Mai multe loji masonice îi sprijină mișcarea, Manifestul lui e publicat în mai multe limbi. În 1924, după cum povestește Kalergi în autobiografia sa, un prieten extrem de bogat, baronul Louis de Rotschild, l-a prezentat altui bancher – Max Wartburg. Acesta i-a oferit 60 de mii de mărci în aur pentru a-și finanța mișcarea Pan-Europeană, ba mai mult, l-a pus în legătură și cu alți doi bogați bancheri din Statele Unite.
În aprilie 1924, Kalergi pune bazele publicației Paneuropa, în care începe să-și expună pe larg ideile, În 1925, primul congres al Uniunii Pan Europene îl alege președinte al Comitetului Central, poziție pe care o va deține până la moartea sa, în 1972.
În prima fază, Kalergi a militat pentru împărțirea lumii în numai cinci state. Statele Unite ale Europei, care ar fi trebuit să includă și posesiunile franceze și italiene din Africa, o Uniune Pan Americană, în care să se găsească atât America de Nord, cât și cea de Sud, Commonwealthul Britanic, URSS și o Uniune Pan Asiatică, în care China și Japonia ar fi înglobat și Oceania.
Pentru a-și atinge obiectivele, Kalergi a încercat să coopteze în mișcarea sa numeroși politieni de frunte. A atras însă și ura unor adversari periculoși. Adolf Hitler l-a atacat încă din primii ani. De altfel, după izbucnirea războiului, Kalergi este nevoit să fugă de armatele germane, mai întâi din Cehoslovacia, apoi din Franța. Ca o paranteză, această fugă a fost cea care a dat naștere celebrului film Casablanca, personajul Viktor Laszlo fiind inspirat de contele Kalergi.
Din Statele Unite, Kalergi a continuat pe toată durata celui de al doilea război mondial, să lupte pentru ideile sale. Dar abia după marea conflagrație a reușit să vadă primele rezultate. Tezele sale i-au inspirat pe fondatorii primelor construcții europene. De altfel, Kalergi este cel care a propus Oda Bucuriei de Beethoven drept imn european încă din 1955.
Viziunile sale radicale, care vizau o nouă ordine a lumii, l-au transformat pe Kalergi într-o temă predilectă a teoriilor conspiraționiste. De altfel, extrema dreaptă din zilele noastre încearcă adesea să pună deciziile actuale ale politicienilor europeni sau nord-americani pe seamă urmăririi acestui plan, care ar avea ca finalitate un stat universal, controlat total decâteva familii de o bogăție fabuloasă.
Și mai e ceva care dă foarte tare de gândit nu numai radicalilor de dreapta, ci și celor care văd democrația și drepturile cetățenești ca pe valorile fundamentale ale umanității. În esență, planul Kalergi nu are niciun loc pentru alegeri libere și voința popoarelor, Scopul său este să încredințeze puterea unui aparat birocratic inamovibil, animat de idealuri înalte. Cine a trăit experiența comunistă, știe care sunt pericolele unei astfel de utopii.
Poate România să evite planul Kalergi?
Postat la: 04.01.2016 09:48 | Scris de: ZIUA NEWS
Anul care abia a început va fi unul extrem de agitat pentru România, dacă ţinem cont că vom avea alegeri locale şi parlamentare. Însă, marea provocare pentru ţara noastră rămâne imigraţia musulmană, mai ales că anul trecut aproape întreaga Europa a fost zguduită de aceste migraţii. Dar ceea ce se ştie mai puţin este faptul că acest fenomen al imigraţiei musulmane nu a apărut aşa din senin şi este rodul unor acţiuni concertate şi bine organizate denumite Planul Kalergi.
Puţină lume ştie că unul dintre principalii artizani ai procesului de intregrare europeană a fost şi cel care a pus bazele imigraţiei musulmane către Europa. Este vorba de contele Richard Nikolaus von Coudenhove-Kalergi, un personaj obscur a cărui existenţa a fost ignorată de mase, dar pe care cei puternici îl consideră ca fiind tatăl fondator al Uniunii Europene. El este de origine austriacă, dar s-a născut la 16 noiembrie 1894, la Tokio-Japonia. Insă a decedat la 27 iulie 1972 la Schruns- Austria. De a lungul vieții s-a remarcat discret ca publicist, politician şi militant federalist european.
În cartea sa „Praktischer Idealismus", Kalergi menționa că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei nu vor fi popoare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial. El afirmă, fără jumătăţi de măsură, că e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare, pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat, de către elita aflată la putere. „Omul viitorului e de sânge mixt. Rasa viitorului eurasiatică-negroidă, extrem de asemănătoare cu anticii egipteni, va înlocui multiplicitatea popoarelor cu o multiplicitate de personalităţi."
Esenţa Planului Kalergi este descrisă cel mai bine de către Gerd Honsik: "Kalergi proclamă desfiinţarea dreptului de autodeterminare al popoarelor şi, succesiv, eliminarea naţiunilor prin intermediul mişcărilor etnice separatiste sau imigrării în masă. Pentru ca Europa să fie dominabilă de către elită, pretinde transformarea popoarelor omogene într-o rasă amestecată de albi, negri şi asiatici. Acestor metişi el le atribuie cruzimea, infidelitatea şi alte caracteristici care, după părerea sa, trebuiesc create conştient deoarece sunt indispensabile pentru a genera superioritatea elitei. Eliminând mai întâi democraţia, adică guvernul poporului, apoi însuşi poporul prin amestecarea raselor, rasa albă trebuie înlocuită cu o rasă metisă uşor de dominat. Eliminând principiul egalităţii tuturor în faţa legii şi evitând orice critică la adresa minorităţilor prin intermediul legilor extraordinare care să le protejeze, se va reuşi reprimarea maselor".
Însă Kalergi este necunoscut opiniei publice, dar în clasele istorice şi printre deputaţii europeni este considerat tatăl Maastrichtului şi multiculturalismului. Tot contele Coudenhove-Kalergi a fost cel care a lansat, în 1923, ideea unei uniuni economice franco-germane, bazată pe cărbune şi pe mineru de fier. Această idee a stat la baza înfiinţării CECO (Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului), un sfert de secol mai târziu, soluţie pentru a scapa Europa de un nou conflict franco-german, dar care a iniţiat procesul de integrare europeană.
Acelaşi Coudenhove-Kalergi a fost cel care a propus Oda Bucuriei, din Simfonia a IX-a a lui Beethoven, imn al Europei unite şi tot el a fost sursa de inspiraţie a lui Churchill în apelul său la unitate europeană, cuvântat la Zurich, în septembrie 1946. În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care, la fiecare doi ani, premiază europeiștii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului Kalergi. Printre laureați iî găsim şi nume de calibrul Angelei Merkel sau al lui Herman Van Rompuy.
O dovadă că planul Kalergi este o problema extreme de bine pusă la punct o demostrează documentele oficiale emise de a lungul vremii. Conform raportului difuzat la începutul noului mileniu, mai exact ianuarie 2000, pe nume „Population division" al Naţiunilor Unite la New York, intitulat: „Emigrări de schimb: o soluţie pentru populaţiile în declin şi îmbătrânite, Europa ar avea nevoie până în 2025 de 159 de milioane de imigraţi. Rămâne un mare semn de întrebare: Cum e posibilă o estimare atât de precisă dacă imigrarea nu este un plan stabilit în jurul mesei?! Practic, anul acesta, România trebuie să primească numărul de imigranţi musulmani impuşi de către Uniunea Europeană, dar nu se ştie dacă ţara noastră poate face faţă unui asemenea fenomen. Este oare, România pregătită să facă faţă planului Kalergi sau măcar să-l evite?
PLANUL KALERGI. în 2019! De ce nu renunță ELITELE la ÎNLOCUIREA POPOARELOR EUROPENE cu IMIGRANȚI?
Autor: OvidiuDrugă23 ianuarie 2019
Oricât s-ar strădui trompetele „progresiste” să ne convingă că situația e sub control, ceva e putred în Uniunea Europeană. Uriașul val de populism și naționalism amenință să transforme în praf și pulbere toate „realizările” democrației liberale de pe bătrânul continent și să-i trimită la pensie pe liderii care fac jocurile la Bruxelles. Și totuși, planul globalist de a aduce cât mai mulți imigranți în Europa merge mai departe, cu motoarele turate la maximum! Date fiind aceste fapte greu de contestat, o întrebare se ridică de la sine. Ce-i face pe liderii progresiști ai Uniunii să-și învingă instinctul firesc de conservare și să-și pună slujbele plătite regește și statutul de prinți ai democrației în primejdie pentru o cauză cel puțin controversată?
Să fie umanismul care îi face sensibili la drama imigranților mai mult decât la cea a propriilor popoare? Evident, nu! Sunt multe alte motive pentru care establishmentul european încearcă să anihileze complet orice reacție de apărare din partea popoarelor europene. Să identificăm pe rând toate mizele Marii Înlocuiri la care
visează progresiștii.
Reprezentanții dreptei naționaliste și populiste vorbesc de ani de zile despre un adevărat complot al unor forțe care și-au însușit ideile contelui Kalergi și vor ca Europa să fie populată în câteva decenii de o rasă metisă. La începutul anului 2014, înainte de criza imigranților, Nick Griffin, liderul Partidului Național
Britanic (naționalist), denunța în Parlamentului European existența unei adevărate "industrii de modificare genetică umană" care va avea ca rezultat "etnocidul în Europa".
În opinia lui Griffin, încurajarea migrației este elementul cheie în acest complot. Globaliștii se străduiesc „să promoveze imigrația și metisajul cu scopul de a ne elimina din țările noastre. Pentru că rezistența nativilor europeni la această industrie de modificare genetică crește, elita criminală caută noi modalități de camuflare a proiectului. Acum câteva decenii, imigranții erau lucrători temporari; apoi a fost un experiment multirasial; au fost refugiați și răspunsul la o populație în scădere.
Diferite scuze, minciuni diferite. Acum este azilul. Dar scopul real rămâne același: cel mai mare genocid din istoria omenirii, soluția finală la problema creștină europeană. Această infracțiune necesită un nou șir de procese din Nurenberg”. Evident, discursul lui Griffin poate fi tratat ca o „teorie a conspirației” care nu merită un răspuns. Mult mai greu este pentru apărătorii umanismului progresist să explice ce a vrut să spună Nicolas Sarkozy în speech-ul său din 2008. „Care este obiectivul (imigrației n.r.)?
Va fi controversat ce spun. Scopul este de a îndeplini provocarea metisajului rasial. Provocarea pe care ne-o lansează secolul 21. Nu este o alegere, este o obligație. E imperativ. Nu putem face altfel. Alrfel riscăm să ne confruntăm cu probleme majore. Trebuie să ne schimbăm; prin urmare, ne vom schimba. Vom schimba totul în același timp; în afaceri, în administrație, în educație, în partidele politice. Și ne obligăm să obținem rezultate. Dacă voluntar nu obținem rezultatele necesare pentru Republica, atunci
statul va trece la măsuri de constrângere.”.
Chiar și dacă eliminăm, ca nefondată, teoria complotului, tot rămân o sumedenie de motive pentru care establishmentul dorește o imigrație necontenită. Din punct de vedere politic, imigranții și descendenții
lor vor vota preponderent împotriva populiștilor, deci vor ajuta actuala putere europeană să se conserve. Și din punct de vedere economic, imigranții sunt o binecuvântare pentru marile afaceri și politicienii „de casă” ai marii finanțe.
Nu e vorba de noile afaceri pe care le vor dezvolta dând de lucru bieților europeni, nici măcar de
problematica integrare a nou veniților pe piața muncii. Imigranții au însă nevoie, chiar dacă pot contribui sau nu prin taxe la prosperitatea societății, de mâncare și un loc în care să stea. Cererea crește, marea finanță devine și mai bogată. E un sistem simplu de a sifona banii statului către multinaționale, pentru că dacă
imigranții nu pot plăti, plătesc asigurările sociale din banii contribuabilului. Nici amenințarea teroristă nu-i de lepădat, atâta vreme cât oferă o mulțime de locuri de muncă, dar mai ales profituri grase nu numai producătorilor de armament, ci și firmelor de securitate și producătorilor de echipamente de autoapărare.
Și să nu credeți că aici mai poate fi vorba de teoria conspirației. E vorba de fapte. După ce s-a retras din viața politică, fostul cancelar german Gerhard Schröder a devenit manager global de investiții la Banca Rothschild, un loc de muncă asemănător celui ocupat de Macron înainte de a deveni președinte. Un alt exemplu îl oferă fostul președinte al Comisiei Europene José Manuel Durão Barroso, care în iulie 2016 s-a angajat la Goldman Sachs International. Și acestea nu sunt singurele dovezi că Uniunea Europeană devine pe an ce trece o
plutocrație de pe urma căreia numai cei foarte bogați au de profitat.
Criticul de film Cristian Tudor Popescu a declarat că lungmetrajul „Parasite”, care a luat premiul Oscar pentru cel mai bun film, a fost chiar preferatul lui. Regizorul sud-coreean Bong Joon-ho reușește să creeze un sentiment inclasabil, ceea ce este un lucru foarte greu de creat în artă, a spus Cristian Tudor Popescu, la Digi24. Duminică noapte a avut loc, la Los Angeles, cea de-a 92-a ediție a premiilor Oscar , iar pentru prima data premiul pentru cel mai bun film a fost câștigat de o peliculă într-o limbă străină.
