Asta scria la primul punct al Rezoluțiunii Adunării Naționale de la Alba Iulia, adoptată în urmă cu 100 de ani. Rezoluțiunea a fost prezentată de Vasile Goldiș, asumată și votată de delegați. Declarația de Unire avea să fie citită de Iuliu Hossu, episcop al Biserici greco-catolice și a fost primită cu entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenți la Alba Iulia.
A doua zi avea să se înființeze Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și al teritoriilor românești din Ungaria, cu sediul la Sibiu. O delegație constituită din Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voievod, episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea i-a prezentat regelui Ferdinand actul Unirii câteva zile mai târziu. Decretul Lege 3631 din 24 decembrie, semnat de rege, prevedea: „Ținuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia de la 1 Decembrie sunt și rămân de-a pururi unite cu Regatul României“.
Începuturile: neutralitatea
România avea să își adauge jumătate din populație și jumătate din teritoriu la capătul unui război care a fost posibil după ce, la 28 iunie 1914, Arhiducele Franz Ferdinand a fost asasinat. În toamna aceluiași an, regele Carol a decedat, pe tron urcând nepotul acestuia Ferdinand. Au urmat doi ani de neutralitate, timp în care guvernul de la București a căutat garanții că, în schimbul intrării în război, România va primi, în primul rând, teritoriile de peste Carpați.
România avea legături comerciale puternice mai degrabă cu puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria), iar Casa de Hohenzollern era o familie dinastică a Prusiei și Germaniei. De cealaltă parte, Antanta a sprijint inițiativa franceză de atragere a României în Război de partea sa.
Regele Ferdinand
După doi ani de neutralitate, România intră în război de partea Antantei (coaliția împotriva Germaniei). „Principalul motiv era folosirea războiului pentru a realiza unitatea națională, prin dobândirea Transilvaniei și Bucovinei de la Austro-Ungaria“, după cum scrie Keith Hitchins în cartea sa „România 1866 -1947“. „Intrarea României în primul Război Mondial a fost umare a unei decizii politice calculate de a face un pas hotărât în misiunea de unificare națională a țării. După doi ani de negocieri dure, premierul Brătianu a reușit să obțină sprijinul militar și diplomatic al puterilor Antantei de anexare pentru țara sa a provinciilor locuite de români de la Austro-Ungaria“, menționează și Glenn Torrey în cartea „România în Primul Război Mondial“.
România ocupată
Deși prost echipată, armata română pătrunde în Transilvania în 28 august 1916 și avansează până în apropierea orașelor Sibiu și Sighișoara. În septembrie, armata română este respinsă și nevoită să evacueze orașul Brașov. Germanii încep ofensiva în sud cucerind orașele Târgu Jiu și Craiova, iar la 6 decembrie 1916 pătrund în București. Trupele bulgare, spijinte de Forțele germane comandate de feldmareșalul August von Mackensen ocupă Dobrogea.
În primele patru luni de campanie, românii au pierdut 250.000 de soldați, morți, răniți sau luați prizonieri. Regele Ferdinand este evacuat, la Iași, la ordinele premierului Ionel Brătianu.
În martie 1917, apare o nouă problemă: începe revoluția în Rusia țaristă, aliat al României, alături de care aveam misiunea de a susține frontul estic. Pentru a crește moralul, Regele dă o proclamație la 5 aprilie 1917 prin care promite soldaților pământ și drept de vot. Între timp, în România a sosit misiunea generalului Henri Berthelot, care trebuia să pregătească armata română.
În vara anului 1917, armata condusă de generalul Averescu reia ofensiva pe frontul din Moldova. „Atacul a început la 6 august în apropiere de Mărășești. Bătălia, care nu s-a comparat cu nimic ca ferocitate cu luptele de uzură de pe frontul de vest, a atins apogeul pe 19 august, când forțele române au oprit efectiv înaintarea germană... Pierderile armatei gemane au fost de 60.000 de oameni, față de 27.000 de oameni înregistrate de armata română“, scrie Hitchins.
Prima Unire și capitularea
Pe fondul revoluției din Rusia, prin efortul Partidului Național Moldovenesc se proclamă cu majoritate autonomia Basarabiei, iar președinte devine Ion Inculeț, liberal și membru al unei vechi familii moldovenești.
Situația a devenit dramatică, mai ales după ce Rusia și Puterile Centrale au semnat un armistițiu. România era nevoită să lupte pe două fronturi, după ce în est pierduse sprijinul Rusiei. Ionel Brătianu demisionează. Singura veste bună este decizia Basarabiei de unire cu România.
Pacea de la București
În pofida unui armistițiu semnat la Focșani, germanii și austro-ungarii amenință că vor ataca România dacă nu semnează un Tratat de Pace. Se cerea demobilizarea armatei române, cedarea Dobrogei, pretenții economice de război uriașe, menținerea ocupației în Transilvania. Ministrul de externe al Austro—Ungariei îi dă un ultimatum de 48 de ore regelului Ferdinand într-o întâlnire privată în timpul căreia se spune că monarhul român a izbucnit în lacrimi.
Pentru a salva țara, noul premier Alexandru Marghiloman semnează, în primăvara anului 1918, Tratatul de la București care plasează România într-o stare de totală dependență politică de Germania. Economia românească este obligată să susțină efortul de război al Puterilor Centrale. Germania ar fi dobândit monopolul industriei de petrol timp de 90 de ani. Tratatul de Pace a fost ratificat de Parlament, dar Regele Ferdinand, într-un gest extraordinar, nu l-a semnat.
Miracolul din vara lui 1918
Cu abilitate, România refuză să pună trupe la dispoziția Puterilor Centrale.
Soarta războiului și a României aveau să se schimbe, neașteptat, în vara anului 1918. În cea de-a doua bătălie de la Marna, armata germană este învinsă și silită să se retragă, abandonând 17.000 de prizonieri. În Transilvania apar zvonuri privind începerea prăbușirii monarhiei Austro-Ungare. În vara lui 2018, la Berlin se punea la cale o intervenție în forță asupra guvernului de la Iași, ocuparea Basarabiei și chiar înlocuirea dinastiei. Operațiunea
Fangstoss a fost oprită de pierderile germane din vest și de decizia kaiserului Franz de a interzice armatei habsburgice să intre în operațiunile de război. În septembrie, România nu procedase la completa demobilizare, cum cerea Tratatul de la București, sub arme aflându-se 170.000 de soldați.
Pe fondul dezintegrării Imperiului Austro-Ungar, Consiliul Național de la Cernăți, condus de Iancu Flondor, a cerut guvernului român să trimită trupe eliberatoare. Câteva zile mai târziu, armata intră în oraș, iar la finalul lunii noiembrie are loc unirea cu țara.
La 1 decembrie 1918, în fața unei adunări de 100.000 de oameni, la Alba Iulia se citește actul de Unire a Transilvaniei cu România. La București, „în dimineața zilei de 1 decembrie, regele și suita lui au coborât din tren în gara Mogoșoaia, aflată într-o suburbie a Bucureștiului. Acolo li s-a alăturat Berthelot, iar, la dorința lui Ferdinand, acesta s-a plasat în dreapta monarhului, cu regina Maria în stânga, în vederea intrării călare în Capitală... Mulțimi uriașe care înțesau străzile erau într-un delir absolut, strigând și plângând, fluturând steaguri, placarde și batiste... La doi ani de la fuga lor din București, înfrânți și disperați, ei se întorceau triumfători, încredințați, cum se exprima Regina Maria, că au înfăptuit Visul de Veacuri, Visul de Aur al României“, scrie istoricul Glenn E. Torrey.
Pentru documentare s-au folosit cărțile:
- Keith Hitchins – România 1866 - 1916, Editura Humanitas,
- Glenn Torrey – România în Primul Război Mondial, Editura Meteor,
- documente ale vremii.
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/12/parada-centenar-7.jpg)
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/12/parada-centenar-3-e1543670364587.jpg)
:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/12/parada-centenar-17.jpg)
