Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium

joi, 12 decembrie 2019

Cele mai proaste filme lansate în ultimul deceniu, potrivit The Hollywood Reporter - 11 decembrie 2019, 17:49 deAlexandra Constanda -Sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cele mai proaste filme lansate în ultimul deceniu, potrivit The Hollywood Reporter

Cele mai proaste filme lansate în ultimul deceniu, potrivit The Hollywood Reporter
 Abonare Adam Sandler, în filmul „Just Go with It“ FOTO Sony Pictures
11 decembrie 2019, 17:49

de

Alexandra Constanda
  Prestigioasa publicaţie americană The Hollywood Reporter, specializată în cinematografie şi televiziune, a ales cele mai proaste filme lansate în ultimul deceniu.

  Lista The Hollywood Reporter include „o trilogie erotică ruşinoasă, comedii romantice total lipsite de umor, sequel-uri şi reamke-uri îngrozitoare şi alte câteva producţii dezastruoase“.

  Criticul de film Frank Scheck, autorul topului, a precizat că ar fi fost o misiune mult mai uşoară să aleagă cele mai bune filme ale ultimului deceniu, având în vedere că numărul producţiilor excelente nu este atât de mare, spre deosebire de numărul infinit al celor mediocre care au invadat cinematografele în ultimii ani.

Aproape toate filmele cu Adam Sandler


   Deşi anul acesta este un concurent puternic la galele hollywoodiene graţie interpretării excepţionale din „Uncut Gems“, Adam Sandler a avut parte de o întreagă paletă de filme penibile, precum „Just Go with It“ (2011), „Jack and Jill“ (2011), „That's My Boy“ (2012), „The Cobbler“ (2014), „Pixels“ (2015).

„Abraham Lincoln: Vampire Hunter“ (2012)

https://youtu.be/wZp7eBStN1U
. „Cowboys and Aliens“ (2011)

Prezentat drept un thriller de acţiune inovator, filmul cu Daniel Craig şi Harrison Ford în rolurile principale are acţiunea plasată în Vestul Sălbatic, unde cowboy-ii nu se mai războiesc cu indienii, ci cu o teroare venită din altă lume. „De când Sean Connery a purtat un bikini de bărbaţi în «Zardoz» niciun alt actor care l-a jucat pe James Bond nu a mai apărut într-un film atât de stupid precum acest mix de sci-fi şi western, care reprezintă o gravă eroare de judecată din partea actorului Harrison Ford şi a regizorului Jon Favreau. În plus, filmul cu un buget extrem de mare a fost un eşec total de box office“. 
https://youtu.be/zH7KZD5vGBY
Trilogia „Fifty Shades“ 

Povestea filmului – inspirat de bestseller-ul mondial al autoarei britanice Erika Leonard, care semnează cu pseudonimul E.L. James – îi are în centru pe studenta Anastasia Steele şi un cuceritor şi misterios om de afaceri, Christian Grey, între care se leagă o relaţie plină de erotism, dar şi de secrete întunecate. 

„Succesul comerical nu scuză cât de plictisitoare şi prosteşti sunt cele trei filme «Fifty Shades of Grey» (2015), «Fifty Shades Darker» (2017) şi «Fifty Shades Freed» (2018). Reuşind cumva să transforme sadomasochismul în ceva extrem de anost, aceste filme i-au făcut să se simtă ruşinaţi inclusiv pe protagonişti, actorii Jamie Dornan şi Dakota Johnson, care nu au afişat absolut nicio chimie în numeroasele lor scene semi-nud. Dacă Christian Grey şi-ar fi dorit cu adevărat să-şi tortureze partenera, atunci ar fi pus la nesfârşit aceste filme în Camera Roşie“, a glumit criticul de film.    

https://youtu.be/glfBurdSUS8




Trilogia „The Human Centipede“

 „Aparent, un singur film nu a fost suficient pentru a explora conceptul unui doctor nebun care a cusut gurile de anusurile unor victime. Această trilogie cu adevărat dementă a regizorului olandez Tom Six a reuşit să-i jignească chiar şi pe cei mai înfocaţi fani ai genului horror. Actorii care au format «centipedul uman» au primit masaje la finalul fiecărei zile petrecute pe platouri, având în vedere că au filmat tot timpul stând în mâini şi genunchi. Ar fi trebuit să li se asigure şi consiliere emoţională şi de carieră“, arată THR

https://youtu.be/glfBurdSUS8

„Movie 43“ (2013)

Cu nu mai puţin de 14 regizori şi o distribuţie din care fac parte nume grele, precum Halle Berry, Gerard Butler, Richard Gere, Hugh Jackman, Emma Stone, Kate Winslet, Seth MacFarlane şi mulţi alţii, prea mulţi pentru a fi menţionaţi, această comedie reprezintă „gaura neagră a filmelor proaste“. E genul de film care îi face pe critici să renunţe la profesie şi pe membrii distribuţie să se înscrie într-un program de protecţie a martorilor. „Movie 43“ a fost şi învingătorul galei Zmeura de Aur 2014, câştigând trofee la categoriile Cel mai prost film, Cel mai prost regizor şi Cel mai prost scenariu. 
https://youtu.be/A9fBCkwDW8c

„This Means War“ (2012)

Chris Pine şi Tom Hardy sunt cei mai buni agenţi operativi ai CIA, care sunt şi parteneri inseparabili şi cei mai buni prieteni, totul până ce se îndrăgostesc de aceeaşi femeie (Reese Witherspoon). „Pentru că atunci când te gândeşti la o comedie romantică, în mod cert nu te gândeşti la Tom Hardy. Acest film este cel mai jos punct al carierei celor trei actori. Nu e de mirare că Hardy a simţit apoi nevoia să poarte o mască în «The Dark Knight Rises».

citeste totul despre: filme filme proaste top filme proaste fifty shades adam sandler

Citeste mai mult: adev.ro/q2ctgu
https://youtu.be/oleuD8479uM

Lungmetrajul „The Irishman” al lui Scorsese, vizionat de peste 26 de milioane de utilizatori Netflix în prima săptămână - 11 decembrie2019 - ANALIZE- REDACȚIA - . G4Media.ro


http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Lungmetrajul „The Irishman” al lui Scorsese, vizionat de peste 26 de milioane de utilizatori Netflix în prima săptămână

Ion Iliescu dă cărțile pe față, într-o ultimă reacție maraton: Precizări pentru ISTORIE Autor: Roxana Ghiorghian Publicat: 11/12/2019 11:20 Actualizat: 11/12/2019 22:20 Sursa foto: libertatea.ro

logo
http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html
ion iliescu

Ion Iliescu dă cărțile pe față, într-o ultimă reacție maraton: Precizări pentru ISTORIE

 libertatea.ro

  Ion Iliescu consideră că a trecut suficient timp de la evenimentele din decembrie 1989 pentru a analiza, de o manieră obiectivă, cauzele și consecințele Revoluției. De asemenea, pe blogul personal, fostul președinte susține că societatea românească este suficient de matură pentru a accepta toate punctele de vedere, și a judeca faptele, și nu etichetele lipite de unii sau de alții pe aceste fapte.

     ''A trecut suficient timp de la evenimentele din decembrie 1989 pentru a analiza, de o manieră obiectivă, cauzele și consecințele Revoluției, analiză care va fi pusă în contextul acelei perioade. Nu intenționez să răspund tuturor clișeelor care țin loc de evaluare a faptelor din urmă cu treizeci de ani. Cred sincer că societatea românească este suficient de matură pentru a accepta toate punctele de vedere, și a judeca faptele, și nu etichetele lipite de unii sau de alții pe aceste fapte.


   Inevitabil, o astfel de analiză implică și o doză de subiectivism. Asta nu înseamnă rescrierea istoriei, pe care o practică atâția cu sârg, când este vorba de Revoluția Română, dar și de contextul în care a apărut și s-a impus. Sunt un martor și un participant la evenimente, am datoria de a fi onest, și sunt onest, în legătură cu lucrurile pe care le-am văzut, și le cunosc. Dar este imposibil pentru cineva, chiar aflat în centrul unui sistem, să cunoască direct tot. Au fost milioane de oameni care, într-un fel sau altul, au făcut posibilă schimbarea politică de sistem, care schimbare a adus cu ea schimbări radicale în economie și în societate, în arhitectura instituțională a statului, în 

       De treizeci  de ani auzim invariabil întrebarea: ”A fost, sau nu a fost, Revoluție?” Nu sunt multe definiții despre ce înseamnă o Revoluție. Și oricum în istoria umanității nu avem prea multe episoade revoluționare, care să genereze schimbări atât de profunde în politică, economie și societate. Până la urmă apelul la Revoluție, ca metodă de schimbare, este unul de ultimă instanță, atunci când toate celelelte metode de transformare eșuează. Revoluția este consecința cea mai gravă a eșecului puterii politice în exercițiu de a răspunde nevoilor și cerințelor societății.
Factorul declanșator al Revoluției Române a fost, până la urmă, încercarea de a-l muta cu forța pe pastorul Laszlo Tokes de la Timișoara în altă parohie. Cetățenii s-au solidarizat cu el, dar nu doar atât: au considerat că este un bun moment pentru a-și exprima public nemulțumirile și nevoia de schimbare. Intervenția violentă a forțelor de ordine a declanșat riposta cetățenilor, care au început să formuleze cereri explicite de schimbare a sistemului politic. Succesiunea evenimentelor s-a accelerat, și rezultatul se cunoaște: regimul totalitar al lui Ceaușescu a căzut, după protestele din București, din 21-22 decembrie 1989.

   Înainte de orice, Revoluția Română a fost una pentru democrație, drepturi și libertăți, garanții pentru ele, o guvernare bazată pe Constituție și pe legi, nu pe bunul plac al unora care se cred stăpânii țării!

   Da, Revoluția Română a fost un moment de violență socială, care are explicațiile lui, despre care am vorbit nu o dată. Istoria nu a fost clementă cu România, și trebuie să spunem lucrurile acestea, dacă vrem să înțelegem de ce a trebuit să încheiem violent un capitol de istorie, cel al totalitarismelor românești, început, din păcate, tot violent, odată cu instaurarea dictaturii regale, în 1938, dictatură pregătită de multe și variate încălcări ale drepturilor și libertăților cetățenești, care au avut ecouri puternice în epocă. De fapt, întreaga perioadă interbelică a fost marcată de violență socială, dominată de sărăcie și de consecințele Marii Crize economice din perioada 1929-1933.

   Am experimentat, în materie de guvernare, până în 1989, atât democrația (una extrem de limitată, de imperfectă și de disfuncțională), cât și regimul partidului unic, la fel de disfuncțional, de limitat și de imperfect. E drept, ne-am dezvoltat, cu eforturi disproporționat de mari față de rezultate, s-au schimbat în bine niște lucruri. Doar că s-a dovedit că schimbarea a fost fragilă, că structurile de subdezvoltare din perioada interbelică reapar în tranziție, că avem încă multe de făcut pentru a reduce decalajele de dezvoltare, mult mai evidente acum, când suntem în Uniunea Europeană.

   Revine permanent în discuție acest fapt, anume că noi am ieșit violent din comunism, că pentru a ne recâștiga libertatea a fost nevoie de jertfa unor oameni. Da, ceea ce s-a întâmplat în jurul nostru, în anul 1989, a contrastat cu situația din țara noastră: toate țările foste comuniste au avut parte de o schimbare pașnică de sistem. De ce noi am fost excepția? Motivul este simplu, dar în același timp extrem de complicat, și el explică multe dintre evenimentele care au urmat prăbușirii ceaușismului. Este vorba despre lipsa unei alternative politice la regimul existent. Nu pentru că n-ar fi avut cine s-o construiască, încercări au fost, și de natură politică, și de natură civică, și de natură sindicală.

   Regimul totalitar ceaușist a avut o caracteristică: intoleranța extremă la diversitate, la orice însemna abatere de la dogmă, de la linia oficială. Intoleranță care a fost abil justificată, atât prin prezentarea celor care se îndoiau de dogmă, care încercau și altceva-atât dinspre dreapta ideologică, dar și dinspre stânga ideologică-drept dușmani ai ,,mărețelor realizări ale poporului român”, cât și ca un fel de coloană a cincea, la început a imperialismului american, apoi a Moscovei, spre sfârșitul epocii ceaușiste.
Până spre începutul anilor 80 a existat un fel de consens intern, implicit, legat de dezvoltare. Oamenii au susținut regimul, câtă vreme a fost relativ performant economic, iar efectele sociale au fost importante. De asta nu era nevoie de o alternativă, de asta a fost respinsă crearea ei de către cetățeni. Când eșecul economic devenise evident, spre mijlocul anilor 80, nu a mai fost timp pentru crearea unei alternative, iar furia și disperarea oamenilor au dus către o soluție violentă, nu către o schimbare negociată, ca în Cehoslovacia, Ungaria și Polonia. Țări care au avut timp-și oarecare libertate-de a construi astfel de alternative, și conducători care au înțeles că lumea se schimbă, că vrea libertate, pluralism, democrație.


  Faptele care au dus la căderea regimului ceaușist sunt cunoscute. Oricât ar căuta unii ”lovituri de stat”, ”conspirații” și ”intervenții străine”, adevărul este mult mai simplu, și îl știm toți: nu se mai putea, ne ajunsese tuturor cuțitul la os, după cea mai dură perioadă de austeritate din perioada postbelică, dintr-o țară europeană. Trebuie s-o spunem: decizia lui Ceaușescu, de a plăti datoriile externe într-un timp scurt a dus la reducerea drastică a consumului intern, la raționalizarea alimentelor, energiei, combustibililor, la mizeria din școli și spitale, la forțarea exporturilor, la reducerea investițiilor în momentul în care aparatul productiv, construit în anii 60 și 70, avea nevoie de modernizare, când trebuia introdus progresul tehnologic în diverse domenii.

  Nu avea cum să se termine bine o astfel de perioadă de lipsuri, ce a dus la sărăcirea multor români, care abia gustaseră din fructele unei relative bunăstări.

   Orice mișcare radicală de acest gen, orice revoluție, are niște forțe motrice. În 1989 ele au fost muncitorimea din marile orașe industrializate și embrionul de clasă de mijloc, constituit din intelectualitatea tehnică, economică și umanistă, pe de altă parte. De menționat prezența masivă, în stradă, a tinerilor. Acest lucru era evident încă de la revolta socială de la Brașov, din 15 noiembrie 1987. Se năștea un fel de conștiință civică, într-o țară cu o structură socială premodernă, până după cel de-al Doilea Război Mondial, când la sat locuia circa 80% din populația țării. Iar intelectualitatea se extinsese ca număr, și ca importanță socială, abia după 1960, odată cu accelerarea urbanizării. Fiecare dintre cele două forțe avea propriile nevoi și propriile frustrări, dar și propriile viziuni despre viitor.

  Faptul că Timișoara a fost punctul de pornire al evenimentelor care au dus la căderea ceaușismului are o explicație: diversitatea sa, nu doar etnică și religioasă, ci și industrială, intelectuală, culturală. Istoric vorbind, Timișoara a fost un spațiu al libertății și al toleranței, al ideilor și al solidarităților. Solidarizarea comunității cu pastorul Laszlo Tokes a fost firească, în spiritul Timișoarei. Cum la fel de firești au fost cerințele timișorenilor, în zilele ce au urmat zilei de 16 decembrie 1989. Printre care alegeri libere, chintesența democrației.

Prezența muncitorilor în stradă atat la Timișoara, cat și la București a fost momentul determinant, care a dus la căderea regimului dictatorial al lui Ceaușescu. Toate aceste proteste, și cele dinaintea lor: Brașov, Valea Jiului, au fost anti-totalitare. Etichetele au mai puțină importanță: esența contează.

  Revoluția Română a fost un mare moment de demnitate al poporului român. Și ne lasă o moștenire: democrația, care însă nu este un dat. Pentru ea trebuie luptat permanent. Pentru că știm ce înseamnă lipsa ei. Și nu putem accepta revenirea la totalitarism. La fel de periculos este procesul de golire de conținut a democrației, marginalizarea instituțiilor ei fundamentale, Parlamentul, în special, transformarea partidelor politice într-un soi de spectatori, menite doar să dea impresia de pluralism politic, și, ceea ce nu putem accepta, deposedarea poporului de suveranitatea sa, prin anularea, pe diverse căi, a votului său.

   Ne aflăm într-un moment critic în dezvoltarea regimului politic românesc. Și el nu are cum să nu se reflecte în plan economic și social.

   Nu voi obosi să vorbesc despre Comunicatul către țară al CFSN, din seara zilei de 22 decembrie 1989. Evoluția României în următorii 30 de ani care au urmat prăbușirii ceaușismului este raportată la acel proiect politic, programul Revoluției Române:
”Scopul Frontului Salvării Naționale este instaurarea democrației, libertății și demnității poporului român.Din acest moment, se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceaușescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat și instituțiile sale își încetează activitatea. Întreaga putere de stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale.

  Ca program, Frontul propune următoarele:

Abandonarea rolului conducător al unui singur partid și statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ.

Organizarea de alegeri libere…

Separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească în stat și alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau, cel mult, două mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe viață.

Consiliul Frontului Salvării Naționale propune ca țara să se numească pe viitor România. Un comitet de redactare a noii Constituții va începe să funcționeze imediat.
Restructurarea întregii economii naționale pe baza criteriilor rentabilității și eficienței. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economică centralizată și promovarea liberei inițiative și a competenței în conducerea tuturor sectoarelor economice.

Restructurarea agriculturii și sprijinirea micii proprietăți țărănești. Oprirea distrugerii satelor.

Reorganizarea învățământului românesc potrivit cerințelor contemporane. Reașezarea structurilor învățământului pe baze democratice și umaniste.

Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat atâtea daune poporului român și promovarea adevăratelor valori ale umanității. Eliminarea minciuni și a imposturii și statuarea unor criterii de competență și justiție în toate domeniile de activitate.

Așezarea pe baze noi a dezvoltării culturii naționale.

Trecerea presei, radioului, televiziunii din mâinile unei familii despotice în mâinile poporului.

Respectarea drepturilor și libertăților minorităților naționale și asigurarea deplinei lor egalități în drepturi cu românii.

Organizarea întregului comerț al țării, pornind de la cerințele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale populației României. În acest scop, vom pune capăt exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acordând prioritate satisfacerii nevoilor de căldura și lumină ale oamenilor.

Întreaga politică externă a țării să servească promovării bunei vecinătăți, prieteniei și păcii în lume, integrându-se în procesul de constituire a unei Europe unite, casa comună a tuturor popoarelor continentului.Vom respecta angajamentele internaționale ale României și, în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varșovia.

Promovarea unei politici interne și externe subordonate nevoilor și intereselor dezvoltării ființei umane, respectul deplin al drepturilor și libertăților omului, inclusiv al dreptului de deplasare liberă.

Constituindu-ne în acest Front, suntem ferm hotărâți să facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civilă în România, garantând triumful democrației, libertății și demnității tuturor locuitorilor țării.”

   Este un program eminamente democratic. Și, în tot ceea ce am făcut, în acești ani, în demnitățile pe care le-am ocupat în acest timp, m-am raportat la acest program. Cu toate greutățile-imense!-pe care a trebuit să le înfruntăm, în tranziție, în reconstrucția democratică a României, ne-am atins obiectivele strategice: integrarea europeană, asigurarea securității externe, prin aderarea la NATO, crearea unei economii de piață, libera circulație a cetățenilor români. Nu idealizez: am avut și vom avea în continuare mari probleme de natură socială. Cu toate progresele din ultimii ani, când creșterea economică s-a accelerat, sărăcia este principala amenințare internă, de natură economică și socială. Suntem dezbinați, uitând că solidaritatea a fost arma în lupta cu totalitarismul. Avem nevoie mai mult ca oricând de solidaritate socială și națională.
Toate aceste probleme se pot rezolva doar dacă rămânem o democrație funcțională, și fiecare își face datoria de cetățean. Refuzul politicii este o falsă soluție. El nu va face decât să accentueze criza democrației. Din păcate, spiritul civic este marele absent al ultimilor ani, care coincid cu cea mai gravă degradare a vieții politice. Să nu ne iluzionăm: nu vom avea o democrație funcțională cu partide care sunt, în tot ceea ce fac, și în modul în care se raportează la societate, totalitare, intolerante cu diversitatea ideilor și proiectelor politice.

    România s-a schimbat mult în ultimii treizeci de ani. Și, cu toate greșelile, și eșecurile, schimbarea a fost una în bine. Binele nu este nici atât de mare, precum ni-l dorim, dar nici atât de mic pe cât ne place să spunem. Binele este operă colectivă, așa cum Revoluția și schimbările care au însoțit-o au fost operă colectivă. Este momentul să încetăm să căutăm vinovați în orice situație în care este nevoie de soluții. Să ne asumăm responsabilități, ca niște cetățeni conștienți de drepturile, libertățile și obligațiile noastre.

   Am parcurs, împreună, un drum lung de la totalitarism la Președinția prin Rotație a Consiliului Uniunii Europene. Este imaginea sintetică a progresului nostru timp de treidecenii. Poate că unora li se pare că ne-a luat prea mult timp să ajungem aici. Timpul istoric ne spune altceva.

   Aderarea la Uniunea Europeană și la NATO a fost proiectul strategic al națiunii române în acești ani. Acum proiectul este epuizat și, împreună, prin consens, dincolo de convingerile noastre politice, trebuie să dăm națiunii un nou proiect strategic, axat pe consolidarea democrației, redefinirea misiunilor statului, reducerea decalajelor de dezvoltare și combaterea inegalităților economice și sociale, continuarea creșterii economice în ritm înalt.

   Am încredere în judecata sănătoasă a românilor, în capacitatea lor de a se mobiliza, atunci când este pus în discuție interesul național. Am încredere în instituțiile democratice pe care le-am construit. Sunt convins că ele vor rezista tuturor celor care cred că întoarcerea la totalitarism este soluția problemelor societății românești. Dacă ar fi așa, ne-am pune iarăși în afara lumii democrate.

  România este și va fi operă colectivă. Toți suntem responsabili față de prezentul și viitorul ei. Cei care au făcut posibilă prăbușirea ceaușismului și-au asumat responsabilitățile lor. Cei care au lucrat pentru reușita tranziției democratice și-au asumat, la rândul lor, responsabilitățile care le reveneau. Este momentul unei alte asumări de responsabilitate, pentru dezvoltarea României și pentru un viitor mai bun.'', a scris Ion Iliescu.



https://www.stiripesurse.ro/ion-iliescu-da-cartile-pe-fata-intr-o-ultima-reactie-maraton-precizari-pentru-istorie_1411907.html?fbclid=IwAR2suDygY7sEaaJpfFygHeO4cOTiaHPO2n4YOK-AeNHqeX_dVjEd7MVqlaI#

raporturile între indivizi, și între aceștia și stat.

Netflix, amenințată cu unsubscribe în masă din cauza unui serial controversat - Teodora Tudosie - 18:22 10.12.2019








http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

18:22 10.12.2019

”Netflix, amenințată cu unsubscribe în masă din cauza unui serial controversat”

Netflix, amenințată cu unsubscribe în masă din cauza unui serial controversat
”Messiah este un nou serial de pe Netflix, însă unul suficient de controversat încât mulți abonați au amenințat că vor renunța la serviciile sale

Acțiunea serialului Messiah este setată în prezent. O are în prim plan pe Eva Geller, agent CIA, care este pusă să investigheze un om misterios, cu numele de Al Massih ad-Dajjal. Geller pornește apoi să afle dacă acesta este cine susține că este sau doar un escroc foarte priceput.

Controversele încep atunci când se află că personajul susține că este adevăratul fiu al lui Dumnezeu. De altfel, numele de Al Massih ad-Dajjal se traduce din arabă ca Mesia fals sau Antichrist.

O mare parte dintre abonații Netflix nu sunt mulțumiți de plot-ul noului serial. Unii spun că acțiunea ar fi prea reală, o predicție a ceea ce ar putea să se întâmple. Pe de altă parte, alții sunt de părere că este vorba pur și simplu de o lipsă de respect. Totuși, e extrem de puțin probabil ca Netflix să renunțe la serial.

Netflix ar putea pierde abonați dacă lansează noul serial Messiah

Serialul nu este încă disponibil pe platformă. Ar urma să apară pe 1 ianuarie 2020. Totuși, mai mulți utilizatori au anunțat că se vor dezabona de la serviciile Netflix dacă va permite ca un asemenea serial să ajungă disponibil online.
Cu siguranță, platforma nu va renunța la un serial care e deja gata doar pentru că unii au amenințat că vor renunța la serviciile sale. Aceștia spun că titlul este unul foarte nepotrivit pentru persoanele religioase. Massih Dajjal ar fi o figură semnificativă în credința islamică pentru sfârșitul lumii.”(citiți în continuare )

LUMEA LUI BANCIU , 11 DECEMBRIE 2019, P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

”Maestru” PĂCĂLICI - ”Maestrul” minciunilor CRISTOIU alias ”COROIU” pe numele său de turnător securist !!! - Autorul postării pe facebook Gall Alexandru

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html
Gall Alexandru
Acesta este marele maestru ION CRISTOIU, marele turnător la securitate unul dintre ziariștii colaboratori ai securității.

https://silethismillennium2019.blogspot.com/

Cine a Furat Banii lui Ceausescu | PODCAST Cristian Sima