https://youtu.be/JHOjSTbg9mY?t=1m15s
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu? Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului și cu valul laolată se vor risipi înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine . D.Sin.
marți, 2 august 2016
luni, 1 august 2016
Alina Petre: Fiul lui Măgureanu a primit 3000 de dolari lunar de la INSOMAR - Categorie: Creat: Vineri, 29 Iulie 2016 18:36 - Scris de Dorina Lascăr
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Zi
după zi, foștii stăpâni ai României și urmașii lor se apropie de
închisoare: după reținerea lui Bogdan Olteanu nepotul Ghizelei Vass,
croitoreasa stalinistă, astăzi o nouă dezvăluire ne confirmă ce știam de
mult fostul zilier și muncitor necalificat Virgil Măgureanu primea taxă
de șmecher de la SOV pe care chiar el îl inventase. Fosta sa noră scrie
pe Facebook:
„Poate ar trebui întrebat dl Sorin Ovidiu Vântu și despre relația de prietenie cu Dl Virgil Măgureanu.
Pe fondul dispariției miraculoase a banilor deponenților FNI, administrat de Gelsor și a "sfaturilor" prețioase oferite de fostul șef SRI, Marian Măgureanu, proaspătul absolvent al Facultății de Sociologie din cadrul Universității Clark din SUA, bursier al domnilor Cohn și Păunescu, primea primul lui job la un institut de sondare a opiniei publice, deținut de dl Vantu. Jobul era remunerat cu 3000 de dolari pe lună, sumă destul de modestă pentru startul în viață al micului prinț. Salariul mic a fost compensat de faptul că acesta nu a mers la serviciu niciodată.
Contez pe memoria domnului Vântu, dar, pot ajuta și eu.”
Citește și Cine sunt afaceriștii care i-au ținut copiii la studii în SUA lui Virgil Măgureanu?
În anul 2011, jurnalistul de investigații George Roncea analiza în articolul „Sarpele bătrân recunoaște că a dat un OK golanului bătrân” colaborarea dintre SOV și Măgureanu cu ocazia arestării lui Vîntu în urma amenințării lui Sebastian Ghiță:
Micul infractor dintr-un targ de provincie avea insa aspiratii de amploare, nu doar jefuirea romanilor. El visa la conducerea Romaniei, transformata eventual intr-un bantustan privat. Fostul contabil de la intreprinderea comerciala de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica Roman, condamnat la inchisoare prin sentinta penala nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Judetean Neamt, remarcat de judecatori pentru “staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite”, a ajuns peste ani, cand se lauda ca pentru el “10 milioane de dolari sunt bani pentru trabucuri”, “sponsorul” varfurilor statului roman.
Persoanele care-i stateau in cale urmau sa fie asasinate. Pe lista lui Vintu s-au aflat pe langa fostul sef al SIE si alte personaje care-i incurcau afacerile - Dan Andronic, Dan Fischer, Costel Bobic, Petre Mihai Bacanu. Harnagea a afirmat: “In 2000, am primit un raport care spunea ca Sorin Ovidiu Vintu cauta oameni in zona interlopa pentru a-i folosi in asasinate... Raportul mi-a fost inaintat fiindca, dupa spusele acelui ofiter, eram o posibila tinta. Am cerut unitatii care se ocupa de protectia informativa si operativa a SIE sa cerceteze aceasta informatie. Intregul document, inclusiv concluzia cercetarii pana la data cand am parasit Serviciul, au fost predate unitatii de profil. Intermediarul gasit de Vintu pentru a aranja asasinatele era Calin Mailat, un personaj din lumea interlopa aflat in solda lui SOV, care urma sa fie platit cu 70.000 de dolari”.
Ulterior, la sefia SIE ajungand Fulga, alt slujbas al lui Vintu, dosarul este facut nevazut. O parte dintre datele precizate de Catalin Harnagea sunt intarite de documentele aflate in posesia redactiei “Curentul”, prin declaratia unei foste garzi de corp a lui SOV aflat candva pe pozitia lui Alexandru Stoian, omul de incredere al lui Vintu, cel care media transferurile financiare catre Nicolae Popa, aflat la Jakarta, dupa ce a fost exfiltrat din Romania personal de Victor Veliscu, mana dreapta a lui Radu Timofte, fostul sef al SRI. Dan Andronic ar fi urmat sa fie rapit si “adus la discutii” la vila lui Vintu, “discutii” care s-ar fi putut incheia pe traseul Lacul Morii, cu o bucata de ciment atarnata de gat.
Acesta a fost “acoperit” de slugile din servicii nu doar in cazul dosarului de incercare de asasinare a lui Harnagea. “Curentul” a prezentat inca din anul 2006 date care puneau in lumina ideea unor conspiratii criminale prin care au fost inlaturate personaje-cheie, martori care il puteau incomoda pe Sorin Ovidiu Vintu. Astfel avem cazul lui Camenco Petrovici - fost presedinte al CEC, semnatarul contractului de cautiune-fidejusiune cu SOV Invest, inculpat in dosarul FNI. Dupa ce Camenco a aflat, in august 2004, ca Ministerul Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice fiind pasibil la o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 20 de ani, s-a lansat intr-o serie de acuzatii la adresa lui SOV. La scurta vreme dupa interventia sa, Petrovici a decedat...in urma unui atac vascular cerebral.
Tot de atac vascular cerebral a murit si Mihai Tirigan - fost ofiter DSS devenit un personaj-cheie in Gelsor, alaturi de colonelul Victor Veliscu si de colonelul Constantin Rudareanu (fost ofiter DIE si ex-sef de cabinet al lui Virgil Magureanu). Decesul “oportun” a dus la disparitia unui important martor al afacerilor derulate intre cadrele SRI si Vintu.
Gabriel Tisler - fost director-adjunct al Directiei piete de capital din Banca Agricola, pus sub invinuire, alaturi de Vintu si de Liviu Istrate (ex-presedinte al Bancii Agricole), pentru savarsirea unor infractiuni in urma carora Banca Agricola a fost prejudiciata cu 94,51 mld. ROL. Respectivul dosar, coordonat de catre procurorul Luminita Sega, devoala scenariul si regia prin care Vintu, in complicitate cu Istrate si Tisler, a prejudiciat Banca Agricola. “Surprinzator”, pe parcursul cercetarii penale, Tisler a facut un accident vascular, el decedand inainte ca dosarul sa fie trimis in judecata de catre Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul PICCSJ.
Procurorul Luminita Sega, ulterior finalizarii anchetelor in marile dosare in care a fost implicat SOV (FNI - FNA - Banca Agricola) a fost indepartata sub pretextul restructurarii postului si a fost hartuita ani de-a randul in diverse moduri (inclusiv in presa aflata la picioarele lui SOV, ori prin intermediul serviciilor de informatii conduse de fideli ai acestuia). Luminita Sega a semnat in 2003 extinderea cercetarii penale in dosarul FNI impotriva “tatalui” FNI, Sorin Ovidiu Vintu, sub aspectul savarsirii a nu mai putin de sase infractiuni pedepsite de Codul penal.
Sega a fost lovita de blestemul Vintului: atac cerebral ale carui cauze nu au reusit a fi deslusite de medici. Anchetele de presa au dezvoltat si documentat teoria uciderii acesteia prin intoxicare lenta cu saruri de aluminiu.
Aspectele infractionale ale activitatii acestuia erau binecunoscute de cadrele SRI, care l-au protejat vreme indelungata mai ales in perioada fostului director Radu Timofte, cunoscut la nivel public drept carpa de picioare a infractorului din carucior. Insa nu doar Timofte ii plimba caruciorul pe rotile. Vintu a functionat si anterior sefiei lui Timofte la varful SRI, iar de impins a fost impins din spate de cineva, care e posibil acum sa se decida sa-i faca …vant. E vorba de Virgil Magureanu, un sarpe care a ramas tot sarpe, un pic mai batran, cu reflexe mai intarziate si miscari mai putin ocolitoare, insa sarpe. Daca i se incurca intre rotile lui Vantu e foarte posibil sa-l avem in imagine cu rotilele alea in aer, invartindu-se in gol.
Magureanu a aparut public, dupa ce Vantu l-a invocat in dialogul sau cu Ghita, tanarul golanas, sustinand printre sughituri comice, cica, ba ca nu stia ce a zis Vantu de el, ba ca de fapt el este foarte amuzat, ca nu mai poate de ras, ca se zvarcoleste pe jos de cat de plin este el de reflux gastric umoristic. El pretinde ca nu a practicat cu infractorul french-kiss, adica in versiunea lui Vantu, trasul reciproc al limbilor in gura, decat dupa anul 2000, ca pana atunci cica il avea in vizor, adica il urmarea actionand pe la spate, cum urmarea el pe toata lumea cu care apoi intra in relatii de colaborare, ca un sarpe descurcaret ce era el. Pentru Kamikaze a recunoscut ca a avut relatii cu cel pe care l-a urmarit, dar a insistat ca nu vrea sa se stie asta. Intrebat cu privire la pasajul din stenogramele stenogramele in care Vintu spune ca “Am cerut voie de la Magureanu sa omor raketi si am omorit nu zeci, sute”, fostul sef al SRI a raspuns. “Ha-ha-ha, ha-ha-ha!!! Nu ma intereseaza asta, e o bazaconie. Ha-ha-ha-ha, strasnica chestie! Scuzati-ma, eu relatii cu el am avut dupa 2000, cam asa, incoace. Pina atuncea nu prea ne-am pupat, ca era in vizorul nostru. Dar dumneavoastra luati asta ca pe o discutie particulara. Nu veti scrie nimic din discutia cu mine.”
Mai nuantat a fost insa Magureanu in declaratia preluata pe Antene, unde a recunoscut ca a avut o relatie cu Vantu, ca s-a pupat adica, nu se stie daca la nivelul french-kiss, si ca i-a spus sa se ocupe de raketi, dar a pretins ca nu i-ar fi zis sa-i omoare, “sa-i impuscam”, ci sa-i scoata la lumina!
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/803999/Fostul-director-SRI-Virgil-Magureanu-Afirmatia-lui-Vintu-mi-se-pare-hilara/
Asadar de fapt Magureanu recunoaste ca a existat o “colaborare” cu Vantu, confirmand povestea cu raketii, atata doar ca invoca practic o deficienta de comunicare, la nivel de metalimbaj, ceva de ordin filologic. O situatie asemanatoare, de confuzie si deficienta de comunicare, a generat o drama, soldata cu o crima oribila, ce s-a petrecut in 2002 in orasul Ponte Capriosa din Elvetia unde doi romani asasini au socat comunitatea elvetiana si nu numai. O femeie insarcinata, care urma sa nasca doi gemeni, a fost ucisa in propria locuinta. Flavia Bertozzi a fost omorata de un roman care a vrut sa se razbune astfel pe sotul victimei, Andrea Bertozzi, vames la punctul de trecere Chiasso Brogeda, intre Elvetia si Italia. Ucigasul a povestit ulterior, dupa ce a fost prins, la Navodari, ca i-a taiat gatul Flaviei deoarece a inteles gresit un semn facut de complicele sau, care ar fi dat de inteles cu o miscare a mainii ca trebuie sa se care din casa victimei, dupa ce au speriat-o de moarte, dar semnul din mana al complicelui a fost interpretat ca un gest ce semnifica taierea gatului femeii.
Asa si cu Magureanu, complicele lui Vantu in operatiunea raketii ingropati in dealurile Moldovei. Magureanu spune ca a convenit cu Vantu sa-i scoata din tenebre pe raketi, “nu sa-i impuscam” dar e posibil ca Vantu sa fi inteles ca trebuie sa-i omoare. Oricum asta arata ca a existat un OK al lui Magureanu fata de Vantu – chestiune, iata “de necrezut” pentru magistratii de azi ai Romaniei, care par sa fi trait sub un clopot de sticla, intr-o casa de maici, nu in Romania reala, aceea in care si-a facut de cap atatia ani sfidand statul, Sorin Ovidiu Vantu, autor de aforisme intelepte pe tema intaririi statului in fata actiunilor sale distructive. Magureanu este contradictoriu in propriile-i declaratii, sustinand ba ca abia dupa 2000 a “relationat” cu Vantu, ba ca de fapt ii dadea ok-uri celui pe care cica il urmarea, pana sa treaca la limbi in gura, ca sa-l citam pe metalingvistul Vantu.
De unul singur, fara complicitatea haitei de securisti, politruci si tigani nu avea cum sa execute SOV combinatiile securistoide care au devalizat Romania. In epoca de glorie a sarpelui cu ochelari, cum i se zicea lui Magureanu, prin utilizarea schemelor Ponzi un total de aproape 6 milioane de romani au fost jefuiti de economii. A fost perioada teribilelor “privatizari”, a trecerii averii muncite de romani in trei generatii in mainile tiganilor si securistilor kaghebizati, prin metoda certificatelor, totalizate in proportie de peste 90% in mainile unui singur om, fostul aprozarist, ciocofonist si parnaias Sorin Ovidiu Vantu. SOV aduna schiopatand pe la gurile de metrou certificate, alaturi de tigani, dupa care hotii cu gulere albe, cadrele SRI-ului si ale SIE, mai mult sau mai putin conspirate, intemeiau fonduri de investitii si banci – aspiratoare de bani negri, intorsi apoi in catacombe, cu sacul, noi noutzi si spalati.
Caritasul, fondul Gerald, fondul SAFI, mega-tzeapa FNI, plus caderea a vreo sase banci, de la Dacia Felix la Banca Religiilor au lasat milioane de romani in pielea goala, cu mana intinsa la margine de drum. Inalti functionari ai BNR, totodata cadre ale Securitatii si SRI au facut zid in jurul micului contabilului din prafuitul targusor din fundul Moldovei in care mastera sa vindea flori si seminte in fata haltei intitulata pompos gara. Asa s-au cladit noi kapitalisti de Top 300, de fapt, cu totii, agenti, turnatori si cadre ale Securitatii, reutilizati de Ion Ilici Iliescu, pe culoarul moscovit, plus politruci ai Partidului Comunist renuvelati in biznizmeni.
Faptul ca Vantu se lauda acum nepedepsit cu activitatea sa si a bandelor de tigani Romania, povestind cum a lucrat pe mana cu gastile de securisti, cum a omorat si dat in cap concurentei, cum a livrat ce-a mai ramas din tara tuturor veneticilor nu este decat bomboana pe coliva. Sa speram ca apucam sa-i cantam totusi candva macar prohodul batranului golanas, cu securistii si serpii sai cu tot.” scria George Roncea în 2011.
Alina Petre: Fiul lui Măgureanu a primit 3000 de dolari lunar de la INSOMAR
- Categorie: Dezvăluiri
- Scris de Dorina Lascăr
Zi
după zi, foștii stăpâni ai României și urmașii lor se apropie de
închisoare: după reținerea lui Bogdan Olteanu nepotul Ghizelei Vass,
croitoreasa stalinistă, astăzi o nouă dezvăluire ne confirmă ce știam de
mult fostul zilier și muncitor necalificat Virgil Măgureanu primea taxă
de șmecher de la SOV pe care chiar el îl inventase. Fosta sa noră scrie
pe Facebook:„Poate ar trebui întrebat dl Sorin Ovidiu Vântu și despre relația de prietenie cu Dl Virgil Măgureanu.
Pe fondul dispariției miraculoase a banilor deponenților FNI, administrat de Gelsor și a "sfaturilor" prețioase oferite de fostul șef SRI, Marian Măgureanu, proaspătul absolvent al Facultății de Sociologie din cadrul Universității Clark din SUA, bursier al domnilor Cohn și Păunescu, primea primul lui job la un institut de sondare a opiniei publice, deținut de dl Vantu. Jobul era remunerat cu 3000 de dolari pe lună, sumă destul de modestă pentru startul în viață al micului prinț. Salariul mic a fost compensat de faptul că acesta nu a mers la serviciu niciodată.
Contez pe memoria domnului Vântu, dar, pot ajuta și eu.”
Citește și Cine sunt afaceriștii care i-au ținut copiii la studii în SUA lui Virgil Măgureanu?
În anul 2011, jurnalistul de investigații George Roncea analiza în articolul „Sarpele bătrân recunoaște că a dat un OK golanului bătrân” colaborarea dintre SOV și Măgureanu cu ocazia arestării lui Vîntu în urma amenințării lui Sebastian Ghiță:
Virgil Magureanu pretinde ca a fost gresit inteles de SOV
Miercurea trecuta, Ghita a facut publica o inregistrare audio din 2 apilie in care Sorin Ovidiu Vantu il ameninta si declara ca a facut “eforturi disperate sa nu se dea in fapt de unde vine si cine e”. Sebastian Ghita, despre care Vantu spune, potrivit inregistrarii, ca vine “dintr-o lume, totusi cinstitita, ordonata, civilizata”, este atentionat de Sorin Ovidiu Vintu: “Eu vin dintr-o mahala tiganeasca, din parnai, din contrabanda cu de-astia. Eu am facut eforturi disperate sa nu ma dau in fapt de unde vin si cine sunt. Prietenul tau Magureanu poate confirma ca mi-a dat ok-ul sa impusc rachetii”.Micul infractor dintr-un targ de provincie avea insa aspiratii de amploare, nu doar jefuirea romanilor. El visa la conducerea Romaniei, transformata eventual intr-un bantustan privat. Fostul contabil de la intreprinderea comerciala de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica Roman, condamnat la inchisoare prin sentinta penala nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Judetean Neamt, remarcat de judecatori pentru “staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite”, a ajuns peste ani, cand se lauda ca pentru el “10 milioane de dolari sunt bani pentru trabucuri”, “sponsorul” varfurilor statului roman.
Persoanele care-i stateau in cale urmau sa fie asasinate. Pe lista lui Vintu s-au aflat pe langa fostul sef al SIE si alte personaje care-i incurcau afacerile - Dan Andronic, Dan Fischer, Costel Bobic, Petre Mihai Bacanu. Harnagea a afirmat: “In 2000, am primit un raport care spunea ca Sorin Ovidiu Vintu cauta oameni in zona interlopa pentru a-i folosi in asasinate... Raportul mi-a fost inaintat fiindca, dupa spusele acelui ofiter, eram o posibila tinta. Am cerut unitatii care se ocupa de protectia informativa si operativa a SIE sa cerceteze aceasta informatie. Intregul document, inclusiv concluzia cercetarii pana la data cand am parasit Serviciul, au fost predate unitatii de profil. Intermediarul gasit de Vintu pentru a aranja asasinatele era Calin Mailat, un personaj din lumea interlopa aflat in solda lui SOV, care urma sa fie platit cu 70.000 de dolari”.
Ulterior, la sefia SIE ajungand Fulga, alt slujbas al lui Vintu, dosarul este facut nevazut. O parte dintre datele precizate de Catalin Harnagea sunt intarite de documentele aflate in posesia redactiei “Curentul”, prin declaratia unei foste garzi de corp a lui SOV aflat candva pe pozitia lui Alexandru Stoian, omul de incredere al lui Vintu, cel care media transferurile financiare catre Nicolae Popa, aflat la Jakarta, dupa ce a fost exfiltrat din Romania personal de Victor Veliscu, mana dreapta a lui Radu Timofte, fostul sef al SRI. Dan Andronic ar fi urmat sa fie rapit si “adus la discutii” la vila lui Vintu, “discutii” care s-ar fi putut incheia pe traseul Lacul Morii, cu o bucata de ciment atarnata de gat.
Decese “greu de crezut” dar care chiar s-au intamplat
Spre stiinta magistratilor, reluam pasajul din Curentul in care am descris decesele suspecte ale unor personaje-cheie, ce-l puteau deranja pe infractorul “greu de crezut”. http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010091548840/Actualitate/Vintu-un-borfas-cu-intentii-criminale-protejatul-cadrelor-corupte-din-SRI.html)Acesta a fost “acoperit” de slugile din servicii nu doar in cazul dosarului de incercare de asasinare a lui Harnagea. “Curentul” a prezentat inca din anul 2006 date care puneau in lumina ideea unor conspiratii criminale prin care au fost inlaturate personaje-cheie, martori care il puteau incomoda pe Sorin Ovidiu Vintu. Astfel avem cazul lui Camenco Petrovici - fost presedinte al CEC, semnatarul contractului de cautiune-fidejusiune cu SOV Invest, inculpat in dosarul FNI. Dupa ce Camenco a aflat, in august 2004, ca Ministerul Public a solicitat schimbarea incadrarii juridice fiind pasibil la o pedeapsa cu inchisoarea de pana la 20 de ani, s-a lansat intr-o serie de acuzatii la adresa lui SOV. La scurta vreme dupa interventia sa, Petrovici a decedat...in urma unui atac vascular cerebral.
Tot de atac vascular cerebral a murit si Mihai Tirigan - fost ofiter DSS devenit un personaj-cheie in Gelsor, alaturi de colonelul Victor Veliscu si de colonelul Constantin Rudareanu (fost ofiter DIE si ex-sef de cabinet al lui Virgil Magureanu). Decesul “oportun” a dus la disparitia unui important martor al afacerilor derulate intre cadrele SRI si Vintu.
Gabriel Tisler - fost director-adjunct al Directiei piete de capital din Banca Agricola, pus sub invinuire, alaturi de Vintu si de Liviu Istrate (ex-presedinte al Bancii Agricole), pentru savarsirea unor infractiuni in urma carora Banca Agricola a fost prejudiciata cu 94,51 mld. ROL. Respectivul dosar, coordonat de catre procurorul Luminita Sega, devoala scenariul si regia prin care Vintu, in complicitate cu Istrate si Tisler, a prejudiciat Banca Agricola. “Surprinzator”, pe parcursul cercetarii penale, Tisler a facut un accident vascular, el decedand inainte ca dosarul sa fie trimis in judecata de catre Sectia de urmarire penala si criminalistica din cadrul PICCSJ.
Procurorul Luminita Sega, ulterior finalizarii anchetelor in marile dosare in care a fost implicat SOV (FNI - FNA - Banca Agricola) a fost indepartata sub pretextul restructurarii postului si a fost hartuita ani de-a randul in diverse moduri (inclusiv in presa aflata la picioarele lui SOV, ori prin intermediul serviciilor de informatii conduse de fideli ai acestuia). Luminita Sega a semnat in 2003 extinderea cercetarii penale in dosarul FNI impotriva “tatalui” FNI, Sorin Ovidiu Vintu, sub aspectul savarsirii a nu mai putin de sase infractiuni pedepsite de Codul penal.
Sega a fost lovita de blestemul Vintului: atac cerebral ale carui cauze nu au reusit a fi deslusite de medici. Anchetele de presa au dezvoltat si documentat teoria uciderii acesteia prin intoxicare lenta cu saruri de aluminiu.
Aspectele infractionale ale activitatii acestuia erau binecunoscute de cadrele SRI, care l-au protejat vreme indelungata mai ales in perioada fostului director Radu Timofte, cunoscut la nivel public drept carpa de picioare a infractorului din carucior. Insa nu doar Timofte ii plimba caruciorul pe rotile. Vintu a functionat si anterior sefiei lui Timofte la varful SRI, iar de impins a fost impins din spate de cineva, care e posibil acum sa se decida sa-i faca …vant. E vorba de Virgil Magureanu, un sarpe care a ramas tot sarpe, un pic mai batran, cu reflexe mai intarziate si miscari mai putin ocolitoare, insa sarpe. Daca i se incurca intre rotile lui Vantu e foarte posibil sa-l avem in imagine cu rotilele alea in aer, invartindu-se in gol.
Raketii, dealurile Moldovei si deficientele de comunicare SOV - Magureanu
Magureanu a aparut public, dupa ce Vantu l-a invocat in dialogul sau cu Ghita, tanarul golanas, sustinand printre sughituri comice, cica, ba ca nu stia ce a zis Vantu de el, ba ca de fapt el este foarte amuzat, ca nu mai poate de ras, ca se zvarcoleste pe jos de cat de plin este el de reflux gastric umoristic. El pretinde ca nu a practicat cu infractorul french-kiss, adica in versiunea lui Vantu, trasul reciproc al limbilor in gura, decat dupa anul 2000, ca pana atunci cica il avea in vizor, adica il urmarea actionand pe la spate, cum urmarea el pe toata lumea cu care apoi intra in relatii de colaborare, ca un sarpe descurcaret ce era el. Pentru Kamikaze a recunoscut ca a avut relatii cu cel pe care l-a urmarit, dar a insistat ca nu vrea sa se stie asta. Intrebat cu privire la pasajul din stenogramele stenogramele in care Vintu spune ca “Am cerut voie de la Magureanu sa omor raketi si am omorit nu zeci, sute”, fostul sef al SRI a raspuns. “Ha-ha-ha, ha-ha-ha!!! Nu ma intereseaza asta, e o bazaconie. Ha-ha-ha-ha, strasnica chestie! Scuzati-ma, eu relatii cu el am avut dupa 2000, cam asa, incoace. Pina atuncea nu prea ne-am pupat, ca era in vizorul nostru. Dar dumneavoastra luati asta ca pe o discutie particulara. Nu veti scrie nimic din discutia cu mine.”
Mai nuantat a fost insa Magureanu in declaratia preluata pe Antene, unde a recunoscut ca a avut o relatie cu Vantu, ca s-a pupat adica, nu se stie daca la nivelul french-kiss, si ca i-a spus sa se ocupe de raketi, dar a pretins ca nu i-ar fi zis sa-i omoare, “sa-i impuscam”, ci sa-i scoata la lumina!
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/803999/Fostul-director-SRI-Virgil-Magureanu-Afirmatia-lui-Vintu-mi-se-pare-hilara/
Asadar de fapt Magureanu recunoaste ca a existat o “colaborare” cu Vantu, confirmand povestea cu raketii, atata doar ca invoca practic o deficienta de comunicare, la nivel de metalimbaj, ceva de ordin filologic. O situatie asemanatoare, de confuzie si deficienta de comunicare, a generat o drama, soldata cu o crima oribila, ce s-a petrecut in 2002 in orasul Ponte Capriosa din Elvetia unde doi romani asasini au socat comunitatea elvetiana si nu numai. O femeie insarcinata, care urma sa nasca doi gemeni, a fost ucisa in propria locuinta. Flavia Bertozzi a fost omorata de un roman care a vrut sa se razbune astfel pe sotul victimei, Andrea Bertozzi, vames la punctul de trecere Chiasso Brogeda, intre Elvetia si Italia. Ucigasul a povestit ulterior, dupa ce a fost prins, la Navodari, ca i-a taiat gatul Flaviei deoarece a inteles gresit un semn facut de complicele sau, care ar fi dat de inteles cu o miscare a mainii ca trebuie sa se care din casa victimei, dupa ce au speriat-o de moarte, dar semnul din mana al complicelui a fost interpretat ca un gest ce semnifica taierea gatului femeii.
Asa si cu Magureanu, complicele lui Vantu in operatiunea raketii ingropati in dealurile Moldovei. Magureanu spune ca a convenit cu Vantu sa-i scoata din tenebre pe raketi, “nu sa-i impuscam” dar e posibil ca Vantu sa fi inteles ca trebuie sa-i omoare. Oricum asta arata ca a existat un OK al lui Magureanu fata de Vantu – chestiune, iata “de necrezut” pentru magistratii de azi ai Romaniei, care par sa fi trait sub un clopot de sticla, intr-o casa de maici, nu in Romania reala, aceea in care si-a facut de cap atatia ani sfidand statul, Sorin Ovidiu Vantu, autor de aforisme intelepte pe tema intaririi statului in fata actiunilor sale distructive. Magureanu este contradictoriu in propriile-i declaratii, sustinand ba ca abia dupa 2000 a “relationat” cu Vantu, ba ca de fapt ii dadea ok-uri celui pe care cica il urmarea, pana sa treaca la limbi in gura, ca sa-l citam pe metalingvistul Vantu.
Vantu si complicii sai din tenebre
Putina lumea crede astazi ca Vintu era “capo di tutti capi” al combinatiilor veroase, de jaf, in care a fost implicat. Mai degraba se sustine ipoteza ca acesta a fost un mandatar, care a fost sustinut din spate de cadre corupte din SRI. Care insa nu aveau cum sa actioneze de capul lor. Magureanu a condus discretionar SRI-ul, intr-o perioada marcata de coruptie si afaceri necurate la scara mare, daca ar fi sa amintim doar de cazul Jimbolia, sau de actiunile de contrabanda ale sefilor SRI Prahova, cadre acoperite la varf de ofiteri superiori de genul celebrului general al spagii, Ovidiu Soare, biela-manivela a PSD-ului lui Adrian Nastase. Numai naivii dusi cu capul isi pot imagina ca maruntul gainar de Roman, hotul de la Aprozar, expert in sutitul de faina din bascutzele moldovenesti, turnator marunt al Securitatii, puscarias, gogoman, mitoman, si cu un ego supragonflat, ajungea sa aiba in subordine generali ai Securitatii – si ai SRI, fara acordul cuiva din sistem.De unul singur, fara complicitatea haitei de securisti, politruci si tigani nu avea cum sa execute SOV combinatiile securistoide care au devalizat Romania. In epoca de glorie a sarpelui cu ochelari, cum i se zicea lui Magureanu, prin utilizarea schemelor Ponzi un total de aproape 6 milioane de romani au fost jefuiti de economii. A fost perioada teribilelor “privatizari”, a trecerii averii muncite de romani in trei generatii in mainile tiganilor si securistilor kaghebizati, prin metoda certificatelor, totalizate in proportie de peste 90% in mainile unui singur om, fostul aprozarist, ciocofonist si parnaias Sorin Ovidiu Vantu. SOV aduna schiopatand pe la gurile de metrou certificate, alaturi de tigani, dupa care hotii cu gulere albe, cadrele SRI-ului si ale SIE, mai mult sau mai putin conspirate, intemeiau fonduri de investitii si banci – aspiratoare de bani negri, intorsi apoi in catacombe, cu sacul, noi noutzi si spalati.
Caritasul, fondul Gerald, fondul SAFI, mega-tzeapa FNI, plus caderea a vreo sase banci, de la Dacia Felix la Banca Religiilor au lasat milioane de romani in pielea goala, cu mana intinsa la margine de drum. Inalti functionari ai BNR, totodata cadre ale Securitatii si SRI au facut zid in jurul micului contabilului din prafuitul targusor din fundul Moldovei in care mastera sa vindea flori si seminte in fata haltei intitulata pompos gara. Asa s-au cladit noi kapitalisti de Top 300, de fapt, cu totii, agenti, turnatori si cadre ale Securitatii, reutilizati de Ion Ilici Iliescu, pe culoarul moscovit, plus politruci ai Partidului Comunist renuvelati in biznizmeni.
Faptul ca Vantu se lauda acum nepedepsit cu activitatea sa si a bandelor de tigani Romania, povestind cum a lucrat pe mana cu gastile de securisti, cum a omorat si dat in cap concurentei, cum a livrat ce-a mai ramas din tara tuturor veneticilor nu este decat bomboana pe coliva. Sa speram ca apucam sa-i cantam totusi candva macar prohodul batranului golanas, cu securistii si serpii sai cu tot.” scria George Roncea în 2011.
Cine sunt jurnaliștii pe care Vîntu regretă că i-a plătit „cu mult peste valoarea lor” - Categorie: Dezvăluiri - Creat: Duminică, 31 Iulie 2016 20:27 - Scris de Dorina Lascăr
Cine sunt jurnaliștii pe care Vîntu regretă că i-a plătit „cu mult peste valoarea lor”
- Categorie: Dezvăluiri
- Scris de Dorina Lascăr
„Lista
lui Vântu în structurile publice are în jur de 150 de nume“ era anunţul
grandoman făcut în martie 2009 chiar de către SOV. Astăzi, Vîntu,
îngenunchiat de statul întărit la cererea sa, regretă banii dați
inclusiv jurnaliștilor plătiți „cu mult peste valoarea lor profesională
sau umană, creându-le o imagine falsă vizavi de propriile persoane,
astfel încât răzbunarea lor, perfect legitimă, a căpătat aspectul unei
exorcizari în masă a unui corp cu sute de capete cuprins de convulsii
epileptice și cu bale la guri”, după cum a scris SOV pe facebook din
închisoare.
În anul 2010, dezvăluiam în ziarul Curentul lista sumelor încasate de
ziariștii și analiștii dependenți de filonul de bani al lui Vîntu. Nu
știm la care dintre ei s-a referit SOV dar îi rememorăm și îi transmitem
și un mesaj lui SOV „monșer, prost nu e cine cere, ci cine dă”:
Dan Turturică 10.780 EURO lunar
În 4.01.2005, 80 de angajaţi din redacţia Evz demisonează din solidaritate cu Turturică, concediat de Ringier unii angajându-se imediat, alţii nu, operaţiune care a distrus una dintre cele mai sudate şi mai profesioniste echipe jurnalistice din ţară. Poate vă întrebaţi ce făcea dl Turturică a doua zi după 4 ianuarie? Semna cu 3 firme controlate de SOV nişte rentabile contracte de cesiune de drepturi de autor, după cum urmează: Global Production SRL (CUI 16371587), contractul 25/5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO, Global News SRL (CUI 16371595), contractul 21/ 5.ian.2005, suma lunară 4110 EURO şi Global Network Cable (CUI 16330323), 23/ 5.ian.2005, suma lunară de 3.335 EURO.
În plus, valoarea contractelor cu trustul lui Vântu a firmei lui Turturică a depăşit, în 2005, 200.000 EURO.
Fascinanta poveste a Emiliei Şercan - 8500 EURO lunar
Începând cu anul 2005, Emilia şi departamentul condus de ea la EVZ au început să publice unul după altul articole de investigaţii privindu-l pe SOV. L-au urmărit în Creta, la Viena, când s-a operat pe cord deschis - deh! blestemele feneiştilor -, l-au acuzat trei ani de zile că banii feneiştilor sunt la SOV, aşa cum a stabilit expertiza judiciară, că foloseşte intermediari pentru a-şi camufla afacerile, că a fost „groparul FNI, rămas curat şi uscat folosind o armată de oameni de paie“, după cum plastic se exprima chiar Emilia Şercan într-o anchetă publicată în EvZ la şase ani de la căderea FNI.
Şi în 2008, ce să vezi, Emilia se înrolează şi ea în armata de paie a lui SOV pentru preţul brut corect: 5.244 lei-ROL pe cartea de muncă, după cum dezvăluia Tiberiu Lovin pe blogul său, în urmă cu câteva luni, şi 5.379.060.000 de lei-ROL pe drepturi de autor, o medie de 8.500 EURO lunar, în mână. Şi acum fascinaţia: un producător executiv la CNN nu depăşeşte 6.000 EURO lunar, şi asta ar fi cam cel mai mare salariu de jurnalist la CNN.
No more comments.
Dar să lăsăm foştii colegi să vorbească despre ea:Cătălin Prisecariu, revista „KAMIKAZE“:
„Emilia Şercan. Şefa departamentului de investigaţii la EvZ în 2005, când am ajuns eu acolo. Deci şi şefa mea, din septembrie 2005 până în iulie 2006, când am părăsit EvZ pentru «Academia Caţavencu». Nu-i discut Emiliei calităţile profesionale, care nu mă interesează. Dar îmi amintesc foarte clar că avea o pasiune pentru subiectele privitoare la Sorin Ovidiu Vântu. Morbidă, aproape. Sigur, gusturile femeii la bărbaţi nu se discută, deci nu comentez. Totuşi, încă îmi amintesc fapte. Să vă povestesc una din ele: era în toamna lui 2005. Nu mai ţin minte ziua, dar ştiu că era chiar ziua Emiliei. Sau ziua lui Vântu. Cu ocazia asta, pişicher, Vântu i-a trimis Emiliei trandafiri şi nişte sticle cu vin, pe care le-a lăsat la intrarea în redacţia EvZ din Pipera. Reacţia Emiliei a fost: sufocare, uluire, congestionare bruscă, preludiul unui atac de cord şi altele asemenea. După ce şi-a revenit, Emilia a decis: nu avea să se mânjească cu darurile lui Vântu, îi va înapoia acestuia şi florile, şi vinul. S-a urcat într-o maşină a redacţiei, a zburat până pe strada Paris, la vila mogulului, şi a lăsat la poartă ofrandele. Apoi s-a întors în redacţie şi a făcut un tur de onoare. Învinsese! Rămăsese curată, nu acceptase nimic de la SOV, nici măcar flori! În aceeaşi perioadă (sau poate la începutul lui 2006), Emilia a refuzat mai multe oferte venite de la «Cotidianul». De la «Cotidianul» lui SOV, desigur. Le-a refuzat pe toate. Argumentul? Suprem: ea nu-şi vinde virginitatea jurnalistic-deontologică pentru a lucra la Vântu, despre care scria articole în rafală“.
Deci? A acceptat doar când preţul de cumpărare a fost unul corect. Negociere curată: atât a considerat ea costul conştiinţei ei! Cătăline, ea s-a enervat în halul ăla pentru că Vântu a crezut că o poate cumpăra cu nişte sticle de vin. Hai, te rog, ce să facă ea cu florile şi vinul?
Răzvan Dumitrescu - mai valoros pentru SOV decât Liiceanu şi Pleşu la un loc
Deşi de-a lungul anilor Realitatea TV a încercat să ne scoată ochii frecvent cu valorile pe care le promovează, cu intelectualii rafinaţi care colaborează la această televiziune, faptele demonstrează că Vântu dă doar doi bani pe aceste lucruri. Mult mai valoroase pentru moguli sunt însă tonomatele care răspund la comenzi. Potrivit datelor prezentate de „Kamikaze“, Răzvan Dumitrescu a încasat de la Realitatea Media, prin două firme, 8.391.910.000, în 2008, an electoral important pentru interesele mogulului. Pentru a evalua exact sistemul de valori al lui SOV vă informăm că, potrivit documentelor, rafinaţii Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu au primit, tot pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare. Cam cât a primit Oana Dobre şi ceva mai puţin decât Ruxandra Săraru, care a primit peste 460.000.000 de lei de la Realitatea Media, pe drepturi de autor, într-un singur an.
CTP peste 2000 EURO lunar
De la Realitatea Media, CTP a încasat pe drepturi de autor peste 2 miliarde de lei, potrivit datelor aflate în posesia ziarului „Curentul“.
Deontologul-afacerist, Doru Buşcu, 5.062.500.000 ROL
Doru Buşcu, Sorin Vulpe şi Liviu Mihaiu fac parte dintr-un grup aparte: grupul jucătorilor de poker cu Sorin Ovidiu Vântu. Sumele extrem de generoase încasate de cei trei reprezintă o evoluţie în cariera lor, având în vedere faptul că în urmă cu 15 ani, potrivit unui participant la partidele de poker organizate de SOV, acesta din urmă îi lăsa să câştige pentru a-i stipendia.
Presa a relatat că Buşcu îşi lua pe lună 15.000 euro de la „Caţavencu“ la care s-au adăugat şi cei 5.062.500.000 ROL luaţi pe drepturi de autor de la Realitatea Media.
CITEȘTE ȘI
Liviu Mihaiu a încasat de la SOV anterior numirii în Deltă 4.519.580.000 ROL
Andreea Creţulescu 10.000 Euro lunar
În 2008, Andreea, pe numele din buletin Popescu-Creţulescu Andreea-Ileana, încasa de la Realitatea Media 420.809 RON.
Ruxandra Săraru 1.500 EURO pe lună
Şefa Departamentului de Comunicare şi Marketing al Societăţii Române de Radiodifuziune (SRR), Ruxandra Săraru, s-a aflat şi ea pe statele de plată ale lui Vântu la Realitatea Media. Pentru serviciile prestate în slujba mogulului, Ruxandra Săraru a încasat 1.236.760.000 de lei vechi între anii 2007 şi 2009.
Corina Drăgotescu, 3000 de EURO lunar
Potrivit datelor oficiale aflate în posesia ziarului „Curentul“, Corina Drăgotescu a încasat între 2007-2009 nu mai puţin de 5.247.310.000 de lei vechi.
Nicolae Ulieru, 1118 EURO lunar
Lt. Col (r) Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvånt al Serviciului Romån de Informaţii pe vremea directoratului lui Virgil Măgureanu, sau „Mr. No Comment“, aşa cum era cunoscut ca şef al biroului de presă pentru că nu exprima nicio opinie, niciodată, a încasat sume frumuşele de la Sorin Ovidiu Våntu pentru diverse servicii de „acoperire a adevărului“ sau a părerilor contra.
Deontologul Nistorescu, comentator de 5 miliarde de lei
Unul dintre comentatorii „grei“ ai postului Realitatea TV şi şef peste „Cotidianul“, Cornel Nistorescu, apare conform documentelor obţinute de ziarul „Curentul“ ca unul dintre cei mai bine plătiţi mercenari media. Prezentat mereu de Realitatea ca un guru în ale jurnalismului, Nistorescu a încasat de la casieria lui Våntu, doar în trei ani de activitate (2007-2008-2009), suma de 4.847.240.000 de lei vechi.
Iosif Boda 3000 de Euro lunar
Pentru analizele sale la Realitatea, SOV l-a plătit regeşte pe Boda în cuantum de 482.747 RON pentru apariţii din 2007, 2008, 2009.
Din
analiza tabelului întocmit pe baza datelor aflate în posesia ziarului
„Curentul“ rezultă că, în 2007, pentru 40 de cedenţi de drepturi de
autor Realitatea Media a cheltuit 46.863.520.000 ROL, iar pentru restul
de 722 de cedenţi a cheltuit 127.460.970.000 ROL. Astfel, pentru 40 de
oameni, Realitatea Media a a cheltuit 36,86 % din totalul drepturilor de
autor plătite. Anul următor, în 2008, avem 673 de cedenţi cu un total
de 131.020.500.000 de lei, iar pentru cei 40 din top 45,15% reprezentând
59.157.950.000 ROL. În 2009 avem mai puţini cedenţi, 446, cu un total
de 114.065.440.000 ROL, din care pentru cei 40 s-au cheltuit 44,58%
reprezentând 50.851.980.000 ROL. Trebuie precizat că aceste sume
reprezintă doar venituri obţinute din drepturile de autor, nefiind
incluse în contractele de muncă şi alte contracte încheiate cu
Realitatea Media.Lista celor 40 de favoriţi ai lui SOV o puteți vedea dând click pe fotografie.
În continuare vă prezentăm sumele mai mici luate pe drepturi de autor de diverse vedete:
Grigore Cartianu 18.560 RON
Ion M. Ioniţă 50.580 RON
Alex Stoenescu 36.000 RON
Tudor Octavian 25.000 RON
Pavel Lucescu 10.000 RON
Cătălin Avramescu 29.667 RON
Silviu Prigoană 16.814, 72 RON
Mircea Dinescu 44.508 RON
Adrian Păunescu 347.189 RON
Cristian Ţopescu 3.492 RON
Adriana Săftoiu 76.000 RON
Mădălin Voicu 4.006,10 RON
Victor Ciorbea 23.829 RON
Mircea Ionescu-Quintus 2.414 RON
Stere Farmache 3024 RON
Nicolae Dănilă 3024 RON
Vladimir Pasti 30.096 RON
Mircea Kivu 76.000 RON
Dumitru Pelican 3342,60 RON
Mugur Ciuvică 4376,66 RON
Marius Pieleanu 22.532,74 RON
Cristian Pârvulescu 2.269,16 RON
Noi nu ne întrebăm decåt cum deontologii au acceptat bani de la Realitatea Media, atåt timp cåt această firmă a înregistrat constant de la preluarea ei de către SOV pierderi colosale: 20,8 milioane euro în 2008, 8,15 milioane Euro în 2007, 5,1 milioane euro în 2006 şi 1,7 milioane euro în 2005. Oare ei s-au întrebat de unde le vin banii ăştia că Realitatea n-avea bani. Nu, pentru că răspunsul ar fi fost din „economiile” lui SOV de la FNI și de la Petromservice.
duminică, 31 iulie 2016
Turnătoarea din anturajul Regelui Mihai I - de Claudiu Padurean , 31 iulie 2016 - stire actualizata la ora 10:36, 31 iulie 2016
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
·
·
Cartea istoricului Diana Mandache,
„Exilul Regelui“, o pune în nouă lumină pe o monarhistă, care a
alimentat atacurile la adresa Casei Regale a României.
Istoricul Diana Mandache a publicat în acest an la Editura Curtea Veche Publishing o carte care va schimba modul în care este scrisă și percepută istoria României. Este vorba de volumul „Exilul Regelui“, care pune în valoare surse inedite, care arată fața hâdă a unei părți a exilului românesc, infiltrată de Securitate. Poliția politică a regimului comunist a reușit să recruteze turnători chiar printre apropiații Regelui Mihai I. Printre ei s-ar fi numărat şi jurnalista Nicolette Franck, care a fost, o perioadă, un simbol al exilului. Aceasta este și autoarea uneia dintre cele mai durabile calomnii. În anul 1997, a publicat un articol în „Căminul românesc“ prin care susţinea că Principele Radu al României ar fi fost, la rândul său, colaborator al Securității. Întregul eșafodaj era bazat pe un document redactat de unul dintre liderii locali ai Partidului Comunist Român din Iași, care făcuse o listă cu persoane pe care activistul le considera demne de interes pentru poliția politică a regimului comunist. Documentul nu certifica nici faptul că acei oameni au fost contactați de Securitate și nici nu oferea vreun indiciu că fosta poliție politică a luat cu adevărat în seamă sugestiile liderului local comunist.
Însă, din cauza prestigiului mare de care se bucura Nicolette Franck printre exilați și ca urmare a unor mecanisme subterane puse în mișcare de alți acoperiți și turnători ai Securității, informaţia a prins rădăcini adânci. Nu a contat faptul că membrii Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității au eliberat un certificat care demnonstra faptul că Principele Radu al României nu a colaborat vreodată cu Securitatea. Nu a contat faptul că, niciodată, nimeni, nu a descoperit în arhiva fostei Securități vreun capăt de document, în vreun dosar, care să sugereze măcar vreo relație între Principele Radu al României și fosta poliție politică. Nu a contat nici cuvântul acestuia din urmă, care a declarat jurnaliștilor că a fost, într-adevăr, contactat în anii 1980, de Securitate, dar că a refuzat colaborarea. A contat mult mai mult articolul Nicolettei Franck, rostogolit în presă fie de cei care au căutat cu orice mijloc să știrbească prestigiul Casei Regale a României.
Este vorba de un luxemburghez născut în Belgia, care venise în România în anul 1938. Corespondent al publicației Journal de Geneve, dar, totodată, colaborator și cu serviciile de informații franceze, apoi, după capitularea Franței în cel de-Al Doilea Război Mondial, şi cu serviciile de informații engleze, Yves Franck a fost arestat în timpul războiului și a stat o perioadă în închisoarea Văcărești, acolo unde a cunoscut o serie de comuniști, printre care și pe Nicolae Ceaușescu. „În 1946, s-a căsătorit cu Nicolette, plecând la scurt timp în Olanda și stabilindu-se în Elveția, la Geneva, în august 1954. Încă din acel an, Nicolette Franck intrase în atenția organelor de Securitate, primind numele conspirativ «MIA». În 1958, un raport al Ministerului de Interne, Direcția I, specifica faptul că Biroul Elveția (n.r. – din cadrul Securității de la București) avea în vedere posibilitatea recrutării ca agent extern a numitei «MIA», Franck Nicoleta (n.r. – poziția de agent era superioară celei de turnător)“, se arată în volumul menţionat.
Însă securiștii o bănuiau pe Nicolette Franck că ar fi fost, de fapt, agent dublu. „Un raport al Securității preciza: Și în prezent, soții FRANCK desfășoară activitate de spionaj. În perioada 1964 – 1965, Franck Nicoleta s-a ocupat cu urmărirea diplomaților noștri aflați la Geneva, în urma cărei activități a depus rapoartele organelor CI (n.r. - de contrainformații, contraspionaj) elvețiene”.
Toate aceste întrevederi cu ziarista au continuat în 1971 și 1972, timp în care s-a încercat folosirea Franciskăi în scopul influențării și documentării sale pentru prezentarea favorabilă a politicii externe a regimului comunist. Pe 25 septembrie 1971, într-o telegram trimisă de ofițerul Marcu, se preciza că sursa consultată spusese că ”ex-regele nu a fost până în prezent invitat să participe la festivitățile din Iran, dar, dacă va primi o astfel de invitare, nu dorește să-i dea curs”, datele fiind furnizate de Franciska. O altă telegramă a lui Marcu din 23 septembrie 1979 către București preciza: „O sursă competentă ne-a informat că, într-o discuție pe care a avut-o recent cu ex-regele Mihai, acesta i-a spus că urmează să plece cu soția într-un voiaj în străinătate… Nici Mihai nu a precizat și nici sursa nu a insitat (a considerat că și acest voiaj se înscrie în deplasări pe care le face uneori Mihai în această perioadă, fie pentru efectuarea vacanței, fie pentru vizitarea rudelor, mai ales a celor din partea soției), pentru a cunoaște scopul și destinația acestui voiaj… Sursa s-a angajat ca în două zile să ne comunice itinerarul pe care îl va urma Mihai“!
Diana Mandache mai oferă și alte detalii despre Nicolette Franck. “Modul în care conlucra cu autoritățile comuniste Nicolette Franck s-a vădit într-o altă telegramă, specificându-se poziția ei duplicitară; așa cum se poate observa în numărul din 23 septembrie 1971 al ziarului La Libre Belgique, Franciska publicase un articol „în spiritul indicațiilor primite privind popularizarea politicii țării noastre“. Dacă Franciska a publicat spre sfârșitul anilor 1970, dar mai ales în anii 1980 interviuri cu Regele Mihai, în aceeași măsură a favorizat apariția, spre exemplu, în iulie 1972, a uui articol despre ”Conferința PCR, o încurajare la adresa Secretarului-General, Domnul Ceaușescu”. Ofițerul telegrafia: ”Prin Franciska am luat măsuri de a se publica un articol în jurnalul unde lucrează“. O altă telegramă trimisă din Elveția pe 13 ianuarie 1973 de ofițerul Dincă de la Vânători, care abia o cunoscuse pe Nicolette Franck, comunica faptul că aceasta urma să scrie o carte despre România și solicita sprijin pentru documentare. Din Centrală se transmitea să nu i se acorde sprijin în acest sens. Având în vedere că urma să vină în România, se preciza că aveau să fie luate măsuri în „cooperare cu Serviciul Dezinformare, pentru a-i comunica unele date conform interesului nostrum de obiectiv“. Se acționase în acest fel deoarece se observase jocul său versatil de contactare de diverselor surse prin așa-numitul „Lectorat Slănic“ (Geneva) sau pe «Dincă» (acesta trebuie să fi fost o persoană oficială, din moment ce i se solicitase sprijin la documentarea pentru carte). Tot în 1973, din Dosarul Regelui, aflăm numele ofițerilor «Dincă» și «Doljanu» care activau la «Vânători» (Versoix), care răspundeau de supravegherea Regelui. Din dosarul Nicolettei Franck aflăm date suplimentare privind activitatea informative și de supraveghere efectuată, conform planului de măsuri al Securității. Pe 5 februarie 1973, agentul Franciska (Nicolette Franck) informa despre «Leon» (n.r. – Regele Mihai) că locuia la 10 – 15 kilometri de Slănic (n.r. – Geneva), la intrarea în Versoix, într-o casă cu două etaje, în apropierea lacului Leman“.
Istoricul Diana Mandache a publicat în acest an la Editura Curtea Veche Publishing o carte care va schimba modul în care este scrisă și percepută istoria României. Este vorba de volumul „Exilul Regelui“, care pune în valoare surse inedite, care arată fața hâdă a unei părți a exilului românesc, infiltrată de Securitate. Poliția politică a regimului comunist a reușit să recruteze turnători chiar printre apropiații Regelui Mihai I. Printre ei s-ar fi numărat şi jurnalista Nicolette Franck, care a fost, o perioadă, un simbol al exilului. Aceasta este și autoarea uneia dintre cele mai durabile calomnii. În anul 1997, a publicat un articol în „Căminul românesc“ prin care susţinea că Principele Radu al României ar fi fost, la rândul său, colaborator al Securității. Întregul eșafodaj era bazat pe un document redactat de unul dintre liderii locali ai Partidului Comunist Român din Iași, care făcuse o listă cu persoane pe care activistul le considera demne de interes pentru poliția politică a regimului comunist. Documentul nu certifica nici faptul că acei oameni au fost contactați de Securitate și nici nu oferea vreun indiciu că fosta poliție politică a luat cu adevărat în seamă sugestiile liderului local comunist.
Însă, din cauza prestigiului mare de care se bucura Nicolette Franck printre exilați și ca urmare a unor mecanisme subterane puse în mișcare de alți acoperiți și turnători ai Securității, informaţia a prins rădăcini adânci. Nu a contat faptul că membrii Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității au eliberat un certificat care demnonstra faptul că Principele Radu al României nu a colaborat vreodată cu Securitatea. Nu a contat faptul că, niciodată, nimeni, nu a descoperit în arhiva fostei Securități vreun capăt de document, în vreun dosar, care să sugereze măcar vreo relație între Principele Radu al României și fosta poliție politică. Nu a contat nici cuvântul acestuia din urmă, care a declarat jurnaliștilor că a fost, într-adevăr, contactat în anii 1980, de Securitate, dar că a refuzat colaborarea. A contat mult mai mult articolul Nicolettei Franck, rostogolit în presă fie de cei care au căutat cu orice mijloc să știrbească prestigiul Casei Regale a României.
„Un personaj de film“
În cele din urmă, la aproape 20 de ani de când a fost lansată această calomnie, lucrurile se limpezesc. Biografia ascunsă a Nicolettei Franck este prezentată de Diana Mandache în capitolul ”Nicolette Franck, un personaj de film“. Autoarea scrie că „Nicolette Franck, născută Nicolette Apotecher la Iași, în 1920, lucrase la redacția ziarului Curentul, ca secretară particulară a lui Pamfil Șeicaru, în 1944. Cunoscând franceza și germana, era translator la redacție. În anii 1944 – 1946, Nicolette a devenit secretara particulară a lui Yves Franck“.Este vorba de un luxemburghez născut în Belgia, care venise în România în anul 1938. Corespondent al publicației Journal de Geneve, dar, totodată, colaborator și cu serviciile de informații franceze, apoi, după capitularea Franței în cel de-Al Doilea Război Mondial, şi cu serviciile de informații engleze, Yves Franck a fost arestat în timpul războiului și a stat o perioadă în închisoarea Văcărești, acolo unde a cunoscut o serie de comuniști, printre care și pe Nicolae Ceaușescu. „În 1946, s-a căsătorit cu Nicolette, plecând la scurt timp în Olanda și stabilindu-se în Elveția, la Geneva, în august 1954. Încă din acel an, Nicolette Franck intrase în atenția organelor de Securitate, primind numele conspirativ «MIA». În 1958, un raport al Ministerului de Interne, Direcția I, specifica faptul că Biroul Elveția (n.r. – din cadrul Securității de la București) avea în vedere posibilitatea recrutării ca agent extern a numitei «MIA», Franck Nicoleta (n.r. – poziția de agent era superioară celei de turnător)“, se arată în volumul menţionat.
Însă securiștii o bănuiau pe Nicolette Franck că ar fi fost, de fapt, agent dublu. „Un raport al Securității preciza: Și în prezent, soții FRANCK desfășoară activitate de spionaj. În perioada 1964 – 1965, Franck Nicoleta s-a ocupat cu urmărirea diplomaților noștri aflați la Geneva, în urma cărei activități a depus rapoartele organelor CI (n.r. - de contrainformații, contraspionaj) elvețiene”.
„Nimfda“, un nou nume conspirativ
În 1977-1978, Nicolette Franck a primit un nou nume conspirativ, „Nimfa“. Toate acestea se petreceau în contextul reorganizării unor rețele de securiști, după defecțiunea lui Ioan Mihai Pacepa. „Nimfa“ colabora la „Europa Liberă“ și se ocupa de racolarea unor cetățeni români care efectuau deplasări în străinătate. Diana Mandache mai scrie că Nicolette Franck colabora și cu serviciile secrete elvețiene, cărora le furniza date despre diplomații români.
Poziție duplicitară
Diana Mandache mai afirmă că Nicolette Franck „era acreditată ca ziarist pe lângă Palatul ONU de la Geneva, din partea ziarului La Libre Belgique. În primavera lui 1962, Serviciul de Informații Externe comunist, într-o notă de la Geneva despre Nicolette și Yves Franck, prezenta date biografice și actualiza informațiile despre cei doi soți. Printr-o sursă a ofițerului de informații, se vorbea despre activitatea jurnalistică a familiei Franck, Yves ajungând, pentru scurt timp, director al Agenției France Presse; ulterior, a parasite agenția din cauza unor conflicte, publicând articole pe teme economice în unele ziare franceze sau belgiene și continuându-și, totodată, activitatea informativă. Despre Nicolette Franck se preciza că este «singura jurnalistă de origine română care are acces la ex-regele Mihai pentru a-I lua unele interviuri». Ea revenit în aprilie 1970 în România pe care nu o mai văzuse din 1947. «Franciska», după cum mai era numită conspirativ Nicolette Franck – se spunea într-o scrisoare a tovarășului Marcu – «ne este necesară pentru cunoașterea activității fostului rege Mihai, unde o voi plasa mai activ. Voi căuta să aflu și alte elemente cu privire la situația ei actuală ca în raport de aceasta să știu până unde mă întind»“, se arată în cartea „Exilul Regelui“.Toate aceste întrevederi cu ziarista au continuat în 1971 și 1972, timp în care s-a încercat folosirea Franciskăi în scopul influențării și documentării sale pentru prezentarea favorabilă a politicii externe a regimului comunist. Pe 25 septembrie 1971, într-o telegram trimisă de ofițerul Marcu, se preciza că sursa consultată spusese că ”ex-regele nu a fost până în prezent invitat să participe la festivitățile din Iran, dar, dacă va primi o astfel de invitare, nu dorește să-i dea curs”, datele fiind furnizate de Franciska. O altă telegramă a lui Marcu din 23 septembrie 1979 către București preciza: „O sursă competentă ne-a informat că, într-o discuție pe care a avut-o recent cu ex-regele Mihai, acesta i-a spus că urmează să plece cu soția într-un voiaj în străinătate… Nici Mihai nu a precizat și nici sursa nu a insitat (a considerat că și acest voiaj se înscrie în deplasări pe care le face uneori Mihai în această perioadă, fie pentru efectuarea vacanței, fie pentru vizitarea rudelor, mai ales a celor din partea soției), pentru a cunoaște scopul și destinația acestui voiaj… Sursa s-a angajat ca în două zile să ne comunice itinerarul pe care îl va urma Mihai“!
Diana Mandache mai oferă și alte detalii despre Nicolette Franck. “Modul în care conlucra cu autoritățile comuniste Nicolette Franck s-a vădit într-o altă telegramă, specificându-se poziția ei duplicitară; așa cum se poate observa în numărul din 23 septembrie 1971 al ziarului La Libre Belgique, Franciska publicase un articol „în spiritul indicațiilor primite privind popularizarea politicii țării noastre“. Dacă Franciska a publicat spre sfârșitul anilor 1970, dar mai ales în anii 1980 interviuri cu Regele Mihai, în aceeași măsură a favorizat apariția, spre exemplu, în iulie 1972, a uui articol despre ”Conferința PCR, o încurajare la adresa Secretarului-General, Domnul Ceaușescu”. Ofițerul telegrafia: ”Prin Franciska am luat măsuri de a se publica un articol în jurnalul unde lucrează“. O altă telegramă trimisă din Elveția pe 13 ianuarie 1973 de ofițerul Dincă de la Vânători, care abia o cunoscuse pe Nicolette Franck, comunica faptul că aceasta urma să scrie o carte despre România și solicita sprijin pentru documentare. Din Centrală se transmitea să nu i se acorde sprijin în acest sens. Având în vedere că urma să vină în România, se preciza că aveau să fie luate măsuri în „cooperare cu Serviciul Dezinformare, pentru a-i comunica unele date conform interesului nostrum de obiectiv“. Se acționase în acest fel deoarece se observase jocul său versatil de contactare de diverselor surse prin așa-numitul „Lectorat Slănic“ (Geneva) sau pe «Dincă» (acesta trebuie să fi fost o persoană oficială, din moment ce i se solicitase sprijin la documentarea pentru carte). Tot în 1973, din Dosarul Regelui, aflăm numele ofițerilor «Dincă» și «Doljanu» care activau la «Vânători» (Versoix), care răspundeau de supravegherea Regelui. Din dosarul Nicolettei Franck aflăm date suplimentare privind activitatea informative și de supraveghere efectuată, conform planului de măsuri al Securității. Pe 5 februarie 1973, agentul Franciska (Nicolette Franck) informa despre «Leon» (n.r. – Regele Mihai) că locuia la 10 – 15 kilometri de Slănic (n.r. – Geneva), la intrarea în Versoix, într-o casă cu două etaje, în apropierea lacului Leman“.
SCANDAL ÎN SUA/ The New York Post publică poze nud cu soția lui Donald Trump. FOTOGRAFIILE
SCANDAL ÎN SUA/ The New York Post publică poze nud cu soția lui Donald Trump.
FOTOGRAFIILEhttp://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
VANTU l-a ajutat pe GEOANA sa se relaxeze
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Tariceanu: "Mr. Geoana, I fuck you!".mpg
http://silethismillennium.blogspot.com/2009/03/youtube-broadcast-yourself.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
