Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
La o sută de ani de la Unirea din 1 Decembrie 1918, Newsweek România vă propune o analiză complexă a momentelor-cheie din jurul marelui eveniment, dar și a întregului destin al românilor, de-a lungul secolelor.
Istoricul Lucian Boia vorbește despre cum am ajuns la Unire, „imensa realizare a românilor“, într-un context internațional care nu ne dădea nicio șansă să obținem atât Transilvania și Bucovina, cât și Basarabia. Boia mai explică și care sunt cele două mari mituri istorice ale românilor – Dacia antică și Mihai Viteazul, dar și de ce suntem un popor complexat și cum se reflectă acest lucru în relațiile externe.
Pe de altă parte, Ioan Stanomir, profesor de Științe Politice, vorbește despre ce a presupus influența rusească asupra țării noastre și ce putere mai are Rusia, acum, în România. Conform lui Stanomir, comunismul a găsit un pământ fertil în țara noastră, același pământ în care își înfige rădăcinile și regimul Dragnea.
Scriitoarea Ana Blandiana vorbește despre generația de la 1918, care a sfârșit în închisorile comuniste, iar istoricul Mădălin Hodor detaliază prigoana Securității asupra patrioților acelor timpuri.
Tudor Roșu, șeful Secției Istorie de la Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, explică de ce prima conflagrație mondială trebuie văzută ca un război de reîntregire națională.
La capătul său de la care „a întârziat“ timp de doi ani, România și-a adăugat o populație de 8,5 milioane de locuitori. După doi ani de lupte, câștiga Basarabia, un teritoriu la care, urmare a alianței inițiale cu Imperiul Țarist, nici nu visa. Părăsită de aliați pe Frontul de Est, România capitulează, în mai 1918, pentru a-și menține identitatea națională.
Războiul civil din Rusia prilejuiește armatei române intrarea în Cernăuți și Unirea cu Bucovina.
Unirea cu Transilvania nu ar fi fost recunoscută de Puterile Aliate dacă armata română nu ar fi ajuns la Budapesta. Regele Ferdinand, care a ales să lupte împotriva Puterilor Centrale și a originilor sale și abilitățile diplomatice ale lui Brătianu au schimbat sorții negocierilor de pace care plecau de la ideea că România pierduse războiul.
Efortul de război românesc a fost colosal: 10% din populație a murit. Rezistența armată a obligat Germania și Austro-Ungaria să mobilizeze importante forțe militare, care ar fi putut schimba soarta conflictului în Vest. A fost un război paradoxal: România înfrântă a câștigat un teritoriu uriaș de 156 de mii de kilometri pătrați.
Citește dosarul integral dedicat Centenarului Marii Uniri
PARISUL SUB ASEDIU: ''Vestele galbene'' devastează capitala Franţei. Zeci de arestări!
(VIDEO, FOTO) Un articol de: B1.ro - 01 Dec 2018, 12:57
EXTERNE
Noi incidente s-au înregistrat în dimineaţa zilei de sâmbătă la Paris pe bulevardul Champs-Elysee, unde "vestele galbene" s-au reunit pentru a treia zi de acţiune naţională, relatează Agerpres. În jurul orei locale 09:00, manifestanţi au încercat să forţeze un punct de control spre Place de l'Étoile, provocând o ripostă din partea forţelor de ordine, care au făcut uz de gaze lacrimogene. De la orele 06:00, artera pariziană este interzisă circulaţiei şi este intens supravegheată de poliţie, pentru a evita orice pătrundere în zonă. Protestele care au degenerat în altercaţii cu forţele de ordine continuă şi la momentul transmiterii acestei ştiri.
PARISUL SUB ASEDIU: ''Vestele galbene'' devastează capitala Franţei. Zeci de arestări!
PARISUL SUB ASEDIU: ''Vestele galbene'' devastează capitala Franţei. Zeci de arestări! (VIDEO, FOTO)
Poliția a apelat la gaze lacrimogene, grenade paralizante și tunuri de apă. 60 de persoane au fost arestate în contextul îngrijorărilor că grupări de extremă stânga și extremă dreapta infiltrează mișcarea ”vestele galbene”, o mișcare de protest spontană. Protestele "vestelor galbene", numele sub care este cunoscută această mişcare creată pe reţelele de socializare, fără tutela vreunui partid sau sindicat, au fost determinate de anunţul guvernului francez privind scumpirea carburanţilor. Conform datelor oficiale, sâmbăta trecută, aproape 290.000 de persoane au manifestat în 2.034 de adunări în toată ţara. Mişcarea a fost marcată de decesul unei manifestante, lovită de o şoferiţă la un baraj în Savoia. Un număr de 409 persoane au fost rănite în timpul manifestaţiilor, din care 14 grav, inclusiv din rândul forţelor de ordine, iar 282 au fost arestate. Executivul francez a aprobat o majorare a taxelor pentru carburanţi de 7,6 eurocenţi pe litru pentru motorină şi de 3,9 eurocenţi pentru benzină, pentru a reduce utilizarea autovehiculelor poluante şi a promova energia curată.
Ca in fiecare an, evenimentele dedicate Zilei Nationale a Romaniei au inceput si la Constanta. Primaria Municipiului Constanta, impreuna cu Institutia Prefectului Judetul Constanta si Comandamentul ...
http://silethismillennium.blogspot.com2018youtube-broadcast-yourself.html
Efectivele Jandarmeriei au fost huiduite la parada de 1 Decembrie de la Arcul de Triumf. Oamenii au strigat „Rușine!” și au desfășurat un banner cu același mesaj.
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Mădălin Hodor: Episcopul Hossu și Securitatea DE MĂDĂLIN HODOR | Actualizat: 30.11.2018 - 09:12
DECLARAȚIE Episcopul Iuliu Hossu citind proclamația Unirii la 1 Decembrie
Mădălin Hodor este istoric și cercetător al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
„Îi spun lui Miron Cristea, episcopul Caransebeșului: «La ce zăbovim aici? Hai în mijlocul poporului să-i dăm bună vestire!» (...) Ne oprim cutremurați lângă steagul cel mare și sfânt al Neamului, în mijloc de adâncă, liturgică tăcere. (...) «Ascultați!» Și le-am citit apăsat actul Unirii“.
Astfel povestea episcopul Iuliu Hossu în 1968 momentele la care participase în acel decembrie 1918. La semicentenarul Marii Uniri, redacția revistei ardelene „Steaua“ își adusese aminte de episcop și trimisese doi colaboratori ai publicației să îi ia un interviu celui care citise mulțimii de peste o sută de mii de oameni cel mai important act al acelei zile: Declarația Unirii. Dar interviul nu a apărut în paginile revistei, în anul 1968. A apărut aproape 50 de ani mai târziu, cu un an înainte de Centenar. De ce? Deoarece Securitatea a apreciat că articolul „dăunează“, pentru că face referire la „respectarea adevărului istoric“. Ori adevărul istoric era ultima grijă pentru instituția care aplica politica partidului comunist.
Gelu Hossu a refăcut pentru aceeași revistă „Steaua“ povestea interviului și lămurește misterul blocării sale. Totul pare să fi pornit de la o constatare mai veche a Securității, care îl considera pe episcopul Hossu „un element periferic atunci și care nu a avut niciun rol deosebit“. Niciun rol deosebit? Desigur că cel care fusese arestat la 29 octombrie 1948, în urma operațiunii de distrugere a Bisericii Greco-Catolice, nu putea apărea în presa comunistă ca având un rol determinant la realizarea Marii Uniri. Iar Securitatea era acolo și veghea ca aceste lucruri periculoase să nu se poată întâmpla. Direcția Presei a respins prompt articolul în întregime și l-a înlocuit cu un text al lui Constantin Daicoviciu, „1 Decembrie“, mult mai „pe linie“.
Starețul de la Căldărușani, unul dintre informatori
De altfel, era puțin probabil ca festivismul semicentenarului, venit în siajul „mărețului act de dizidență“ al lui Nicolae Ceaușescu, din august 1968, să poată fi umbrit de afirmații precum: „Și vă mai spun – pentru că nu am ascunziș în inimă – că acest întâi decembrie este – după părerea mea – întunecat de măsura din 1 decembrie 1948, luată după 250 de ani de la Unirea cu Roma. (...) La aniversarea solemnă din 1968 nu se cuvine să fie absentă Biserica Blajului, Biserica tăcerii“.
Cel mai prolific informator a fost starețul Mănăstirii Căldărușani, o crudă mărturie despre strânsa colaborare dintre prelații ortodocși și Securitate
Dar „Biserica tăcerii“ nu mai exista, episcopii ei fuseseră arestați și edificiile confiscate. Chiar în momentele în care rostea aceste cuvinte, episcopul Hossu se afla în „domiciliu obligatoriu“ la Mănăstirea Căldărușani, în fapt, într-o închisoare cu regim relaxat, dar atent supravegheat de Securitate. După arestarea din 1948, ajunsese în anul 1950 la Sighet, de unde a fost eliberat în 1955. Fusese dus la Căldărușani, după ce inițial se optase pentru Curtea de Argeș, pentru a putea fi supravegheat mai atent. Și a fost. 338 de note informative și 72 de informatori a numărat Sergiu Stoica, autorul lucrării „Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securității“ , în intervalul 1955-1971.
De departe cel mai prolific informator a fost însuși starețul Mânăstirii Căldărușani, Arhimandritul Gherasim Cristea, alias „Ionescu Valentin“, cu 46 de note, o crudă mărturie despre strânsa colaborare dintre prelații ortodocși și Securitate. Mai ales când la mijloc era „dușmanul comun“ greco-catolic.
Pentru „inestimabilele sale servicii“, în cazul Hossu și nu numai, Gherasim Cristea a urcat în ierarhia BOR și, la 2 decembrie 1984 (adevărat nu pe 1 decembrie, ca ironia să fie completă), avea să fie înscăunat episcop al Eparhiei Rîmnicului și Argeșului, ridicat apoi la rang de Arhiepiscop în anul 2009. Cel care avea să fie descris drept „consecvent probităţii sale intelectuale, morale şi sufleteşti…“ nu avea nicio problemă să îi deschidă corespondența lui Hossu și să relateze Securității conținutul ei sau să țină o atentă evidență a vizitatorilor și o cronică a stării sale de sănătate. A trecut în neființă în anul 2014, nu înainte de a fi decorat în decembrie 2000 (de data aceasta chiar de 1 decembrie) cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Comandor „pentru slujirea cu cinste, evlavie și dragoste de oameni a cuvântului lui Dumnezeu“.
„Cătușele tăcerilor impuse“
Episcopul Hossu nu a beneficiat de aceleași privilegii și recunoașteri pentru faptele sale. A murit în dimineața zilei de 28 mai 1971 la spitalul Colentina. Ultimele sale zile din spital au fost și ele atent supravegheate de Securitate, ai cărei informatori s-au străduit să obțină informații cât mai precise despre agonia sa. Nu a apucat să se bucure nici de rangul de cardinal acordat la 28 aprilie 1969 de către Papa Paul al VI-lea.
Dar Securitatea nu s-a mulțumit cu toate acestea. L-a înmormântat în mare grabă, chiar a doua zi după deces, în cadrul unei ceremonii restrânse care a făcut obiectul unui raport detaliat, o relatare cu aspect de transmisie televizată în direct.
Ultima dorință a episcopului Iuliu Hossu a fost și ea desconsiderată: „Să fiu înmormântat de preoții mei în cavoul familiei de la Cluj. Să nu mă înmormânteze ortodocșii, nici romano-catolicii, ci preoții mei“. Ca participant direct la cel mai important act istoric din istoria României cerea mult prea mult, nu-i așa?
Povestea episcopului Hossu este povestea întregii sale generații care a realizat Marea Unire, generație care a fost distrusă în temnițele comuniste, ai cărei supraviețuitori au fost urmăriți de Securitate până la moarte și a căror memorie a fost ștearsă din istorie.
Atât înainte de 1989, cât și după. Abia iminenta anivesare a Centenarului a adus în atenția publică destinele lor tragice, dar se spun în continuare jumătăți de adevăr și se cosmetizează insistent istoria în ideea greșită că patriotismul presupune doar sublinierea aspectelor pozitive.
Cam la fel ca acum 50 de ani, la semicentenarul din 1968, când „cătușele tăcerilor impuse“ din interviul lui Iuliu Hossu au fost schimbate cu „scuturarea îndoitului jug social și național“, expresie mult mai pe placul patrioților noștri de serviciu de atunci și de astăzi.
Mădălin Hodor este istoric și cercetător al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității
Citește dosarul integral dedicat Centenarului Marii Uniri
http://silethismillennium.blogspot.com 1DECEMBRIE 2018 - ROMÂNIA LA 100 DE ANIyoutube-broadcast-yourself.html
https://g.co/doodle/kbt3nj 100 de ani de la Marea Unire
