„Adevărul“ readuce operele lui Vintilă Corbul. „Căderea Constantinopolului“ şi „Sunt Regele Franţei! Regele soare“, - distribuite cu ziarul timp de o lună - 22 martie 2019, 09:27 - de Otilia Andrei

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

„Adevărul“ readuce operele lui Vintilă Corbul. „Căderea Constantinopolului“ şi „Sunt Regele Franţei! Regele soare“, distribuite cu ziarul timp de o lună 

Vintilă Corbul (1916 –  2008)

22 martie 2019, 09:27 deOtilia Andrei

            Volumele „Căderea Constantinopolului“, trei volume, şi „Sunt regele Franţei! Regele soare!“ au fost reeeditate şi vor fi distribuite cu „Adevărul“, lunea, începând cu 25 martie, timp de o lună. Preţul pachetului ziar şi carte este de 17 lei.

        În literatură, Vintilă Corbul s-a impus prin stilul savuros, care combină experienţele personale cu adevărul istoric şi ficţiunea. Scriitorul a semnat şi scenariile filmelor de succes "Nea Mărin miliardar", "Revanşa", "Duelul" şi "Un comisar acuză". Romanele sale au avut cea mai mare căutare în perioada comunistă, iar încasările uriaşe de pe urma acestora au stârnit multe invidii în lumea literară. Stilul său inconfundabil era dat de o imaginaţie bine strunită.

         S-a născut în 1916 şi până a început războiul văzuse deja jumătate din lume, pentru că părinţii lui călătoreau pentru a face comerţ cu armament.  La 91 de ani, scriitorul s-a apucat de un nou volum, "Ciuma Roşie". 

"Scriu de mână, cu tocul şi apoi transcriu la maşină sau ordinator. Pentru că de multe ori, după ce scriu, îmi dau seama că trebuie modificat. Am pe masă şi computer cu internet plus trei maşini electrice de scris.”


        Şi să ştiţi că sunt feroapte, lucrez până pe la şase, şapte dimineaţa, ies cu căţicit când lucrez.Am ştiut să mă descurc… eu, în fiecare nelul o jumătate de oră, apoi dorm cinci ore, maximum şase", spunea Vintilă Corbul, autor a cărut operă a fost publicată integral, în anii trecuţi, de Editura Adevărul. 

Vintilă Corbul, scriitor şi autor de scenarii de film, s-a stabilit în Franţa în 1977. 

      Unele dintre cele mai de succes volume scrise de Vintilă Corbul, „Căderea Constantinopolului“, trei volume, şi „Sunt regele Franţei! Regele soare!“, au fost reeditate şi vor fi distribuite cu „Adevărul“, începând de luni, 25 martie, timp de o lună. Preţul pachetului ziar şi carte este de 17 lei.

  

        "Căderea Constantinopolului" este una dintre cele mai vândute cărţi din beletristica românească. A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franţa a fost difuzată şi sub formă de teatru radiofonic. Primul tiraj, în anii `80, a fost de 192.000 de exemplare.

     Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forţele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea. Căderea Constantinopolului a însemnat nu numai sfârşitul Imperiului Roman de Răsărit şi moartea ultimului împarat bizantin, Constantin al XI-lea, dar şi o victorie strategică de o importanţă crucială pentru cucerirea estului mediteranean al Balcanilor de către otomani.

Roman dedicat soţiei sale

    „Sunt regele Franţei! Regele Soare!“ este dedicată Ioanei Corbul, femeia ce a reprezentat „marea dragoste" a autorului. După o mare decepţie, părăsit de prima soţie dupa numai cinci ani, Vintila Corbul se îndrăgosteşte de fiica renumitului profesor universitar şi scriitor Ion San-Giorgiu. În acea perioadă, dupa ce toata averea familiei San-Giorgiu a fost confiscată de către regimul comunist, Ioana trăieste alaturi de mama sa, la limita subzistentei. Din cauza originii sale burgheze, a fost data afara de la Conservatorul de Arte Dramatice si se vede obligata sa se angajeze muncitoare necalificata intr-o fabrica de cuţite.

          Profesorul San-Giorgiu, dupa ce a fost judecat in lotul nr. 11 de criminali de razboi si condamnat la moarte de „justitia comunista" pentru propaganda hitlerista, si-a petrecut ultimii ani din viata in exil, in Germania. Surprinzator, in timp ce ne documentam asupra biografiei lui Vintila Corbul, am aflat ca in anul 1921, Ion San-Giorgiu avea o rubrica permanenta in „Adevarul Literar si Artistic", astazi suplimentul cultural de miercuri al ziarului „Adevarul".

             Ioana şi Vintila se căsătoresc, chiar dacă amândoi erau muncitori necalificaţi, ea la o fabrica de cuţite, el la ICAB (Intreprinderea de Canal şi Apa Bucuresti), şi abia aveau din ce să trăiască. Pentru a-şi completa modestul venit, încep să traduca opere literare din limbile franceză şi engleză. Dupa ani de mizerie, obligat să-şi parasească locul de muncă din cauza unei boli grave la ochi, autorul începe din nou să scrie şi publica prima carte de succes. În timp ce scria "Căderea Constantinopolului", cartea ce îl va lansa definitiv, Vintilă Corbul primeşte o lovitură foarte puternică. Ioana îl anunţă - după cum povesteşte autorul, „cu zâmbetul pe buze"- că a fost depistată cu cancer într-o fază avansată. Drama morţii soţiei, la numai 35 de ani, după 15 ani de căsnicie, precum şi ultimele luni de suferinţă ale acesteia, l-au marcat definitiv. Începe să scrie frenetic, pentru a-şi uita durerea şi nu mai iubeşte niciodată o altă femeie. 

  L-a cunoscut pe Rockefeller

          „Babel Palace" este primul său roman, dar autorul a devenit cunoscut după ce a apărut "Căderea Constantinopolelui", o adevărată lovitură pe piaţa editorială. Un alt volum, "Idolii de aur - Dinastia Sunderland-Beauclair" (trei volume), a fost editat în franceză şi poloneză.

        Vintilă Corbul este unul dintre puţinii literaţi români care au învăţat să trăiască numai din scris. Gustul succesului l-a simţit din copilărie, când a călătorit mult în Europa şi Lumea Nouă, cunoscându-i pe John D. Rockefeller, J. Paul Getty. În 1966, Vintilă Corbul a scris, în colaborare cu Eugen Burada, povestirea "Moarte şi portocale la Palermo", apărută în colecţia Temerarii - Editura Tineretului, în două fascicule a câte 80 de pagini.

  Pus pe lista neagră de Ceauşescu

          Datorită succesului, după câţiva ani, la insistenţele editurii, autorii au continat povestirea sub un nou titlu, "Cenuşă şi orhidee la New York".

    Era primul volum apărut sub semnăturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada. Romanul i-a deranjat pe comunişti, din cauza naraţiunii care punea în valoare avantajele lumii capitaliste. Cartea a fost trecută imediat pe lista neagră de regimul Ceauşescu. Este una dintre cele mai vândute trei cărţi semnate Vintilă Corbul, primul tiraj de 160.000 de exemplare fiind epuizat într-o singură săptămână. Compunea cărţi-fluviu, chiar şi în mai puţin de un an, fără să uite de partea cea mai importantă a procesului de creaţie: documentarea.

    Pentru "Asediul Romei" s-a documentat din peste 200 de cărţi. Vintilă Corbul şi Eugen Burada au scris şi scenariile unor filme care au avut succese masive. Cei doi şi-au pus semnătura pe scenariile peliculelor "Nea Mărin miliardar", "Revanşa", "Duelul" şi "Un comisar acuză" (scenariu compus în doar două săptămâni), ecranizate de Sergiu Nicolaescu.

  Operele complete au fost publicate de Adevărul

       Editura Adevărul Holding a lansat  24 de titluri, în 31 de volume, majoritatea scrise de Vintilă Corbul, dar şi câteva semnate împreună cu Eugen Burada. Volumele "Cenuşă şi orhidee la New York", "Uragan asupra Europei", "Oameni în Rolls-Royce", "Groaza vine de pretutindeni", "Roxelana şi Soliman", "Calea ducesei", "Plângi, plângi balalaikă" sunt titluri care le-au adus celor doi celebritatea în anii "60-'70.


cuvinte cheie:adevarul vintila corbul carti caderea constantinopolului sunt regele frantei regele soare 

Citeste mai mult: adev.ro/porao1


Notă subsol blog 

Vintilă Corbul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Vintilă Corbul
Date personale
Născut	26 mai 1916 București
Decedat	30 ianuarie 2008 Paris
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Naționalitate	român
Cetățenie	Franța
Ocupație	romancier, scenarist de filme
Limbi	limba franceză[1] limba română[1]
Activitatea literară
Operă de debut	Babel Palace (la 16 ani)
Note
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Vintilă Corbul, (n. 26 mai 1916 – d. 30 ianuarie 2008), numele complet Vintilă Dumitru Corbul Economu Popescu, a fost un scriitor român contemporan și autor de scenarii de film, care s-a stabilit în Franța în 1979.

Vintilă Corbul a părăsit ilegal România în 1979, în plină glorie, împreună cu Eugen Burada.

S-au mutat într-un mic orășel lângă Paris, iar Vintilă Corbul a locuit până la moarte în același loc în care s-a stabilit. Multe dintre titlurile sale au fost editate în franceză, poloneză, rusă, arabă.

În România Mare[modificare | modificare sursă]

Vintilă Corbul s-a născut la 26 mai 1916 în București și provine dintr-o familie foarte bogată. Sofia, mama acestuia, deținea acțiuni la diverse bănci și studiouri de film americane, motiv pentru care vizitele în Statele Unite ale Americii erau experiențe curente. Constantin Popescu Corbul, tatăl adoptiv al autorului, provine dintr-o mică, dar înstărită familie boierească; deținea multe proprietăți în București și în țară, podgorie la Drăgășani și chiar un grajd cu cai de curse. Lui Vintilă Corbul i s-a sugerat de către părinți că tatăl său vitreg este de fapt tatăl natural. C.P. Corbul s-a căsătorit cu Sofia, mama lui Vintilă, după divorțul acesteia de Mihail Economu, și i-a adoptat imediat copilul. Astfel se explică numele complet al autorului: Vintilă Dumitru Economu Popescu Corbul.

Deși visa să devină ambasador, la îndemnul părinților, Vintilă Corbul urmează cursurile Facultății de Drept și devine magistrat. În paralel, pentru a-și alimenta propria pasiune, urmează Facultatea de Litere și Filozofie - secția Istorie. La doar 23 de ani, imediat după absolvirea facultății, Vintilă Corbul se angajează judecător.

Fiind un "răzvrătit", se căsătorește cu Ana Stoenescu, fata unui simplu muncitor.

Vintilă Corbul a fost, în al II-lea Război Mondial, locotenent de artilerie antiaeriană și, ulterior, pilotul comandantului forțelor aeriene române.

Opera

A început să scrie încă din adolescență. „Babel Palace” este scris la 16 ani și „Sclavii pământului” este al doilea roman scris de Vintilă Corbul, la numai 18 ani, ... și ultima carte publicată înainte de a fi trecut de către comuniști pe lista scriitorilor interziși.

Căderea Constantinopolului este creația cu cel mai mare succes al lui Vintilă Corbul și, totodată, cea mai vândută carte din beletristica românească, numai la primul tiraj având vânzări de 192.000 de exemplare.^{[necesită citare]} A fost editată în franceză, greacă, arabă, iar în Franța a fost difuzată și sub formă de teatru radiofonic.

„Cenușă și orhidee la New York” este prima carte apărută cu semnăturile Vintilă Corbul și Eugen Burada și pune bazele unei colaborări de aproape 29 de ani. A scris scenariile filmelor Un comisar acuză (1974), Revanșa (1978), Nea Mărin miliardar (1979) și Duelul (1981) - filme regizate de Sergiu Nicolaescu. Un clasament realizat de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România arată că „Nea Mărin miliardar” este cel mai vizionat film românesc din toate timpurile^[2]. Pelicula a fost vizionată de nu mai puțin de 14,6 milioane de români și are, de departe, cea mai mare cotă de popularitate în rândul telespectatorilor ultimelor două generații.

Opera literară[modificare | modificare sursă]

Vintilă Corbul împreună cu colectivul de editare (de la Adevărul Holding) al operei sale complete

• Moarte și portocale la Palermo, cu Eugen Burada
• Cenușă și orhidee la New York, cu Eugen Burada
• Cavalcadă în iad, - 2 volume, închinate tatălui autorului, Generalul Constantin P. Corbul și participării României la cel de-al Doilea Război Mondial
• Căderea Constantinopolelui - 2 volume
• Dinastia Sunderland - Beauclair - Idolii de aur - 3 volume
• Asediul Romei 1527 - 2 volume
• Dinastia Sunderland - Beauclair 2 - Păsări de Pradă - 3 volume
• Uragan asupra Europei, cu Eugen Burada
• Salvați-mă! Sunt miliardar
• Sclavii pământului
• Babel Palace
• Roxelana și Soliman, cu Eugen Burada
• Oameni în Rolls-Royce, cu Eugen Burada
• Iubirile imposibile ale lui Petronius
• Casa din Cherry Street
• Hollywood - infernul viselor
• Groaza vine de pretutindeni, cu Eugen Burada
• Sunt regele Franței! Regele Soare!
• Împărateasa fără coroană
• Calea ducesei, cu Eugen Burada
• Plângi, plângi, balalaikă, cu Eugen Burada
• Atenție! Los Angeles va sări în aer
• Mafia și miliardarii
• Extaz, moarte și rock'n roll
• Miliarde și picioare lungi

Sursa - Prefață la Opere Complete, Colecția Adevarul, Bucuresti, 2007

Scenarii de film[modificare | modificare sursă]

• Un comisar acuză (1974) - în colaborare cu Sergiu Nicolaescu, Eugen Burada și Mircea Gândilă
• Revanșa (1978) - în colaborare cu Sergiu Nicolaescu, Eugen Burada și Mircea Gândilă
• Nea Mărin miliardar (1979) - în colaborare cu Eugen Burada și Amza Pellea^[3]
• Duelul (1981) - în colaborare cu Sergiu Nicolaescu și Eugen Burada
• Miliarde și picioare lungi, ultimul său scenariu, după cartea omonimă, încă neecranizat
• 30 ianuarie 2008, Mediafax
• 
  

A murit scriitorul Vintilă Corbul

Scriitorul Vintilă Corbul a decedat, miercuri dimineaţa, la locuinţa sa de lângă Versailles, la vârsta de 91 de ani,
au declarat pentru MEDIAFAX reprezentanţi ai
 Uniunii Scriitorilor din România.

Grav bolnav, Vintilă Corbul a fost internat, în ultimele luni, la o clinică din oraşul francez Rocquencourt (în Yvelines, în apropiere de Versailles).

Vintilă Corbul a urmat cursurile Facultăţii de Drept şi, în paralel, pe cele ale Facultăţii de Litere si Filozofie - secţia Istorie, avându-l profesor pe Gheorghe I. Brătianu.

La plecarea din ţară, a lăsat în urmă o bibliotecă de circa 10.000 de volume, reconstruind-o, ulterior, în Franţa, apartamentul în care a locuit fiind tapetat cu rafturi pline de cărţi.

 Primul roman scris de Vintilă Corbul, pe când avea 16 ani, este "Babel Palace". 
Atunci, scriitorul a fost considerat o nouă stea a literaturii. "Babel Palace" 
a apărut într-o singură ediţie, în anul 1939.

În 1966, Vintilă Corbul a scris, în colaborare cu Eugen Burada, povestirea "Moarte şi portocale la Palermo", apărută în colecţia Temerarii - Editura Tineretului, în două fascicule a câte 80 de pagini. Datorită succesului, la insistenţele editurii, autorii au continuat povestirea sub un nou titlu, "Cenuşă şi orhidee la New York". Era primul volum aparut sub semnaturile Vintilă Corbul şi Eugen Burada. Colaborarea dintre cei doi scriitori a durat 29 de ani.

Printre cele mai cunoscute cărţi ale lui Vintilă Corbu se numără "Căderea Constantinopolelui" (volumele I şi II), editată în limbile franceză, greacă şi arabă. Prin această carte, Vintilă Corbul a dat lovitura pe piaţa editorială, fiind, în acelaşi timp, cea mai bine vândută carte din beletristica românească, cu un prim tiraj de 192.000 de exemplare. În Franţa, cartea a fost popularizată sub formă de teatru radiofonic.

"Asediul Romei" este un alt volum cunoscut al lui Vintilă Corbu, romanul fiind scris în mai puţin de un an.

În limba franceză i-au apărut: "La chute de Constantinople", în 1981, "Le grand jeu de Richard Sunderland-Beauclair", 1984, "Roxelane et Saliman", 1987 (împreună cu Mircea Burada), "Tempete sur Byzance", 1981 etc.

Vintilă Corbu a scris şi scenariile filmelor regizate de Sergiu Nicolaescu - "Nea Marin Miliardar", "Revanşa", "Un comisar acuză", "Duelul".

În 2004, a fost decorat cu Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Ofiţer.

Adevărul Holding a prezentat, în luna noiembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus, colecţia Opere Complete - Vintilă Corbul/Eugen Burada.

Alții au căutat și

Eugen Burada

Sergiu Nicolaescu

Amza Pellea

Eugen Barbu

Autor : Iulian Chifu - Titlul: Putinismul ca ideologie globală: ambiţiile Rusiei de a impune prin război informaţional modelul său lumii întregi” - data:22 martie 2019, 11:29 - Sursa: ADEVĂRUL.RO

http://silethismillennium.blogspot.com2019youtube-broadcast-yourself.html

Autor

Iulian Chifu
Putinismul ca ideologie globală: ambiţiile Rusiei de a impune prin război informaţional modelul său lumii întregi

FOTO Profimedia/Mikhail Metzel

22 martie 2019, 11:29

   Veaceslav Surkov, consilierul şi ideologul lui Vladimir Putin, a lansat, aşa cum o face periodic, un material în care anunţă perenitatea Putinismului, ca doctrină, şi noua ideologie de export a Rusiei, într-un material publicat în Novaya Gazeta.

   Autorul conceptului de democraţie suverană, democraţie gestionată de conducător, şi a făcut periodic panegirice la adresa lui Putin, a produs şi acum o colecţie de laude şi preamăriri publice, obligatorie, probabil, pentru a-şi consolida poziţia.

   Tot el este autorul ideii de război non-liniar - versiunea rusă a războiului hibrid - descrisă public cu câteva zile înainte de anexarea Crimeei, sub pseudonim, într-o poveste distopică a lumii de mâine, a vorbit astăzi despre forţa de export a ideilor şi modelului lui Vladimir Putin. De la apariţia materialului, în februarie, nu s-a întâmplat nimic public, dar apariţiile lui Surkov sunt urmărite cu atenţie şi ele anunţă eternizarea puterii lui Putin.

Putinismul în eternitate: ideologul lui Putin, Veaceslav Surkov anunţă noua ideologie de export a Rusiei

     Motivul articolului lui Veaseslav Surkov pleacă de la dezbaterea succesiunii lui Putin, o altă formă de a deturna atenţia publică şi a introduce în spaţiul public teme ce vizează un viitor îndepărtat, care nu sunt reflectarea elementelor imediate ale preocupărilor cetăţenilor ruşi, din contra, sunt menite să le acopere aceste preocupări pentru ziua de mâine. Totuşi, articolul nu e mai puţin interesant prin prisma referirilor pe care le face.

    Mai întâi e de remarcat marcarea victoriilor Putinismului: Rusia a recâştigat statutul de mare putere – şi acest lucru era inerent, pentru că e prea mare şi are prea multe arme atomice, de aceea e legitimă reunirea teritoriilor locuite de oameni legate de o moştenire comună, un rol care a fost lăsat Rusiei de istoria lumii. Deci nu contează dreptul internaţional, angajamente sau orice reglementări, pentru că Rusia a cuprinsă de mesianismul suprem al rolului unic al Rusiei, de excepţionalismul reunirii tuturor teritoriilor locuite de ruşi, rusofoni şi compatrioţi.
 

  Expansionismul, imperialismul, utilizarea forţei armate pentru a modifica frontierele în spaţiul post-sovietic sunt expresia destinului istoric al Rusiei şi a rolului său de superputere inerent dimensiunii sale geografice şi numărului de arme atomice, potrivit lui Surkov. 


Getty Images

  Autoritarismul rus, parte a Putinismului, ideologia viitorului lumii

    Surkov explică şi sistemul intern al Rusiei, autoritarismul şi sistemul represiv de conducere, legat implacabil de conducătorul suprem, Vladimir Putin. Doctrina creată reprezintă un complex de idei, ideologia putinistă, care e ideologia viitorului şi are „un potenţial enorm de export“. La baza modelului este globalizarea lumii după modelul Putin stabilit în Rusia, prin care elitele se îmbogăţesc şi păstrează puterea prin represiune internă în creştere, îşi proclamă dreptul de a utiliza forţa pentru a dobândi noi teritorii pe seama altor state suverane, în timp ce puterea militară şi de poliţie sunt obligatorii pentru un asemenea sistem, fiind puteri „vitale şi decisive“, după Surkov.

    Abordarea lui Surkov explică de ce economia în cădere şi investiţiile străine directe marginale care afectează creşterea nu au împiedicat, totuşi, programul masiv de modernizare militară şi finanţarea aventurilor militariste externe ale Rusiei, finanţarea comaniilor militare private de către GRU, totul pe seama sănătăţii, educaţiei şi prosperităţii cetăţenilor. Mai mult, Surkov îşi bate joc de „clasa comercianţilor“ care văd afacerile militare drept inferioare priorităţilor comerţului, dar şi de liberali, care „au o filosofie ce neagă orice are de a face cu poliţia sau controlul, inspecţia şi limitările“ de orice fel.

    Proiectul Rusiei actuale şi a viitorului sub putinism – deşi Putin, însuşi, nu e văzut ca etern, ci poate pleca în 2024 – este o formă rusă a absolutismului lui Ludovic al 14-lea, o formă de monarhie unipersonală modernă, de factură rusă, în care totul e subordonat statului, care e personificat de conducătorul său, azi Putin. Surkov susţine că „ramurile puterii sunt legate de personalitatea liderului. Împreună sau separate nu au valoare în sine, ci doar în măsura în care sunt conectate cu liderul.“

    Putinismul, în descrierea lui Surkov, „asigură supravieţuirea şi creşterea naţiunii ruse, nu doar în următorii ani, ci pentru decenii, ba foarte probabil pentru secolele care vin“, îşi continuă delirul grandomanic ideologul regimului Putin. Expansionism, revizionism, politici revanşarde, grandomanie şi politici imperiale post-sovietice, ingerinţa în treburile interne ale altor state şi alterarea alegerilor, războaie informaţionale şi capturarea minţilor liderilor şi publicului pentru a-l dirija în direcţia montării sistemelor de tip putinist peste tot în lume, aceasta e aspiraţia mărturisită de către Veaceslav Surkov în început de an 2019. 

”Lupta cu Vestul şi schimbarea lui e o chestiune de timp, de simplă recunoaştere de către cetăţeni a realităţilor, de atac asupra minţii acestora şi de schimbare a abordărilor pentru ca putinismul de export să devină ideologie globală, care să înlocuiască salvator liberal-democraţia prezentului. ”

   Distrugerea Occidentului prin alterarea creierelor străinilor şi dirijarea spre Putinism

   „Rusia interferează şi se bagă în creierele străinilor şi ei nu ştiu ce să facă cu propria lor conştiinţă alterată“, susţine Surkov. Iată formula de „câştigare a minţilor şi sufletelor“ occidentalilor decadenţi şi fără apărare pe care o propune Rusia lui Putin. Pentru cei care relativizează statul de drept, democraţia şi drepturile omului, ar fi bine să se pregătească de adevărata ideologie proiectată de Kremlin prin instrumentele războiului informaţional asupra societăţilor deschise occidentale şi chiar să recunoască elementele statului cleptocratic, corupt şi controlat pe care-l propune Putin ca model al globalizării şi element de export marca rusă după comunism. Pentru că acţiunea de influenţare şi modelare a început deja de aproape un deceniu. 

     Evident, în cazul Rusiei lui Putin, elitele conduc statul - unul ordonat, nu ca-n democraţia devenită anarhică şi dominată de stânga progresistă al drepturilor oricui, numai a majorităţii nu - dar „aceste elite au aceleaşi interese cu poporul“. Întărirea puterii şi a verticalei autoritare, pornirile expansioniste, atingerea scopului grandorii geopolitice, impulsurile sociale conservatoare, toate ar fi doleanţele ruşilor, şi trebuie să devină doleanţele tuturor popoarelor şi naţiunilor.

       Evident că Occidentul nu e mai bun decât Rusia, pe care o blamează. E mai puţin cinstit şi onest în legătură cu propriile oligarhii şi puteri care manipulează politicile, iar creşterea populismului se bazează pe mania oamenilor care văd diferenţele între visele Occidentului şi realităţile urâte ale vieţii de zi cu zi. Deci lupta cu Vestul şi schimbarea lui e o chestiune de timp, de simplă recunoaştere de către cetăţeni a realităţilor, de atac asupra minţii acestora şi de schimbare a abordărilor pentru ca putinismul de export să devină ideologie globală, care să înlocuiască salvator liberal-democraţia prezentului.

123 RF

Putin şi distrugerea Occidentului prin războiul informaţional: capturarea minţilor, proiectarea ideologiei, schimbarea liderilor

        Igor Ashmanov, conducătorul RUNET - a comunităţii de limbă rusă de pe internet, soţul Nataliei Kaspersky, co-fondator şi fost preşedinte al sistemului rus de anti-virus Kaspersky Lab, este autorul celei mai nocive şi fantasmagorice ideologii ale agresiunii în spaţiul informaţional. El a fost omul de încredere al lui Putin în campania prezidenţială – un fel de şef de campanie în variantă occidental şi referenţial public pentru orice informaţie legată de candidat.

  
    Ashmanov a fost autorul Doctrinei Securităţii Informaţionale a Rusiei, lansată în 2016, care nu întâmplător combină elemente de natură cibernetică – atacuri şi ingerinţe folosind Internetul – cu războiul informaţional, ce conţine şi valorificarea acestor date. Cea mai clară aplicare a acestei doctrine a fost atacul din timpul alegerilor prezidenţiale din SUA la adresa Comitetului Naţional Democrat şi a mailurilor candidatului democrat Hillary Clinton şi expunerea publică a celor colectate, împreună cu date publicate de Wikileaks.

   Dar Ashmanov a intrat, deja în spaţiul ideologic şi doctrinar şi propune deja concepte teoretice diverse şi face predicţii. El susţine că orice intervenţie armată într-un stat străin poarte fi justificată de orice guvern prin atacuri informaţionale şi prevenirea atacurilor împotriva sa se face cu ajutorul unei ideologii naţionale. Astfel, Ashmanov introduce conceptul de „suveranitate informaţională a Federaţiei Ruse“. Iar descrierea tezelor sale cu arma de atac şi apărare - sabia şi scutul informaţional - menţionează explicit că vor fi atacate statele care nu au suveranitate informaţională, el pledând pentru separarea şi filtrarea Internetului la nivel naţional şi, eventual, desprinderea tehnică de influenţa externă.

   „Suntem un stat preocupat. El (Putin) adună teritorii, câştigă războaie şi introduce arme noi. Cum ar putea un stat preocupat să-şi schimbe vreodată comandantul şef?“, se întreabă retoric Ashmanov, în explozia de retorică doctrinară şi politică. El a introdus principiile „deturnării atenţiei“ prin război informaţional, a „virusurilor mentale“, a „eroziunii memoriei“, toate arme ale războiului informaţional, folosite ofensiv sau defensiv. Prin asemenea instrumente, Ashamnov anunţă că se răspândesc informaţii false cu o viteză nebunească în cantităţi enorme, generând explozii de emoţie publică, acesta fiind mecanismul de subminare a guvernelor şi regimurilor deschise şi democratice.

Libertatea cuvântului e armă de război informaţional al SUA contra Occidentului şi a Rusiei

        Tot Ashmanov consideră că libertatea cuvântului distruge suveranitatea naţiunilor cu scopul de a crea un Guvern Mondial cu sediul la Washington – celebra teorie a conspiraţiei pusă pe seama masonilor, atât de îndrăgită de către ruşi - fiind o parte a „războiului informaţional al SUA împotriva Occidentului (UE, state europene) şi a Rusiei“ – o subtilitate deloc inutilă, tributară a ideilor eurasianiste. Ca şi Internetul - o tehnologie militară americană – ambele ar fi destinate împiedicării statelor să-şi construiască propria suveranitate informaţională, permiţând conţinuturilor străine să penetreze în spaţiul informaţional al statelor.

    Pe de altă parte, blocarea suveranităţii informaţionale a statelor e făcută pentru că aceasta e incompatibilă cu procesul de globalizare. De altfel, nu există stat independent sau suveran dacă nu are suveranitatea informaţională şi controlul deplin asupra a ceea ce citesc, află şi ştiu cetăţenii! 1984, frescele prezentate de Hanna Ardent împreună cu proiectele de propaganda şi spălare a minţilor lui Goebbels, sub aceeaşi cutie craniană, care le şi aplică în practica Rusiei lui Putin!

      De asemenea, Ashmanov consideră că drepturile omului şi cultura statului de drept „ne distrug suveranitatea şi întregul sistem de drept internaţional“. Cât despre suveranitate, ea e definită ca fiind dreptul statelor de a-şi urma politicile respingând şi fiind indiferente la comunitatea internaţională, adică un suveranism mai rău decât naţionalismele – naţionalismul nu exclude acceptarea angajamentelor statelor naţionale şi limitarea acţiunilor de relaţiile cu alte state sau de regulile internaţionale, pe când suveranismul profesat de Ashmanov vorbeşte despre respingerea totală a comunităţii internaţionale, combinat cu un izolaţionism absolut. 

EPA-EFE

Prăbuşirea Internetului, ca instrument al globalizării, al libertăţii cuvântului şi democraţiei

     De altfel, Ashmanov prezice prăbuşirea Internetului şi naşterea a unui număr mare de „Internete suverane“, fiecare stat urmând să naţionalizeze partea sa de Internet. Însă statele mici nu pot putea să supravieţuiască, şi atunci trebuie să coopereze cu cele mai mari, cu superputerile. Rusia nu-şi poate abandona statutul de superputere pentru că „e prea mare şi are prea multe arme nucleare“- am mai văzut aserţiunea asta la Surkov, care o dubla de mesianism al rolului excepţional şi unic al Rusiei de a domina statele din jur şi spaţiul post-sovietic. Cum alte state mai mici nu-şi pot atinge suveranitatea informaţională, aceste state trebuie să se unească cu Rusia (sau sub Rusia, mai corect) în opinia lui Ashmanov. 

    Ashmanov mai susţine că, pentru a-şi menţine independenţa deplină, guvernele trebuie să controleze fluxurile de informaţii în cadrul frontierelor proprii prin crearea propagandei şi sistemelor de război informaţional. Tot el teoretizează faptul că, după ce a spart suveranitatea informaţională, puterile străine folosesc diseminarea de informaţie pentru a substitui ideologia propusă de către guvernele suverane. 

    ”Ashmanov prezice prăbuşirea Internetului şi naşterea a unui număr mare de „Internete suverane“, fiecare stat urmând să naţionalizeze partea sa de Internet. ”

    De aceea e nevoie de forţa de atac, sabia informaţională, şi de cea de apărare, scutul informaţional. Practic Ashmanov descrie indirect acţiunile Rusiei în Occident şi statele cu societate deschisă şi democraţie liberală, afirmându-se drept duşman direct al libertăţilor de orice fel şi a dreptului de a alege al cetăţenilor. 

     Nu are sens să analizăm aici în detaliu câte legi încalcă teoria lui Ashmanov. El însuşi susţine că, atunci când e vorba de sabie informaţională, de ofensivă, sunt atacate statele care nu au suveranitatea informaţională şi că acest tip de agresiune nu este limitată de dreptul internaţional, deci e legitimă şi legală în a fi folosită. 

   De asemenea, în descrierea acţiunilor ofensive şi defensive, practic orice lovitură e bună, nu există referinţă morală sau limită. 

    Asta în timp ce lumea din spatele descrierii ideologiei lui Ashmanov e una Hobbes-iană, a jocurilor de sumă nulă, în care câştigul unui stat e înfrângerea altuia iar pe arena internaţională nu există alţi actori, nu există bine comun sau interese comune, ci doar bătălia perpetuă pentru a câştiga cât de puţin de la celălalt. Iar întreaga filosofie a războiului informaţional e plasată în aceeaşi notă de realism dur şi pur, fără reguli, în care dreptul forţei e cel dominant şi nu există forţa dreptului, ci doar putere şi agresiune, precum şi dreptul superputerii şi a statelor mari. O filosofie îngrijorătoare pentru cel care oferă instrumentarul promovării doctrinei putiniste în lumea întreagă.

  citeste totul despre: putinism rusia vladimir putin razboi informational

Citeste mai mult: adev.ro/porh27