Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, este ziua in care comemoram 100 de ani de la evenimentul politic major al anului 1918 desavarsirea statului national unitar roman, realizata prin unirea ...
http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html
Arheologii nu intotdeauna au întâmpinat descoperiri obișnuite, întâmpină deseori lucruri ce sunt uimitoare.
Manuscrisul lui Voynich
Decât să fie numit după autor, manuscrisul lui Voynich e numit după Wilfrid Voynich, un comerciant de cărți, a cumpărat codexul misterios in anul 1912. Totuși, nimeni nu poate sa identifice persoana care a scris o inscripție care este scrisă într-o limbă necunoscută. În plus de asta, manuscrisul este înțesat cu ilustrații, cu plante și obiecte neidentificabile. În mod natural, manuscrisul a devenit o sursă ce implică o teorie a conspirației. Ultima teorie indică faptul că manuscrisul a fost creat ca și o glumă. Totuși, scriind 240 de pagini, folosind semne elaborate, ar fi prea mult pentru cineva glumeț cu ADHD.
Monumentul Yonaguni
A fost descoperit de un instructor de scafandrii pe nume Kihachiro Aratake, după ce a pătruns în apele coastei Insulei Japoneze Yonaguni, în anul 1986, misterul neelucidat a devenit Atlantisul Japoniei. O serie de monoliți au străpuns în partea muntoasă, ce se află șase metrii sub suprafața oceanului. Această formațiune rectunghiulară, având unghiuri de 90 de grade, pereții drepți, coloane înalte, se cred a fi ruinele unui oraș antic, ce s-a scufundat în urma unui eveniment seismic, acum mii de ani în urmă. Totuși, nimeni nu este sigur.
Despre denigratorii Catedralei Neamului. Istoriile lui Alex Ștefănescu Autor: Alex Ştefănescu | vineri, 30 noiembrie 2018
Nu există spectacol mai jalnic decât acela al denigrării Catedralei Mântuirii Neamului, cea mai impresionantă realizare a țării noastre în anii de după 1989. Hărmălaia de voci disonante poate să ni se pară o comedie grotescă, dacă reușim să ne păstrăm umorul, dar cum să ni-l păstrăm în fața unei asemenea desfășurări de insolență, gândire meschină și răutate?
Am urmărit atent în ziare, la diverse televiziuni, pe facebook, uneori și în discuțiile din metrou, comentariile pe acest subiect și m-am simțit nu numai dezgustat, ci și descurajat.
Merită să mai faci ceva măreț, demn de admirație în țara ta, muncind extenuant, până la sacrificiu, în timp ce alții te privesc batjocoritor și te defăimează? Merită. Pentru că tot în România există milioane de oameni inteligenți și frumoși, care știu să admire și să se bucure.
Totul a început cu un recitativ aparent nevinovat interpretat, prin rotație, de oameni de cultură cu prestigiu, care avea drept refren cuvintele „Dumnezeu iubește lemnul și spațiile mici.”
Ce simplitate de bun-gust! - m-am gândit atunci. Ce caldă caracterizare, în numai câteva cuvinte, a modului cum înțeleg românii relația cu divinitatea!
În scurtă vreme, însă, din cauza repetării cu o insistență agresivă a puerilei propoziții, pe aproape toate programele TV, mi-am dat seama că este vorba de fapt de propagandă. De o propagandă fals-poetică, de o șmecherie care exploatează sensibilitatea noastră, de o scandaloasă obrăznicie. De o campanie mizerabilă îndreptată împotriva construirii Catedralei Mântuirii Neamului.
Mi-am adus aminte că unii dintre interpreții sclifositului slogan nu se declaraseră niciodată, anterior, iubitori ai modului de-a fi românesc. Dimpotrivă. Și că săvârșeau, cu tupeu, un adevărat sacrilegiu, vorbind în numele lui Dumnezeu. De unde știau ei ce anume preferă Dumnezeu?
Am parodiat atunci sloganul, lansând și eu enunțul „Dumnezeu iubește iaurtul și rațiile mici.”, cu speranța că astfel mă voi convinge și pe mine însumi să mănânc mai puțin. Am avut însă ulterior prilejul să cunosc un tânăr (operator TV) care găsise o și mai inteligentă parafrazare, de un remarcabil umor negru, a lozincii anti-Catedrală: „Vlad Țepeș iubește lemnul și spațiile mici.”
Unii dintre denigratorii Catedralei fac, deci, propagandă, cu sau fără știrea lor. (Nu făcea și monsieur Jourdain proză fără să știe?) Alții...
Alții, cei mai mulți, care au un negativism înnăscut sau dobândit prin contaminare de la gânditorii la modă din vremea noastră, reacționează cu o grimasă de dezgust la orice veste bună. Caricaturi ieftine ale lui Cioran, ei neagă tot ceea ce e solemn, măreț, demn de respect. Nimic nu le place mai mult decât să maculeze prestigii (sau să zgârie cu cheia mașinile elegante din parcări).
Iar alții sunt iremediabil prozaici. Dacă le duci flori, te întreabă cât te-au costat. Dacă îi inviți să contemple marea, îți răspund: „Da, apă, și ce-i cu asta?” Ei o țin una și bună: câte spitale s-ar fi putut construi cu banii dați pe Catedrală sau câte sticle de ulei și pungi de zahăr s-ar fi putut cumpăra din aceeași bani pentru pensionari. Ce prostie! Banii cheltuiți pentru Catedrală sunt alții decât cei destinați îngrijirii sănătății sau asistenței sociale. N-au nicio legătură unii cu alții. Și apoi, tocmai ideea înaltă a construirii unei Catedrale a Mântuirii Neamului i-a mobilizat pe mulți oameni să doneze sume mai mari sau mai mici necesare realizării unui vis național. (Ca să nu mai vorbim de faptul că recent inauguratul așezământ, departe de a fi o simplă biserică, este un adevărat centru religios, cultural și social, de larg interes public.)
Apar și denigratori care se erijează în critici de artă și afirmă ritos, cu aplombul pe care li-l dă incompetența, că uriașa construcție nu este de bungust, că reprezintă o nouă Casa Poporului etc. Altă prostie!
În realitate, Catedrala (șeful proiectului: arhitectul Constantin Amaiei) este un succes al arhitecturii românești. Combinația de monumentalitate și grație nu reușește oricând, dar de data aceasta a reușit. N-o spun numai eu, o spune și cel mai competent critic de artă din vremea noastră, Pavel Șușară.
Admirabilă este seninătatea cu care patriarhul Daniel privește revărsarea de ură și prostie. Ani la rând a fost de serviciu - și de sacrificiu - la ridicarea unui edificiu de mare anvergură, rezolvând din mers nu zeci, nu sute, ci mii de probleme complicate și în tot acest timp a fost criticat de oameni care nu știu nici măcar să bată un cui în perete sau să-și confecționeze o căsuță pentru câine. Iar patriarhul și-a continuat munca și a dus-o la bun sfârșit. Cine poate ști, însă, ce o fi în inima lui!
Mă alătur, Preafericite, tuturor românilor care sunt mândri de ceea ceea ați făcut. Care trăiesc un sentiment înălțător știind că, oricâte cuvinte răuvoitoare s-ar mai spune, Catedrala Mântuirii Neamului există. Și vă cer eu scuze în locul celor care nu vor sau nu sunt capabili să se bucure de acest extraordinar succes.
#TeleormanLeaks: Amintiri din Brazilia cu șeful Tel Drum și Costel Comana, înainte să se sinucidă
Laurentiu Gheorghe | 30.11.2018
Un nou episod din #TeleormanLeaks a fost publicat de Rise Project, din baza de date găsită în valiza abandonată prin Teleorman, cu aventurile lui Petre Pitiș la Vila Grande din Cumbuco, Brazilia.
Fotografiile demonstrează că șeful Tel Drum, Petre Pitiș, s-a aflat în Brazilia în același timp cu Liviu Dragnea și prietena acestuia, Irina Tănase. La distracție participa și Costel Comana, șeful Regiotrans, care avea să se sinucidă doi ani mai târziu în WC-ul avionului care trebuia să-l ducă în Costa Rica.
Textul Rise Project:
O serie de documente, fotografii și înregistrări video din arhiva #TeleormanLeaks completează cu noi piese și personaje puzzle-ul brazilian din care fac deja parte Liviu Dragnea și apropiații săi.
Imaginile din valiză dovedesc că directorul general al Tel Drum SA, Petre Pitiș, a beneficiat și el de investițiile făcute în Brazilia. Acesta și-a petrecut vacanțele în Casa Grande, vila din Cumbuco unde de-a lungul anilor și-a avut reședința braziliană și președintele PSD. Cei doi s-au intersectat în mai multe rânduri pe celălalt țărm al oceanului. Pitiș și Dragnea sunt puși sub acuzare de DNA pentru constituirea unui grup infracțional organizat.
Putem observa, în premieră, prin ochii lui Petre Pitiș, detalii din interiorul vilei dintre cocotieri.
Înregistrările video indică legătura strânsă dintre Costel Comana, patronul firmei Regiotrans – omul care i-a băgat primul milion de euro în buzunar lui Liviu Dragnea și care s-a sinucis în toaleta unui avion – și același Petre Pitiș de la Tel Drum. Vă reamintim că ambele companii, Regiotrans și Tel Drum, sunt trimise în judecată în România pentru furturi de zeci și sute de milioane de euro, bani publici.
Ce am găsit în valiză?
O serie de selfie-uri și alte poze și înregistrări video făcute cu un iphone 4 de directorul general al Tel Drum, Petre Pitiș, în Cumbuco, Brazilia.
Imaginile îl plasează pe directorul general al Tel Drum în nord-estul acestei țări în același timp cu Liviu Dragnea, șeful PSD. Cel din urmă a negat de-a lungul timpului orice legătură cu firma Tel Drum SA sau cu reprezentanții acesteia. De cealaltă parte, OLAF (Oficiul European Anti-Fraudă) și DNA l-au pus însă sub acuzare pentru că ar fi constituit împreună cu Pitiș și cu alți oameni din Tel Drum SA un grup infracțional organizat care a sustras bani din bugetul național și european.
Dragnea este deja anchetat în Brazilia pentru posibilă spălare de bani însă procurorul federal care instrumentează cazul nu a menționat și numele lui Petre Pitiș. (Nucile lui Dragnea – min. 10:04)
Între altele, Pitiș s-a imortalizat la bustul gol, cu ochii protejați de lentile RayBan, în curtea vilei de lux – cumpărată cu bani aduși în Brazilia de Mugurel Gheorghiaș, acționar al Tel Drum SA – vilă unde și-au petrecut și Dragnea și fosta sa secretară, Irina Tănase, vacanțele.
Metadatele care acompaniază fotografiile de mai sus arată că acestea au fost făcute pe 17 iulie 2014 – dată la care și Liviu Dragnea dar și Irina Tănase și Mugurel Gheorghiaș se aflau în Brazilia.
Dragnea și Irina Tănase aterizaseră pe aeroportul din Fortaleza, aeroportul cel mai apropiat de Cumbuco, încă de pe 4 iulie acel an și aveau să părăsească Brazilia, de pe același aeroport, în seara zilei de 19 iulie. Gheorghiaș sosise însă pe 10 iulie și avea să plece la o zi după ce s-a tras Pitiș în selfie.
.jpg)
