Ce e un om , ori un an ,sau un mileniu?
Toate trecătoare luate implacabil de valul timpului
și cu valul laolată se vor risipi
înghțite câte unul în câte unul în uitarea neagră a orizontului din zare care va fi în briză mării fără tine .
D.Sin.
Poreclă Sile this Millennium Pseudonime sile_this_millennium
La finalul
guvernării Năstase, șeful Corpului de Control al premierului, Victor
Ponta, a primit un loc de deputat pe listele PSD în Parlamentul
României. Nu a depus bine jurământul, că a și comis o serie de
„imoralități“ imobiliare, întocmai cum făcuse socrul său, Ilie Sârbu, în
primul mandat de ministru al Agriculturii în Guvernul Năstase, când
și-a cumpărat o casă din patrimoniul RA-APPS la sfert de preț. Deoarece
în perioada 2004-2008 statutul deputaților şi senatorilor prevedea că
parlamentarilor care nu aveau domiciliul în Bucureşti li se asigura
cazare gratuită la un hotel din Capitală pe durata mandatului sau, în
cazul în care nu vroiau să beneficieze de cazare gratuită, li se acorda,
pe baza unei declarații pe proprie răspundere, 70% din tariful minim
practicat de unitățile hoteliere, Victor Ponta a încasat bani frumoși de
la Parlament, exploatând în interes personal o chichiță legislativă
introdusă special de parlamentari în lege ca să le servească intereselor
meschine. Astfel, Victor Ponta, bucureștean
sadea, născut și crescut pe Bd. Dinicu Golescu, lângă Gara de Nord, și
care deținea în proprietate un apartament pe Calea 13 Septembrie, adică
pe aceeași stradă cu Parlamentul, profitând de faptul că este deputat
PSD de Gorj, și-a prezentat „buletinul de Gorj“ și a încasat lunar sume
pentru chirie, sfidătoare pentru nivelul de trai de la acel moment al
românilor de rând. Conform datelor contabile ale Camerei
Deputaților, fostul premier Victor Ponta, în perioadele decembrie
2004-septembrie 2005 și ianuarie 2006-octombrie 2006, profitând de
„buletinul de provincie“, a solicitat și primit lunar între 1550 și 2387
lei lunar cu titlu de „ajutor de chirie“, din bani publici. În total,
Ponta a încasat suma de 44.082 lei (aproximativ 10.000 euro). Iată, defalcat, sumele „cerute“ și „primite“ de deputatul Ponta pentru decontarea chiriei: Decembrie
2004: 2.387 lei (de 3,47 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din decembrie 2004, care era estimat de INSSE la 687,5 lei) Ianuarie
2005: 2.278,5 lei (de 3,15 ori mai mult decât câștigul salarial mediu
net din ianuarie 2005, care era estimat de INSSE la 723 lei) Februarie
2005: 2.058 lei (de 3,05 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din februarie 2005, care era estimat de INSSE la 674 lei) Martie
2005: 2.278,5 lei (de 3,21 ori mai mult decât câștigul salarial mediu
net din martie 2005, care era estimat de INSSE la 708 lei) Aprilie
2005: 2.205 lei (de 2,96 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din aprilie 2005, care era estimat de INSSE la 743 lei) Mai 2005:
2.278,5 lei (de 3,16 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
mai 2005, care era estimat de INSSE la 720 lei) Iunie 2005: 2.205
lei (de 3,05 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iunie
2005, care era estimat de INSSE la 722 lei) Iulie 2005: 2.294 lei
(de 3,14 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din iulie 2005,
care era estimat de INSSE la 730 lei) August 2005: 2.294 lei (de
3,12 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din august 2005,
care era estimat de INSSE la 734 lei ) Septembrie 2005: 1.628 lei
(de 2,21 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din septembrie
2005, care era estimat de INSSE la 736 lei) Ianuarie 2006: 2.387
lei (de 2,88 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din ianuarie
2006, care era estimat de INSSE la 826 lei) Februarie 2006: 2.156
lei (de 2,81 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
februarie 2006, care era estimat de INSSE la 767 lei) Martie 2006:
2.387 lei (de 2,88 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
martie 2006, care era estimat de INSSE la 828 lei) Aprilie 2006:
2.310 lei (de 2,75 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
aprilie 2006, care era estimat de INSSE la 839 lei) Mai 2006: 2.387 lei (de 2,86 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din mai 2006, care era estimat de INSSE la 833 lei ) Iunie
2006: 2.310 lei (de 2,76 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din iunie 2006, care era estimat de INSSE la 835 lei) Iulie 2006:
2.387 lei (de 2,83 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
iulie 2006, care era estimat de INSSE la 842 lei ) August 2006:
2.387 lei (de 2,83 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net din
august 2006, care era estimat de INSSE la 841 lei) Septembrie
2006: 2.310 lei (de 2,68 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din septembrie 2006, care era estimat de INSSE la 860 lei) Octombrie
2006: 1.155 lei (de 1,33 ori mai mult decât câștigul salarial mediu net
din octombrie 2006, care era estimat de INSSE la 866 lei) (Notă: Cifrele ne-au fost puse la dispoziție de președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea ) Adunând
sumele enumerate mai sus și raportându-le la câștigurile salariale
medii nete estimate de Institutul Național de Statistică (INSSE) pentru
lunile când Victor Ponta a fost beneficiarul „ajutorului“ pentru chirie,
rezultă că, în numai 20 de luni, fostul prim-ministru al României a
beneficiat de 57,13 câștiguri salariale medii nete, fără să facă nimic.
Asta pe lângă remunerația de deputat. În fapt, prevederea
legislativă de care Victor Ponta a profitat ca să facă acest giumbușluc
financiar avea menirea nobilă de a-i ajuta pe parlamentarii din
provincie să aibă un acoperiș deasupra capului câtă vreme stau departe
de casă și familie, luptând pentru binele cetățenilor care i-au ales să
le reprezinte interesele în Parlament. Fiind bucureștean get-beget
și posesorul unui încăpător apartament pe râvnitul bulevard Calea 13
Septembrie, dacă ar fi respectat legea în „spiritul“ ei, nu s-ar fi
calificat pentru „banii de chirie“ destinați parlamentarilor din
provincie. Însă fostul premier a preferat să respecte „litera legii“,
și, cum nu avea buletin de București, ci de Gorj, a fost perfect
eligibil pentru cei 10.000 euro primiți “moca“ de la Parlament. Un fost coleg din PSD l-a acuzat pe Ponta de „nesimțire“
Cozmin
Gușă, prieten al lui Victor Ponta, afirma în 2007, când s-au descoperit
matrapazlâcurile parlamentarilor cu banii de chirie: „În primul rând
înseamnă o mare nesimțire și apoi o chestie ilegală. Păi dacă eu am o
proprietate imobiliară în București, cum să mai încasez bani din suma
forfetară să mai stau și într-o chirie? Sunt niște nesimțiți, dar s-ar
putea să fie și niște penali. Am pregătit un proiect de lege prin care
solicit ca decontarea chiriilor să nu se mai facă decât către
parlamentarii care nu dețin imobile în București“. În 2007, a
ieșit la lumină faptul că 118 deputați şi 38 de senatori din totalul de
469 de parlamentari completaseră declarații pe proprie răspundere prin
care au solicitat respectivele „sume pentru chirie“, în valoare de 2.500
lei lunar. Printre ei s-au numărat mai mulți politicieni care au
recurs la același tertip ca fostul premier. Unul dintre ei este fostul
vicepremier, Gabriel Oprea, deținător la acel moment al mai multor vile
în București și Ilfov, dar care nu s-a sfiit de acest lucru, solicitând
să primească „bani de chirie“, ca parlamentar „de provincie“ și fără
buletin de Capitală. După izbucnirea în presă a scandalului,
„generalul UNPR“ Gabi Oprea a simțit o mustrare interioară, așa că a
hotărât să-i dea. Dar nu înapoi, ci i-a donat Direcției de Protecția
Copilului Ilfov, cu speranța că va puncta la capitolul imagine. România
Curată l-a întrebat în scris pe premierul Victor Ponta în 2013: „Ați
returnat banii primiți ca indemnizație de chirie?“, însă acesta nu a
răspuns. Prim-ministrul nu a răspuns nici la întrebarea pe care
i-am adresat-o „face to face“, pe holul din fața plenului Parlamentului:
„Cum comentați faptul că ați încasat bani pentru chirie de la Camera
Deputaților, deși aveați apartament în București?“.
„România“, văzută ca o „fundație“ pentru profitul politicienilor
Nici
socrul lui Victor Ponta, Ilie Sârbu, nu e un „sfânt imobiliar“. În
perioada în care a ocupat fotoliul de ministru al Agriculturii în
Cabinetul Năstase, acesta și-a achiziționat o vilă pe trei niveluri și
160 mp de curte în centrul Capitalei, lângă Grădina Icoanei, pe strada
Sfântul Spiridon nr. 10, cu 200.000 euro, deși valoarea ei de piață era
de aproximativ 1 milion de euro (conform investigațiilor de presă din
anul 2005, cum ar fi cele publicate de „Evenimentul Zilei“ și HotNews). Vila
de protocol a făcut parte din portofoliul de „bijuterii imobiliare“ ale
RA-APPS, însă Sârbu a avut grijă să nu o cumpere direct. PSD a dat o
Hotărâre de Guvern ce dădea dreptul ONG-urilor care erau chiriașe ale
RA-APPS, să cumpere imobilele unde își aveau sediul. După aprobarea
Hotărârii de Guvern, un ONG cu nume simbolic „Fundația România“ a
achiziționat vila de la RA-APPS la preț de chilipir, iar a doua zi
cetățeanul Ilie Sârbu a cumpărat vila de la „Fundația România“. Astfel,
Ilie Sârbu nu poate fi acuzat că a făcut afaceri cu statul, cum e cazul
cetățeanului Traian Băsescu, care și-a cumpărat vila (tot) din buricul
Capitalei, (tot) la preț de chilipir, direct de la Primăria Capitalei,
pe care o conducea la acel moment. Ulterior, Ilie Sârbu i-a vândut vila cu 540.000 euro lui Sebastian Bodu, coleg în Parlamentul European cu Daciana Sârbu. Bodu
a declarat pentru România liberă că tranzacția cu Ilie Sârbu nu denotă o
„relație de apropiere“ între cei doi, ci pur și simplu a fost auzit de o
altă europarlamentară (acum comisar european), Corina Crețu, întrebând
în stânga și în dreapta dacă nu știe careva vreun imobil interbelic în centrul Bucureștiului și atunci a fost abordat de Daciana Sârbu, care i-a spus că știe ea pe cineva. Românii
nu trebuie să-l invidieze pe socrul premierului, Ilie Sârbu, pentru
flerul său imobiliar, care i-a permis să cumpere o vilă ultracentrală la
preț de chilipir, deoarece, conform spuselor sale, experimentatul
politician și-a cam luat țeapă cu vila de protocol a RA-APPS
achiziționată la 25% din valoarea de piață: „Eu nu am cumpărat de la
RA-PPS. Am luat-o cu 200.000 de euro de la o fundaţie. De acte s-a
ocupat nevastă-mea. Casa era o mizerie. Ulterior cumpărării, am aflat
că, de fapt, fundaţia a făcut cu mine o adevărată afacere pentru că
imobilul a fost luat de la stat cu 150 de mii de euro, iar mie mi l-au
vândut cu 200 de mii de euro!“. De fapt, în poezia ei, casta politică a
definit sublim ce reprezintă această țară pentru bunăstarea lor și a
familiilor lor: „Fundația România“.
Ilie Sârbu nu e la prima combinație dubioasă
Ilie
Sârbu a deținut pe strada Balta Verde, în zona semicentrală a
Timișoarei, o casă de 327 mp, pe care a înstrăinat-o în 2003 către trei
cumpărători pentru suma de 291.000 euro (cu aproape 100.000 euro mai
mult decât a dat pe vila RA-APPS de lângă kilometrul 0 al Capitalei). Împuternicit
să efectueze vânzarea a fost unul dintre foștii săi subalterni de la
Fangmeier, Vasile Cărpinișan, printr-o procură specială datată în
19.12.2002. Acesta a fost însărcinat să vândă în numele lor locuința
către Perger Hermann, Perger Michaela și Păiușan Corneliu Radu. În
2003, la foarte scurt timp după achiziție, cei trei cumpărători au
revândut imobilul către Novacov Emilia și Novacov Stoian pe o sumă de 22
de ori mai mică decât cea cu care îl achiziționaseră, cu circa 12.800
euro. Tranzacția e una total „anti-economică“ și inexplicabilă, într-un
an în care trendul prețurilor era exclusiv crescător. Această tranzacție
cu casa lui Ilie Sârbu reprezintă practic un cadou de sute de mii de
euro către fericiții cumpărători. Dar haideți să vedem cine sunt
cei care au cumpărat casa la doar 4,39% din valoare. E vorba de Novacov
Emilia și Novacov Stoian, părinții Milianei Popa, soția de la acel
moment a lui Corneliu Popa, șeful Agenției Domeniilor Statului (ADS),
ulterior condamnat la 8 ani de închisoare în dosarul ICA pentru fapte de
corupție. Soția lui Corneliu Popa a fost asociată într-o firmă cu
Eva Somogyi, concubina lui Marcel Mihoc, unul din liderii locali ai
PSD, care o vreme a fost și secretar executiv al PSD Timiș, personaj la
rândul său implicat în combinații imobiliare. Marcel Mihoc chiar a
ocupat în perioada când Corneliu Popa era șef al ADS funcția de director
al sucursalei Timișoara a ADS. Cumpărătorii casei lui Ilie Sârbu
sunt și ei interesanți. De pildă, Corneliu Radu Păiuşan, cel care a
cumpărat mai scump casa de la Sârbu ca s-o vândă imediat „în pierdere“
socrilor lui Corneliu Popa, are în buletin aceeași adresă, str. Mircea
cel Bătrân, cu Corneliu Popa, ex-șeful penal al ADS. Păiușan și
Perger, cumpărătorii casei lui Ilie Sârbu din Timișoara, apar împreună
în mai multe firme cu profil agricol și forestier, dar și în altele care
au relații de afaceri cu statul: Perger Bau SRL (care a primit de la
ANRM în 2007 licență de explorare a granodioritului din perimetrul Bocșa
– Dealul Gurgui – CS, în 2009 o altă licență de explorare a resurselor
de diabaz din perimetrul Vârfu Mihoc – AR și o a treia licență de
explorare a resurselor de nisip şi pietriş din perimetrul Cerneteaz Nord
– TM), Banat Mineral Group SRL (care are cel puțin două contracte de
livrare pietriș către Romsilva în 2008 și 2011) și Banat Asphalt Group
SRL, firmă acum falimentară, care a sponsorizat PDL în 2012. Radu
Corneliu Păiușan, unul dintre vectorii prin care casa ministrului Ilie
Sârbu a fost dată socrilor președintelui ADS la 4,39% din valoare, a
declarat referitor la tranzacția păguboasă pentru el: „Nu este ilegal să
cumperi mai scump și să vinzi mai ieftin în România“. În final, casa
lui Ilie Sârbu din Timișoara a ajuns, printr-o ironie a sorții, la
Kovacs Zoltan (ex-patronul trustului de presă Agenda din Timișoara), a
cărui fiică e măritată cu fiul lui Nicu Bădină, care până de curând a
fost șeful de cabinet al lui Ilie Sârbu.
- stire actualizata la ora 07:42, 19 februarie 2016
Legăturile controversate dintre frații Mazăre și Israel
Fostul primar
al Constanței Radu Mazăre și fratele său, senatorul PSD Alexandru
Mazăre, au conturi ascunse în statul evreu, potrivit Agenției Naționale
de Integritate. Inspectorii
Agenției NAționale de Integritate (ANI) au constatat în cazul
senatorului PSD Alexandru Mazăre existența unei diferențe în cuantum de
aproximativ 210.775 euro între averea dobândită și veniturile realizate
în perioada exercitării mandatului de senator. ”Diferența identificată
de către inspectorii de integritate a rezultat din constituirea, de
către persoana evaluată, a unor depozite bancare în cuantum de 160.775
euro la o unitate bancară de pe teritoriul Statului Israel, precum și
din achiziționarea unui imobil pentru care a fost achitat prețul de
50.000 euro”, au precizat reprezentanții ANI. Agenția a sesizat Comisia
de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Constanța, în vederea
începerii acțiunii de control cu privire la modificările patrimoniale
intervenite și veniturile realizate de către Alexandru Mazăre Acesta nu a
depus la dosarul de evaluare un punct de vedere. Legăturile
fraților Mazăre cu statul Israel sunt mai adânci decât lasă să se vadă
comunicarea ANI. Alexandru Mazăre a mai fost acuzat, în 2014, că în
declarația de avere depusă în mai 2012 nu ar fi menționat un cont bancar
de 80.000 de euro deschis la o bancă din această țară. Banii ar fi
reprezentat, potrivit procurorilor DNA, o parte din sumele primite, cu
titlu de mită, de către fratele său, Radu Mazăre, în schimbul efectuării
de către acesta de demersuri în vederea câştigării licitaţiei
organizate pentru construirea de locuinţe modulare în campusului social
”Henri Coandă”.
Radu Mazăre, aproape 800.000 de euro
Inspectorii
ANI au anunțat, în trecut, că și Radu Mazăre are conturi în Israel.
Vorbim despre sume mai importante: 779.057 de euro, reprezentând mai
multe depozite într-un cont deschis la o unitate bancară din Netanya,
oraș aflat în partea de nord a Israelului, la 30 de kilometri de Tel
Aviv. Depozitele nu au fost menționate în declarațiile de avere, iar
Radu Mazăre a precizat la momentul respectiv, pentru România liberă, că
nu a declarat banii deoarece ”erau parte a unei înțelegeri financiare,
nu trebuiau declarați în declarația de avere“. Cu sau fără
legătură cu cele de mai sus, este de observat că mai multe firme din
Israel au derulat afaceri importante în Constanța. De fapt, Radu Mazăre a
declarat în mai multe rânduri că este prieten cu oameni de afaceri din
statul evreu, printre care se numără Elan Schwartzenberg. Primul
contract a fost obținut de firma Saphire, care a asflatat stațiunea
Mamaia, la trei ani după ce Radu Mazăre a devenit primar. Contractul a
fost extins, iar israelienii au asfaltat o bună parte din municipiul
Constanța timp ce circa un deceniu. ”Fac una dintre cele mai bune
lucrări din toată ţara. Lucrează la o calitate foarte bună”, explica
primarul în iunie 2010. Saphir a participat și la licitația pentru
construcția locuințelor pentru tineri, un proiect marca Mazăre, aplaudat
de Mircea Geoană, la vremea respectivă președinte PSD. Firma a
construit o parte din cele zece blocuri din Constanța. Tot Saphir a
câștigat și licitația pentru realizarea containerelor din cartierul
social Henri Coandă. Acest ultim contract i-a adus lui Radu Mazăre un
nou dosar la DNA. Procurorii anticorupţie îl acuză că a luat mită
175.000 de euro de la Avraham Morgenstern, directorul firmei Shapir
Structures, pentru a ajuta compania să câştige licitaţia şi pentru a
majora, ulterior, valoarea contractului. Cei doi au stat o perioadă și
în arest preveniv în acest dosar. Intermediar ar fi fost un apropiat al
celor doi, Elan Schwartzenberg. Acesta din urmă apare și într-una
dintre cele mai controversate afaceri din Constanța: mall-ul City Park
Mall, construit în parcul Tăbăcărie. Mall-ul a fost ridicat de Neocity
Grup România, companie condusă atunci de israelianul Elan
Schwartzenberg. Clădirea a fost inaugurată în 2008, cu o zi înaintea
alegerilor locale. Neocity a vândut apoi afacerea.
Metodă: contul escrow
Radu
Mazăre spunea că, de când a început să facă afaceri, a descoperit
contrul escrow. Din comunicatele DNA reiese că Elan Schwartzenberg
funcționa asemenea unui cont escrow între acesta și asociați, fapt care
explică și de ce banii au fost depozitați în bănci din Israel. ”A fost
ales Schwartzenberg Emilian pentru a facilita transferul banilor
întrucât acesta se bucura de încrederea atât a lui Morgenstern Avraham,
cât şi a lui Mazăre Radu Ştefan, fiind astfel un garant că fiecare
dintre cei doi îşi va îndeplini „obligaţiile” asumate. Mecanismul
folosit seamănă cu utilizarea contului escrow în relaţiile comerciale.
Acest mecanism a fost probabil propus de primarul Mazăre Radu Ştefan
care, într-o convorbire din martie 2012 cu Schwartzenberg Emilian, îşi
arată preferinţa pentru utilizarea contului escrow (altceva să-ţi spun
şi cu asta încheiem discuţia: escrow! eu de când am învăţat să fac
bussines am învăţat să lucrez cu contul escrow”, se arată în referatul
procurorilor DNA.
Shapir Structures, de la profit de milioane la faliment
Shapir
este cea una dintre cele mai mari firme private din domeniul
construcţiilor din Israel. SC Shapir Structures SRL a fost înfiinţată în
anul 2000. Asociat unic este SC Larton Consultant Limited din Nicosia,
Cipru, iar administratori sunt Chris Gheorghiades şi Thomas
Christodoloiu, ambii cetățeni ciprioți. Are puncte de lucru în
Constanța, Teleorman, Maramureş, Suceava. În 2012, firma a avut o cifră
de afaceri de 181.200.591 lei și un profit net de 1.176.575 lei, la un
număr de 455 de angajați. În 2013 înregistra o pierdere brută de
33.723.906 lei, la o cifră de afaceri de 232 milioane lei. Acum, aceasta
este în procedură de faliment, potrivit datelor de la Registrul
Comerțului.
