Elementele care prezic un cutremur

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Studiu comparat privind reglementarea abuzului in serviciu/de putere/autoritate in tari europene  

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania

Nimeni nu este mai presus de lege

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

 

Studiu comparat privind reglementarea abuzului in serviciu/de putere/autoritate in tari europene

November 9, 2017 unjr.ro@gmail.com Modificare legi 

Prezentul studiu, transmis pe data de 8 noiembrie 2017 Comisiei Speciale comune a Camerei Deputatilor si Senatului pentru sistematizarea, unificarea si asigurarea stabilitatii legislative in domeniul justitiei, isi propune sa ofere o privire comparativa asupra modului in care este reglementat abuzul in serviciu/putere/autoritate in diferite legislatii europene, in contextul in care Parlamentul Romaniei trebuie sa adopte modificarea legislativa ceruta de necesitatea aducerii legislatiei actuale in acord cu Constitutia, pornind de la deciziile 405/2016 si, respectiv, 392/2017 ale Curtii Constitutionale.
Reglementarea abuzului in serviciu ridica una dintre cele mai sensibile probleme de legiferare, datorita diferentelor de viziune cu privire la aceasta infractiune.
Astfel, in statele vestice incriminarea “abuzului de putere” a avut la baza nevoia de a proteja cetatenii impotriva oficialilor statului care isi folosesc abuziv puterea pe care o au fie pentru a-i vatama, fie pentru ca oficialii sa produca pentru sine sau pentru altii un folos necuvenit. Aceasta conceptie o gasim in incriminarea care s-a dat acestei infractiuni atat in Codul penal al lui Cuza, din 1864, cat si in cel al lui Carol, din 1936.
De cealalta parte, in tarile comuniste, avand la baza conceptia de drept sovietica, “abuzul in serviciu” era infractiunea prin care partidul comunist – prin procuratura – ii controla pe toti functionarii publici. Facem precizarea ca in socialism toata lumea lucra pentru stat, asadar orice persoana era posibil subiect activ al infractiunii de abuz in serviciu. Mai mult, diferit de conceptia vestica a “abuzului de putere” care punea accent pe obtinerea de beneficii/foloase necuvenite de catre oficial, pe scopul calificat al infractiunii, incriminarea din dreptul sovietic punea accent pe producerea de “paguba” statului, indiferent daca functionarul a urmarit sau nu producerea acesteia. Ulterior, in urma caderii comunismului si implementarii democratiilor constitutionale construite pe principiul separatiei puterilor in stat si respectarii drepturilor omului, unele state foste comuniste au redefinit infractiunea de “abuz in serviciu” deoarece, prin modul de interpretare si aplicare a acestei infractiuni, aceasta a devenit imprevizibila, fapt subliniat atat de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul Estoniei, cat si de Comisia de la Venetia.
Definirea infractiunii de abuz in serviciu/putere a ridicat probleme si in tarile vestice, deoarece aceasta infractiunea se poate situa pe limita dintre raspunderea politica si cea penala. Acest fapt a determinat o serie de state sa modifice definitia acestei infractiuni, cum e cazul Italiei.
Problema ridicata de definirea acestei infractiuni a facut si obiectul diverselor recomandari si analize la nivelul Comisiei de la Venetia, in vederea mentinerii unui echilibru intre puteri specific statelor democratice.
Astfel, in concluziile raportului dedicat “Relatiei dintre responsabilitatea ministeriala politica si penala”, Comisia a mentionat urmatoarele (para. 113-115): “dispozitiile penale nationale de larga aplicare si vagi cu privire la abuzul de functie si abuzul de putere constituie o categorie foarte problematica. Chiar daca astfel de dispozitii generale pot parea necesare, ele nu sunt mai putin problematice, prin raportare la dispozitiile art. 7 ale Conventiei Europene si la celelalte exigente fundamentale ale ale Statului de drept. In plus, ele sunt in special propice unei instrumentari politice”. 
In consecinta, Comisia de la Venetia apreciaza ca “dispozitiile referitoare la abuzul de functie si abuzul de putere si dispozitiile generale similare trebuie interpretate de o maniera restransa si puse in practica dupa un prag inalt. Se impune sa se fixeze criterii suplimentare, de exemplu… in chestiunile referitoare la interese economice sa se realizeze legatura cu un castig personal, fie pentru persoana in cauza, fie pentru un partid politic. Pedepsele prevazute pentru aceste dispozitii generale trebuie sa fie moderate si inferioare pedepselor pentru infractiuni precise, cum ar fi cele de coruptie”[1].
De asemenea, reglementarea abuzului in serviciu trebuie sa aiba in vedere obligatia asumata de Romania prin ratificarea Conventiei de la New York privind combaterea coruptiei, care, in articolul 19 prevede:
“Fiecare stat parte are în vedere să adopte măsurile legislative şi alte măsuri care se dovedesc a fi necesare pentru a atribui caracterul de infracţiune, în cazul în care actele au fost săvârşite cu intenţie, faptei unui agent public de a abuza de funcţiile sau de postul său, adică de a îndeplini ori de a se abţine să îndeplinească, în exerciţiul funcţiilor sale, un act cu încălcarea legii, cu scopul de a obţine un folos necuvenit pentru sine sau pentru altă persoană sau entitate”.[2]
Prezentul studiu va cuprinde trei parti.
Prima parte a studiului va face o trecere in revista a modului in care infractiunea de abuz in serviciu/abuz de putere este reglementata in diverse state europene.
Analiza acestor definitii releva faptul ca exista, in mare, trei tipuri de reglementare.
Un prim tip de reglementare a infractiunii de abuz in serviciu/putere/autoritate, specific statelor din fostul bloc sovietic (o parte si-au revizuit insa legislatia penala), are la baza ideea prejudiciului creat prin incalcarea atributiilor de catre functionar public. Acest tip de reglementare se regaseste in Serbia, Albania, Lituania sau Armenia.
Al doilea tip de reglementare a abuzului in serviciu este legat de intentia dolosiva a functionarului, care urmareste crearea unui folos, pentru sine sau pentru altul, ori provocarea de daune/vatamari unei terte persoane. Acest tip de reglementare se regaseste in Italia, Austria, Portugalia, Croatia sau Bulgaria.
In fine, al treilea tip este legat de reglementarea mai multor infractiuni in loc de una singura, prevazandu-se distinct diferite conduite infractionale care se subsumeaza abuzului in serviciu. Cu alte cuvinte, exista definitie pentru fiecare situatie de fapt in care legiuitorul a considerat ca abuzul de putere si urmarea lui e suficient de grav pentru a constitui o infractiune. Din discutiile cu magistratii europeni a rezultat si faptul ca exista un trend ca incriminarile sa fie sectoriale – achizitii publice, fonduri europene, concurenta, burse etc – unde norma de incriminare este particularizata obiectului juridic specific. State precum Franta, Belgia, Germania, Olanda sau Spania au optat pentru incriminarea unei sferi mai largi de infractiuni, care sa acopere in mod suficient si abuzul de putere.
A doua parte a studiului cuprinde un scurt istoric al reglementarii infractiunii de abuz in serviciu in dreptul penal roman.
A treia parte a studiului face o scurta prezentare a considerentelor deciziilor Curtii Constitutionale mentionate.

I. Incriminarea abuzului in serviciu in statele europene

1. State care reglementeaza abuzul in serviciu constand in existanta unui “prejudiciu”, inspirat din modelul sovietic

 1.1. Rusia
Art. 285 – Abuzul de autoritate publica
Utilizarea de catre functionar a prerogativelor sale oficiale impotriva intereselor postului, indiferent daca fapta a fost savarsita din interes pecuniar sau orice alt interes personal, care a dus la o incalcare substantiala a drepturilor si intereselor legitime ale cetatenilor sau organizatiilor, a intereselor protejate prin lege ale societatii sau ale statului se pedepseste cu amenda de pana la 80.000 de ruble sau salariul sau alte venituri incasate pe o perioada de pana la 6 luni, sau privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a desfasura anumite activitati pe o durata de pana la 5 ani sau inchisoare pe un termen de la 4 la 6 luni sau privarea de libertate pentru o durata de maxim 4 ani.
1.2. Lituania
Articolul 228 – Abuse of Office
Un functionar public sau o persoana asimilata acestuia care abuzeaza de pozitia sau oficiala sau isi depaseste limitele functiei si in acest mod cauzeaza un prejudiciu grav statului, organizatiilor publice internationale, unei persoane fizice sau juridice va fi pedepsita cu amenda sau inchisoare de pana la patru ani si cu interdictia de a mai ocupa anumite functii sau a desfasura anumite activitati.
Daca persoana care comite infractiunea de la aliniatul precedent o face cu scopul de a dobandi pentru sine sau pentru altul un folos personal, daca nu sunt intrunite elementele luarii de mita, va fi pedepsita cu inchisoarea pana la 6 ani si cu interdictia de a mai ocupa anumite functii sau a desfasura anumite activitati.
1.3. Serbia
Articolul 359 – Abuse of Office
(1) Un functionar public care, prin abuz de autoritate, incalcand limitele atributiilor sale oficiale sau prin abandonarea atributiilor sale, dobandeste pentru sine sau pentru alta persoana fizica sau juridica un beneficiu sau cauzeaza prejudicii unei alte persoane sau violeaza in mod grav drepturile altuia va fi pedepsit cu inchisoare de la 6 luni la cinci ani.
(2) Daca prin comiterea faptei prevazute la alin.1 rezulta un beneficiu material mai mare de 450.000 de dinari, functionarul va fi pedepsit cu inchisoare de la 1 la 8 ani.
(3) Daca valoarea beneficiului material este mai mare de 1.500.000, pedeapsa este de la 2 la 12 ani.
1.4. Albania
Article 248 – Abuse of office
Indeplinirea sau neindeplinirea, in mod intentionat, a unui act cu incalcarea legii, ce revenea unei persoane ce indeplinea o functie publica in temeiul atributiilor sale, avand ca efect dobandirea unor foloase patrimoniale sau nepatrimoniale injuste sau care au vatamat interesele legitime ale statului, cetatenilor sau altor entitati legale, atunci cand nu constituie o alta infractiune, se pedepseste cu inchisoare pana la 7 ani.
1.5. Republica Moldova
Articolul 327. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
(1) Folosirea intenţionată de către o persoană publică a situaţiei de serviciu, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice, se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.
Articolul 328. Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
(1) Săvîrşirea de către o persoană publică a unor acţiuni care depăşesc în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege, dacă aceasta a cauzat daune în proporţii considerabile intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice se pedepseşte cu amendă în mărime de la 650 la 1150 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani.

2. State in care abuzul in serviciu implica intentia dolosiva a functionarului

 2.1. Italia
Art. 323
Titlul II – Infractiuni contra administratiei publice → Capitolul I – Infractiuni ale functionarilor publici contra administratiei publice
“Exceptând cazul cand fapta nu constituie o infracţiune mai grava, funcţionarul public (art.357) sau cel insarcinat cu o funcţie publica (art.358) care, in cadrul funcţiilor sau serviciului, incalcand normele legale sau de regulament, sau omitand sa se abtina in fata unui interes propriu sau al unei rude apropiate sau in alte cazuri prevăzute, in mod intentionat procura pentru sine sau pentru alţii un folos patrimonial necuvenit sau provoacă altora o dauna injusta, este pedepsit cu inchisoare de la 1 la 4 ani.
 Pedeapsa este mărita in cazurile in care avantajul sau paguba au un caracter de o gravitate mare.”
Definitia infractiunii a fost modificata in 1997, pentru a cuprinde elemente specifice, in urma unor acuzatii privind interpretarea si aplicarea extinsa a acestei infractiuni, fapt ce a avut drept consecinta, in opinia Parlamentului italian, o intruziune grava a puterii judecatoresti in atributiile exclusive ale puterii executive.[3]
Fiecare element al infractiunii trebuie dovedit distinct, pentru a conchide daca sunt sau nu intrunite elementele constitutive ale infractiunii:

• Calitatea de functionar public ;
• In exercitarea atributiilor sale ;
• Incalcarea unor norme legale scrise prevazute de lege si regulamente (prevederea a fost introdusa prin legea din 1997, pentru a limita interpretarea infractiunii). Jurisprudenta a exclus insa din notiunea de lege actele care incalca doar dispozitii administrative, precum normele disciplinare (Court of Cassation, Criminal Division VI, decision no. 5531 of 27 March 1996), norme interne ale administratiei (Criminal Division VI, decision no. 34049 of 20 February 2003) sau solicitari pentru licitatii publice (Criminal Division VI, decision no. 24480 of 12 June 2009).
• Folos patrimonial pentru sine sau pentru altul, ori cauzarea unei daune injuste unei alte persoane: in interpretarea acestei conditii, doctrina si jurisprudenta au construit teoria asa numei «duble ilegalitati». Calificarea unui folos patrimonial ca «injust»[4] presupune ca acesta este prin el insusi contrar legii. De exemplu, un functionar public nu comite infractiunea de abuz in serviciu daca abuzul are ca rezultat patrimonial un beneficiu (pentru sine sau pentru altul) la care beneficiarul era indreptatit ca titular individual al unui drept. Situatia este oarecum similara si in cazul daunei, cu mentiunea ca aceasta poate fi atat materiala, cat si nepatrimoniala.
• Intentia: intentia este una calificata, doloziva. Cu alte cuvinte, actiunea functionarului este determinata inca de la inceput de scopul calificat de a obtine un folos sau provoca o dauna/vatamare. Ca atare, nu este suficient ca functionarul sa accepte doar posibilitatea producerii unui folos/daune injuste, si nici doar sa accepte riscul acesteia, chiar daca i s-ar infatisa cu element de certitudine, ci este necesar ca acest obiectiv sa fie scopul direct si imediat urmarit de el.[5]

2.2. Portugalia
Articolul 382 – Abuzul de putere
“Functionarul care, in afara cazurilor prevazute in articolele precedente, abuzeaza de puterile sale sau isi incalca atributiile specifice functiei sale, cu scopul de a obtine, pentru sine sau pentru altul, un folos injust sau de a cauza o vatamare unei alte persoane, este pedepsit cu inchisoare de pana la 3 ani sau cu amenda, daca o pedeapsa mai severa nu este aplicabila in temeiul unei alte norme legale.”
Nota: Este subliniat in doctrina si jurisprudenta ca obtinerea unuei beneficiu ilegal / cauzarea unei vatamari face parte din continutul constitutiv al infractiunii.
Date statistice:
In 2009 au fost 3 condamnari si 8 achitari pentru aceasta infractiune.
In 2013 au fost 12 procese pe rol vizand acest tip de infractiune, in 2014 – 5 procese, iar in 2015 4 procese.
2.3. Croatia
Articolul 337 – Abuzul de putere sau autoritate oficiala
(1) Un functionar care, in scopul de a procura pentru sine sau pentru altul un beneficiu nepatrimonial, sau de a provoca daune unei terte persoane, abuzeaza de autoritatea sau atributiile sale, excede competentelor ce ii revin sau omite sa isi exercite atributiile, va fi pedepsit cu amenda sau inchisoare de pana la 3 ani.
(2) Daca infractiunea prevazuta la alin.1 are ca rezultat o dauna considerabila sau o vatamare grava a drepturilor unei terte persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 5 ani.
(3) Daca un castig material este dobandit de faptuitor ca urmare a savarsirii infractiunii prevazute la alin.1, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(4) Daca castigul material considerabil este dobandit de catre faptuitor prin savarsirea infractiunii prevazute de alin.1 si daca functionarul actioneaza in scopul dobandirii unui castig material, pedeapsa este inchisoarea de la 1 la 10 ani.
Article 338 – Abuz in exercitarea functiei guvernamentale
Un oficial sau un responsabil din unitatile administrative locale sau centrale sau din autoritati/institutii ce indeplinesc functii/servicii publice sau din persoane juridice cu capital unic sau majoritar de stat, in scopul de a obtine un folos material in afacerile personale sau ale familiei sale, abuzeaza de functiile si atributiile sale prin acordarea de tratamente preferentiale in incheierea de contracte, in oferirea, obtinerea sau contractarea unui loc de munca va fi pedepsit cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.
Nota: Croatia a ales o definitie si o pedeapsa in trepte a infractiunii de abuz in serviciu. Intentia calificata prin scop face parte din elementele constitutive ale infractiunii.
De asemenea, este reglementat distinct abuzul in exercitarea functiei guvernamentale.
Potrivit deciziei Curtii Supreme Croate, prin dauna/castig considerabila (article 337 (2)) se intelege un prejudiciu mai mare de 30.000,- Croatian Kuna (approximately EUR 4.000).
In 2010 in ambasador a fost condamnat pentru abuz de putere la un an de zile de inchisoare si cinci ani interzicerea de a mai activa ca diplomat.[6]
2.4. Austria
Sectiunea 302 – Abuse of official authority
(1) Un oficial care abuzează cu stiinta de autoritatea sa de a pune in aplicare legi in numele guvernului, landului, guvernului local cu intenția de a aduce atingere drepturilor altora se pedepsește cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
(2) Persoana care comite fapta in exercitarea unor funcții oficiale cu o putere straina sau cu organizații bi/multilaterale va fi pedepsita cu inchisoare de la 1 la 10 ani. Aceeași pedeapsa se aplica aceluia care prin infracțiune cauzează o paguba de peste 40.000 euro.
Statistici:
In 2011 au fost cercetate 701 cazuri si au fost pronuntate 82 hotarari de condamnare.
2.5. Bulgaria
Art. 282
Infractiune este definita ca fiind fapta unui oficial care incalca sau omita sau isi indeplineasca atributiile sau autoritatea sa sau care depaseste limitele acestora, cu scopul de a produce pentru sine sau pentru altul un folos sau pentru a vatama o alta persoana.
2.6. Ungaria
Section 305
Orice functionar public care, cu intentia de a cauza un un dezavantaj injust sau de a procura un avantaj injust, isi incalca indatoririle oficiale, isi depaseste atributiile sau abuzeaza in alt mod de pozitia sa, se pedepseste cu inchisoarea de pana la 3 ani.
Statistici: in 2015 au fost cercetate 168 de infractiuni de abuz in serviciu, iar in 2016 au fost cercetate 242 astfel de infractiuni.

3. State in care abuzul in serviciu este reglementat prin incriminarea unor infractiuni specifice

3.1. Franta
Secţiunea 1 : Despre abuzurile de autoritate orientate împotriva administraţiei
Articolul 432-1
Fapta prin care o persoană depozitară a autorităţii publice, acţionând în exercitarea funcţiilor sale, ia măsuri destinate împiedicării execuţiei legii se pedepseşte cu cinci ani închisoare şi cu amenda de 75.000 euro.
Articolul 432-2
Infracţiunea prevăzută la articolul 432-1 se pedepseşte cu zece ani închisoare şi cu amenda de 150000 euro dacă a fost urmată de efect.
Nota:
Potrivit informatiilor primite de la colegii francezi, acestia nu au putut identifica nici o condamnare pronuntata in baza acestei infractiuni. De asemenea, in doctrina aceasta infractiune apare ca fiind una din cele „foarte rar aplicate in practica”.[7]
Prin lege, in sensul textului precitat, se intelege doar normele votate de ansamblul legislativ, indiferent de tipul lor: legi, tratate internationale semnate si ratificate de Franta, precum si circulare si regulamente publice.
Este important de subliniat ca, in cadrul misiunilor vizand implementarea de catre statele semnatare a Conventiei de la New York, in ceea ce priveste articolului 19 (cel vizand abuzul in serviciu) Franta a indicat ca implementarea in legislatia franceza s-a facut prin modul de incriminarea a infractiunilor de coruptie in general, componentele legate de exercitarea abuziva a functiei regasindu-se in definirea mai multor infractiuni.[8]
3.2. Belgia
Criminal Code
Nu exista incriminata in sensul articolului 19 CNY infractiunea de abuz in serviciu, ci este indicata ca infractiune similara cea definitia de art. 243 si 151 Cod penal.
Articolul 243 (Concussion)
Orice persoană care exercită o funcţie publică şi care este vinovată de delapidare, ordonând să se perceapă, pretinzând sau primind ceea ce ea ştie că este interzis, sau că depăşeşte ceea ce se datora referitor la drepturi, taxe, contribuţii, venituri, fonduri sau dobânzi drept salarii sau retribuţii, este pedepsită cu închisoarea de la şase luni la cinci ani şi cu amendă de la 100 la 50 000 de franci sau cu una din cele două pedepse, şi, mai mult, poate fi condamnată la interdicţia dreptului de a ocupa funcţii, locuri de muncă sau funcţii publice, conform articolului 33.
Se pedepseşte cu inchisoarea de la cinci ani la zece ani şi cu amendă de la 500 la 100 000 de franci, dacă delapidarea a fost comisă cu violenţe sau cu ameninţări.
Art. 151 Orice act arbitrar şi care atentează la libertăţile şi drepturile garantate de Constituţie, ordonat sau executat de un funcţionar sau ofiţer public, de un funcţionar public sau de agent al autorităţii sau al ordinii publice, este pedepsit cu închisoarea de la cincisprezece zile la un an.
Art.152 Dacă inculpatul justifică respectiv că a acţionat la ordinul superiorilor săi, pentru obiecte de resort ale acestora şi faţă de care le este inferior ierarhic, pedepsele stabilite la articolele precedente sunt aplicate doar superiorilor care au dat ordinul.
O serie de alte infractiuni, precum abuzul de incredere, sustragerea de acte sau proceduri judiciare sau conflicte de interese sunt vazute de asemenea ca fiind subsumate notiunii de „abuz de putere” in sensul articolului 19 din CNY.
Statistici: in 2013, au existat 6 cazuri de rechizitorii intemeiate pe art. 243 precitat, avand ca obiect aceasta infractiune( din 53 pe coruptie) si o hotarare de condamnare(din 126). In 2015 au fost 3 hotarari de condamnare, din 165 de condamnari pentru fapte de coruptie.
3.3. Germania
Nu e incriminat distinct abuzul in serviciu.
Germania a ales un sistem de incriminare cu foarte multe infracțiuni, cu grad de generalitate redus.
3.4. Olanda
In privinta implementarii articolului 19 din Conventia de la New York, Olanda a considerat ca aceasta este acoperita printr-o definire larga a diverselor forme de coruptie, precum si a unor infractiuni contra patrimoniului, nefiind necesara o definitie distincta.
3.5. Estonia
Estonia a abrogat aceasta infractiune in 2007, dupa condamnarea sa de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului datorate caracterului imprevizibil al acesteia. In prezent, abuzul de putere este acoperit de legea impotriva coruptiei, in care se specifica care anume fapte savarsite prin abuz de putere constituie infractiuni.

II. Scurt istoric privind reglementarea abuzului in serviciu in dreptul penal roman

1. Codul penal CUZA, promulgat la 1 mai 1865

Art. 147 – Abuz de putere contra particularilor
Orice funcționar administrativ sau judecătoresc va abuza de puterea ce-i dă calitatea sa, spre a sili pe nedrept pe o persoană a face sau a suferi un act, sau a se abține de dânsul, se va pedepsi cu închisoare de la o lună la doi ani, și se va putea încă declara necapabil de a ocupa funcțiuni publice de la un an la trei.
Art. 158 – Abuz de putere în contra lucrului public
Orice funcționar public, orice agent sau însărcinat al guvernului, de orice grad sau stare, care va cere sau va ordona, va face a se cere sau a se ordona mișcarea sau întrebuințarea forței publice în contra execuțiunei unei legi, în contra percepțiunei unei contribuțiuni legale, sau în contra execuțiunei unei ordonanțe sau mandat al justiției, sau în contra oricărui alt ordin al autorității legitime, se va pedepsi cu recluziunea; iar dacă o asemenea cerere sau ordine a izbutit a se și pune în lucrare și a produce efect, pedeapsa va fi maximum recluziunei.

2. Codul penal al lui Carol al II-lea, promulgat la 17 martie 1936

Art. 245 – Abuzul de putere
(1) Funcţionarul public care, uzurpând o atribuţiune, sau abuzând de puterea sa legală, sau depăşind limitele competinţei sale, ori nesocotind sau violând formalităţile prescrise de lege, ori abătându-se în orice alt mod dela îndatoririle inerente funcţiunii sale, săvârşeşte un act pe care legea nu-l consideră infracţiune, în scopul de a procura cuiva, pe nedrept, vreun folos sau de a-i cauza o păgubire de orice fel, comite delictul de abuz de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 3 ani.
(2) Aceeaşi pedeapsă se aplică şi atunci când faptul se săvârşeşte în scopul de a constrânge pe nedrept o persoană, să facă, să omită sau să sufere ceva.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Art. 247. Funcţionarul public care, aparţinând unei anumite puteri în stat, face, pe nedrept, acte ce intră în atribuţiile altei puteri, sau prin orice mijloace împiedecă, zădărniceşte sau îngreunează exerciţiul funcţiunilor acesteia, comite delictul de exces de putere şi se pedepseşte cu închisoare corecţională dela 6 luni la 2 ani şi interdicţie corecţională dela unu la 2 ani.

3. Modificarea infractiunii de “abuz in serviciu” de catre comunisti

Decret 192 din 27 iulie 1950:
Art. 245 va avea urmatorul cuprins: “Art. 245. – Incalcarea indatoririlor de serviciu savirsita de catre un functionar, prin depasirea, sau folosirea abuziva a atributiunilor sale, ori prin violarea sau nerespectarea obligatiunilor impuse prin dispozitiuni legale, daca prin aceasta se impiedica, ingreuneaza sau intarzie executarea sarcinilor decurgind din Planul de Stat, se stanjeneste bunul mers al unitatilor sau organizatiunilor obstesti, ori se produce o paguba avutului obstesc sau intereselor legale ale cetatenilor, daca fapta nu constitue o alta infractiune pedepsita de lege ca fiind savirsita de functionar in exercitiul atributiunilor sale, constitue infractiunea de abuz in serviciu si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2-10 ani si interdictie corectionala dela 1-3 ani.”[9]
Decret 202 din 14 mai 1953:
Articolul 245 va avea urmatorul cuprins:
“Art. 245. –
Incalcarea indatoririlor de serviciu savarsita de catre un functionar, prin depasirea sau folosirea abuziva a atributiunilor sale, ori prin violarea sau nerespectarea obligatiunilor impuse prin dispozitiuni legale, daca prin aceasta se impiedeca, ingreuneaza sau intarzie lucrarile de intocmire a Planului de Stat sau executarea sarcinilor decurgand din Planul de Stat, se stanjeneste bunul mers al unitatilor sau organizatiunilor obstesti ori se produce o paguba avutului obstesc sau intereselor legale ale cetatenilor, daca fapta nu constitue o alta infractiune pedepsita de lege ca fiind savarsita de functionar in exercitiul atributiunilor sale, constitue infractiunea de abuz in serviciu si se pedepseste cu inchisoare corectionala dela 2 la 10 ani sau amenda dela 100 la 2.000 lei.”[10]
Codul penal al Republicii Socialiste Romania, adoptat la 21 iunie 1968
Art. 246 – Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Art. 247 – Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi
Îngrădirea de către un funcționar a folosinței sau a exercițiului drepturilor vreunui cetățean, ori crearea pentru acesta a unor situații de inferioritate pe temei de naționalitate, rasă, sex sau religie, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Art. 248 – Abuzul în serviciu contra intereselor obștești
(1) Fapta funcționarului care în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute la art. 145 sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
(2) Fapta prevăzută la alin. (1), dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi și confiscarea parțială a averii.
Art. 249 – Neglijența în serviciu
(1) Încălcarea din culpă de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, sau o pagubă avutului obștesc, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), dacă a avut ca urmare o perturbare deosebit de gravă a activității unei organizații din cele prevăzute în art. 145, ori a produs o pagubă importantă economiei naționale, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani.

4. Codul Penal al Romaniei (Legea nr. 286/2009)

Art. 297 – Abuzul în serviciu
(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.
Art. 298 – Neglijenţa în serviciu
Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Nota: cu toate ca textul in vigoare nu prevede conditia subsidiaritatii infractiunii, intr-un document privind noul cod penal – postat pe siteul Ministerului Public – se mentioneaza ca intentia legiuitorului a fost de a pastra implicit aceasta conditie:
“NCP unifica cele trei variante ale abuzului in serviciu prevazut in reglementarea actuala, neexistand decat minime deosebiri de ordin terminologic intre cele doua reglementari. Ca si in prezent acest text devine incident numai daca fapta nu intruneste conditiile specifice ale continutului uneia dintre infractiunile speciale care se savarsesc tot in exercitarea atributiilor de serviciu de catre un functionar public, reglementate distinct, in norme speciale de reglementare.”[11]

III. Considerentele deciziilor Curtii Constitutionale

Nevoia reconsiderarii definitiei actuale a abuzului in serviciu rezulta din paragraful 53 al deciziei Curtii Constitutionale nr. 392/2017, decizie care, la randul ei, face trimitere la Decizia CCR 405/2016:
„53. Ținând seama de cele expuse, Curtea reține că, încă din data de 8 iulie 2016, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, în sarcina legiuitorului primar sau delegat s-a născut obligația de a reglementa valoarea pagubei și gravitatea vătămării rezultate din comiterea faptei de “abuz în serviciu”, cu aplicarea principiului “ultima ratio”, astfel cum acesta a fost dezvoltat în doctrină și jurisprudență (inclusiv cea a Curții Constituționale). Dezvoltând raționamentul juridic pe care s-a întemeiat soluția pronunțată în decizia menționată, Curtea a considerat că delimitarea dintre diferitele forme de răspundere juridică și răspunderea penală nu poate avea drept unic criteriu tipul actului normativ încălcat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv un act de reglementare primară (lege sau ordonanță a Guvernului) sau un act normativ administrativ, ci, dimpotrivă, reținând posibilitatea ca în cazul săvârșirii unei fapte prin încălcarea unei legi sau ordonanțe a Guvernului să poată fi incidentă atât răspunderea penală, cât și alte forme de răspundere extrapenală, cum este cea disciplinară, administrativă sau civilă, Curtea a reținut, drept criteriu suplimentar, gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale, respectiv necesitatea existenței unei anumite valori a pagubei sau a unei anumite gravități a vătămării a drepturilor sau intereselor legitime rezultate din comiterea faptei.”
„56. Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu, pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii.”
Intrucat deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, legiutorul trebuie sa intervina pentru modificarea incriminarii abuzului in serviciu, avand doua optiuni: fie modifica definitia actuala, prin indeplinirea celor doua conditii fixate de CCR (prevederea expresa a incalcarii legii sau ordonantelor si stabilirea unui prag minim a prejudiciului), fie redefineste infractiunea, prin raportare la o intentie calificata si obtinerea unui beneficiu/folos necuvenit (avand in vedere si Conventia de la New York) sau prin insiruirea limitativa a actiunilor savarsite prin abuz de putere/autoritate ce se doresc a fi incriminate sau a urmarilor acestora, fapt ce are avantajul unei mai precise previzibilitati.
Speram ca acest studiu comparat sa ajute la clarificarea aspectelor privind incriminarea abuzului in serviciu in alte tari si o parte din optiunile pe care le are legiuitorul roman in acest moment.
Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania

[1] Raportului Comisiei de la Venetia, din 11 martie 2013, asupra relatiei dintre responsabilitatea ministeriala politica si penala.
[2] Ratificata prin Legea 365/2004 pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.
[3] Criminal Liability of Political Decision-Makers: A Comparative Perspective, editat de Frank Zimmermann, pag. 145
[4] A se vedea decizia Curtii de Casatie 10133 din 15 martie 2015
[5] http://www.giurisprudenzapenale.com/2014/03/12/sul-dolo-intenzionale-nel-reato-di-abuso-dufficio-cass-pen-108102014/
[6] Pagina 26 din urmatorul link: http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/CountryVisitFinalReports /2013_10_29_Croatia_Final_country_report.pdf
[7] http://www.lexisnexis.fr/droit-document/fascicules/jcl-penal-code/417_EG_PE3_492417CH_1_PRO_098673.htm#.Wf7RWWiCw2w
[8] http://www.unodc.org/documents/treaties/UNCAC/CountryVisitFinalReports/France_Report_FR.pdf, pag 28-29
[9] http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/130011
[10] http://lege5.ro/Gratuit/g42tmmju/decretul-202-1953-decret-pentru-modificarea-codului-penal-al-republicii-populare-romane/1
[11] http://www.mpublic.ro/sites/default/files/PDF/NOILE_CODURI/ncp.pdf

 

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

The Best of Juliette Gréco (full album)

110.714 vizionări

423 10 Trimite

Chanson Française

Publicat pe 8 iul. 2015

Découvrez notre playlist French Classics sur Deezer et Spotify : https://VA.lnk.to/FrenchClassics Retrouvez-nous également sur : ♫ Spotify : https://lnk.to/ChansonFr-Spotify ♫ Deezer : https://lnk.to/ChansonFr-Deezer Tracklist : 00:00 - Jolie môme 02:42 - Sous le ciel de paris 06:02 - Chanson pour l'auvergnat 09:27 - Je suis comme je suis 12:26 - Si tu t'imagines 15:37 - La rue des blancs-manteaux 17:28 - Coin de rue 20:48 - Le torrent et l'amour 23:07 - On n'oublie rien 26:36 - Paname 30:20 - Bonjour tristesse 33:43 - La fête est là 35:52 - Embrasse-moi 38:54 - La chanson de Gervaise 42:25 - La valse 46:34 - L'amour 49:25 - Romance 52:22 - Chandernagor 54:37 - Complainte 59:11 - Rachel 01:02:03 - La javanaise 01:04:32 - Les feuilles mortes 01:07:28 - C'était bien 01:11:32 - La fiancée du pirate 01:14:25 - Marche nuptiale 01:18:26 - La java partout 01:21:26 - Je hais les dimanches 01:25:04 - La fourmi 01:26:07 - Il n'y a plus d'après 01:29:23 - Sur le verbe aimer 01:32:01 - Strip-Tease 01:34:14 - La fête aux copains 01:36:52 - Les canotiers 01:40:08 - Miarka 01:43:25 - Guinguettes 01:46:15 - Le monsieur et le jeune homme 01:49:09 - Musique mécanique 01:52:12 - Les lunettes 01:54:42 - La valse brune 01:57:30 - Vous mon cœur ■ ABONNEZ-VOUS : http://bit.ly/1chlhIQ ■ SUIVEZ-NOUS SUR FACEBOOK : http://on.fb.me/18d4NUA ■ LE MEILLEUR DE LA CHANSON FRANCAISE : http://bit.ly/136dbEC ■ CHANSON FRANCAISE : Retrouvez le meilleur de la Chanson française et ses plus belles voix : Edith Piaf, Georges Brassens, Jacques Brel, Juliette Gréco, Charles Trenet, Boris Vian, Yves Montand, Tino Rossi, Charles Aznavour et bien d'autres !

Categorie

Muzică

Licență

Licență YouTube standard

Deşteptarea! Rusia lui Putin, în pierdere de viteză pe toate meridianele - 7 noiembrie 2017, 11:32 - Autor : Iulian Chifu sursă : Adevărul.ro

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Autor

 Iulian Chifu:

Deşteptarea! Rusia lui Putin, în pierdere de viteză pe toate meridianele

 Data :

 7 noiembrie 2017, 11:32

               Suntem în pragul unei noi schimbări de paradigmă la nivel global, după repetatele forcinguri ale Rusiei de a se implica în orice conflict şi dispute la nivel global. 

        Într-adevăr, după ce şi-a epuizat propriile resurse de a determina conflicte ce reclamă intervenţie internaţională şi, fireşte, consultarea sa şi implicarea în formulele de pace, Rusia a migrat spre utilizarea conflictelor existente, cel mai vizibil fiind cel din Coreea de Nord, dar şi complicatele conflicte din Orientul Mijlociu. 

        Şi i-a mers în primele faze ale conflictului. Recent, se pare că jocul a fost devoalat, învăţat de către ceilalţi actori din sistem, iar Rusiei lui Putin i se cere, la fiecare caz în parte, să-şi precizeze poziţia şi asumarea unei formule constructive, să pună pe masa instrumentele şi pârghiile pe care le deţine pentru a ajuta la soluţionarea conflictului, toate înainte de a se aşeza la masa şi a pretinde un statut de mare actor sau de superputere. 

       Noul tip de abordare şi succesiunea de iniţiative şi acţiuni ale terţilor actori au dovedit pas cu pas că Regele e gol! Rusia nu are nici pe departe instrumentele pe care le pretindea şi are tot mai puţine de adus la coşul comun al eforturilor de soluţionare a diverselor conflicte, chiar dacă are multe de adus unei distrugeri a oricărei initiative de pace, ruperii acordurilor în curs de obţinere sau aţâţării părţilor să continue conflictul. 

      Ultima perioadă a dezvăluit şi dificultăţile armatei ruse de a asigura numărul dorit de oameni sub uniformă, în special din cauza plăţilor, aventurilor militariste şi neasumării morţilor, răniţilor şi prizonierilor în diferitele confruntări hibride, dar şi demografiei. I se adaugă dezvăluirile nominale făcute de către SBU, serviciul de informaţii ucrainean, despre mercenarii şi armata privată a lui Putin care funcţionează în Donbas şi Siria, cu tot trecutul şi baza legală, fiind identificaţi nominal un număr mare de mercenari, primii 150 fiind expuşi public joi. Rezultatul e de impact, fiecare persoană putând fi acuzată de agresiune şi genocid, de încălcarea drepturilor omului în regiune şi vinovăţia urmând să se stabilească în tribunale internaţionale. 

       Şi în Siria lucrurile nu mai sunt pe roze, odată ce a dispărut formal duşmanul Daesh, autoidentificat Stat Islamic, şi orice atac asupra opoziţiei trădează susţinerea pentru extinderea controlului teritorial al preşedintelui Bashar al Assad. Mai mult, demisia lui Saad Hariri, premierul libanez, are drept impact readucerea Hezbollah în ţară pentru a gestiona imprevizibilitatea şi lipsa de stabilitate, ba mai mult, de a controla cele 1,5 milioane de refugiaţi majoritari sunniţi, fapt ce depopulează Siria de luptători şi lasă Rusia singură lângă trupele armatei lui Assad. 


     În fine, nici perspectiva întâlnirii la vârf cu Donald Trump de la Summitul APEC nu arată prea bine, agenda largă şi comprehensive a Moscovei fiind restrânsă de SUA la Coreea de Nord şi capacităţile Rusiei de deconflictualizare, pe care aceasta nu prea le are, în timp ce pe temele Siria şi Ucraina abordările sunt clare, transparente şi puţin avantajoase Moscovei, deoarece Washingtonul nu oferă nimic şi nici nu pare să aibă nevoie de ceva. O situaţie ce limitează oportunităţile de câştig la masa verde ale Rusiei pe terţe spaţii. 

      Asta pentru că lumea s-a deşteptat, vizibil, şi nu mai dă curs potopului de vorbe şi ameninţărilor Rusiei de a arunca în aer pacea, echilibrul şi regulile pe toate meridianele.

 
 FOTO Mediafax / Hepta / Anadolu Agency / Rostislav Netisov 

Teribila armată rusă fără soldaţi: demografia şi aventurile militariste au alungat voluntarii

       Armata rusă traversează momente complicate, de data asta nu din lipsă de bani sau de capabilităţi militare – sunt din plin, indiferent de vârsta armelor – ci de soldaţi. De la anunţul lui Vladimir Putin privind transformarea armatei de recruţi şi obligativitatea serviciului militar în armata de voluntari şi profesionişti, lucrurile s-au schimbat dramatic. Astfel, în ciuda fostei legi ce excludea din poziţii de prim plan pe oricine a fugit de la executarea serviciului militar, lege care stabilizase numărul recruţilor, azi limitarea recrutărilor şi migrarea în spaţiul voluntarilor a început să creeze găuri majore în forţele armate ruse. 

      Mai întâi, trecerea la armata de voluntari a creat reacţii la nivelul Armatei, ofiţerii superiori şi generalii dorindu-şi în continuare o armată bazată pe serviciul militar obligatoriu şi recrutare a fiecărei generaţii. Aici, cele două opţiuni au intrat în coliziune, dar opţiunea decidentului politic, Vladimir Putin, în prag de realegere ca Preşedinte, în martie 2018, a fost decisivă. 

   Totuşi, presa rusă, cu precădere cea militară, a relatat că există deja un raport al generalului-colonel Mihail Mizinţev către Consiliul Social al Ministerului Apărării în care se recunoaşte faptul că numărul de personal sub contract cu Armata, în 2017, a ajuns la 354.000, adică un număr cu 30.000 mai mic decât cel din anul anterior sau o pierdere de circa 9% în doar un an, potrivit numărului anunţat pentru decembrie 2016 de către Ministrul Apărării Serghei Şoygu, concomitent cu reducerea a încă 18.000 de recruţi pentru armată. 

         Fenomenul care intervine este multiplu: nu mai există voluntari, nu mai există demografic un contingent, o cohortă de recruţi care să susţină nivelul de ambiţie şi nevoi al Federaţiei Ruse – Armata de un million de oameni – iar în Armată, dacă adunăm numărul de soldaţi recruţi, soldaţi profesionişti şi ofiţeri, ajungem la 850.000, cu 160.000 mai puţini decât numărul anunţat de către Preşedintele Putin. La fenomen se mai adaugă renunţarea la contracte, în mod masiv, de către cei care au terminat trei ani şi suprapunerea fenomenului peste cele mai reduse numeric generaţii născute în 1999 şi după, timp de 7 ani, ale copiilor din Federaţia Rusă, problemă demografică ce a determinat, în premieră, adoptarea legii prin care Rusia acceptă mercenari străini în cadrul Forţelor sale Armate (în condiţiile în care până recent mercenariatul era considerat infracţiune gravă în Rusia). Şi dacă ar dori, Rusia nu mai are de unde să ia recruţi noi, voluntarii fug de Armată, iar mercenarii străini vin cu toate problemele din trecutul lor şi din statele de unde provin. 


   ”Pregătirea militară are deja de suferit, iar trendul e unul profund negativ, fapt care nu are drept soluţie decât menţinerea sistemului de recruţi în armată şi serviciul militar obligatoriu, cu toate neajunsurile sale, sau acceptarea unei armate care nu reflectă ambiţiile Rusiei de superputere.”

        Motivele esenţiale pentru care meseria de militar nu mai e atractivă în Federaţia Rusă ţin, fireşte, de nivelul de plată – soldele şi alte drepturi nu au mai crescut de 5 ani, deşi inflaţia a lovit puternic în valoarea banilor şi nivelul de trai al militarilor. Dar poate cel mai important argument pentru a părăsi Armata este trimiterea militarilor în aşa-numitele războaie secrete ale Rusiei, acolo unde au parte de riscuri majore şi nescontate, condiţii mizere şi inacceptabile, înmormântări secrete, motive ruşinoase ale deceselor comunicate familiilor, lipsa compensaţiilor pentru decese şi pentru urmaşi, refuzul Rusiei de a recunoaşte apartenenţa răniţilor, morţilor şi prizonierilor săi în terţe spaţii precum Estul Ucrainei sau Siria.

       Pregătirea militară are deja de suferit, iar trendul e unul profund negativ, fapt care nu are drept soluţie decât menţinerea sistemului de recruţi în armată şi serviciul militar obligatoriu, cu toate neajunsurile sale, sau acceptarea unei armate care nu reflectă ambiţiile Rusiei de superputere, azi la 850.000 de oameni sub arme, mâine nici atât, dacă declinul e atât de impresionant cum o arată datele din ultimii ani. O armată cu mai puţini militari decât Turcia, de exemplu, care are un million de militar (a doua armată din NATO după SUA). Dar, pe termen scurt, demografia nu ajută, aşa încât Rusia îşi pune deja problema ca să compenseze lipsa de oameni din aventurile sale militariste prin recursul la rezervişti, un subiect care e tot mai probabil să iasă pe piaţă în viitorul apropiat. Rezervişti pe timp de pace. 

   Deja o soluţie a venit din recrutarea în Armata rusă, în Districtul Militar de Sud, a recruţilor din Crimeea şi oraşul Sevastopol, anexate în aprilie 2014 şi subiecte separate de drept ale Federaţiei Ruse. Aici, Kievul obiectează cu argumente şi perspectiva aducerii în faţa justiţiei internaţionale, susţinând că ne aflăm într-un caz clasic de încălcare a Articolului 51 al Convenţiei pentru protecţia Civililor în timpul războaielor (Convenţia a patra de la Geneva) care nu permite recrutarea de soldaţi din teritoriile ocupate, în timp ce transportarea acestora în Federaţia Rusă reprezintă o încălcare a Articolului 49 al aceleiaşi Convenţii a patra de la Geneva, subiecte ce pot constitui, în curând, obiectul unui nou dosar internaţional împotriva Rusiei. 
 

Vladimir Putin FOTO Sputnik 

Dezvăluiri dure ale SBU: Armata privată a lui Putin, trimisă în Ucraina şi Siria în războaiele ilegale 

   În urmă cu nici o lună, Vladimir Putin, Preşedintele Federaţiei Ruse, a emis decretul prin care acceptă formal serviciul de apărare privată cu cetăţeni străini, respectiv consacră armata de mercenari ca oficială în Rusia. Lipsa de resurse în spaţiul recruţilor, demografia scăzută, câştigurile reduse în Armată, dorinţa de a renunţa cu totul la armata de recruţi şi de a trece la armata de voluntari profesionişti au impus importul de mercenari, inclusiv la nivel legal. 

     Dar armata de mercenari datează de mai multă vreme în Rusia. Şi nu e vorba despre o armată privată a lui Vladimir Putin, chiar dacă acesta s-a pozat nu o dată cu operativii din compania „Wagner“, cu liderul Dmitri Utkin sau a decorat luptători ai trupelor Wagner, ci e vorba de nu mai puţin de 10 companii private de mercenari care recrutează, pregătesc şi trimit trupe în teatrele de operaţiuni ilegale, cu precădere acolo unde se manifestă războiul hibrid şi spaţiul juridic este suspendat, nu funcţionează legea şi se pot manifesta în voie toate umorile şi pornirile barbare şi macabre ale acestor profesionişti ai morţii.

      La 7 octombrie, şeful Serviciului de informaţii al Ucrainei, SBU, Vasyl Hrytsak, a anunţat într-o conferinţă de presă că serviciul său a colectat date enorme şi probe potrivit cărora angajaţii Armatei ruse şi cei ai trupelor paramilitare Wagner au participat la luptele din Estul Ucrainei, la ocuparea Crimeei şi, totodată, la luptele din Siria dinainte de februarie-martie 2014 şi de după februarie 2015, când s-a încheiat bătălia pentru Debalţeve, iar trupele private au fost mutate în Siria, în apărarea lui Bashar al Assad. Este vorba despre convorbiri telefonice şi probe ce identifică nu mai puţin de 1.570 de membri ai grupului Wagner, armata privată a lui Putin, care au participat numai la luptele din Donbas. 

     Fidel promisiunii de a da publicităţii identităţile celor în cauză, Serviciul de informaţii ucrainean SBU a anunţat, la 2 noiembrie, în conferinţă de presă, lista cu numele şi probele primilor 150 de mercenari şi a postat pe site-ul său înregistrări audio şi probe vizând implicarea reţelei de mercenari în Estul Ucrainei. Şeful Statului Major al SBU, Ihor Huskov, a prezentat toate aceste date care vizează participarea la lupte în perioada 2014-2015.


      Compania Wagner a participat la invazia Crimeei, în februarie-martie 2014, la doborârea avionului de transport IL-76 deasupra Aeroportului Luhansk şi la lupta pentru capturarea nodului feroviar din Debalţeve în perioada 2014-2015. 

”Un soldat al Wagner a câştigat 120.000 de ruble, circa 2.000 USD, în Ucraina şi dublul acestei sume în Siria, începând din aprilie 2015.”

      Dmitro Utkin, proprietarul şi comandantul grupului privat militar Wagner, cel mai cunoscut din Rusia, a fost colonel şi a luptat după intrarea în rezervă în Siria, în cadrul unui alt grup de mercenari ruşi şi străini numit Grupul Slav, în 2013. Grupul a suferit multe pierderi şi înfrângeri, iar liderii săi au fost anchetaţi şi condamnaţi la revenirea în ţară - de comanditarii lor de caracter - pentru mercenariat, considerat înfracţiune gravă în Rusia. După ce i-au utilizat, pentru că au fost perdanţi, liderii Grupului Slav au fost şi trimişi în spatele gratiilor de chiar autorităţile ruse care i-au trimis la luptă în Siria, lângă Assad.


       Însă Utkin a format propria companie, Wagner, după numele compozitorului Richard Wagner, o declară chiar el, compozitorul favorit al lui Hitler, cum apare în toate relatările sale. Compania se antrenează la poligonul de la Molkino, lângă Rostov pe Don, un poligon al serviciilor de informaţii ale armatei ruse, GRU, care face parte din unitatea militară ce conţine a 10-a brigadă de trupe speciale a GRU, detaşamentele de forţe speciale 85, 95, 551, ca şi batalionul de antrenament, o companie de doctori şi administraţia bazei. Un soldat al Wagner a câştigat 120.000 de ruble, circa 2.000 USD, în Ucraina şi dublul acestei sume în Siria, începând din aprilie 2015.

    Înregistrările SBU vorbesc şi despre morţi şi despre banii primiţi pentru diferite operaţiuni. 100 milioane de ruble pentru Debalţeve a primit Wagner, potrivit înregistrărilor date publicităţii, bătălie unde au murit peste 100 de operativi ai armatei private a lui Putin, între decembrie 2014-februarie 2015, în timp ce datele CITeam (organizaţia independentă Conflict Intelligence Team), care investighează pierderile Rusiei în Siria, indică decesul a cel puţin 9 mercenari Wagner din Rusia în august şi septembrie 2017, în Siria, iar în octombrie decesul a măcar doi. Aceştia sunt aduşi la Rostov pe Don în morga militară şi li se întocmesc acte de deces false, în care cauza decesului e trecută, de principiu, stop cardiac sau accident vascular cerebral, fără legătură cu rănile şi cauza reală a morţilor.


       Şi e vorba despre familiile norocoase, pentru că ajung corpurile rudelor acasă, în alte cazuri nefiind aduse rămăşiţele celor dragi. Nu e asumată nicio responsabilitate pentru urmaşi. Însă datele prezentate de SBU sunt în măsură să aducă în faţa instanţelor internaţionale, om cu om, pe fiecare din luptătorii din regiunea Donbas. Fireşte, dacă supravieţuiesc luptelor din Siria, unde se află acum. 
 

Premierul demisionar libanez Saad Hariri

Citeste mai mult: adev.ro/oz1iu0

Premierul demisionar libanez Saad Hariri

Citeste mai mult: adev.ro/oz1iu0

Premierul demisionar libanez Saad Hariri 

Rusia, lăsată tot mai singură în Siria, după demisia premierului libanez Saad Hariri

         După aşezarea cărţilor şi a taberelor, conflictul mocnit din Orientul Mijlociu între Iranul şiit şi Arabia Saudită sunnită a izbucnit. Prin intermediari, părţile se confruntau deja de ceva vreme, dar duminică Arabia Saudită a fost ţinta unei rachete a hitiţilor din Yemen, rachetă interceptată în zbor, în timp ce, în aceeaşi zi, premierul libanez sunnit Saad Hariri şi-a prezentat demisia în capitala Arabiei Saudite, declanşând o criză majoră în Liban, în tot Orientul Mijlociu, şi expunând ingerinţele şi dominaţia iraniană în regiune. 

    Declanşatorul conflictului deschis care se anunţă direct în Liban, între suniţi şi şiiţii miliţiei pro-iraniene Hezbollah, are multiple resorturi şi un întreg instrumentar de acţiune. Astfel, în statul sfâşiat de un război civil, în care echilibrul sunniţi-şiiţi-creştini maroniţi e garantat de Constituţiei prin postura fiecărei părţi care deţine o parte a puterii în stat – şiiţii Preşedintele Parlamentului, suniţii Premierul (de coaliţie) şi creştinii Preşedintele (acceptat de Hezbollah) – doar miliţiile şiite pro-iraniene au păstrat armele şi dublează Armata libaneză, în timp ce presează Israelul în repetate confruntări. În plus, în Liban au venit peste 1,5 milioane de refugiaţi sirieni, majoritatea sunniţi, fapt ce a afectat în mod substanţial echilibrul sectar şi situaţia economică a ţării.

    „Tatăl premierului a fost ucis în 2005 într-un atentat al Hezbollah comandat de Siria, care avea trupe de ocupaţie la acea vreme în Liban. „

     După vizita în regiune a preşedintelui American Donald Trump, care a vizitat Israelul, aliatul său, şi Arabia Saudită, cu care are numeroase elemente de parteneriat şi vânzări de arme, abordarea din Orientul Mijlociu pare să se fi schimbat în spaţiul conflictual, mai ales că lansarea crizei interne din Liban afectează capacitatea miliţiei pro-iraniene Hezbollah de a lupta şi a-l sprijini pe preşedintele Sirian Bashar Al Assad. Mai mult, conflictul declanşat de demisia lui Hariri şi de declaraţiile sale expun Iranul şi acoperă ambiguitatea constructivă prezervată de un an în această variantă, cu Saad Hariri premier. 

    Mai întâi, este vorba despre ameninţarea directă la adresa vieţii sale, resimţită de premier şi pentru care acuză Hezbollah. Mai mult, tatăl premierului a fost ucis în 2005 într-un atentat al Hezbollah comandat de Siria, care avea trupe de ocupaţie la acea vreme în Liban. Asasinatul a determinat retragerea trupelor siriene, dar miliţia şiită Hezbollah, considerată de SUA organizaţie teroristă, a refuzat să depună armele. Azi luptă cu precădere în Siria, iar lansarea incertitudinii sau a instabilităţii acasă, în Liban, poate bloca capacitatea acesteia de a sprijini regimul Al Assad, în timp ce expunerea publică a lui Hariri potrivit căreia Iranul domină guvernul irakian şi pe cel sirian lansează premizele confruntării directe a Teheranului şi acţiunii sale peste tot, în Orientul Mijlociu. 

    Teheranul, prin vocea ministrului de Externe Hossein Sheikholeslam, a respins implicarea sa în Irak, Siria sau într-o viitoare asasinare a lui Hariri, afirmând că „demisia lui Hariri a fost coordonată cu Preşedintele SUA, Donald Trump şi cu Regele saudit Mohammad bin Salman”. În mod ciudat, în înşiruire nu a apărut nicio referire la Israel, inamicul declarat al Iranului, vizat şi el de operaţiunile de încercuire de către forţele şi miliţiile şiite pro-iraniene, un stat care doreşte dispariţia statului Israel, a cărui existenţă o respinge şi o neagă de-a dreptul. 

    Oficialul iranian a mai lansat o săgeată către SUA şi adminsitraţia Trump, insistând asupra legăturii dintre Washington şi Daesh/ISIS. Sheikholeslam a subliniat că americanii încearcă să-şi acopere înfrângerea Daesh prin demisia lui Hariri. De fapt, afirmaţia nu are nimic logic - dacă SUA ar fi pierdut ceva, de ce trebuiau să renunţe la postura de premier în Liban pentru a mai pierde o calitate în favoarea Iranului. În fapt, a fost doar ocazia de a lipi mediatic şi imagologic SUA de Daesh-autointitulată Stat Islamic. 
 
Vladimir Putin şi Donald Trump FOTO EPA 

      Putin, fără instrumente şi pârghii în Coreea de Nord în faţa Preşedintelui SUA Donald Trump, aflat în turneul ultimei şanse pentru evitarea războiului 

    Duminică a început turneul est-asiatic al lui Donald Trump. Presa a insistat asupra întâlnirii cu Vladimir Putin, din marja summitului APEC din Vietnam, în timp ce Moscova anunţa, prin purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, că doreşte o discuţie comprehensivă, largă şi cuprinzătoare, pe multiple teme, în timp ce recunoaştea că nu există discuţii serioase bilaterale vizând Coreea de Nord, iar Casa Albă anunţa, prin preşedintele Trump, că Rusia e importantă pentru SUA şi ar putea ajuta în criza nord-coreeană, dacă ar avea instrumente, pârghii de influenţă sau de deconflictualizare. 

    Preocuparea generală, pe fondul scandalului în evoluţie de la Casa Albă vizând arestările consilierilor de campanie ai lui Trump, în legătură cu ingerinţa în campanie a Rusiei şi coliziunea de interese pentru influenţarea deciziei noului preşedinte american în relaţiile cu Rusia, era cum va decurge discuţia celor doi lideri şi măsura în care sunt prevăzute deschideri sau vreun „Mare Târg“ pe Ucraina şi Siria. Însă, dacă Moscova şi-ar dori aşa ceva, în cazul Washingtonului, lucrurile sunt clare: în Ucraina orice ridicare de sancţiuni începe cu retragerea trupelor ruse şi asociate din Donbas, acolo unde trimisul special american Kurt Volker a subliniat că întregul control, precum şi responsabilitatea revine Moscovei; în Siria, după eliminarea Daesh/Stat Islamic, orice nou atac se duce exclusiv contra opoziţiei siriene de orice fel şi asta subliniază obiectivul atacurilor ruse de lărgire a frontului de control al preşedintelui Al Assad. 

  „Dacă negocierile nu duc la rezultate convenabile şi nu determină o asigurare a SUA şi a aliaţilor săi privind liniştirea spiritelor şi eliminarea ameninţărilor nucleare venite de la Coreea de Nord, utilizarea opţiunilor militare este iminentă. „

     Însă tema cea mai importantă a turneului, mai puţin vehiculată şi analizată, este criza din Coreea de Nord. După lista capitalelor vizitate şi a întâlnirilor, devine clar că avem de a face cu turneul ultimei şanse, care să evite o confruntare directă cu Phenianul, la el acasă. Donald Trump a început în Japonia şi Coreea de Sud, aliaţii săi vizaţi de ameninţările nord coreene şi care trebuie reasiguraţi – inclusiv cu perspectiva amplasării armelor nucleare, după instalarea scutului anti-rachetă, ca măsură extremă de descurajare a unui atac nuclear nord-coreean. Urmează China – cu o agendă bogată, în care Coreea de Nord e în prim plan, fiind o ameninţare şi pentru China vecinătatea unui actor imprevizibil care atrage prezenţe militare de calibru în coasta Beijingului. Apoi vine summitul APEC, cu întâlnirea cu Vladimir Putin, primând pentru americani aceeaşi temă a elementelor şi aportului de deconflictualizare pe care l-au adus partenerii în speranţa evitării confruntării directe. În fine, urmează vizita lui Trump în Filipine, un fost/actual aliat în convivenţă şi, totodată, sub presiune chineză ca urmare a disputelor teritoriale în Marea Chinei de Sud, cum e şi cazul Vietnamului însuşi, gazda summitului APEC, ca şi a multor altor state participante. 

      Sursele de presă au relatat despre multiplele exerciţii defensive efectuate de bombardierele strategice americane chiar deasupra Peninsulei Coreene. De altfel, planificarea opţiunilor militare alternative negocierilor şi executarea exerciţiilor ce le pregătesc au dublă întrebuinţare: pregătirea pentru o eventuală aplicare a soluţiei militare, dacă va fi comandată de către preşedintele Donald Trump, şi crearea de presiuni şi ameninţări credibile pentru a descuraja Coreea de Nord şi a ajuta la contextul negocierilor cu Phenianul; în al doilea rând, este vorba de negocieri despre care secretarul de Stat american Rex Tillerson susţine că s-ar derula pe două canale proprii ale SUA, fără contribuţiile chineze sau ruse.

      Dacă negocierile nu duc la rezultate convenabile şi nu determină o asigurare a SUA şi a aliaţilor săi privind liniştirea spiritelor şi eliminarea ameninţărilor nucleare venite de la Coreea de Nord, utilizarea opţiunilor militare este iminentă. Până atunci, orice acţiune a Coreei de Nord de testare a armei nucleare e declanşator de acţiune militară. Unii experţi susţin că ar mai fi circa doi ani până la miniaturizarea bombei nucleare şi plasarea pe o purtătoare cu rază lungă de acţiune. Alţii vorbesc despre faptul că arma ar fi deja obţinută şi că ar urma doar testul. Deja sunt dispute dacă revenirea în atmosferă a rachetei balistice ar proteja încărcătura nucleară să nu explodeze din cauza căldurii la intrarea în atmosferă, în timp ce alţi experţi dau vina pe transferul tehnologic chinez şi rus către Phenian. 

    Disputa nu poate fi clarificată ştiinţific decât dacă se consumă un test cu armă nucleară plasată pe o purtătoare. Phenianul ameninţă de câteva săptămâni cu un asemenea test cu bombă cu hidrogen deasupra Pacificului. Depinde dacă o deţine şi are capacitatea să o folosească. Oricum, o asemenea perspectivă duce la reacţia directă a SUA, pe opţiune militară, pentru a evita orice ameninţare cu utilizarea armei nucleare în Japonia, Coreea de Sud sau Guam, dacă nu chiar direct asupra teritoriului american însuşi. Un risc pe care nici Donald Trump, nici administraţia sa nu şi-l pot asuma.

  Citeste mai mult: adev.ro/oz1iu0

Protest in front of the Parliament and Justice Minister in Bucharest

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html

Don Quijote - pas de deux (1971)

http://silethismillennium.blogspot.com2017youtube-broadcast-yourself.html