DOSAR DE POLITICIAN. BASESCU: DRAGNEA SI TARICEANU, 2 ESCROCI POLITICI P1/2

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LIVE Cristian Tudor POPESCU 18 octombrie 2018 - EMISIUNE COMPLETA HD 1080p

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU 8 OCT 2018 P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUMEA LUI BANCIU 4 OCT 2018 P1/3

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUPTA POLITICĂ a VIITORULUI SE DĂ între GLOBALIȘTI și NAȚIONALIȘTI. Alternanța la putere între STÂNGA și DREAPTA E ISTORIE. Istoria ALTFEL decât o înveți la școală Autor: Ovidiu Drugă | joi, 04 octombrie 2018

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

LUPTA POLITICĂ a VIITORULUI SE DĂ între GLOBALIȘTI și NAȚIONALIȘTI. Alternanța la putere între STÂNGA și DREAPTA E ISTORIE. Istoria ALTFEL decât o înveți la școală

Autor: Ovidiu Drugă | joi, 04 octombrie 2018 

O adevărată revoluție populistă și naționalistă mocnește în Europa. Naționaliștii sunt deja la guvernare, uneori alături de populiști, alteori alături de dreapta conservatoare, în Ungaria, Polonia, Austria și Italia, iar în inima Europei, în Franța și Germania, își consolidează rolul de principala forță de opoziție. 

Dacă după cel de al doilea război mondial, pe scena politică occidentală a existat o alternanță la guvernare între stânga și dreapta, astăzi acest mecanism pare depășit. În primul rând, pentru că nu mai putem vorbi de dreapta și stânga. Politicienii din cele două tabere au migrat spre centru, încercând să dezvolte sistemul democrației liberale.

Bill Galston de la Brookings Institution, un think-tank american specializat în științe sociale, spune că experții s-au înșelat când au pus ascensiunea populismului pe seama crizei economice din 2008.

„Chiar dacă Europa s-a redresat din punct de vedere economic și șomajul a scăzut, creșterea populistă a continuat. Este evident acum că populismul se trage de la opoziția publică față de imigrația în masă, față de liberalizarea culturală și de încredințarea suveranității naționale unor organisme internaționale îndepărtate și care nu răspund așteptărilor alegătorilor.

Dacă argumentele economice ar fi fost determinante pentru rezultatul votului asupra Brexit, Marea Britanie ar fi rămas în UE. În cazul în care creșterea economică ar fi fost decisivă în Polonia, care se bucură de o una dintre cele mai rapide creșteri din Europa între 1989 și 2015, Partidul Lege și Justiție nu ar fi devenit niciodată forța politică dominantă”.

Rezultatele ultimelor alegeri care au avut loc pe continent par să-i dea dreptate lui Galston. Emmanuel Macron a luptat cu Marine Le Pen în turul doi al alegerilor prezidențiale din Franța, nu cu vreunul din candidații partidelor tradiționale. În Germania, AfD a obținut în septembrie 2017 12,6 la sută din voturi, devenind primul partid naționalist care intră în Budestag după al doilea război mondial.

În octombrie 2017, cehii i-au încredințat puterea lui Andrej Babis, un om de afaceri care se opune ferm imigrației. Și, tot în octombrie, Partidul Libertății din Austria a câștigat 26 la sută din voturi, față de 20,5 la sută în alegerile anterioare, și a intrat la guvernare.

Dar nu numai scorurile obținute de populiști și naționaliști sunt concludente pentru noul climat politic european, ci și alunecarea spre dreapta a politicienilor establishmentului. Stînga (după cum am arătat în articolele precedente) e în cădere liberă, iar partodele de dreapta par să se reorinteze.

Astfel, în alegerile din 2017, premierul olandez de centru-dreapta Mark Rutte i-a luat la rost pe imigranții „care nu vor să se adapteze, care strigă la femeile în fuste scurte, resping obiceiurile și valorile noastre, îi atacă pe gay și îi numesc rasiști pe olandezi”. Mesajul premierului a fost ferm: „purtați-vă normal sau plecați de aici”, iar asta i-a adus victoria. Coaliția pe care a format-o acum a îmbrățișat multe dintre ideile populiștilor în ceea ce privește oprirea imigrației și apărarea identității naționale.

O schimbare de optică, parcă și mai radicală, manifestă și faimosul Silvio Berlusconi. Dacă în campanie spunea că vrea să fie o pondere la atitudinile vehement antiimigrație ale ligii, acum Berlusconi sprijină deportarea a aproape 600 000 de imigranți care au intrat în țară după 2015. Dar poate cea mai semnificativă este transformarea Angelei Merkel.

Dacă în 2015, fără să se consulte cu nimeni, deschidea imigranților porțile Europei, astăzi cancelarul german este parcă alt om. Noua coaliție pe care o conduce pledează pentru gestionarea și limitarea imigrației pentru a preveni repetarea influxului de refugiați din 2015 și vrea limitarea numărului de membri ai familiei care vor putea să se alăture migranților care trăiesc în Germania fără un statut complet de refugiat.

Semnele sunt clare, peisajul politic s-a schimbat radical în Europa și cine nu se adaptează, riscă să dispară ca forță politică. Pentru că războaiele politice ale următorilor ani nu se vor mai da între stânga și dreapta. ci între globaliști și naționaliști-populiști.

Cine e mai tare: Homosexualul sau Musulmanul? - Autor: Adrian Pătruşcă | joi, 04 octombrie 2018 |

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cine e mai tare: Homosexualul sau Musulmanul?

Autor: Adrian Pătruşcă | joi, 04 octombrie 2018 | 

Militanți ISIS aruncă de pe acoperiș o persoană bănuită de homosexualitate (vezi foto : EvZ) 

Un tribunal din Amsterdam l-a condamnat pe un imigrant afgan de 38 de ani, care a violat o tânără olandeză cu handicap mental, la o pedeapsă mai ușoară pentru ca agresorul să nu-și piardă permisul de ședere. 

Acest eveniment, petrecut pe 18 septembrie, este unul crucial pentru schimbările civilizaționale care se petrec în ritm galopant în Europa. Iată de ce:

Prima revoluție comunistă mondială a eșuat lamentabil din cauza unui viciu de teorie: Proletariatul, clasa politică gândită de Marx, Lenin și compania ca principal vehicul al schimbărilor politice, s-a îmburghezit. Odată cu dezvoltarea capitalismului, a crescut și nivelul de trai al muncitorilor, cărora le-a pierit astfel cheful de revoluție. A început să le placă exploatarea și să le pută lupta de clasă.

A doua revoluție comunistă mondială, pe care o trăim în acești ani, a înlocuit Proletariatul cu Minoritățile. Schimbarea este de o genialitate diabolică, deoarece noul vehicul purtător de revoluție este practic inepuizabil: aproape orice fapt, situație sau concept imaginabile presupun existența unei minorități, ceea ce înseamnă un bazin infinit de posibilități. Iar în cazul în care o minoritate își epuizează „resursele revoluționare” poate fi înlocuită cu altele.

Mai mult, în cadrul unei minorități pot apărea sub-diviziuni, care să aducă un suflu revoluționar proaspăt. Am dat cu alte ocazii exemplul minorităților sexuale, care se înmulțesc într-un ritm amețitor. În doar câțiva ani, inițialele LGBT... au devenit zeci, etichetând grupuri cu cât mai mici, cu atât mai dornice de luptă și afirmare.

În vechea teorie marxist-leninistă, clasa muncitoare era aliată cu țărănimea. Între cele două se admitea existența unor contradicții, dar acestea erau numite neantagoniste. Cum realitatea refuza să țină cont de principiile teoretice propovăduite la orele de învățământ politic, politrucii din întreg lagărul socialist făceau eforturi disperate să aplaneze conflictele, adeseori sângeroase, dintre muncitori și țărani

Numărul practic infinit de minorități face imposibilă o pacificare a controverselor dintre acestea. Așa s-a ajuns în Germania, prin 2010, la un conflict deschis între zoofili și asociațiile pentru protecția animalelor, dar totul a rămas la nivel de declarații acuzatoare. În 2016, conflictul a trecut Oceanul și a fost instituționalizat și tranșat: Curtea Supremă din Canada a statuat că bestialitatea (sexul dintre om și animal) este legală dacă nu implică penetrare!

De săptămâni bune, lumea minorităților este martora unei bătălii pe viață și pe moarte: transgenderi (a nu se confunda cu transsexualii!) contra feministe. Icoana mișcării feministe mondiale, australianca Germaine Greer (foto) a fost pusă la stâlpul infamiei pentru afirmația că un bărbat biologic care se declară femeie nu poate înțelege cu adevărat sufletul feminin. În replică, trans-activiștii au afirmat că Greer și celelalte ca ea sunt niște TERF-e (Trans-Exclusionary Radical Feminists).

Conflictul a mers până acolo încât, în aprilie, un trans-activist britanic, bărbat biologic de 26 de ani, care își spune Tara Wolf (foto), a atacat-o și agresat-o în Hyde Park pe activista feministă de 61 de ani, Maria Maclachlan.

O altă feministă, Kelly-Jay Minshull, a pus mai multe afișe în orașul Liverpool, în timpul congresului Partidului Laburist din septembrie. Acestea conțineau doar definiția cuvântului „femeie” potrivit dicționarului Google: „Femeie, femei – substantiv – femelă umană adultă”.

A doua zi, compania de afișaj, care a încasat 700 de lire sterline pentru a expune bannerele lui Minshull, a primit o plângere din partea unui doctor și trans-activist (dar care nu este transgender) pe nume Adrian Harrop, pe motiv că afișele fac ca persoanele transgender să se simtă în „nesiguranță”. Compania a retras afișele și a prezentat scuze public comunității transgender ofensate.

Ideologii neo-marxismului actual nici nu se gândesc să stăvilească asemenea conflicte aiuritoare, pentru că ele mențin trează vigilența revoluționară. Împiedică posibilitatea ca noua luptă de clasă să se lase pe tânjală. Pe de altă parte, însă, ei au simțit nevoia introducerii unei ordini în tot acest haloimis, cu dublul scop de a acoperi cu o pojghiță de seriozitate o uriașă debandadă ideologică și de a stabili o ierarhie a minorităților, pentru o mai eficientă manipulare a lor.

șa a apărut în 1989, din căpșorul creț al activistei americane pentru drepturile omului, Kimberle Williams Crenshaw, teoria intersecționalismului.

Pornind de la faptul că, în secolul XIX, activistele de culoare nu erau primite în rândul feministelor, Crenshaw a inventat o scară a victimelor abuzurilor sociale și politice. Intersecționalismul poate fi aplicat în orice domeniu. Astfel, negrii trebuie să fie privilegiați în fața albilor, deoarece sunt considerați mai vulnerabili, homosexualii trebuie protejați de heterosexuali, transgenderii de feministe, zoofilii de iubitorii de animale și așa mai departe, la nesfârșit.

Deschiderea vraiște a frontierelor Europei în 2015, a introdus în scena revoluției mondiale o minoritate-regină, căreia îi sunt rezervate toate privilegiile: imigranții musulmani. Aceștia sunt plasați în vârful tuturor ierarhiilor intersecționale și toate celelalte minorități par să se supună.

Astfel, membrii comunității LGBT au fost în primele rânduri ale celor care i-au întâmpinat cu entuziasm pe refugiații din Siria și Irak, printre care s-au strecurat numeroși combatanți ISIS, gruparea care îi execută pe homosexuali aruncându-i de pe case.

Feministele au fost în primele rânduri ale protestelor împotriva interzicerii vălului islamic și al burqini, costumul de baie islamic, în Occident. Tot ele au salutat lansarea unor jucării „tematice”, precum păpușa Barbie îmbrobodită, pentru ca micuții europeni să fie educați în diversitate și supunere.

Marșul Femeilor, organizat a doua zi după instalarea oficială a lui Donald Trump, îl acuza pe acesta că este personificarea patriarhatului arhaic. Una dintre cele mai importante figuri ale organizatoarelor a fost Linda Sarsour (foto), considerată o eroină în rândul feministelor și al cercurilor de stânga din Statele Unite.

Cunoscută pentru relațiile sale cu gruparea teroristă palestiniană Hamas, purtând vălul islamic la toate manifestațiile de protest la care participă, adeptă a legii islamice Sharia, Sarsour este și ea întruchiparea unui patriarhat: cel musulman.

Însă, conform principiilor intersecționalismului, patriarhatul musulman este bun, în vreme ce „patriarhatul” alb al lui Trump este detestabil.

Acesta este în linii mari peisajul revoluției comuniste mondiale aflate în curs. Până acum, guvernele occidentale au sprijinit în mod fățiș intersecționalismul, prin tratamentul privilegiat acordat minorităților, în special al imigranților islamici.

Decizia din 18 septembrie a tribunalului din Amsterdam marchează însă un pas înainte esențial: legalizarea de către justiție a intersecționalismului.

„Tribunalul consideră pedepsele cu închisoarea de doi ani ca limită minimă pentru violul vaginal și oral”, se arată în decizia instanței olandeze. Dar „ținând cont de circumstanțe, tribunalul districtual a apreciat că nu trebuie să dicteze o astfel de pedeapsă împotriva acuzatului, deoarece aceasta ar avea consecințe considerabile pentru cetățenii străini”.

Aplicarea unei pedepse mai mari de doi ani de închisoare ar fi dus automat la pierderea de către Zaman S al dreptului de rezidență în Olanda și la expulzarea sa. Drept care a fost condamnat la 20 de luni.

O minoritate – cea a persoanelor cu handicap –a fost oficial decretată ca inferioară altei minorități – imigranții musulmani. Justiția occidentală tocmai a legalizat Sharia. Homosexualii, atât de înfierbântați în aceste zile împotriva Referendumului de la București, ar trebui să se teamă de turnura Noii Revoluții Comuniste.

Cum alterăm realitatea în războiul informațional: Post-adevăr, post-factual, post-umanitate . Pulsul planetei - de Iulian Chifu - sursă Evenimentul Zilei -

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Cum alterăm realitatea în războiul informațional: Post-adevăr, post-factual, post-umanitate . Pulsul planetei

Autor: Iulian Chifu | miercuri, 26 septembrie 2018 |

Intrarea în temele războiului informațional ne arată dezvoltările care au loc chiar în aceste zile legate de perspectivele și presiunile cu care se va confrunta mintea umană, lumea noastră internă de zi cu zi, în viitorul apropiat și previzibil. Deja războiul informațional a trecut la a patra generație și se fac studii intense de natură tehnologică către a cincea generație a jocului cu mintea omului, cu ceea ce percepe, cu ceea ce înțelege, cu ceea ce cunoaște și cât de alterate pot fi aceste etape în fixarea și generarea părerilor, opiniilor și alegerilor sale. 

Dacă prima generație se referă explicit la dezinformare, propagandă, măsuri active și elemente de operațiuni psihologice, cea de a doua vizează obiectivarea constructului abstract în spațiul virtual și comunicarea dintre spațiul real și cel virtual, a treia se referă la accesarea individuală, dar pe bază de modele - pattern- uri ale întregii mase sociale, pe bază de big data, pentru a o viza în vederea alterării sau dirijării opțiunilor.

Generația a patra vizează în mod direct personalitățile care nu sunt tangibile prin instrumentarul tip Cambridge Analytica de a treia generație, cei 3-15% pentru care probabilitatea de influențare este nulă, în funcție de subiect, prin instrumentar specific, adaptat, tailor made, special definit pentru individul vizat după studierea sa amănunțită, cea mai clară metodă fiind character assassination.

În fine deja se desenează perspectivele unei a cincea generații, care va apărea în circa 2 ani, atunci când tehnologia va permite atribuirea de “imagini reale” fiecărei figuri publice care poate transmite orice mesaj prestabilit vrem, audio și video. Imaginați-vă confuzia unei lumi în care Donald Trump declară război în video și audio, el însuși, manipulat ca imagine, și nu un actor sau o sosie, iar Emmanuel Macron își prezintă demisia în direct. Văzul, cel mai bogat simț și care aduce 87% din informație creierului uman, devine relativizat și fără perspective de selecție, de a discerne adevărul de fake, de realitatea prefacricată. Iar când în spațiul public nu e emisă doar o asemenea enormitate, ci 7 mesaje distincte și nuanțate pe o temă, confuzia este perfectă iar joaca cu mintea umană atinge apogeul.

Așa ajungem la post-Adevăr, post factual, și, mai departe, post-umanitate

Dacă post-adevărul înseamnă relativizarea valorii Adevărului, chestionarea deținătorului adevărului (sofiști), egalarea ca valoare a Minciunii cu Adevărul(Nietzsche), democratizarea Adevărului (social media, toate propozițiile sunt egale, indiferent de emitent și de legătura cu Adevărul), aici vorbim exclusiv despre legătura percepției umane, a înțelegerii umane cu Adevărul. Cu realitatea. Vorbim despre interpretări, despre emoții care alterează înțelegerea adevărului sau obstrucționează și dirijează Adevărul nostru individual. Dar nu afectează faptele.

Post factualul începe de acolo de unde vorbim despre paradigma Ceea ce vezi nu este Adevărat, Ceea ce percepi cu simțurile, nemijlocit, nu e Adevărat, respectiv despre alterarea faptelor prin prisma alterării percepției. Nu mai e vorba despre interpretare, ci despre alterarea fundamentală a faptelor petrecute. Abordarea populistă Adevărul e ceea ce spun eu că este Adevărul care transformă faptul în non -fapt sau în opusul său.

Acest tip de abordare, care e combinată cu cenzura mass media, blocarea libertății presei, liberei circulații a ideilor, libertății de exprimare, impinge societatea vizată către autoritarism, către dictatura. Aici suntem cu regimurile populiste și post- factualul. Faptele sunt rescrise, nu reinterpretate, ci schimbate dramatic. Mai știm și noi istoria eroismelor lui Ceaușescu, rescrise după preluarea puterii de către acesta, în 1965. Se rescrie istoria și în Polonia actuală, cu rolul opoziției Solidarnosti. Se distruge imaginea și rolul lui Lech Valensa, îl reașează pe Geremek în prim plan. Asta fac politicienii populiști. Post- factual. Post-umanitatea e și mai tragică, și se leagă direct ce o altă creație a omului, artifical intelligence - a.i.. Un mecanism de învățare automată, independentă, a unor mașini, capabile să manipuleze infinit mai multe date decât ființa umană, cu infinit mai multă eficiență, sigur în fracțiuni de secundă, și care pot reproduce realitatea destinată oricărui simț uman, cum pot altera mintea umană în mod programat.

Totul a plecat de la supra-utilizarea a.i. în detectarea fake news. Am învățat mașinile să coroboreze elemente de limbaj, le-am învățat să traducă, să citească, să scrie versuri (nu poezii!!!), să priceapă gramatici și sintaxe, să creeze fraze corecte în orice limbă, mai corecte decât vorbirea oamenilor reali. Ele pot crea declarații “autentice”, factuale, care sunt transmise pe scară largă mai necesită până în doi ani timp pentru perfecționare. Atunci să te ții război informational! Aceasta este post-umanitatea. Aici contează reziliența umană și posibilitatea ca să existe adaptabilitatea la aceste dezvoltări ale unui viitor apropiat. Și tot ea va trăda conținutul și capacitatea umanității, în întregime sa, de a se adapta, vom ști cum arată omul mediu, umanitatea în totalitatea sa, luptând cu aceste adevărate boli psihice ale viitorului trăirii în spații virtuale paralele, concomitente, o schizofrenie a trecerii constante între realități plăsmuite și viața de zi cu zi, factualitatea, adevărul și umanitatea.