http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Un autodidact despre atemporalitate şi despre sens în istoria concretă [eseu escatologic ] - Dumitru G.Sin
Un autodidact despre atemporalitate şi despre sens în istoria concretă
[eseu escatologic ]
- Dumitru G.Sin
1. Lupoaica se intoarce pe Lipscani (foto din cotidianele bucurestene)
De la Ceylonul vazut la Katyn -ul descoperit
[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ]
[Din ciclul eS-eu-rile lui Sin ] Moto :Pentru
a fi credibil povestitorul nespecializat în domeniul istoriei trebuie
să fie subiectiv cu riscul de a fi “optuz”, asumîndu-şi
astfelsingurătatea ca pe-o libertate… ..................................................
"ISTORIA INCEPE cu relatarea faptelor"[i]
.Faptele trecutului consemnate în texte codificate cu semnul cuneiform
sau în hieroglifa[1] egipteană ori în” semnul sumerian „transferate din
locaţii murale pe papirusuri , jurnale ale vremii , cu o istorii
imprevizibile care
uneori bulversează pînă şi imaginaţia istoricului modern documente
scrise preluate din antichitate ca Ramayana unde e descris Ceylonul
văzut din aer (avioane , ioc !atunci ! metempshoză ?autoscopie?clarviziune?orice devine posibil.) cu alte tratate din aceeaşi
perioadă ca Samaragana şi Sutradnara care şi ele conţin informaţii
surprinzătoare ca descrierea diferitelor tipuri de avioane (avioane!?)
avînd combustibil mercurul (mercurul [2] !?) , un alt tratat Vymana
Sutra cuprinde trei mii de versete despre constituţia avioanelor
continuînd cu un manual al tehnicilor de pilotaj , apoi tratatul
Sulva-sutra destinat inginerilor constructori , redactat în mileniul I
î.Hr , cu soluţii şi generalizări intersante din punct de vedere
geometric este interesantă şi grafia numerelor cu poziţia cifrelor şi
folosirea sistemului „0” extragerea rădăcinii pătrate şi cubice , în
curgerea ei istoria indiană consemnează în secolul al VII-lea d.Hr.
matematicieni celebrii ca Aryabhatta , în seria descoperirilor
senzaţionale se înscriu şi găsirea manuscriselor de la Marea Moartă
apoi textele scrise de Sfîntul Pavel .În aceste condiţii , omul este
forţat să mediteze vertical în transcendent , Noica îl defineşte „
dincolo de ce este aici şi dispare ” . Obsedantele deveniri circulare
în care totul reîncepe fără progres , doar cu frisonul ciclurilor
stupefiante pot fi lăsate şi doar ca somaţii de excepţie relativă
trimise spre atenţionare istoricilor existenţialişti .
La asemenea documente , profesorul de istorie , de meserie arhivar al
trecutului nici măcar nu se oboseşte să redacteze întîmpinare ci
zîmbeşte
complice şi aruncă înscrisurile neglijent într-un raft
etichetat "entertainment"după care cu o mină gravă aduce la cunoştinţă
publicului, fapte ale unui trecut de bun simţ : înainte ca regatele să
se
desprindă de Imperiul Roman - tonul face muzica ! ...n`aşa ?
Aşadar se va cerne în paralel o istorie cuminte liniară cu grămătici care
contabilizează cu conştiinciozitate evenimente notabile scrijelind cu
pana pergamentele folosite curent în Bizanţ , obicei perpetuat şi în
regatele desprinse deja din Imperiul Roman . În zorii evului mediu , în
vremea lui Carol cel Mare şi în timpurile lui Robert cel Pios , unic
rege al Franţei , un soi de infocronomanii vor inunda bibliotecile
mânăstireşti , numite de istorici annale . Aceste lucrări istorice vin
în întîmpinarea Bisericii prin ajustarea şi amonizarea unor
evenimentele ecumenice ca stabilirea de date mobile ale Paştelui sau
adaptarea şi coordonarea unor date individuale cu cele stipulate în
Cartea Cărţilor .
Ca o şosea marcată de pietrele kilometrice , istoria
şerpuieşte prin timp înreruptă de formula : Le roi est mort ! Vive le
roi ! [ii] care evidenţia apariţia şi dispariţia regilor . Muza
istoriei ignora cotidianul onorînd excepţionalul , în forme simple ,
atractive . Scrierea annalelor a stîrnit pasiuni estetice unor
împătimiţi ai genului . Prelucrate artistic annalele au devenit
literatură istorică cu tendinţă vectorială , adică cronici de autor :
nişte istorii care în contrast cu anti-istoricitatea mitului urmăresc o
desfăşurare cronologică şi epică a faptelor consacrînd eroi în
succesiunea şi înlănţuirea evenimentelor oferind , în concluzie , teme
de meditaţie şi înscriind istoria ca specie literară .
Structurile feudale din Primul Val de civilizaţie se vor consolida odată cu
creştinismul ‚istoricii , prin inserţia sacrului în societatea laică , vor acorda evenimentelor notabile - „ sîmburele dulce al stiinţei istoricului” [iii] - un sens
, sau cel puţin aşa se credea pînă la Hegel! Istoricii acelor vremuri ,
şi cei care nu erau călugări , erau educaţi în mănăstiri , vîrful penei
lor era înmuiat în călimara şi cerneala mănăstirească în timp ce
sufletul cuceric cerea îngăduinţa Providenţei pentru orice acţiune
individuală.
Afirmaţia „ Căci crestinismul sacralizează istoria , el o transformă
în teofanie.”
[iv] este pe deplin justificată… Întrucît tiparul lipsea... la invenţia
lui Gutemberg , nici măcar , nu se putea visa , copiştii cu pana şi cu
pergamentul lor , erau tiparniţa umblătoare a vremii
„[…]
în acest scop mă străduiesc să adun o bibliotecă […], am cheltuit mulţi
bani ca să plătesc copişti şi cărţi […]În funcţie de ceea ce îmi vei
spune , voi trimite pergamentul[v] şi banii necesari […]”
(lui Rainard , călugăr , la Babbio)[vi]
Aceşti călugări copişti făceau ce fac astăzi copiatoarele Xerox [vii] .!
Cît despre călugării Celui De-al Treilea Val , aceştia , folosesc tasta
computerului personal în locul , penei de gîscă , hîrtia electronică
[viii](dactiloscriptele şi dischetele), în locul pergamentului , astăzi
calculatorul (ştiinţa!) îl slujeşte pe Dumnezeu aşa cum odată filozofia
Greciei antice slujea cu umilinţă , în perioda scolastică , religia
creştină . Astăzi oamenii cu ajutorul ştiinţei încearcă să-L imite ,
Imprimanta lui Dumnezeu [ix], ar puea fi
un exemplu , tot mai mult
se zvoneşte prin cercurile de iniţiaţi : că Dumnezeu este Ştiinţa .
Intra muros în mănăstiri , azi : pot fi
admirate picturi surealiste care ilustrează scena crucificării într-o
manieră modernă gen „Christos al Sf. Ioan al Crucii ” [x] , este unul
din acele momente cînd religia se lasă explicată public cu ajutorul
suprarealismului care îşi are sorgintea în gîndirea magică izvorîtă din
filozofia ocultă - dar să nu anticipăm este recomandarea autorului !
Dilema cuvîntului scris acel , scriba manent , angajază şi are
semnificaţii cu ecou în vreme , odată , undeva , Salaman Rushdie scria
că „ istoria este tot ceea ce rămîne din om ” cronicile surprind tot
mai multe întîmplări - facem ce facem , ne învîrtim , ce ne învîrtim şi
tot în evul mediu nimerim, nimic nu este întîmplător !
Această disciplină istoria , priveşte răsturnat preceptrul biblic „ crede şi nucerceta ” adică „ cercetează nu crede ” la fel cum Hegel priveşte
filozofia , filozofia spune el este lumea pe dos . Nu omul , reprezintă
ţinta preocupărilor celui ce se ocupă de istorie ci societatea , este
crezul istoricului pur sînge [3], de tipul lui Lucien Febvre [xi] care
ne arată o cale de a recupera esenţialul din „Lumea pe care am
pierdut-o” [4] este necesar ca istoricul să deblocheze istoriografia de
manierismul academic ,de unilateralitatea şi pozitivismul [5] acestuia
care duce la istorii [6]ale utilajului mental [7].
Conceptul de istorie şi de progres va fi marcat în acest eseu , marota
unei polemici pangermane , în speţă , a două atitudini adoptate de doi
mari filozofi germani : Hegel şi Nietzsche , una declarat optimistă ,
însemnată cu
semnul „+”, alta fără semn , cu o nuanţă pesimistă : prima , cea de tip
hegelian , potrivit căreia istoria în mersul ei evolutiv spiralat are
un sens pozitiv sinonim cu progresul, a doua , cea a lui Nietzsche ,
pare despuiată de semne şi sens , cu termenul progres amputat - aceea :
„nouă istorie ” sugerată prin anii ‚50’ de grupul parizian , adunat în
jurul Revistei Annales , în frunte cu Marc Bloch şi Lucien Febvre cît
şi de simpatizanţi notabili , de genul solitarului Philippe Aries [xii], un istoric de duminică [xiii] care scrie o „ istorie existenţială ”,
diferită de continuităţile şi repetiţiile spiralate ale turmei
păstorită de Hegel . La Philippe Aries perspectiva istorică este
inversată şi sucită-n prezent : iată două concepte istorice care dacă nu
sunt opuse vizibil sunt cel puţin vădit diferite , ele vor avea ecou în
vreme şi vor duce la afirmaţia scandaloasă că trăim în timpuri postistorce…
Autorul este departe de a prezenta o disciplină , nici pomeneală de aşa ceva!
Şi numai pentru motivul că nu are calificarea necesară! Este doar un
itinerariu al „Eu”-ului său cu aprecieri personale care includ şi exclud
prin prisma unor judecăţi pur subiective , in paranteze, teze privind
acest subiect, dar şi aprecieri ale unor oameni de spirit , fără a fi
neapărat istorici ...ca şi obsevaţia dintr-un vîrf de bici al lui
Voltaire privind ordinea finală a istoriei care a fost propusă de Hegel ca progres prin finalitate , moarte :
„ Istoria nu este decît tabloul crimelor şi nenorocirilor ” , calmul
elocvent al altui om de spirit Lion Feuchtwagner , ascunde o atitudine
de tip
Nietzsche , chiar dacă :
„ scrie (istoria) spre a povesti nu spre a dovedi ceva ” [8] povestea lui Lion Feuchtwagner descrie „lupta
unei minorităţi capabile de a judeca şi hotărî împotriva unei
majorităţii enorme şi compacte a celor orbi de judecată şi conduşi numai
de instinct ” convingera lui Lion Feuchtwagner reieşită din romanele sale cu subiect istoric ne îndreaptă spre teza „ repetabilităţii în istorie ”cunoscuta sintagmă istoria se repetă nu are un autor cunoscut , altfel , conform obiceiului l-am fi citat , în fine „nimic nou sub soare ”
Azi de exemplu Profesorul Nicholas Boyle, de la Universitatea Cambridge, readuce pe tapet teoria „schimbărilor ciclice”
Boyle, citat de Daily Mail, numeşte "Marele Eveniment" cu semnificaţie internaţională ca fiind "de proporţiile unui cataclism". Din studiile
lui a rezultat că, în ultimii 500 de ani, un asemenea eveniment
"cataclismic" s-a produs în al doilea deceniu al fiecărui secol şi fie
a provocat războie sau conflicte religioase, fie a adus pace.
ISTORIC
În
1517, Martin Luther a afişat pe uşa Bisericii din Wittenburg cele 95 de
teze ale sale care cereau interdicţia comerţului cu indulgenţe
(donaţii băneşti contra iertarea păcatelor), intrând în conflict cu
Biserica Romano-Catolică, sugerând reformarea acesteia şi luptând
pentru afirmarea Protestantismului;
Anul 1618 a marcat începutul Războiului de 30 de ani şi decenii de conflicte religioase în Europa Occidentală;
În
1715, conflictul s-a încheiat prin instalarea dinastiei de Hanovra, de
origine germană, care s-a extins şi în Regatul Marii Britanii;
În
1815 a avut loc Congresul de la Viena, urmat de înfrângerea lui
Napoleon, ce a încununat începutul unei perioade de relativă stabilitate
în Europa;
În
1914 a izbucnit primul război mondial, un conflict catastrofal, soldat
cu milioane de morţi, ce a dat tonul unor neînţelegeril ce s-au
prelungit până astăzi.
Urmând
acelaşi algoritm, Boyle nu are nici un motiv să creadă că în deceniul
următor al secolului nostru va fi altfel şi spune că fenomenul
crizei economice, care a lovit Statele Unite în 2007 şi s-a extins la
scară planetară este doar "preludiul" unui eveniment epocal ce se va
produce, după estimăile lui, în 2014.
SCHIMBĂRI CICLICE
Teoria
sa se bazează pe schimbările ciclice produse în fiecare secol, care au
impus anumite tendinţe ce au marcat întregile perioade de după.
El susţine că, la fel ca şi la om, caracterul unui secol se conturează
în jurul vârstei de 20 de ani.
Cât priveşte previziunile pentru anul 2014, Boyle susţine că recentul
colaps economic a pus în mişcare roţile unor neînţelegeri şi mai mari
în relaţiile internaţionale. Astfel, el anticipează că Statele Unite
vor fi actorul principal pe scena internaţională, care va lega şi
dezlega alianţe, va lua sau va anula anumite decizii, în urma cărora
secolul fie va cădea în violenţă şi sărăcie, fie va intra într-o nouă
eră a cooperării la nivel global. Boyle
avertizează însă că pacea nu va fi posibilă până când lumea nu va
înţelege că este nevoie de un sistem global de guvernare, şi nu de
sisteme indiviuale, ale fiecărei ţări în parte. Iar probleme şi
provocări cum ar fi încălzirea globală, ascensiunea Indiei şi Chinei sau
criza globală a datoriilor nu vor putea fi rezolvate sau evitate decât
printr-o cooperare la nivel internaţional.
"Marile schimbări economice duc la mari schimbări politice, pe care
încă nu le-am văzut. Conform teoriei mele, o altă criză ne pândeşte,
iar acest lucru se poate vedea după problemele pe care le ridică mai
degrabă datoriile naţionale, decât datoriile creditelor private", a mai
spus Boyle .[2014, anul care ne va schimba soarta Un specialist de la Cambridge prezice că în 2014 se va prodiuce un "eveniment epocal" ce va determina cursul acestui secol. [articol, Sînziana Stancu sursă:ziare.com ]
Iată cum comenteză articolul respectiv despre această teorie un
internaut iubitor de literatură,asemeni mie, care postează sub
nickname-ul Dan, îl citez :
"4. Despre cotituri istorice si alte carmeli
de Dan | 18/06/2010 22:43:05
Ceea
ce "descopera" acest profesor a fost intuit demult printre altii si de
catre scriitorul Maurice Druon. Dupa cum observa el in romanul
"Regii Blestemati", al paisprezecelea an al aproape fiecarui secol era
harazit sa aduca napasta:
anul 714: navalirea musulmanilor din Spania.
anul 814:moartea lui Charlemagne care în circumstantele politice ale acelor vremuri insemna un dezastru.
anul 914:navalirea ungurilor si foametea cea mare.
anul
1014:primul imperiu bulgar cade sub loviturile bizantinilor. Boyle nu a
mai luat in considerare acestea probabil fiindca nu are cu ce sa le
continuie pana in sec 16.
Acum
sa luam ceva la care m-am gandit in urma acestui articol: eu prevad
inca de pe acum ca Europa deceniului al noualea al secolului
nostru va fi zguduita de revolte.
De unde stiu?
simplu:
anul 1989:revolutiile din Europa de est,
anul 1886:razmeritele din Haymarket care stau la baza
obtinerii drepturilor muncitorilor si aparitiei sarbatorii de 1 mai,
anul 1789:Revolutia Franceza,
anul 1688:Revolutia Glorioasa,
anii1584-1589: Razboiul celor trei Henrici-o serie de razboaie civile care au macinat Franta.
Deci iata 500 de ani de de revolte neintrerupte. Aș mai vorbi si de
alte evenimente de seama dar e tarziu si mai am unele obiective inainte
de a ma culca.
"
Fără ironie - o spun şi o scriu- în arealul său semidoct deci
nespecializat în ştiinţa istoriei autorul acestui eseu recomandă celor
ca el studiul "istoricist " al lui Toynbee privind ciclurile de viaţă ale civilizaţiilor .(v."„Eseu asupra istoriei” al lui Toynbee )
Dar şi această teorie are "istoria ei" originile ei se află pitagoreism
, stoicism, budism , însă ideea în sine e dezbătută serios pentru prima
dată în Europa de istoricul şi filozoful italian , în 1725 , la Neapole,
Giovani Battista (Giambattista ) Vico care în lucrarea sa de filozofie
a istoriei : Principiile unei stiinţe noi despre natura comună a
naţiunilor , acreditează ideea că există o legitate istorică universală
potrivit căreia toate popoarele trec prin cele trei stadii de dezvoltare
corespunzătoare celor trei vîrste ale omului : copilăria tinereţea şi
maturitatea idee preluată şi prelucrată neohegelian peste c.c.a 200 de
ani de filozoful german Oswald Spengler care considera că istoria ar
fi determinată de „spiritul culturii ” pe care o compară cu un oganism
biologic , unic şi irepetabil asemenea organismelor individuale : se
nasc , înfloresc şi mor [xiv] ; în sprijinul ideei din context aducem
precizarea "Numai morţii nu se mai reîntorc ” cuvinte memorabilile
rostite de deputatului Bertrand Barere de Vieuzac , în anul 1794 , la
Convenţia naţională franceză , pentru a evidenţia că spre deosebire de
oameni : faptele , evenimentele , întîmplările se pot repeta .
Continuînd povestea pe riscul autorului acestui eseu ( orice cetăţean
fie el candidat again [9] la democraţia occidentală , are dreptul la
eroare întrucît creaţia spre deosebire de creator nu este perfectă
[xv]) ajungem la decapitarea acestei minorităţi capabile [xvi] , şi ne
întoarcem iar la pornirea instinctuală şi vindicativă a majorităţii
enorme , apoi , la vidul de putere generat de lipsa elitelor
diriguitoare , ajungem iar la haos , la anarhie de care va profita un
Die Diktator [xvii], la Das Dritte Reight [10], la totalitarisme de
dreapta , la fascism şi lagărele sale eficiente , la elitele
fascismului , Hitler , sau la totalitarisme de stînga , la comunism , cu
experimentul său gulagul concentraţional , la „o monstruasă invadarea omului de către istorie ” [11] , la elitele comunismului , Stalin , la
încercarea lor de a manipula "haraşo " atît trecutul cît şi viitorul
„prin distrugerea adevărului” [xviii] ori după cum spune Hegel
„
Adevărul este Intregul ”
Asistăm nici mai mult nici mai puţin la distrugera raţiunii [xix]îndiferent de sensul totalitarismului .
Philippe Aries , care alături de Pierre Boutang , conducea revista
Paroles [12] , referindu-se la odiosul masacru de la Katyn , scria
într-un articol „ Istoria nu este orientată într-un sens sau altul
.Nimic mai fals decît ideea unui progres continuu a unei evoluţii
neîncetate . Istoria cu săgeată nu există[…]”
„Acum întreaga istorie ne ajunge din urmă , şi această deosebire , în
mod paradoxal , este baza rupturii noastre cu trecutul . Astfel sensul
schimbării se modifică fundamental„ spune Alvin Toffler în ” Şocul viitorului”
Melodiile noi elite au acelaşi refren magic : de a manipula majorităţi
enorme şi ca într-un deja vu` : epocile de cult alternează cu cele de
cultură : «visul ne întoarce iarăşi în stadiile îndepărtate ale culturii umane şi
ne pune la îndemînă un mijloc pentru a o înţelege mai bine »
aşa grăit-a Nietzsche[xx] .
Atitudinea
secundă privind istoria , cea, este adoptată de cei cei care
împărtăşesc ideea că „ altă dată a fost la fel ” adică istoria se
auto-reproduce , e arhetipală[13] , deci ioc progres . Miroase a tămîie !
Prins în vîrtejul ameţitor de idei , atătea morţi venerabille înşiruite-n
pomelnice interminabile de care auzim începînd cu vîrsta preşcolară ,
din care autorul-autodidact va lipsi ca un anonim dus pe lumea cealaltă
printre locurile de veci O jalnica căutarea de sine , a unui biet
profan , nu-ţi aduce automat şi consacrarea şi nici nu-ţi asigură un
loc pe sofa lîngă erudiţii din cluburile ezoterice alături de „elită“
sau „elita autoproclamată“ (p. 218, Marius Ghilezan) a ţării tale care
îţi oferă ţie un troglodit ADEVĂRUL cu majuscule , ţie celui care
orbecăie în ceaţa vremurilor noi ieşit din "peşteră comunisului"(vezi
metafora filozofului Platon descrisă de filozoful Liiceanu la
G.D.S).
"Cu alte cuvinte, adevarul sau falsitatea unei idei nu tine de
argumentare logica ci de identitatea celui care aduce in discutie
argumentul"
(v.forumistul Alex comentariu la "Idoli şi idolatri (II)"de Andrei Cornea
"22"iunie 2010)[XXI].
Iata sinceritatea ”Eu”-lui, un optimist tocmai prin pesimismul sau
funciar surclasînd ridicolul acestui discurs desuet , în comparaţie
discursul titrat elaborat al profesionistului ...
Cititorul , sau cititoarea sunt invitați , să ofere un cec alb
acestui amator pe care numai patima pentru fenomenul numit literatură îl
mai poate salva chiar dacă este susţinut de sinceritatea declamată ca
avîntatată pe acest drum al ”Eu”-lui în drumul său către sine evitînd
calea cea de toate zilele , indicată de duzina profesorilor istorie al
căror tic obositor este evidenţia sucesiunii dar mai ales mai ales după
ani de naşteri, decese, domnii , victorii , înfrîngeri şi iar naşteri ,
decese , domnii ,
victorii , înfrîngeri .
Slavă Domnului pentru asta avem azi computerul personal- PC- care îi poate înlocui cu brio pe "enciclopedişti" prin "Gogal", "Goagăl" sau "Gagal" cum ne îndruma "primarul care este " pentru "urmatoarele ultimile zile care au trecut.! " sau "Nu am un spate, sunt normal. Mă adaptez conform logicii. Mă adaptez în functie de ceea ce cred." (panseluţele prmarului Vanghelie "fost făcător de istorie pesedistă " mai ceva ca
"Lahovary, fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine la sfârşitul anilor 1800 şi începutul anilor 1900"
(,vezi şi cripta bunicului nemuritor a pesedistului în viaţă).
Întrebarea care se impune subit:
oare e adevărat că istoria este scrisă de învingători?
"Dacă
vor sa nu mai fie parlamentari care dorm, dacă vor sa nu mai fie
parlamentari care fac jocuri, dacă vor sa nu mai fie parlamentari care
strang gunoiul, dacă vor sa nu mai fie parlamentari care fac hotele,
dacă vor sa nu mai fie parlamentari care au jefuit Bucureştiul, sa
voteze oamenii seriosi.".
Iată o mostră elocventă a ethos-ul său social-democrat (citat din "dilematicul Vanghelie") [XXII]...
Vorba altui clasic în viaţă „general,parlamentar şi erou al timpului său ”Catalin Voicu, prezentul"decimeaza fiinta umana"...restul e istorie.
Dar
e cam devreme pentru astfel de abordări , dincolo de istorie şi
istorism să ne concentrăm la prezentul viu plămada poveştii este Time
is 0....
Citez dintr-un eseu interesant publicat de curînd al unui american Tobias Stone doxat :
” Încerc să vă spun că aceste tragedii sunt ciclice. Se întâmplă din
nou și din nou, dar, pentru că majoritatea oamenilor au doar o
perspectivă istorică de 50-100 ani, ei nu văd atunci când ciclul de
distrugere se repetă. În timp ce se desfășurau evenimentele care au
dus la începerea Primului Război Mondial, au existat câteva minți
sclipitoare care au avertizat că o mare greșeală s-a produs, că țesătura
de alianțe dintre diferite țări europene ar putea duce la un război,
dar acele avertismente fost respinse, iar autorii lor numiți isterici,
nebuni, sau proști, așa cum se întâmplă acum cu cei îngrijorați de
Putin, de Brexit sau de Trump. Apoi,
după un război ce părea că a pus capăt tuturor războaielor, a mai venit
încă unul. Din nou, pentru un istoric, Al Doilea Război Mondial era
destul de previzibil. Trebuie doar să faci oamenii să simtă că au
pierdut controlul asupra propriei țări și asupra propriului destin, apoi
ei vor căuta un țap ispășitor, apare apoi un lider carismatic ce
capturează populația oferindu-i țapul ispășitor. Retorica unui
astfel de lider este generalistă, el evită detalile, dar bate tobele
furiei populare și ale urii. Imediat masele se mobilizează fără nicio
logică și totul devine de neoprit. Așa
a fost cazul lui Hitler, dar a fost, de asemenea, și al lui Mussolini,
Stalin, Putin, Mugabe, a fost cazul multor alți lideri. Mugabe (până de
curând dictatorul Republicii Zimbabwe) este un exemplu foarte relevant.
El a incitat mânia națională și ura față de minoritatea albă (care
deținea terenurile agriocole dar care știa și cum să conducă fermele), a
confiscat terenurile pentru a le redistribui populației, o măsură ce a
pus la pământ agricultura și toată economia națională, lăsând populația
muritoare de doame, dar proprietară de terenuri. Vezi de asemenea,
foametea produsă de Uniunea Sovietică, sau de comuniștii chinezi în secolul trecut, în care au murit între 20 și 40 de milioane de oameni. Pare
de neconceput că oamenii ar putea crea o situație în care zeci de
milioane de oameni mor fără motiv, dar Omenirea repetă din nou și din
nou același scenariu.”
(Mulțumim pentru acest pasaj tradus și stilizat de dl. Moise Guran de la 
)
Tobias Stone
Antreprenor, Cercetător, Scriitor
THE BLOG
”History Tells Us What Will Happen Next With Brexit And Trump ”
07/25/2016 11:09 am ET | Updated Nov 11, 2016
Notă: Acest eseu conține mai multe link-uri subliniate pe care le recomand spre lectură în susținerea opiniilor mele.
[Trump is] a charismatic narcissist who feeds on the crowd to become ever stronger, creating a cult around himself.
Mulțumim pentru acest pasaj tradus din original și stilizat apoi de dl. jurnalist Moise Guran de la
................................................
NOTE SUBSOL (cu indice din cifre arabe) -------------------------------------------------
[1] unul din primii decodori care a decriptat textele egiptene :
hieroglifa a fost Champollion cel care a găsit lumea trecutului şi a
descifrat-o
[2] abia în epoca modernă motoarele ionice funcţionează pe bază de mercur
[3] Cel care scrie „ sine ira et studio ”= „ fără mînie fără părtinire
” trăsături pe care Tacit în „ Analle” le atribuie unui istoric adevărat
[4] P. Lasslet
[5] Lucien Febvre
[6] ibidem
[7] ibidem
[8] „Scribitur ad narrandum,non ad probandum ” Quintilian, De institutione oratoria , X , 1, 31
[9] cuv, engl.= ( adv. ) , iar (şi )
[10] (din germ ) , în treducere Cel D-al Treilea Imperiu aluzie la
Sfîntul imperiu roman , titulatura primului Reigh din Evul Mediu era de
Sfîntul imperiu roman de naţie germană .
[11] Philippe Aries
[12] în care a fost publicat primul dosar , al masacrului sovieticilor săvîrşit asupra ofiţerilor polonezi , la Katyn
[13] in sensul de : « model originar , tip primitiv » o imagine recurentă avînd rol moderator şi organizator
................................................NOTE SUBSOL (cu indice litere din alfabetul latin)------------------------------------------------- [i] ibidem ,”Codul Biblic” la pag 7:[în "Întroducere",prima propozitie TIME is 0...
[ii] « Regele a murit ! Trăiască regele ! » , cu aceste cuvinte se
anunţa în Franţa moartea regelui şi urcarea pe tron a urmaşului său
[iii]
Marc Bloch , istoric de marcă francez , La societe feodale ,( Evolution
de l’Humanite 34 şi 34 bis) Paris ,1939-1940 , membru de frunte al
grupului de redactori da la revista de studii istorice , Analles ,
[iv] G.Duby, ibidem , pag 14. [v] Astăzi firma Du Pont finanţează
proiecte care inlocuiască hîrtia cu un afişaj flexibil , o pelicolă de
tranzistori organici bazaţi pe semiconductori carbonici .
[vi] GeorgesDuby , Anul 1000 , Despre copişti şi cărţi ,din
corespondenţa lui Gebert , cel mai învăţat dintre oamenii timpului său
, care sub numele de Silvestru al II-lea , va fi papa anului 1000.
[vii] În 1949 , este produs primul copiator din lume , Xerox Model A ,
sursă : ibidem « Evenimentul Zilei –infocromomania » , [viii]monitoare
de calculator , subţiri ,flexibile asemeni foi de ziar dar neşifonabile
şi ecologice
[ix]profesorul de bioenergie Thomas Boland (38 de ani ) crede în acest
proiect excentric , ba el ,chiar a adaptat cîteva imprimante înlocuind
de acum clasicul jet de cerneală cu un jet de bieoceneală [x] pictură
realizată 1951 , a artistului plastic Salvador Dali , născut la
Figueras , Catalonia , în 1904 , considerat pictor surealist după unii
critici cu toate că din cauza stilului elaborat al compoziţiilor şi
respectarea convenţiilor plastice , îl fac pe papa surealismului Andre
Breton să fie împotrivă considerîndu-l pe Dali distanţat de principiile
suprarealismului doctrinar , şi deci un pictor academist.
[xi] Lucien Febvre intemeietor împreună cu Marc Bloch aşa numitei «şcoli istorice » de la revista pariziană , Annales .
[xii] ca tînăr , geograf , filozof şi istoric bazîndu-se pe “simţul
istoric ca o „adeziune în timp ” îi apare în 1954 cînd avea 40 de ani
cartea „Timpul Istoriei ” care reeditată , a circulat mai mult prin
biblioteci , a apărut în România , în 1997 ,la Ed. Meridiane , în
Bucureşti , în traducerea lui Răzvan Junescu [xiii] cum se autodefineşte
[xiv] « Morfologia culturii » O.Spengler
[xv] Plotin (204 –270 ), filozof mistic grec , reprezentant principal
al neoplatonismului , conducător al unei şcoli proprii la Roma
[xvi]vezi precedentul creat în 1649 cînd Carol I a fost executat iar monarhia Camerei Lorzilor lichidată
[xvii] în 1921, juristul şi publicistul politic Carl Schmitt scotea sub tipar prima ediţie a eseului Die Diktator
[xviii]George Orwell : „ O mie nouă sute optzeci şi patru ” apărut în Bucureşti în , 1991.
[xix] „ Distrugerea Raţiunii ” , G.Lukacs ,”Sinteza demagogică a filozofiei imperialismului german ”
[xx] Parafrază la opera filosofi-poematică “Aşa grăit-a Zarathustra “[
Also sprach Zarathustra – 1883/1885 ] , a poetului şi filosofului
Friederich Wilhelm Nietzsche (1844-1900)
[XXI]Forumistul Dan postează la comentarii
poz.44 ,
Dan :
"De cand citesc articole si comentarii pe tema cartii de la Corint ma
tot macina o intrebare: daca dezbaterea nu e de fapt "intelectuali
generalisti/umanisti" vs. "intelectuali specializati"? Observ ca, fara
exceptie, niciunul dintre cei acuzati in "Idolii forului" si aproape
niciunul dintre aparatorii lor nu par sa aiba nici un fel de studii in
strainatate. In clasificarea mea, bursele in afara (post-docuri sau
DAAD, Humboldt, Fulbright) care nu duc la diplome nu conteaza ca
educatie occidentala ci doar examenele dure, cu comisii din profesori
care n-au legaturi cu apucaturile romanesti. Nici macar dezbaterea ISI
vs. carti nu conteaza atat de tare in fata constatarii ca avem de-a
face de fapt cu o disputa in care o tabara, aproape integral, e
productia educatiei pre si post-1989 din Romania, deci evaluata
exclusiv potrivit criteriilor de aici. Asa ca mie mi se pare ca aceasta
e mai degraba o rejucare, in alt timp, a meciului autohtonisti -
occidentalizanti de care cultura noastra are parte de doua secole. Desi
cred ca se ocupa de valori universale, "intelectualii generalisti" de
la noi nu s-au supus niciodata rigorilor lumii mari a stiintei si
culturii si raman, pentru totdeauna, valori locale."
[XXI]Bunicul lui Vanghelie, îngropat în cripta lui Lahovary
● Actualitate
"Ca şi prietenul său arestat, Cătălin Voicu, Marian Vanghelie îşi
înhumează rudele la Bellu, în criptele unor personalităţi de seamă ale
României. În capela familiei fostului ministru de Război şi al
Afacerilor Străine, Iacob Lahovary (1846-1907), se odihnesc acum două
rude ale primarului sectorului 5, Marian Vanghelie, potrivit Adevărul."
"În anul 1905 s-a clădit aceast sfânt lăcaş ca să fie adăpost
rămăşiţelor pământeşti ale celui mai bun şi mai iubit fiu Jacques I.
Lahovary", scrie la intrarea în capela ridicată de generalul Iacob
Lahovary, fost ministru de Război şi al Afacerilor Străine la sfârşitul
anilor 1800 şi începutul anilor 1900.
În aceeaşi capelă, el însuşi trebuia să doarmă somnul de veci. Numai că
veşnicia a durat o sută de ani, în capelă fiind acum îngropate rudele
primarului 'care este" în sectorul 5, Marian Vaghelie. Este vorba
despre bunicul său, Constantin Niculae, şi o altă rudă, Liana Bojan.În
2003, Radu Dumitru , în calitate de şef al Administraţiei Cimitirelor
şi Crematoriilor Umane (ACCU), a anulat actul de concesiune din 1950 al
descendenţilor familiei Lahovary, prevalându-se de un articol ambiguu
din fostul Regulament de funcţionare a cimitirelor. A declarat brusc
cripta Lahovary ca fiind „lăsată în părăsire" şi în aceeaşi zi a
concesionat-o, cu tot cu morţii îngropaţi, pe numele angajatului lui
Vanghelie, Nicolae Dan Cristea, actual director al Administraţiei
Domeniului Public (ADP) Sector 5, mai scrie Adevărul(Publicat Joi, 10
iunie 2010)şi preluat de
COTIDIANUL.ro ,vineri, 25 iunie 2010, 14:18
Publicat Joi, 10 iunie 2010
PS, Vanghelie-"Doneaza"cavoul pe care in prealabil il furase.
"Marian Vanghelie renunta la cavoul familiei Lahovary: E pacat de Dumnezeu
Marian Vanghelie a declarat joi, la Radio Guerilla,
ca va renunta la cavoul familiei Lahovary, pe care il va ceda urmasilor
familiei generalului Iacob Lahovary. "Sunt dispus ca sa repar aceasta
problema morala prin a dona familiei respective acest cavou ca nu am
nicio problema, nu mi-am dorit niciodata sa creez asemenea probleme si
plus ca e pacat de Dumnezeu", a afirmat el, in emisiunea lui Liviu
Mihaiu."
Publicat de 8sin49 la 5:14 PM
![[site:name]](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_s-6ONQetRl1XpVG5yQU4-AuhTc3h_pgJ01bTjEJnS2haPGZXycR212_-WLHuJqiYtb7Th_gtf0E2x60qEdHmxVqHoRPECtyv7PSLtvhbq578_tfOexpKp1_K-d0Re8xJZ6uo1_joZrhKknM0o=s0-d)
