Lupta politică ia accente grotești. Atacuri dure la familie/ DOCUMENT
Iată scrisoarea Oanei Stancu:
” Dragă Ilinca,
Îți încredințez astăzi această scrisoare ca pe un manifest pentru viitor. Pentru un viitor nu foarte îndepărtat, în care tu vei trece pragul maturității, iar tatăl tău pe cel al senectuții. Îți scriu ție, în speranța că, alături de copiii mei și de toți cei de vârsta voastră, vei construi o lume în care să încăpem și noi, cei care v-am crescut, alături de voi. Poate că atunci când vom veni acasă cu pungi pline de medicamente, voi, copii buni, ne veți îngriji și ne veți mângâia și vă veți ruga la Dumnezeu să mai stăm puțin alături de voi, să nu ne ducem încă. Poate că nu-ți va fi nici rușine și nici nu-ți vor crea nervozitate sau dispreț momentele de familie din care tatăl tău se va extrage des pentru a merge la toaletă, pentru că vezi, așa e vârsta. Poate că îi vei cumpăra tu însăți mult hulitul Urinal de azi. Poate că nu vei simți că îți strică masa cu prietenii dacă i se mișcă proteza. Și poate că în loc să-l trimiți în colțul uitării, îl vei consulta, arătându-i respect.
Ilinca,
Astăzi abia ai împlinit zece ani. Ești încă la vremea poveștilor. Roagă-ți tatăl să-și amintească de hârtia de calc pe care bunica ta ținea prăjiturile și el așeza litere. De băncuța din fața casei pe care bunicul lui, cu piciorul țeapăn, se așeza pentru a spune povești din război. De oamenii din Șeica Mare sau din Copșa Mică, acolo unde s-a născut. Oare mai au dinți? Oare ei se înghesuie la piață vinerea “pentru că sunt reduceri la urzici”? Oare „se bucură de niște mici moca”? Sau „așteaptă soarele să iasă ștevia”? Întreabă-l despre fabricile în care au muncit și ce s-a ales de ele. Întreabă-l dacă nu cumva „adunătura asta de zombie” cu ale ei „cupoane de pensie, proteze, bastoane, băști, căciuli cu urechi, pastile și rețete compensate” în urmă cu 26 de ani câștiga libertatea pe seama căreia el, tatăl tău, și-a câștigat pâinea. Întreabă-l dacă adunătura de zombie nu avea atunci chiar vârsta lui de azi: 40 de ani!
Ilinca,
Și te mai rog ceva: ai putea, când îi pui aceste întrebări să fie și bunicii tăi prin preajmă? Iar televizorul ar putea fi pe BBC sau CNN? Că doar nici Christiane Amanpour n-o mai fi vreo tinerică! Oare și despre Wolf Blitzer tatăl tău crede că e „indecent să mai fie jurnalist”? Că e „decuplat, prăfuit și vai de capul lui obligând o lume întreagă să-l suporte și să-i asculte hârâitul tot mai obosit”? Că doar așa crede tatăl tău despre jurnaliștii trecuți de 50 de ani!
Ilinca,
Îți doresc ca aceste întrebări să-ți aducă un tată care să îmbătrânească mai frumos decât trăiește azi!”
